Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Decizia nr. 1409/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1409/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 21-09-2015 în dosarul nr. 1409/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1409/2015
Ședința publică de la 21 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C. C.
Judecător V. P.
Grefier F. C. C.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul-contestator C. Ș. împotriva încheierii din data de 09.07.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata A. J. A FINANTELOR PUBLICE D., având ca obiect suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 C..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru apelantul-contestator C. Ș., reprezentant convențional, avocat Ț. B., în baza împuternicirii avocațiale nr._/11.08.2015, emisă de Baroul D., lipsă fiind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, la interpelarea instanței avocat Ț. B., pentru apelantul-contestator C. Ș., învederează că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Avocat Ț. B., pentru apelantul-contestator C. Ș., solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a încheierii atacate, în sensul admiterii cererii de suspendare, să se dispună suspendarea executării silite. Precizează că au fost îndeplinite toate condițiile pentru a se dispune suspendarea executării silite. Arată că au dovedit cu înscrisurile aflate la dosar că toate actele de executare silită nu au fost finalizate. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 04.06.2015 sub nr._ contestatorul C. Ș. a formulat în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE D., cerere de suspendare a executării silite pornite în baza proceselor verbale de sechestru nr. DJ_/15.05.2015,_/15.05.2015,_/15.05.2015 emise în cadrul dosarului de executare nr. C 6472 până la soluționarea contestației la executare formulate împotriva acestora.
În fapt, arată că aceste procese verbale de sechestru reprezintă forme de executare silită îndreptate împotriva acțiunilor și părților sociale deținute de către acesta la ILEX ., CASA NOASTRĂ IMOBILIARE SRL.
Procesele verbale de sechestru rubricate mai sus reprezintă forme de executare silită îndreptate împotriva acțiunilor și părților sociale deținute de către contestator la ILEX ., și, respectiv, CASA NOASTRĂ IMOBILIARE SRL.
Acțiunile și părțile sociale sunt executate silit de către organul fiscal în virtutea unui titlu de creanță concretizat într-o decizie de impunere împotriva căruia a formulat în temeiul art. 8 din Legea nr. 554/2004 acțiune în contencios administrativ având ca obiect anularea acesteia, aceasta fiind înregistrată pe rolul ICCJ și nesoluționată definitiv (dosar nr._ cu termen la 23.09.2015).
Executarea silită este pornită pentru o creanță totală de 1.645.696 lei.
Elemente de nelegalitate ale executării silite: În mod succint precizează acele împrejurări de fapt și de drept, care evident urmează a fi analizate în cadrul contestației la executare, însă reprezintă totodată aspecte de vădită nelegalitate (ce urmează a fi antamate de completul învestit cu soluționarea prezentei cereri) și care se circumscriu noțiunii de "motive temeinice”, în accepțiunea art. 719 C.pr.civ.
Astfel arată că până la momentul formulării prezentei contestații nu i s-a comunicat titlul executoriu si somația de executare.
Conform art. 145 alin. 1 OG 92/2003 - "executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu”.
Potrivit art. 666 C.pr.civ., alin. 2 necomunicarea somației și a titlului executoriu, cu excepția cazurilor în care executarea silită ar debuta fără comunicarea somației și a titlului atrage nulitatea expresă absolută a procedurii de executare silită.
În vederea analizei celor mai sus învederate nu este nicidecum necesară o analiză a fondului cauzei, ci prin simpla observare a actelor cuprinse în dosarul de executare se poate concluziona că o cerință imperativă în procedura executării silite, mai exact debutul acesteia nu a fost respectată.
Prin executarea silită astfel efectuată sunt încălcate prevederile art. 151 alin. 2 OG 92/2003, în sensul că bunurile mobile de orice fel ce sunt strict necesare exercitării profesiei sau alte ocupații cu caracter permanent nu sunt supuse executării silite.
Toate veniturile obținute în prezent sunt rezultatul calității de acționar/asociat, calitate conferită de acțiunile/părțile sociale supuse urmării silite mobiliare.
În măsura în care acestea ar fi indisponibilizate și executate silit, s-ar ajunge la pierderea acestei calități.
Totodată, acțiunea este cea care îi conferă toate prerogativele exercițiului drepturilor conferite de Legea nr. 31/1990 în cadrul adunărilor generale în societățile respective, inclusiv dreptul la dividende și dreptul de a influența direcția de activitate economică (dreptul de vot).
Practic, acțiune/părțile sociale îi acordă calitatea de profesionist.
Așadar, apreciază că acțiunile - bunuri mobile incorporale, în raport de motivarea mai sus arătată fac obiectul excepției de la urmărirea silită mobiliară.
Suspendarea executării este oportună în vederea preîntâmpinării unui prejudiciu grav și iminent.
Consideră că instituirea sechestrului asupra acțiunilor și părților sociale deținute constituie un abuz din partea organelor fiscale, menit să-i prejudicieze imaginea de om de afaceri si nu doar pe contestator, ci și societățile la care deține aceste acțiuni și părți sociale, inclusiv pe partenerii săi si distrugerea businessurilor in care este acționar/partener.
În primul rând, consideră că înainte de aplicarea sechestrului, trebuia avută în vedere buna sa credință în raporturile cu organele fiscale.
Precizează că acest debit provine în urma atragerii răspunderii sale personale în solidar, și reprezintă TVA și accesorii. Inițial, soldul a fost de peste 3,4 milioane lei, din care principal doar 1,25 milioane lei - întregul debit fiind contestat de contestator. Cu toate acestea, anterior instituirii sechestrului, de bună credință, a achitat mai mult de jumătate din suma(debitul, ca si valoare fiind achitat), numai în cursul lunii noiembrie 2013, a achitat din debitul către bugetul de stat suma de aproximativ 700.000 lei, plată care a fost urmată de alte plăți care au diminuat considerabil debitul.
Tot în vederea stingerii obligațiilor sale fiscale a încercat eșalonarea debitului, însă urmare a atragerii răspunderii sale, o astfel de măsură a fost imposibilă.
Pe de altă parte, în privința societăților ale căror acțiuni au fost sechestrate, organele fiscale trebuiau și puteau să cunoască faptul că: CASA NOASTRĂ IMOBILIARE SRL este acționar al BUJORULUI RESIDENCE SRL care are în desfășurare un proiect imobiliar de mare amploare în C.. Pentru dezvoltarea acestui proiect, s-a obținut un credit bancar care azi este in valoare de 4,6 milioane Euro. CASA NOASTRĂ IMOBILIARE SRL nu are active și nu a realizat profit, fiind pe pierdere, astfel că o evaluare a părților sociale ar duce la concluzie că executarea silită este inutilă pentru creditorul bugetar; LINK SA este pe pierdere, nu are active, astfel că și în acest caz executarea nu ar aduce nici un beneficiu bugetului de stat.
Contestatorul arată că deține la ILEX .,5% din capitalul social, iar aceste acțiuni sunt ipotecate în favoarea VOLKSBANK ROMANIA SA pentru un credit de 2,8 milioane Euro - în acest caz bugetul de stat având deci rang inferior creditorului ipotecar care s-ar îndestula cu prioritate, iar valoarea acțiunilor este inferioară valorii creditului bancar.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe prevederile 719 C.pr.civ.
În dovedire cererii de suspendare a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri.
La data de 25.06.2015 intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii în principal ca fiind inadmisibilă iar în subsidiar ca fiind neîntemeiată.
A precizat că de titlurile executorii și de somații, contestatorul a luat cunoștință prin publicitate și prin corespondență, ceea ce contrazice afirmația contestatorului că în cauză executarea silită a început fără a fi comunicate titluri executorii și somații.
Motivele temeinice la care face referire textul art.719 alin.1CPCiv. presupun existența unei/unor situații obiective care justifică luarea unei măsuri de suspendare a executării silite, excepție de la regula după care titlurile executorii trebuie puse în executare într-un termen scurt.
Motivele invocate de contestator pentru a susține cererea de suspendare a executării silite vizează în realitate legalitatea și temeinicia executării silite efectuată de către AJFP D. a proceselor verbale de sechestru.
Mai arată că reclamantul a invocat în justificarea cererii formulate afectarea gravă a imaginii sale de om de afaceri precum și a partenerilor săi, un asemenea motiv invocat nu poate induce, în opinia sa, concluzia utilității și a necesității luării unei măsuri excepționale cum este suspendarea executării silite, cu atât mai mult cu cât nu este dovedit în vreun fel, ceea ce contravine art.249 CPCiv.
Prin încheierea din data de 09.08.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă cererea de suspendare executare silită formulată de contestatorul C. Ș. în contradictoriu cu intimata A. J. A FINANTELOR PUBLICE D..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat că în cauză sunt întrunite condițiile cerute de dispozițiilor legale în materie pentru admisibilitatea cererii:
Art. 718 NCPC – (1) Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată.
(7) În cazuri urgente și dacă s-a plătit cauțiunea prevăzută la alin. (2), instanța poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cauțiunea depusă potrivit prezentului alineat este deductibilă din cauțiunea finală stabilită de instanță, dacă este cazul.
Deși sunt îndeplinite condițiile formale prevăzute de lege pentru admiterea cererii de suspendare a executării silite, instanța trebuie să verifice dacă această măsură se impune în speță, în condițiile în care măsura suspendării silite are caracter excepțional, putând fi dispusă numai în cazuri temeinic justificate, simpla depunere a cauțiunii fixate de către instanță neatrăgând automat acordarea suspendării executării silite până la soluționarea contestației.
Această interpretare este în deplin acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat în nenumărate rânduri în cauzele privitoare la durata procedurii că executarea unei sentințe sau hotărâri trebuie considerată ca făcând parte integrantă din proces, în sensul art. 6 alin. 1 din Convenție și că dreptul la instanță ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească irevocabilă și obligatorie să rămână inoperantă în detrimentul unei părți (hotărârea V. I. împotriva României, hotărârea Ș. împotriva României). De asemenea, CEDO a apreciat că dacă administrația refuză sau omite executarea sau întârzie executarea, garanțiile oferite de art. 6 de care justițiabilul a beneficiat în timpul fazei judiciare își pierd orice rațiune de a exista (hotărârea Di Pede împotriva Italiei, hotărârea Zappia împotriva Italiei).
Transpunând aceste principii în plan intern, față de cerința ca titlurile executorii să fie aduse la îndeplinire într-un termen cât mai scurt, în vederea realizării drepturilor creditorilor, rezultă că măsura suspendării executării silite are un caracter excepțional, putând fi dispusă în acele situații în care debitorul face dovada că prin continuarea acesteia i s-ar crea grave prejudicii, care nu ar putea fi remediate pe calea întoarcerii executării silite.
În speță, intimata-creditoare are un drept de creanță consacrat printr-un titlu executoriu, fiind îndreptățită să obțină cu celeritate îndeplinirea obligației, titlul executoriu urmând a fi pus în executare într-un termen cât mai scurt, pentru a da eficiență dreptului la un proces echitabil, astfel cum este definit de art. 6 CEDO.
Pe de altă parte, urmează a se avea în vedere că contestatorul a luat cunoștință de titlurile executorii și somații prin publicitate și prin corespondență, ceea ce contrazice afirmația contestatorului că în cauză executarea silită a început fără a fi comunicate aceste acte de executare.
Contestatorul a invocat în justificarea cererii formulate afectarea gravă a imaginii sale de om de afaceri precum și a partenerilor săi, sechestrarea unor bunuri mobile ce sunt necesare exercitării profesiei sau a altei ocupații cu caracter permanent, buna credință a debitorului în raporturile cu autoritatea fiscală, asemenea motive invocate nu pot justifica necesitatea luării unei măsuri excepționale cum este suspendarea executării silite, cu atât mai mult cu cât nu sunt dovedite în vreun fel, ceea ce contravine art.249 CPCiv.
Concluzionând, instanța a constatat că contestatorul nu invocă motive temeinice de natură să facă oportună această măsură.
Pentru aceste motive, instanța a respins cererea de suspendare executare silită.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel contestatorul C. Ș., în temeiul art. 711 și urm. C.pr.civ și art. 172 C.pr.fisc., art. 719 alin. 6 C.pr.civ., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a încheierii în sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulată și să dispuneți suspendarea executării silite în cadrul dosarului de executare nr. C 6472 până la soluționarea contestației la executare ce face obiectul dosarului nr._/215/2015 aflat pe rolul Judecătoriei C..
Consideră că în mod greșit a fost respinsă cererea de suspendare a executării, având în vedere că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 719 alin. 1 C.pr.civ.
Actele de executare silită constau în proceselor verbale de sechestru nr._/15.05.2015,_/15.05.2015,_/15.05.2015 emise în cadrul dosarului de executare nr. C 6472.
Aceste procese verbale de sechestru reprezintă forme de executare silită îndreptate împotriva acțiunilor și părților sociale deținute de către subsemnat la ILEX ., CASA NOASTRĂ IMOBILIARE SRL.
Acțiunile și părțile sociale sunt executate silit de către organul fiscal în virtutea unui titlu de creanță concretizat într-o decizie de impunere împotriva căruia am formulat în temeiul art. 8 din Legea nr. 554/2004 acțiune în contencios administrativ având ca obiect anularea acesteia, aceasta fiind înregistrată aceasta fiind înregistrată pe rolul ICCJ și nesoluționată definitiv (dosar nr._ cu termen la 23.09.2015).
Executarea silită este pornită pentru o creanță totală de 1.645.696 lei.
Suspendarea executării este oportună în vederea preîntâmpinării unui prejudiciu grav și iminent.
Așa cum a susținut și la instanța de fond, instituirea sechestrului asupra acțiunilor și părților sociale deținute de mine constituie un abuz din partea organelor fiscale, menit să-mi prejudicieze imaginea de om de afaceri și nu doar pe subsemnatul, ci și societățile la care dețin aceste acțiuni și părți sociale, inclusiv pe partenerii mei si distrugerea afacerilor in care sunt acționar/partener.
În timp ce aceste acte sunt în măsură să-i aducă grave prejudicii, nu este în măsură să aducă vreun beneficiu bugetului de stat, întrucât, bunurile sechestrate nu au nici valoare economică, dar sunt afectate unor garanții care fac ca, în caz de vânzare silită, pună creditorul bugetar în situația de a nu încasa nici o sumă de bani, eventualul preț urmând a fi distribuit unui terț creditor ipotecar.
În primul rând, consider că înainte de aplicarea sechestrului, trebuia avută în vedere buna mea credință în raporturile cu organele fiscale.
Precizez că acest debit provine în urma atragerii răspunderii mele personale în solidar, și reprezintă TVA și accesorii. Inițial, soldul a fost de peste 3,4 milioane lei, din care principal doar 1,25 milioane lei - întregul debit fiind contestat de subsemnatul. Cu toate acestea, anterior instituirii sechestrului, de bună credință, am achitat mai mult de jumătate din suma(debitul, ca si valoare fiind achitat), numai în cursul lunii noiembrie 2013, am achitat din debitul către bugetul de stat suma de aproximativ 700.000 lei, plată care a fost urmată de alte plăți care au diminuat considerabil debitul.
Tot în vedere stingerii obligațiilor mele fiscale am încercat eșalonarea debitului, însă urmare a atragerii răspunderii mele, o astfel de măsură a fost imposibilă.
Pe de altă parte, în privința societăților ale căror acțiuni au fost sechestrate, organele fiscale trebuiau și puteau să cunoască faptele dovedite de subsemnatul cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv CASA NOASTRĂ IMOBILIARE SRL este acționar al BUJORULUI RESIDENCE SRL care are în desfășurare un proiect imobiliar de mare amploare în C.. Pentru dezvoltarea acestui proiect, s-a obținut un credit bancar care azi este in valoare de 4,6 milioane Euro. CASA NOASTRĂ IMOBILIARE SRL nu are active și nu a realizat profit, fiind pe pierdere, astfel că o evaluare a părților sociale a duce la concluzie că executarea silită este inutilă pentru creditorul bugetar.
LINK SA este pe pierdere, nu are active, astfel că și în acest caz executarea nu ar aduce nici un beneficiu bugetului de stat
Contestatorul arată că deține la ILEX .,5% din capitalul social, iar aceste acțiuni sunt ipotecate în favoarea VOLKSBANK ROMÂNIA SA pentru un credit de 2,8 milioane Euro - în acest caz bugetul de stat având deci rang inferior creditorului ipotecar care s-ar îndestula cu prioritate, iar valoarea acțiunilor este inferioară valorii creditului bancar.
Nu în ultimul rând, trebuiau avute în vedere motivele de nelegalitate ale formelor de executare.
Prin executarea silită astfel efectuată sunt încălcate prevederile art. 151 alin. 2 OG 92/2003, în sensul că bunurile mobile de orice fel ce sunt strict necesare exercitării profesiei sau alte ocupații cu caracter permanent nu sunt supuse executării silite.
In acest sens, o primă observație ce se impune este aceea că dispoziția legală face referire la bunuri mobile de orice fel, prin urmare din moment ce acțiunile reprezintă bunuri mobile incorporale, ele fac obiectul excepției de la executare.
În al doilea rând, bunurile în discuție întrunesc și cea de a doua condiție stabilită de lege, respectiv aceea că sunt .strict necesare exercitării profesiei/ocupații cu caracter permanent.
Astfel, toate veniturile obținute în prezent de mine sunt rezultatul calității de acționar, calitate conferită de acțiunile supuse urmării silite mobiliare.
în măsura în care acestea ar fi indisponibilizate și executate silit, s-ar ajunge la pierderea acestei calități.
Totodată, acțiunea este cea care îmi conferă toate prerogativele exercițiului drepturilor conferite de Legea nr. 31/1990 în cadrul adunărilor generale în societățile respective, inclusiv dreptul la dividende și dreptul de a influența direcția de activitate economică (dreptul de vot).
Așadar, apreciază că acțiunile - bunuri mobile incorporale, în raport de motivarea mai sus arătată fac obiectul excepției de la urmărirea silită mobiliară.
În fine, cu privire urmăririi silite mobiliare asupra părților sociale deținute de mine la CASA NOASTRĂ IMOBILIARE SRL, apreciez că se impun următoarele precizări:
Consideră că în cauză este necesară interpretarea art. 66 al Legii 31/1990, conform căruia: „(1) Pe durata societății, creditorii asociatului pot să-și exercite drepturile lor numai asupra părții din beneficiile cuvenite asociatului după bilanțul contabil, iar după dizolvarea societății, asupra părții ce i s-ar cuveni prin lichidare.
(2) Creditorii prevăzuți la alin. (1) pot totuși popri, în timpul duratei societății, părțile ce s-ar cuveni asociaților prin lichidare sau pot sechestra și vinde acțiunile debitorului lor".
Se impune interpretarea restrictivă a dispozițiilor art. 66 alin, 2 în sensul că părțile sociale nu pot fi urmărite de creditorii asociaților înainte de dizolvarea societății deoarece, pe de o parte, asociatul este deținătorul părților sociale din oricare din societățile comerciale cu excepția societăților pe acțiuni și/sau societăților în comandită pe acțiuni, astfel că titularii acțiunilor pot fi numiți asociați, dar titularii părților sociale al unei societăți cu răspundere limitată nu pot fi numiți acționari, iar pe de altă parte a admite posibilitatea executării silite înseamnă a contraveni caracterului intuitu personae al acestei forme societare, asociatul rămas fiind obligat să fie asociat cu terțul adjudecatar.
În interpretarea primului alineat al art. 66 din Legea 31/1990, distincția majoră este cea temporală, respectiv între perioada funcționării societății comerciale și cea a dizolvării iar în acest sens, în timpul funcționării normale a societății comerciale creditorii asociatului/acționarului își exercită drepturile numai asupra părții din beneficiile cuvenite asociatului după bilanțul contabil (adică dividendele), doar după dizolvare drepturile acestora putând să privească partea ce i se cuvine debitorului asociat prin lichidare Din cuprinsul celui de-al doilea alineat al art. 66 din Legea 31/1990 reiese că ceea ce se poprește este partea ce i se cuvine asociatului debitor prin lichidare, iar nu părțile sociale, deoarece termenul de "părți" din art. 66 alin. 2 nu are nici o legătură cu părțile sociale. Aceasta deoarece, ori de câte ori legiuitorul a folosit termenul de acțiuni concluzia este că respectiva dispoziție se referă doar la societățile pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni.
Tocmai diferența stabilită expres de legiuitor prin art. 11 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, conform căruia: "părțile sociale nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile" este și cea care dă cheia interpretării art. 66 alin. 2; atât timp cât părțile sociale nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile, iar, dimpotrivă, acțiunile sunt titluri negociabile, adică încorporează anumite valori patrimoniale ele fiind considerate titluri de valoare sau titluri de credit care se pot transmite altor persoane în condițiile legii implicit nu putem susține că între acestea nu există nici o diferență; tocmai această diferență esențială este cea care face ca acțiunile să poată fi sechestrate și vândute, iar părțile sociale să nu poată face obiectul executării silite.
S-a apreciat de către instanțele naționale că înființarea popririi asupra părților sociale deținute de debitor este inadmisibilă reținându-se că dispozițiile art. 66 din Legea nr. 31/1990 nu lasă loc de interpretare, fiind clare în legătură cu obiectul popririi, aceasta putându-se înființa asupra părților ce s-ar cuveni asociaților prin lichidare și nu asupra părților pe care aceștia le dețin în societate (Tribunalul Iași, decizia civilă nr. 209 din 21.02.2005).
Tot în acest sens, Judecătoria Câmpulung prin sentința civilă nr. 461/2008 respingând cererea de validare a porprii asupra părților sociale deținute de debitor, asociat unic al terțului poprit, a reținut că "cererea de validare a popririi asupra părților sociale este inadmisibilă, întrucât, pe de o parte, acestea sunt indisolubil legate de persoana debitorului, asociat unic în societate, iar pe de altă parte, aceleași bunuri nu pot fi executate silit prin poprire, neputând fi trasferate decât în anumite condiții expres prevăzute de legislația comercială si de statutul societății". Sub acest aspect soluția a fost menținută și de Tribunalul Argeș (decizia civilă nr 153 din 16 septembrie 2008) și Curtea de Apel Pitești (decizia din 12 februarie 2009). Tribunalul Argeș a motivat printre altele că există bunuri care, deși alienabile în temeiul convenției, nu pot fi urmărite silit, ca în speță, în temeiul voinței legiuitorului, părțile sociale, cât privește urmărirea silită fiind supuse reglementării speciale prevăzute de de art. 66 din Legea nr. 31/1990.
Mai mult decât atât, cu privire la procesele-verbale ale organelor fiscale prin care se instituie sechestre asupra părților sociale pe care un debitor le deține la o societate comercială, Tribunalul D. s-a pronunțat prin decizia civilă nr. 2428 din 20 decembrie 2010 prin care a admis recursul declarat împotriva sentinței prin care Judecătoria C. respinsese contestația la executare și a anulat procesul verbal pentru sechestru bunuri mobile întocmit de organul fiscal reținând că art. 66 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 trebuie interpretat restrictiv cu aplicare doar la societățile pe acțiuni, "neputându-se realiza echivalarea termenilor acționar/asociat, aceasta întrucât termenul de asociat este folosit de legea societăților comerciale fie generic, cu privire la toate formele de asociere, pe când termenul de acționar este folosit doar în cadrul dispozițiilor referitoare la societățile pe acțiuni".
În drept, apelul este întemeiat pe prevederile art. 711 și urm. C.pr.civ., art. 719 C.pr.civ., art. 172 și urm. OG 92/2003.
Analizand apelul prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor legale incidente, Tribunalul apreciaza ca este nefondat.
Apelantul a investit instanta cu o cerere de suspendare a executarii silite care a fost declansata de A. J. a Finantelor Publice D. in baza proceselor-verbale de sechestru emise in cadrul dosarului de executare nr. C 6472, cererea fiind intemeiata in drept, pe dispozitiile art. 719 C.pr.civ.
Din analiza dispozițiilor art. 718 alin.1 C. proc. civ. (art. 718 a devenit art. 719 după republicarea C.), rezultă că suspendarea executării silite este un incident procedural care constă în oprirea temporară a executării silite și care are drept scop protejarea intereselor debitorului față de eventualele neregularități privind desfășurarea executării silite, prin sistarea temporară a efectuării oricăror acte de executare. Continutul textului legal nu va mai fi redat intrucat a fost citat in hotararea atacata, insa vom retine conditia esentiala de fond care poate conduce la admiterea unei asemenea cereri de suspendare, si anume aceea a existentei obligatorii a motivelor temeinice. Noțiunea de „motive temeinice” trebuie să se raporteze la necesitatea măsurii solicitate, ce urmează să fie apreciată de instanță în raport de iminența producerii unui prejudiciu în patrimoniul contestatorului dacă măsura nu ar fi dispusă.
Apelantul sustine ca a contestat decizia de impunere in baza careia a fost declansata executarea silita in dosarul nr._ care urma sa aiba termen in recurs la ICCJ la data de 23.09.2015 si ca instituirea sechestrului asupra actiunilor si partilor sociale constituie un abuz din partea organelor fiscale urmarind compromiterea sa, deoarece bunurile sechestrate nu au nicio valoare economica.
Arata ca a fost de buna credinta si a achitat totusi din debitul restant (TVA si accesorii) care initial a fost de 3,4 milioane lei, dar pe care l-a contestat.
Accesand dosarul mentionat in sistemul Ecriss, instanta retine ca pe rolul Curtii de Apel C. a fost inregistrata actiunea prin care apelantul din cauza de fata, impreuna cu alti reclamanti, a solicitat anularea actelor de control taxe si impozite, respectiv decizie de impunere si raport de inspectie fiscala, prin care au fost retinute in sarcina reclamantilor obligatii fiscale suplimentare in suma de 3.177.646 lei.
Prin hotarare judecatoreasca definitiva (sentinta civila nr. 470/11.12.2013), Curtea de Apel C. a respins actiunea, apreciind ca actele contestate sunt legale si temeinice.
Prin urmare, chiar daca apelantul din cauza de fata a declarat recurs impotriva respectivei hotarari, nu poate invoca drept argument in sustinerea cererii de suspendare a executarii silite contestarea titlului pus in executare si nelegalitatea acestuia, cata vreme exista deja o hotarare data in prima instanta care stabileste contrariul.
O alta critica se refera la faptul ca nu au fost avute in vedere motivele de nelegalitate ale formelor de executare in sensul incalcarii prevederilor art. 151 alin. 2 din OG 92/2003 care spune ca bunurile mobile de orice fel ce sunt strict necesare exercitarii profesiei sau alte ocupatii cu caracter permanent nu sunt supuse executarii silite.
Tribunalul opineaza ca este gresita asimilarea actiunilor pe care apelantul le detine la o societate comerciala bunurilor exceptate de la urmarire silita intrucat, din interpretarea textului art. 151 alin. 2 din OG 92/2003 invocat, rezulta ca legiuitorul a avut in vedere bunurile mobile corporale, iar nu pe cele incorporale, acestea din urma putand face obiect al executarii silite.
Concluzia se desprinde din interpretarea a fortiori a dispozitiilor alin. 3 al aceluiasi articol care stabileste ca "Bunurile debitorului persoană fizică necesare desfășurării activității de comerț nu sunt exceptate de la executare silită".
Si acest text de lege apreciem ca se refera tot la bunurile corporale, mentiunea fiind importanta pentru a sublinia ca art. 151 nu are in vedere buinurile mobile incorporale.
In ceea ce priveste urmarirea silita mobiliara asupra partilor sociale detinute la CASA NOASTRA IMOBILIARE SRL si interpretarea art. 66 din Legea nr. 31/1991, problema ridicata se refera la fondul cauzei, care nu se impune a fi "pipait" de catre instanta de apel, ca urmare a dezlegarilor date criticilor precedente si care ofera suficiente argumente ca executarea silita poate continua.
In consecinta, apreciem ca nu s-a facut dovada unor motive temeinice care sa duca la suspendarea executarii silite, astfel ca in baza art. 480 C.pr.civ, instanta va respinge apelul ca nefondat, mentinand solutia primei instante.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de către apelantul C. Ș., CNP:_, cu domiciliul procesual ales la SPARL "Sauleanu și Asociații" în C., .. 47, jud. D., în contradictoriu cu intimate Administrația Județeană a Finanțelor Publice D., cu sediul în C., .. 2, jud. D., cod fiscal_, împotriva Încheierii de ședință din 09.07.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.09.2015.
Președinte, L. C. C. | Judecător, V. P. | |
Grefier, F. C. C. |
Red.jud.L.C.C.
Tehnored.F.M./4 ex.21.10.2015
Jud.fond.F.D.
| ← Anulare act. Sentința nr. 455/2015. Tribunalul DOLJ | Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... → |
|---|
