Fond funciar. Decizia nr. 819/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 819/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 08-05-2015 în dosarul nr. 819/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 819/2015
Ședința publică de la data de 08 Mai 2015
Completul constituit din:
Președinte - V. F. - judecător
Judecător - D. O.
Grefier - L. E. C.
Pe rol, judecarea acțiunii formulate de reclamantul P. G.-A. în contradictoriu cu pârâtele C. L. DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR C., P. M. C., C. JUDEȚEANA DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR D. și P. JUDEȚULUI D., având ca obiect fond funciar (daune cominatorii), reținută spre rejudecare, ca urmare a anulării sentinței civile nr._ din 24.09.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, prin decizia civilă nr. 581 din 27.03.2015, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns reclamantul personal și asistat de av. M. M. și c.j. Ț. C. pentru pârâții C. Locală C. și P. mun. C., lipsind ceilalți pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Părțile prezente personal și prin apărători arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Instanța, din oficiu, în temeiul art. 237 alin. 2 pct. 1 N.C.P.C., invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului mun. C. și Prefectului județului D..
Av. M. M. pentru reclamant, având cuvântul, solicită respingerea excepției, întrucât acești pârâți au fost chemați în judecată în calitate de președinți ai comisiilor de fond funciar.
Av. Ț. C. pentru pârâții C. Locală C. și P. mun. C., având cuvântul, solicită admiterea excepției.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și deschise dezbaterile pe fond, motiv pentru care acordă cuvântul pe acțiune.
Av. M. M. pentru reclamant, având cuvântul solicită admiterea acțiunii, obligarea celor două comisii la plata daunelor cominatorii, întrucât, deși reclamantul a fost pus în posesie, până la acest moment nu i s-a eliberat titlul de proprietate. Cu cheltuieli de judecată.
C.j. Ț. C. pentru pârâții C. Locală C. și P. mun. C., având cuvântul, solicită respingerea acțiunii.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 28.01.2014, reclamantul P. G.-A., în contradictoriu cu pârâții C. Locală de Fond Funciar C., C. Județeană de Fond Funciar D., P. M. C. și P. Județului D., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la plata daunelor cominatorii în cuantum de 100 lei de la data de 21.03.2013 până la data eliberării efective a titlului de proprietate asupra terenului în suprafață de 6.900 mp, din care 3835 mp, situat în T 46, P 5, iar 3.065 mp situați în T 122, P 12 C., cartier Cernele - Rovine II.
În fapt, reclamantul menționează că a solicitat obligarea Comisiei Locale de Aplicare a Legilor Fondului Funciar C., la punerea sa în posesie asupra unui teren în suprafață de 6900 mp situat în T 46, P 5 C., cartier Cernele - Rovine II, teren cuprins în titlul de proprietate nr. 583-_ din 28.10.,1993, cerere care i-a fost admisă prin decizia civilă nr. 1586/12.09.2008 a Tribunalului D., rectificată prin încheierea de îndreptare eroare materială din data de 31.10.2008 a aceleiași instanțe.
Reclamantul menționează că a solicitat în-repetate rânduri punerea în executare a acestei decizii fiind găsite mereu motive pentru a fi amânat, astfel încât a formulat o acțiune prin care a solicitat obligarea Comisiei locale de aplicare a Legilor Fondului Funciar C. la punerea sa în posesie asupra ternului individualizat în dec civ nr. 1586 din 12 septembrie 2008 a Tribunalului D. sau asupra unui alt teren de aceeași valoare.
A mai arătat că în timpul judecării cauzei pârâta și-a îndeplinit obligația, la data de 13.02.2013 prin procesul verbal nr. 162/_ fiind pus în posesie pe terenul la care era îndreptățit, deși această obligație le revenea în mod legal, arătând că a și solicitat finalizarea procedurii administrative, rectificarea anexei 2A și eliberarea titlului de proprietate, însă nici până la această dată obligația nu a fost îndeplinită.
Daunele cominatorii, constând in condamnarea debitorului la plata către creditor a unei anumite sume de bani pentru fiecare zi, săptămâna sau luna de întârziere, pana la executarea obligației in natura ei specifica, isi au temeiul in dubla funcțiune jurisdictio . o are judecătorul, cu consecința prerogativei sale de a ordona si masurile necesare ducerii la îndeplinire a celor spuse prin hotărârea pe care o pronunța, iar potrivit art. 1530 Cod Civil, creditorul are dreptul la daune interese.
În drept, își întemeiază acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 18/1991.
S-au depus la dosar înscrisuri.
La data de 03.06.2014, pârâta C. Locală de Fond Funciar C. a depus la dosar prin Serviciul Registratură întâmpinare, prin care a invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată și respingerea acțiunii ca prematură, iar în subsidiar respingerea pe fond a acțiunii ca neîntemeiată.
La termenul de judecată din data de 18.06.2014, instanța a încuviințat mijloacele de probă propuse de reclamant prin cererea de chemare în judecată, ce au fost depuse la dosar, constatând că acestea sunt admisibile, pertinente, concludente și utile cauzei, a respins proba cu înscrisurile atașate întâmpinării de către pârâta C. Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar C., constatând că nu sunt îndeplinite în cauză condițiile art. 254 alin. 1 și 2 din Noul Cod procedură civilă și având în vedere și faptul că aceste înscrisuri nu sunt certificate pentru conformitate cu originalul, conform art. 150 alin. 2 C.p.c., a dispus emiterea unor adrese către pârâtele C. Locală C. și respectiv C. Județeană D., cu solicitarea de a ne comunica la dosar motivul neeliberării către reclamantul P. G. a titlului de proprietate în temeiul Legii 18/1991, pentru suprafața de teren cu care acesta a fost pus în posesie prin procesul verbal nr. 162/_ din data de 13.02.2013 și a pus în vedere reclamantului prin apărător, să depună la dosar până la termenul următor, în copie legalizată decizia civilă nr. 1586/12.09.2008 a Tribunalului D..
Prin sentința civilă nr._/24.09.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă excepția prematurității cererii de chemare în judecată, invocată de pârâta C. Locală de Fond Funciar C..
A fost respinsă ca prematură cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul P. G.-A., în contradictoriu cu pârâții C. Locală de Fond Funciar C., C. Județeană de Fond Funciar D., P. M. C. și P. Județului D..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, dispozițiile acestui act normativ se aplică cererilor formulate și depuse în termen legal la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a acestei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii – pilot din 12.10.2010 pronunțată în cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Conform art. 7 alin. 1 din același act normativ, până la întocmirea situației centralizatoare la nivel local a terenurilor agricole apte a face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate privată, se suspendă emiterea hotărârilor de validare/invalidare de către comisiile județene de fond funciar sau, după caz, de către C. de Fond Funciar a M. București, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile locale de fond funciar, precum și orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar, iar potrivit art. 7 al. 2 din lege, dispozițiile alin. 1 nu sunt aplicabile în cazul hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile.
Potrivit art. 11 alin. 1 și 2 din Legea nr. 165/2013, Comisiile locale și județene de fond funciar sau, după caz, C. de Fond Funciar a M. București au obligația de a soluționa toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie și de a elibera titlurile de proprietate până la data de 01.01.2016, iar în situația neîndeplinirii obligațiilor în acest termen, persoana care se consideră îndreptățită poate formula plângere la Judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 zile. Hotărârea pronunțată de instanța judecătorească este supusă numai apelului și este scutită de taxa judiciară de timbru.
Astfel, din interpretarea în mod coroborat a textelor legale sus-menționate, a rezultat că până la finalizarea procedurii administrative de inventariere a tuturor suprafețelor de teren agricol și forestier, cu sau fără investiții, aflate în domeniul public sau privat al statului sau, după caz, al unității administrativ-teritoriale, care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate la nivelul fiecărei localități, până la întocmirea situației centralizatoare la nivel local cu privire la aceste terenuri și respectiv, până la centralizarea tuturor cererilor de restituire nesoluționate, în vederea stabilirii suprafeței totale de teren necesare în vederea finalizării procesului de restituire, punerea în posesie de către comisiile locale de fond funciar și eliberarea de noi titluri de proprietate, sunt suspendate.
De asemenea, orice cerere de chemare în judecată introdusă ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, prin care se tinde la punerea în posesie de către comisiile locale de fond funciar și la eliberarea de titluri de proprietate pentru suprafețe de teren determinate, nereconstituite anterior sau reconstituite în mod eronat altor persoane, este prematur introdusă, față de dispozițiile imperative, de ordine publică ale Legii nr. 165/2013.
De altfel, instanța de judecată nu poate dispune, anterior finalizării procedurii administrative reglementate de Legea nr. 165/2013, eliberarea unui titlu de proprietate pentru o suprafață de teren solicitată de reclamant prin acțiunea în justiție, întrucât i-ar discrimina și prejudicia în acest mod pe alți posibili petenți îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate pentru aceeași suprafață de teren care ar putea reprezenta, eventual, chiar vechiul lor amplasament, petenți ale căror cereri vor fi soluționate mai târziu, abia după întocmirea situației centralizatoare la nivel local, în condițiile art. 11 din Legea nr. 165/2013.
Mai mult, în speța dată, din cuprinsul adresei O.C.P.I. D. nr. 6566/06.07.2014, a rezultat că o parte din terenul pentru care s-a emis reclamantului P. G. A. proces-verbal de punere în posesie, respectiv suprafața de teren de 3835 m.p. din tarlaua 46, .. C., este înregistrată și în titlul de proprietate nr. 583 –_/1993 emis pe numele lui S. E. care este valabil și își produce în continuare efectele, așa încât nu este necesară eliberarea unui nou titlu de proprietate pentru această suprafață, atâta vreme cât dispozițiile titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 1586/12.09.2008 a Tribunalului D., îndreptată prin încheierea de îndreptare eroare materială din 31.10.2008, nu impun eliberarea unui nou titlu de proprietate, ci obligă doar la punerea în posesie a reclamantului asupra suprafeței de 6900 m.p. în tarlaua 46, .> Întrucât reclamantul a fost de acord ca pentru o parte din suprafața de 6900 m.p. care face obiectul titlului executoriu, să fie pus în posesie pe un alt amplasament decât cel stabilit de Tribunalul D. cu autoritate de lucru judecat, ceea ce conduce la necesitatea emiterii unui nou titlu de proprietate, va trebui, în aceste condiții, să aștepte finalizarea procedurii speciale prevăzute de Legea nr. 165/2013, ținând cont de împrejurarea că nu există o hotărâre judecătorească definitivă care să oblige Comisiile de Fond Funciar la eliberarea unui titlu de proprietate reclamantului.
În aceste condiții, față de obiectul cererii introductive de instanță cu care a fost învestită și față de actele dosarului, instanța a admis excepția prematurității cererii invocată de pârâtă și a respins ca prematură acțiunea în justiție.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul P. G.-A., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Arată că soluția pronunțată de prima instanță este dată cu greșita aplicare a dispozițiilor legii nr. 165/2013 considerându-se că sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. 1 din legea menționată și că este suspendată emiterea hotărârilor de validare/ invalidare de către comisiile județene de fond funciar, precum și restul procedurilor administrative.
Reclamantul arată că în mod greșit prima instanță reține că nu există o hotărâre judecătorească definitivă care să oblige Comisiile de Fond Funciar la eliberarea unui titlu de proprietate.
Ceea ce nu sesizează instanța de fiind este faptul că nu se poate pune în discuție îndreptățirea reclamantului la eliberarea titlului de proprietate, dreptul său fiind recunoscut în anterior, în persoana autoarei sale în drepturi, ca atare la acest moment comisiile de Fond Funciar nu mai pot valida sau invalida dreptul său. Necesitatea eliberării unui titlu de proprietate pe alt amplasament decât cel stabilit deja de instanța judecătorească, care a verificat îndreptățirea acestuia la stabilirea dreptului de judecată este exclusiv rezultatul culpei intimatelor care au refuzat să pună în executare hotărârile judecătorești pronunțate între părți, în epoca în care amplasamentul era disponibil.
Ca atare în prezenta cauză emiterea titlului de proprietate nu este finalul procedurii de reconstituire a dreptului de proprietate în baza unei cereri întemeiate pe legea fondului funciar ci punerea în executare a unei hotărâri judecătorești ce privește numai amplasamentul unui teren cu privire la care dreptul de proprietate a fost de mult reconstituit, hotărâre cu privire la care apelantul și-a dat acordul de a fi executată prin punerea în posesie asupra unui peren de valoare egală cu cel cuprins în aceasta.
Solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Prin decizia civilă nr.581/27.03.2015, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, a fost admis apelul declarat de recurentul-reclamant P. G.-A., împotriva sentinței civile nr._/24.09.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. Locală de Fond Funciar C., C. Județeană de Fond Funciar D., P. municipiului C. și P. județului D..
A fost anulată sentința civilă apelată și reține cauza spre rejudecare pe fond.
A fost stabilit termen de judecată la data de 08.05.2015, dispunându-se citarea părților.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de control a reținut următoarele:
Reclamantul P. G.-A. a formulat cerere de chemare în judecată a pârâților C. Locală C., P. mun. C., C. Județeană D. și P. județului D., solicitând obligarea acestora la plata daunele cominatorii în cuantum de 100 lei/zi de întârziere de la data de 21.03.2013 până la data eliberării efective a titlului de proprietate pentru suprafața de 6.900 m.p., invocând ca și temei de drept dispozițiile Legii nr. 18/1991 și pe cele ale art. 1530 din Noul Cod Civil.
Prima instanță a soluționat cauza pe excepția prematurității, apreciind că sunt incidente dispozițiile Legii nr. 165/2013.
Această statuare este greșită și nelegală, deoarece, potrivit art. 4 alin. 3 din Legea nr. 165/2013, dispozițiile acestui act normativ nu se aplică hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile existente la data intrării sale în vigoare.
Or, în speță, reclamantul beneficiază de efectele deciziei civile irevocabile nr. 1586/12.09.2008, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._._, prin care a fost obligată C. locală de aplicare a legilor fondului funciar C. să-l pună în posesie asupra terenului în suprafață de 6.900 m.p. în T 46, P 5, comisiile de fond funciar având totodată obligația legală de a emite titlul de proprietate în urma eliberării procesului-verbal de punere în posesie.
Daunele cominatorii solicitate sunt în legătură cu îndeplinirea obligației stabilite prin hotărârea judecătorească arătată anterior și, drept urmare, cererii de chemare în judecată nu îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 165/2013, deoarece îndreptățirea reclamantului cu privire la terenurile deja individualizate a fost recunoscută în litigiul anterior, ce a făcut obiectul dosarului nr._._, situație în care prima instanță a soluționat în mod greșit cauza fără a intra în cercetarea fondului.
În consecință, în baza art. 480 alin. 3 din noul C.p.civ., constatând că, în mod greșit, prima instanță a soluționat cauza fără a intra în judecata fondului și văzând că părțile nu au solicitat expres trimiterea cauzei spre rejudecare prin cererea de apel sau prin întâmpinare, tribunalul a admis apelul, a anulat sentința și a reținut cauza spre rejudecare pe fond, stabilind termen de judecată și citând părțile potrivit art. 229 alin. 2 pct. 5 din noul C.p.civ., fiind necesar ca acestea să aibă posibilitatea să pună concluzii asupra fondului în vederea respectării dreptului la apărare și a contradictorialității, principii fundamentale ale procesului civil reglementate de dispozițiile art. 13 și 14 din noul C.p.civ.
La termenul de astăzi, instanța a invocat din oficiu, ca motiv de ordine publică, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. municipiului C. și P. județului D., potrivit art. 238 alin. 2 pct. 1, art. 247 alin. 1 și art. 248 alin. 1 N.C.P.C., excepție de fond, absolută și peremptorie, care va fi analizată cu prioritate, avându-se în vedere următoarele considerente de fapt și de drept:
Reclamantul a solicitat obligarea tuturor pârâților la plata daunelor cominatorii în cuantum de 100 lei/ zi de întârziere, începând cu data de 21.03.2013 până la data eliberării efective a titlului de proprietate pentru suprafața de 6.900 m.p.
Se observă că solicitarea reclamantului are legătură cu eliberarea titlului de proprietate, operațiune în privința căreia au atribuții prevăzute de lege (Legea nr. 18/1991 și H.G. nr. 890/2005), doar comisiile de fond funciar, nu și primarul sau prefectul, aceștia din urmă fiind doar reprezentanții legali ai acestor comisii, în calitate de președinți.
Tribunalul reține aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 52 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 rep., potrivit cărora "C. județeană și cea locală au, în limitele competenței lor și prin derogare de la dispozițiile Codului de procedură civilă, calitate procesualăpasivă și, când este cazul,activă, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv primar sau, pe baza unui mandat convențional, de către unul dintre membri, nefiind obligatorie asistarea prin avocat".
Rezultă astfel că, într-o cerere de genul celei deduse judecății în prezenta cauză, legitimarea procesuală pasivă este întrunită în persoana comisiilor de fond funciar.
Aceste comisii sunt autorități publice ce pot sta în judecată conform art. 52 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 rep., în orice calitate procesuală, întrucât acestea sunt cele care, în urma îndeplinirii atribuțiilor conferite de legiuitor, stabilesc dreptul de proprietate prin constituirea sau reconstituirea acestuia și emit titlul de proprietate care reprezintă documentul prin care se finalizează procedura administrativă specială prevăzută de Legea nr. 18/1991 și H.G. nr. 890/2005.
În consecință, instanța urmează să admită excepția invocată din oficiu și să respingă cererea de chemare în judecată formulată împotriva pârâților P. mun. C. și P. jud. D., ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fond, tribunalul reține că reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata unor daune cominatorii în cuantum de 100 lei/zi de întârziere până la eliberarea efectivă a titlului de proprietate.
Se observă că, prin procesul-verbal nr. 162/_ din 13.02.2013, reclamantul a fost pus în posesie asupra terenului arabil extravilan în suprafață totală de 6.900 m.p. pe amplasamentele menționate în acest act, însă până în prezent nu i s-a eliberat titlul de proprietate.
În cauză nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 18/1991 republicată, invocate de către reclamant în acțiune ca reprezentând temeiul legal al cererii de obligare a pârâților la plata daunelor cominatorii, mai precis cele ale art. 64 alin. 2, deoarece, pe de o parte, acest text de lege se aplică doar plângerii formulate împotriva refuzului de a proceda la punerea în posesie sau la înmânarea titlului de proprietate, plângere la care se putea atașa, până la data intrării în vigoare a Legii nr. 76/2012, o cerere privind obligarea la plata daunelor cominatorii, ce avea astfel un caracter exclusiv accesoriu, iar, pe de altă parte, Legea nr. 76/2012 a modificat art. 64 din Legea nr. 18/1991 rep., în sensul că, într-o astfel de plângere, primarul poate fi obligat în prezent doar la plata unor penalități în condițiile art. 894 din noul Cod de procedură civilă (se impune precizarea că actualmente există o lipsă de corelare legislativă între textul art. 64 din Legea nr. 18/1991 și dispozițiile de trimitere din noul C.p.civ., deoarece inițial, în forma intrată în vigoare la data de 15.02.2013, art. 894 din noul C.p.civ. prevedea aplicarea unei amenzi civile, iar ulterior, după prima republicare, în urma apariției Legii nr. 76/2012, a fost reglementat termenul de "penalități" prin art. 905 din noul C.p.civ., devenit art. 906 după ultima republicare a noului Cod de procedură civilă în Monitorul Oficial al României nr. 247/10.04.2015, în vigoare din 13.04.2015), deci, la data înregistrării cererii de chemare în judecată (28.01.2014), dispozițiile art. 64 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 rep. nu mai prevedeau posibilitatea obligării la plata daunelor cominatorii, ci la plata de penalități în condițiile art. 905 din noul C.p.civ. prima republicare.
Așadar, cererea având ca obiect obligarea pârâților la plata daunelor cominatorii nu a avut temei legal încă de la data promovării acesteia, conform celor arătate anterior.
De asemenea, în cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art. 1530 din noul Cod civil, deoarece acestea reglementează dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciul suferit de creditor, ca modalitate de executare a unei obligații civile prin echivalent, daune care nu se confundă cu daunele cominatorii, acestea din urmă reprezentând un mijloc de constrângere, o sancțiune pecuniară, pentru executarea unei obligații de a face.
Din aceste motive, tribunalul va respinge, ca fiind neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată împotriva pârâților C. Locală C. și C. Județeană D..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. municipiului C. și P. județului D., invocată din oficiu.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul P. G.-A., CNP -_, cu domiciliul în mun. C., ., jud. D. împotriva pârâților P. municipiului C., cu sediul în mun. C., ., nr. 7, jud. D. și P. județului D., cu sediul în mun. C., ., jud. D., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de același reclamant împotriva pârâților C. Locală de aplicare a legilor fondului funciar C., cu sediul în mun. C., ., nr. 7, județul D. și C. Județeană de aplicare a legilor fondului funciar D., cu sediul în mun. C., ., județul D., ca fiind neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 08 Mai 2015, la sediul Tribunalului D..
Președinte, V. F. | Judecător, D. O. | |
Grefier, L. E. C. |
Red. jud. D. O.
Tehnored. F.M./7 ex.
Data redactării: 27.05.2015
| ← Evacuare. Decizia nr. 822/2015. Tribunalul DOLJ | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 353/2015.... → |
|---|
