Partaj judiciar. Decizia nr. 520/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 520/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 14-09-2015 în dosarul nr. 520/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 520/2015
Ședința publică de la 14 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. F. S.
Judecător S. L. M.
Judecător L. A.
Grefier E. B.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică de la 7 septembrie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată care face parte integrantă din prezenta decizie, privind judecarea recursului declarat de recurentul reclamant G. V., împotriva sentinței civile nr. 3815 din 23 martie 2015 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă V. M. și intimatul pârât I. A., având ca obiect partaj judiciar .
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
La data de 1 octombrie 2012 reclamantul G. V. a chemat în judecată pe pârâții V. M. și I. A. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună ieșirea din indiviziune, stabilirea cotelor de ½ cu privire la bunurile ce alcătuiesc masa succesorală de pe urma autorului V. C..
Reclamantul a solicitat atribuirea terenului arabil situat în extravilanul comunei Amărăștii de Sus, . T 55,P21 în suprafață de 1,9773 ha, astfel cum este individualizat în titlul de proprietate nr. 440-48612din data de 28 octombrie 1999.
Reclamantul a solicitat ca instanța să constate valabilitatea convenției de vânzare-cumpărare menționată la punctul 2 a cererii iar hotărârea pronunțată să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamantul a arătat că masa succesorală este formată din teren arabil situat în extravilanul comunei Amărăștii de Sus, . în suprafață de 4,0420 ha,teren individualizat în titlul de proprietate nr. 440-_/20 aprilie 1994: în T 55,P 21 suprafața de 1,97 ha cu următoarele vecinătăți: N-D. S., E-B. N., S-DE 526, V-I. C.; în T 64,P 63 în suprafață de 0,22 ha având următoarele vecinătăți: N-Ș. S., E-D. M., S-DE 465, V- I. C.; în T 64,P 154 în suprafață de 1,59 ha având următoarele vecinătăți: N-DE 530, E-I. M., S-CN 516, V-T. M; în T 47,P78/1 în suprafață de 0,25 ha având următoarele vecinătăți: N-De 435, E-V. Fl., S-DJ 1037; V-V. D-tru.
Reclamantul a învederat că titlul de proprietate a fost emis pe numele moștenitorilor legali ai autorului V. N. C., respectiv I. C. E. și V. C. Eugeniu, ambii decedați.
Reclamantul a învederat și faptul că numiții I. C. E. și V. C. Eugeniu au ca moștenitori pe Vane M.-soție supraviețuitoare a lui V. Eugeniu, I. A. în calitate de fiu al lui I. C. E. și nepot de soră predecedată a lui V. Eugeniu.
S-a precizat de către reclamant că la data de 28 octombrie 1999 a încheiat cu V. Eugeniu un antecontract de vânzare-cumpărare având ca obiect terenul arabil situat în . în suprafață de 19.733 m.p. pentru prețul de 11 milioane lei ROL ,achitat la data încheierii antecontractului, când reclamantul a intrat în posesia terenului.
Reclamantul a specificat faptul că a achitat impozitele aferente suprafeței de teren ,că a muncit-o și că,deși a notificat în numeroase rânduri moștenitorii legali să se prezinte la notar în vederea întocmirii actelor în formă autentică,aceștia au refuzat.
Reclamantul a menționat că V. M. la data de 26 iunie 2009 a dat o declarație notarială în care recunoștea valabilitatea tranzacției intervenită între reclamant și V. Eugeniu.
Reclamantul a evaluat bunurile la suma de 7909 lei
În drept au fost invocate disp. art. 679 N.C.Civ și art. 673 indice 1 și urm. C.pr.civilă.
La data de 10 decembrie 2012 pârâta V. M. a depus întâmpinare la dosar prin care a arătat că la data de 28 octombrie 1999 soțul acesteia, numitul V. E. a vândut reclamantului teren arabil în suprafață de_ m.p. pentru suma de 11 milioane ROL, că înainte de a se pronunța o hotărâre prin care să se dispună ieșirea din indiviziune, numitul V. Eugeniu a decedat.
Numita V. M. în cuprinsul întâmpinării a arătat că nu are nicio pretenție de la reclamant și că a dat o declarație notarială în acest sens.
La data de 10 decembrie 2012 pârâtul I. A. a depus întâmpinare la dosar prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii raportat la temeiul de drept invocat de reclamant. Pârâtul apreciază că acțiunea este inadmisibilă având în vedere solicitarea de a se dispune ieșirea din indiviziune asupra bunurilor ce au aparținut defunctului V. C..
În cuprinsul întâmpinării pârâtul a arătat că titlul de proprietate invocat de reclamant este emis pentru I. E. și V. Eugeniu, aceștia fiind moștenitori ai autorului V. C., motivul fiind acela că autorul a decedat anterior apariției Legii 18/1991.
Pârâtul învederează instanței prin întâmpinare că reclamantul solicită partajarea în cote de ½ a unor bunuri care nu au aparținut defunctului, iar cotele în care bunurile ar reveni moștenitorilor sunt de ¾ pentru pârâtul I. A. și de ¼ pentru pârâta V. M..
Reclamantul, în dovedirea acțiunii și pârâții,în combaterea susținerilor acesteia, au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri,probă apreciată de instanță ca fiind utilă și încuviințată ca atare la dosar fiind depuse: dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar și în copii:titlul de proprietate nr. 440-_/20 aprilie 1994 decizia nr. 1164/1 iunie 2011, certificat de moștenitor nr._/8 decembrie 2012,certificat de moștenitor nr. 19/22 iunie 2000, contract de vânzare-cumpărare din 22 octombrie 1999, declarație extrajudiciară a numitei V. M..
Prin sentința civilă nr._/04.02.2013 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul G. V. în contradictoriu cu pârâții V. M. și I. A. ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul G. V., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin decizia nr. 1235 pronunțată în data de 26 iunie 2013, Tribunalul D. a dispus următoarele: "Admite recursul declarat de reclamantul G. V. în contradictoriu cu pârâții V. M., I. A., împotriva sentinței civile nr. 1872 din 04 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._ .
Casează sentința civilă și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Iunie 2013."
Primind cauza, Judecătoria C. a înregistrat-o sub nr._
Reclamantul, în dovedirea acțiunii și pârâtul I. A., în combaterea susținerilor acesteia au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, probei cu interogatoriu și probei cu expertiză specialitatea topometrie.
Probele au fost apreciate de instanță ca fiind utile și încuviințate ca atare.
La termenul din 19 mai 2014 reclamantul a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata onorariului de expert.
Prin încheierea de ședință din data de 22 mai 2014,s-au dispus următoarele:
"Admite în parte cererea de acordare a ajutorului public formulată de reclamantul G. V. domiciliat în ., jud.D..
Scutește pe reclamant de plata sumei de 400 lei reprezentând jumătate din onorariul de expert în cuantum de 800 lei.
Dispune ca Tribunalul D.-compartimentul contabilitate să plătească suma de 400 lei ajutor public judiciar-50 % onorariu de expert din fondurile alocate cu această destinație de Ministerul Justiției .
Pune în vedere reclamantului disp. art. 14 alin. 2 și art. 17 alin. 2 din O.U.G. 51/2008.
Cu drept de reexaminare în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 22 mai 2014"
În cadrul probei cu înscrisuri au fost depuse la dosar: dovada achitării onorariului de expert, în copii: cupoane pensie,declarația autentificată sub nr. 1941/23 mai 2014, facturi, chitanțe,
La termenul din 10 februarie 2015,la cererea pârâtului I. A., prin apărător, s-a luat interogatoriu reclamantului, răspunsurile acestuia fiind consemnate și atașate la dosar.
În cadrul probei cu expertiză specialitatea topometrie a fost numit expert C. M. G., raportul de expertiză fiind depus la dosar la data de 15 ianuarie 2015.
Prin sentința civilă nr.3815/23.03.2015 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul G. V. în contradictoriu cu pârâții V. M. și I. A..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea formulată, reclamantul a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la bunurile ce alcătuiesc masa succesorală de pe urma autorului V. C. și atribuirea terenului arabil situat în extravilanul comunei Amărăștii de Sus ,. T 55,P 21 în suprafață de 1,9773 ha . A mai solicitat ca instanța să constate valabilitatea convenției de vânzare-cumpărare iar hotărârea pronunțată să țină loc de act de vânzare-cumpărare.
Referitor la capătul de cerere privind constatarea valabilității convenției de vânzare –cumpărare, instanța reține că reclamantul nu a dovedit că este creditorul obligației de a face, plata prețului și predarea terenului astfel că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 1073-1077 vechiul cod civil.
În ceea ce privește capătul de cerere privind ieșirea din indiviziune, instanța a reținut că reclamantul nu a dovedit că este coproprietar al terenului pentru a putea solicita ieșirea din indiviziune.
Față de cele menționate, instanța a constatat că acțiunea formulată este neîntemeiată și urmând să o respingă ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul G. V., care a arătat, în esență, că instanța nu a motivat corespunzător soluția, ci a făcut simple afirmații fără justificare legală, că s-au administrat probe, dat nu s-au cercetat aspectele cauzei, că nu s-a înțeles conținutul cererii de chemare în judecată și că problemele analizate nici u au fost puse în discuția părților.
Intimatul I. A. a formulat întâmpinare, care a arătat că terenul în litigiu se află în posesia sa și că prima instanță a constatat în mod corect că nu s-au dovedit susținerile din acțiune.
Recursul va fi admis, pentru următoarele considerente:
Tribunalul constată că sentința primei instanțe nu este motivată în fapt și în drept în conformitate cu dispozițiile art.261 alin.1 pct.5 C.proc.civ. și cu art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în condițiile în care motivarea verdictului de către judecător constituie o componentă esențială a unui proces echitabil, fiind o garanție împotriva arbitrariului în realizarea actului de justiție.
Au fost ignorate dezlegările date de instanța de recurs în ciclul procesual anterior cu privire la problematica de fapt și de drept a speței, în contextul în care respectivele îndrumări erau obligatorii pentru judecătorul fondului, conform art.315 alin.1 C.proc.civ.
Practic, motivarea propriu-zisă pe care instanța a găsit de cuviință să o facă nu cuprinde decât două fraze, referitoare la cele două capete de cerere formulate de reclamant, acestea cuprinzând, la rândul lor, două aserțiuni cu caracter generic, fără vreo trimitere la probele administrate. Așa-zisa motivare nu are nicio logică juridică, întrucât reclamantul nu a pretins că este coproprietarul terenului pretins la partaj, ci creditor al unei obligații de a face, astfel încât orice raționament juridic care să stea la baza rezolvării cauzei trebuie să pornească de la analiza actului juridic încheiat de reclamant și a efectelor acestuia, și nu de la inexistența unei stări de indiviziune între reclamant și pârâți.
Cum nu există o cercetare a fondului care să fie supusă controlului judiciar în faza recursului, în cauză sunt incidente dispozițiile art.312 alin.61 C.proc.civ., Tribunalul urmând a admite recursul și a casa sentința recurată, cu reținerea cauzei spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul reclamant G. V., împotriva sentinței civile nr. 3815 din 23 martie 2015 pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă V. M. și intimatul pârât I. A..
Casează sentința civilă recurată și reține cauza spre rejudecare.
Fixează termen la 19 octombrie 2015.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Septembrie 2015.
Președinte, D. F. S. | Judecător, S. L. M. | Judecător, L. A. |
Grefier, E. B. |
Red.jud.S.L.M.
Tehn.S.V./3 ex.
Jud.fond-M.M.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 696/2015. Tribunalul DOLJ | Obligaţie de a face. Sentința nr. 491/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
