Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 11/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 11/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 1023/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 1023/2015
Ședința publică de la 09 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. C. B.
Judecător M. G.
Grefier L. B.
Pe rol soluționarea apelului civil declarat de pârâta V. E. împotriva sentinței civile nr_/11.11.2014 pronunțată de Judecătoria C., în contradictoriu cu reclamantul M. M., având ca obiect exercitarea autorității părintești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat N. A., pentru apelanta-pârâtă V. E., lipsă fiind intimatul-reclamant M. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că apelule este declarat în termen, motivat, timbrat, s-a depus întâmpinare și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cererii de formulat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat A. N., pentru apelanta-pârâtă V. E., solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, în sensul consfințirii tranzacției intervenită între părți și depusă la dosarul cauzei la data de 23.09.2014.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei D. la data de 05.08.2013, sub nr._, reclamantul M. M., în contradictoriu cu pârâta VIRJAN E., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună exercitarea autorității părintești asupra minorei M. A., născută la data de 19.05.2010, în comun de către ambii părinți, precum și stabilirea în favoarea reclamantului a unui program de vizitare la domiciliul său, după cum urmează: 4 săptămâni în vacanța de vară, vacanța de Paști și C. alternativ; 2 săptămâni pe parcursul anului la alegerea părintelui anunțată cu cel puțin 2 săptămâni înainte.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a avut o relație de concubinaj cu pârâta din care a rezultat minora M. A., născută la data de 19.05.2010 în localitatea B., jud. Hunedoara, iar în luna ianuarie 2012 pârâta a plecat de la domiciliul comun împreună cu minora, la bunica maternă în comuna Murgasi, ., jud. D..
Cu toate că i-a cerut în repetate rânduri să se întoarcă la domiciliul comun pentru a o crește împreună pe minoră, apreciind că este în interesul acesteia să crească alături de amândoi părinți, pârâta a refuzat și refuză în continuare acest lucru fără nicio justificare.
Reclamantul a precizat că a solicitat pârâtei pe cale amiabilă, încheierea unui plan parental, care să-i permită să aibă legături personale cu minora, legături care să se desfășoare la domiciliul reclamantului, minora fiind foarte atașată de bunicii paterni, alături de care a crescut până la vârsta de aproximativ 2 ani, însă deși la început aceasta a părut dispusă să încheie respectivul plan, ulterior fără nicio justificare a refuzat și refuză în continuare acest lucru.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art. 483, art. 503 și urm Cod civil.
La data de 25.11.2013 pârâta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea în parte a acțiunii.
Totodată, aceasta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei D. întrucât minora locuiește împreună cu ea din ianuarie 2012 la adresa actuală de domiciliu jud. D., ., . soluționarea cauzei fiind Judecătoria C., potrivit art. 114 și art. 129 NCPC raportat la art. 265 Cod civil.
Prin cererea reconvențională pârâta a solicitat instanței să dispună stabilirea exercitării autorității părintești de către ambii părinți, stabilirea locuinței minorului la domiciliul pârâtei reclamante, mama minorei, stabilirea unei pensii de întreținere în cuantum de ¼ din venitul net realizat de reclamantul –pârât, precum și a unui program de vizitare.
La data de 12.12.2012 reclamantul a formulat întâmpinare la cererea reconvențională prin care a solicitat respingerea excepției de necompetență teritorială întrucât la naștere minora a fost înregistrată cu domiciliul în D., respectiv la domiciliul comun al părinților acesteia. Astfel, competența de soluționare aparține Judecătoriei D., aceasta fiind instanța de tutelă, în funcție de domiciliul persoanei ocrotite, minora în cauza de față, al cărei domiciliu până în prezent nu a fost schimbat.
Reclamantul a mai arătat că este de acord ca autoritatea părintească să fie exercitată de către ambii părinți, cu stabilirea unei pensii de întreținere în sarcina sa, precum și cu stabilirea domiciliului minorei la mama acesteia, însă solicită respingerea cererii reconvenționale cu privire la stabilirea programului de vizitare a minorei.
Pârâta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a precizat că până în prezent pârâta a locuit în mod statornic la mama, iar legiuitorul nu a adoptat sintagma de „ loc de naștere al copilului” ci sintagma de „ locuiește în mod statornic”.
Prin sentința civilă nr. 500/06.02.2014, pronunțată de Judecătoria D., s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei D., invocată de pârâta VIRJAN E. și a fost declinată competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul M. M. cu domiciliul în D., CRÂNGULUI, nr. 8B, jud. Hunedoara, în contradictoriu cu pârâta VIRJAN E. cu domiciliul în . SUS, .. 128, jud. D., în favoarea Judecătoriei C..
Pentru a se pronunțat astfel, Judecătoria D., a reținut următoarele:
Analizând cu prioritate excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei D., instanța reține următoarele:
Conform art. 265 din Codul civil, „ toate măsurile date prin prezenta carte în competența instanței judecătorești, toate litigiile privind aplicarea dispozițiilor prezentei cărți, precum și măsurile de ocrotire a copilului prevăzute în legi speciale sunt de competența instanței de tutelă.”
Potrivit art. 114 din Noul Cod de procedură civilă, „ dacă legea nu prevede altfel, cererile pentru ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.”
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 92 din Codul civil, domiciliul minorului care nu a dobândit capacitate deplină de exercițiu în condițiile prevăzute de lege este la părinții săi sau la acela dintre părinții săi la care el locuiește în mod statornic.
După cum recunoaște și reclamantul prin cererea de chemare în judecată, minora M. A. locuiește statornic cu pârâta la domiciliul din ., ..
Prin urmare, în baza dispozițiilor legale menționate mai sus, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale și va declina cauza în favoarea instanței de la domiciliul minorei, și anume în favoarea Judecătoriei C..
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei C., la data de 24.03.2014.
La data de 6 mai 2014, s-a depus la dosar de către pârâtă, cerere de modificare a cererii reconvenționale, prin care pârâta arată că înțelege să modifice capătul de cerere privind exercitarea autorității părintești de către ambii părinți, în exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către pârâtă.
În motivarea cererii, a arătat pârâta că minora are 4 ani, iar în viitor se va impune acordul tatălui pentru înscrierea minorei la grădiniță, participarea la diverse programe educaționale, cursuri obligatorii, ori facultative, ulterior aceasta va urma cursurile școlare și, datorită relațiilor tensionate din părți, precum și faptului că reclamantul locuiește la o distanță apreciabilă față de pârâtă și are un program de lucru dificil, va exista riscul ca reclamantul să nu se poată prezenta de fiecare dată la semnarea actelor privitoare la acordul acestuia pentru ca minora să participe la activitățile susmenționate.
A mai arătat pârâta că nu se opune stabilirii legăturilor personale ale reclamantului cu minora.
La data de 23.09.2013*, s-a depus la dosar de către părți, convenție în formă scrisă, autentificată de avocat Ș. R., prin care părțile își dau acordul cu privire la cererile formulate prin acțiune și cererea reconvențională.
La data de 09 octombrie 2014, s-a depus la dosar de către reclamant, precizare de acțiune, prin care a solicitat instanței exercitarea autorității părintești asupra minorei M. A., născută la data de 19 mai 2010, în mod exclusiv de către mama pârâtă, stabilirea locuinței minorei la mama pârâtă, cu obligarea pârâtei să-l anunțe pe reclamant cu 30 de zile înainte de o eventuală schimbare a domiciliului acesteia, obligarea reclamantului la pensie de întreținere in favoarea minorei, în cuantum de 250 lei lunar, obligarea reclamantului să deschidă un cont de economii în care să depună lunare suma de 150 lei, acești bani putând fi ulterior retrași de reclamant, cu acordul pârâtei și folosiți doar in interesul minorei; stabilirea legăturilor personale ale reclamantului cu minora, conform pct. 5 și 6 din convenția nr. 4/17.09.2014, depusă la dosar de către reclamant, la data de 23.09.2014.
În scop probatoriu, instanța a dispus efectuarea adreselor către autoritățile tutelare de la domiciliile părților, pentru efectuarea anchetelor psihosociale la domiciliile părților, fiind depuse la dosar la data de 29.04.2014, referatul de anchetă psihosocială efectuat de Primăria Comunei Murgași- Serviciul Autoritate Tutelară, la domiciliul pârâtei și referatul de anchetă psihosocială nr._/29.04.2014, efectuat la domiciliul reclamantului de Consiliul Local al Municipiului D.- C. Autoritate Tutelară.
Tot în scop probatoriu, instanța a dispus emiterea unei adrese către locul de muncă al reclamantului, . depusă la dosar la data de 22 octombrie 2014, adeverința nr. R_/20.10.2014, emisă de societatea comercială susmenționată, cuprinzând veniturile nete pe ultimele 6 luni ale reclamantului, din care rezultă că acesta a realizat un venit net lunar pe ultimele 6 luni, în cuantum de 1287 lei.
Prin sentința civilă nr._/11,11,2014 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă în parte acțiunea precizată, formulată de reclamantul M. M., mpotriva pârâtei V. E..
A fost admisă în parte cererea reconvențională precizată, formulată de pârâta- reclamantă V. E..
S-a dispus exercitarea autorității părintești asupra minorei M. A., născută la data de 19 mai 2010, în comun, de către ambii părinți precum și stabilirea locuinței minorei la mama reclamantă, urmând ca pârâtul să fie obligat către reclamantă, în favoarea minorei, la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 250 lei lunar, începând cu data promovării acțiunii ( 5 august 2013 ) și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației.
S-a încuviințat ca reclamantul să aibă legături personale cu minora, timp de jumătate din perioada vacanțelor preșcolare și școlare, în domiciliul tatălui pârât; totodată pârâta va fi obligată să transmită reclamantului informații referitoare la minoră, evaluări medicale și școlare și să permită comunicarea tatălui reclamant cu minora prin telefon și cameră web.
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
În ceea ce o privește pe minora rezultată din relațiile de concubinaj ale părților, din probele administrate, a rezultat că de la data despărțirii în fapt a soților, aceasta a rămas în îngrijirea exclusivă a mamei pârâte, fiind atașată însă de ambii părinți.
Potrivit dispozițiilor art. 6 litera i din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, unul din principiile prin care se realizează respectarea și garantarea drepturilor copilului este asigurarea stabilității și continuității în îngrijirea, creșterea și educarea copiilor.
În vederea asigurării unei continuități în mediul familial și a unui climat familial stabil, instanța apreciază că se impune ca minora să fie crescută în continuare de mama pârâtă, care s-a ocupat foarte bine de creșterea și educarea ei, măsura venind în întâmpinarea principiilor stabilite în legislația privind protecția minorilor, iar despărțirea de mama sa se constituie într-o gravă încălcare a drepturilor copilului.
Nu se contestă atașamentul minorei față de tatăl reclamant, însă mama poate oferi condiții materiale, afective și morale superioare, creșterii și educării copilului, astfel că este în interesul superior al minorei să i se stabilească domiciliul la mama pârâtă.
În conformitate cu prevederile art. 263 alin. 1 din codul civil, „ Orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului ”, iar în art. 496 alin. 1, 2, 3 și 4 din codul civil se menționează: „ Copilul minor locuiește la părinții săi.
Dacă părinții nu locuiesc împreună, aceștia vor stabili, de comun acord, locuința copilului.
În caz de neînțelegere între părți, instanța de tutelă hotărăște, luând in considerare concluziile raportului de anchetă psihosocială și ascultându-i pe părinți și pe copil, dacă a împlinit vârsta de 10 ani.
Locuința copilului, stabilită potrivit prezentului articol, nu poate fi schimbată fără acordul părinților decât in cazurile prevăzute de lege. ”
Potrivit dispozițiilor art. 505 alin. 1 și 2 din codul civil, „ În cazul copilului din afara căsătoriei a cărui filiație a fost stabilită concomitent sau, după caz, succesiv față de ambii părinți, autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc.
Dacă părinții copilului nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț ”.
În speță, instanța a constatat că, după cum rezultă din probele administrate, de la data despărțirii în fapt a părților, reclamantul a păstrat legătura cu minora, contribuind sporadic la întreținerea ei, reclamantul dorește în continuare să contribuie la procesul de educare și întreținere al minorei, astfel încât instanța consideră că se impune ca, în conformitate cu dispozițiile art. 397 din codul civil, autoritatea părintească asupra minorei M. A., născută la data de 19 mai 2010, să fie exercitată în comun de către ambii părinți și, pentru că s-a dovedit atașamentul reciproc profund dintre mamă și copil, se apreciază că este în interesul minorului să i se stabilească locuința la mama pârâtă, aceasta fiind de altfel părintele cu care copilul locuiește în mod statornic( în sensul dispozițiilor art. 400 alin. 1 și 2 din codul civil).
Având în vedere acordul părților, rezultatul anchetei psihosociale, opțiunea și interesul minorei M. A., născută la data de 19 mai 2010, în temeiul prevederilor art. 396, art. 398 alin. 1, art. 400 alin. 1 și 2, art. 496 alin. 1 și 4, art. 506 din codul civil, instanța va admite in parte acțiunea precizată a reclamantului, va admite in parte cererea reconvențională precizată formulată de pârâtă și va dispune exercitarea autorității părintești asupra minorei, în comun, de către ambii părinți precum și stabilirea locuinței minorei la mama pârâtă, urmând ca, potrivit dispozițiilor art. 524, art. 525 alin. 1, art. 529, art. 530 alin. 2, art. 532, art. 533 alin. 1 din codul civil, art. 613 ind. 1 alin. 4 teza ultimă din codul de procedură civilă, reclamantul să fie obligat către pârâtă, în favoarea minorei la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 250 lei, conform acordului părților, începând cu data promovării acțiunii( 5 august 2013 ) și până la intervenirea unei cauze legale de modificare sau încetare a obligației.
La stabilirea noului cuantum al pensiei de întreținere, instanța a avut în vedere acordul părților, precum și criteriile oferite de prevederile art. 529 alin. 2 din codul civil.
În conformitate cu prevederile art. 262 alin. 2 din codul civil, „ Copilul care nu locuiește la părinții săi sau, după caz, la unul dintre ei are dreptul de a avea legături personale cu aceștia.
Exercițiul acestui drept nu poate fi limitat decât în condițiile prevăzute de lege, pentru motive temeinice, luând în considerare interesul superior al copilului”.
În cuprinsul dispozițiilor art. 398 alin. 2 din codul civil, se prevede că, în cazul în care instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul din părinți, „ celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia”, iar în art. 401 c.civil se menționează că „ În cazurile prevăzute la art. 400, părintele sau, după caz, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta; în caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă decide cu privire la modalitățile de exercitare a acestui drept.”
Potrivit art. 18 alin. 1 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului - republicată, „Copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament”.
Conform prevederilor art. 19 alin 1 și 2 din Legea nr. 272 din 2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului - republicată, ” Copilul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia printr-o măsura dispusa in condițiile legii are dreptul de a menține relații personale si contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației in care acest lucru contravine interesului superior al copilului ".
Analizând așadar interesul minorei M. A., născută la data de 19 mai 2010, în ce privește stabilirea de legături personale cu tatăl ei, instanța va avea în vedere împrejurarea că programul de vizitare trebuie să fie stabilit de așa natură încât să asigure o continuitate a legăturii dintre minoră și tatăl său, fără ca acest lucru să dăuneze în vreun fel minorei, ale cărei interese trebuie cu prioritate protejate.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului creată în aplicarea art. 8 din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, „din momentul și datorită însăși împrejurării nașterii copilului, între părinți și copil există o legătură constitutivă de viață de familie pe care evenimentele ulterioare nu o pot distruge decât în circumstanțe excepționale” - Cauza Berrehab contra Olandei și „legătura personală dintre părinte și copilul său reprezintă un element fundamental al vieții de familie, iar măsurile care împiedică aceste relații reprezintă o ingerință în dreptul la viața familială” - Cauza Johansen contra Norvegiei.
Față de cele reținute și constatate, în temeiul textelor de lege sus - menționate, se va admite capătul de cerere privind legătura cu minora, instanța apreciind că, în raport de vârsta acesteia, acordul dintre părți, relațiile de afecțiune dintre părinte și copii, modalitatea de exercitare a acestui drept corespunzătoare intereselor minorei este cea a legăturilor sale cu tatăl în domiciliul acestuia din urmă, iar sub aspectul duratei de exercitare a dreptului, în raport de necesitatea menținerii unor relații de afecțiune între părinte și copil, se consideră că interesele minorei reclamă ca legătura dintre ei să se desfășoare în următoarea modalitate: timp de jumătate din perioada vacanțelor preșcolare și școlare, în domiciliul tatălui pârât.
Totodată, în temeiul prevederilor art. 18 alin. 1 lit. e și f și alin. 2 din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului - republicată, pârâta a fost obligată să transmită reclamantului informații referitoare la minoră, evaluări medicale și școlare și să permită comunicarea tatălui reclamant cu minora prin telefon și cameră web.
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta V. E., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului apelanta a arătat ca un prim motiv de apel faptul că instanța de fond în mod greșit nu a ținut cont de convenția dintre părți, convenție încheiată la notar și existentă la dosar, prin care părțile s-au înțeles cu privire la exercitarea autorității părintești, în sensul ca aceasta să fie exercitată exclusiv de apelantă.
Un alt motiv de apel vizează modul în care instanța de fond a stabilit programul de legături personale cu minora intimatului, mai exact nu a prevăzut într-o formă clară modalitatea în care intimatul este obligat cu ocazia vizitelor pe care minora le va face la domiciliul său, să o ia și să o aducă la domiciliul mamei.
Apelul este nefundat, urmând să fie respins pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, tribunalul constată că instanța de fond la pronunțarea sentinței a avut în vedere exclusiv interesul minorei, atât când a stabilit exercitarea în comun a autorității părintești cât și când a stabilit modalitatea în care intimatul să aibă legături personale cu minora.
Astfel, deși prin convenția încheiată între părți s-a prevăzut ca autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv de mamă, instanța de fond a dispus să fie exercitată în comun, făcând în mod corect aplicarea disp. Art. 397 C.civ.. Este adevărat că părțile au încheiat o tranzacție conform dispozițiilor art. 438 alin.1 C.proc.civ., dar, în speța de față instanța are obligația să hotărască doar prin prisma interesului copilului exercitarea autorității părintești. Potrivit art. 398 C.civ. numai dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată doar de un singur părinte. Apelanta nu a făcut dovada contrară acestei dispoziții, în sensul existenței unor motive temeinice. Mai mult chiar din probele administrate reiese faptul că intimatul a păstrat legătura cu minora, contribuie la întreținerea minorei și dorește în continuare să contribuie la procesul de creștere și educare al minorei și nu în ultimul rând acest lucru l-a solicitat chiar prin cererea de chemare în judecată, ori privarea de a exercita autoritatea părintească față de minoră ar constitui o măsură abuzivă luată de către instanță.
Același interes superior al minorei a fost avut în vedere de instanță și când s-a stabilit programul de legături personale cu minora, motivul invocat de apelantă cum că nu este destul de explicită formularea instanței de fond neavând suport real, expresia "în domiciliul tatălui pârât" presupune că tatăl o va lua și o va duce înapoi pe minoră de la și la domiciliul stabil al acesteia.
Față de acestea și văzând și dispozițiile art. 480 ali. 1 C.p.civ. tribunalul va respinge apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta-pârâtă V. E., domiciliată în comuna Murgași, ., .. 128, județul D., împotriva sentinței civile nr._/11.11.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant M. M., domiciliat în D., ., județul Hunedoara.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iunie 2015.
Președinte, C. C. B. | Judecător, M. G. | |
Grefier, L. B. |
Red.jud.C.C. B.
Tehn.S.V./4 ex.
Jud.fond-R.B.
| ← Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 31/2015.... | Nulitate/anulare act. Sentința nr. 223/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
