Obligaţie de a face. Sentința nr. 345/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 345/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 345/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 345/2015
Ședința publică de la 18 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. Tițoiu
Grefier C. D. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant B. I. MOSTEN.DEFUNCTULUI B. G. LA C. AV.E.N. și pe pârât C. N. PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat Nuța E. C., pentru reclamant, lipsa fiind pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată, nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, verificându-și competența, în temeiul art. 35 C., invocă din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului D..
Avocat Nuța E. C., pentru reclamant, lasă la aprecierea instanței excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului D..
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
La data de 19.02.2015 reclamantul B. I. moștenitorul defunctului B. G. a chemat în judecată pârâtul C. Națională Pentru Compensarea Imobilelor solicitând instanței ca prin sentința pe care o va pronunța să dispună obligarea paratei sa valideze Dispoziția nr._/27.04.2007, emisa de Primarul mun. C., sa emită si sa comunice Decizia de Compensare pentru imobilul notificat sub numărul 1598/N/2001, situat in localitatea C., . (fost nr. 34), jud. D.. Solicită si obligarea la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare, reclamantul arată că, prin Dispoziția nr._/27.04.2007, emisa de Primarul Municipiului C., s-a propus acordarea despăgubirilor către Boncioaga G., pentru imobilul notificat sub numărul 1598/N/2001, situat in localitatea C., . (fost nr. 34), jud. D., imposibil de restituit in natură, după ce in prealabil, s-a analizat conținutul dosarului, sub aspectul ,,existenței și întinderii dreptului de proprietate si îndreptățirea notificatorului la acordarea masurilor reparatorii.
Dispoziția nr._/2007 a fost predata la Secretariatul Comisiei Centrale, in termen de 30 de zile, împreuna cu întreaga documentație ce a stat la baza emiterii acesteia.
Dosarul a fost înregistrat la C. Centrală sub numărul_/CC/28.06.2007 si nu a fost soluționat pana in prezent.
Potrivit dispozițiilor cuprinse in Legea nr. 165/2013, Secretariatul Comisiei Naționale trebuia sa analizeze dosarul din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii si constatând ca, notificatoarea a făcut dovada dreptului de proprietate, trebuia sa dispună efectuarea evaluării imobilului, prin aplicarea grilei notariale, procedura urmând a fi finalizata prin emiterea de către C. Naționala a Deciziei de Compensare.
Nesoluționarea dosarului după trecerea unei perioade de peste 8 ani de emiterea Dispoziției nr._/2007 si 2 ani de la . Legii nr. 165/2013, privind finalizarea procesului de restituire in natura sau, după caz, in echivalent a imobilelor preluate abuziv in perioada regimului comunist, este nejustificata, astfel încât interesul promovării prezentei acțiuni este unul legitim si urmărește obligarea paratei la respectarea dispozițiilor Legii nr. 165/2013.
Nu trebuie neglijat nici faptul că, procedura de restituire a fost declanșată de reclamanta in urmă cu 13 ani, prin Notificarea nr. 1598/N/2001 si nici procedura de despăgubire ce a fost urmata de CCSD ( antecesoarea CNCI ), conform Titlului VII din Legea nr.247/2005, pe o perioada de peste 6 ani, intre data înregistrării Dosarului nr._/CC/28.06.2007 si pana la . Legii 165/2013, respectiv 17.05.2013.
Pârâta nu s-ar putea prevala de faptul ca soluționarea dosarului trenează datorita faptului ca entitățile investite cu soluționarea notificărilor nu ar cuprinde întreaga documentație, ce a stat la baza emiterii Dispoziției, întrucât parata avea la dispoziție pârghiile legale pentru urgentarea soluționării procedurii, acesta fiind si principalul scop pentru care a fost înființata.
Solicită instanței să constatate ca Autoritatea Administrativă - parată nu a luat masuri eficiente de soluționare a Dosarului de despăgubiri, într-un termen rezonabil, culpa acesteia neputând sa conducă la împiedicarea realizării dreptului la despăgubiri, recunoscut prin dispoziția primarului.
Termenul rezonabil la care se refera dispozițiilor art.6, paragraf 1 din CEDO cuprinde si durata procedurilor administrative, deoarece aceasta constituie o premisa indispensabila prevăzută in dreptul intern pentru sesizarea instanței.
Punerea in executare a Legilor cu caracter reparatoriu revine Autorităților Executive ale Statului care au obligația legala si constituționala de a respecta atât dreptul intern cat si tratatele internaționale.
Autoritatea pârâtă nu poate sa invoce chestiuni de organizare a aplicării legii împotriva dreptului la un proces echitabil si in termen rezonabil, pentru ca acesta înseamnă sa invoce propria culpa si încălcarea CEDO.
Apreciază ca prin neîndeplinirea obligației de a emite Decizia de Compensare, autoritatea pârâtă aduce o evidenta atingere noțiunii de bun si a obligației statului de a proteja bunurile si valorile patrimoniale ale persoanelor, obligație asumata de România prin Protocolul Adițional Nr. I Ia Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
In drept, invoca dispozițiile art. 17 alin. 1 lit. a), b), art. 21 din Legea nr. 165/2013.
In dovedirea acțiunii înțeleg sa se folosească de proba cu înscrisuri, constând in Dispoziția nr._/2007, emisa de Primarul mun. C., Certificatul de Moștenitor nr. 172/29.11.2007, precum si de Dosarul de Despăgubire nr._/CC/28.06.2007, ce urmează a fi solicitat paratei, pentru a fi depus in copie.
La data de 03.04.2015 pârâtul C. Națională pentru Compensarea Imobilelor (CNCI), a formulat întâmpinare împotriva cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul B. I. cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat Nița E., com. Podari, ., jud. D., prin care a invocat:excepția necompetentei materiale (funcționale) a Secției de C. Administrativ și Fiscal,excepția prematurității cererii de chemare în judecată formulată de către reclamant cu privire la obiectul cererii de chemare in judecată.
In fapt, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul B. I. a chemat în judecată CNCI. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea la validarea Dispoziției nr._/27.04 2007, emisă de Primarul mun. C.,obligarea la emiterea și comunicarea Deciziei de Compensare pentru imobilul notificat sub nr. 1598 N/2001, situat in localitatea C., . (fostă nr.34), jud. D., obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Referitor la excepția necompetenței materiale (funcționale) C. Administrativ și Fiscal, din cadrul Tribunalului D., arată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 35 alin 1 din Legea nr.165/2013, deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării
Raportat la conținutul dispozițiilor art.33 și 34 rezultă că legiuitorul a înțeles să instituie în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor competența de soluționare a acțiunilor având ca obiect atât cererile de anulare a deciziilor emise de entitățile învestite cu notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 (art.33) cât și cererile în anularea deciziilor de compensare, emise de CNCI (art. 34).
Potrivit dispozițiilor art. 35 alin 2 din Legea 165/2013. în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. 1 în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor
Având în vedere sintagma "entitatea învestită de lege" și trimiterea la dispozițiile art.33 sau 34, este evident că legiuitorul a reglementat, prin dispozițiile art. 35, competența de soluționare atât a acțiunilor având ca obiect obligarea la emiterea deciziilor de admitere a notificărilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 cât și a acțiunilor având ca obiect obligarea CNCI la emiterea deciziei de compensare.
Având în vedere cele menționate, solicită admiterea excepției necompetenței funcționale a Secției C. Administrativ și Fiscal, din cadrul Tribunalului D., iar pe cale de consecință, declinarea soluționării cauzei către instanța competentă material să o soluționeze, respectiv Secția Civilă din cadrul Tribunalului D..
Solicită să se constate că cererea introductivă de instanță formulată de către reclamant este prematură, pentru următoarele considerente:
Având în vedere că în data de 19.02.2015, dată la care reclamantul a depus cererea de chemare în judecată, pe rolul Tribunalului București, Legea nr. 165/2013 era deja în vigoare, arată următoarele aspecte:
Ca urmare a publicării Legii nr.165/2013 în Monitorul Oficial nr. 278/17 05.2013, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia, astfel cum este prevăzut în mod expres la art. 4 din noua lege. conform căruia: „dispozițiile prezentei legi se aplică ( ) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării in vigoare a prezentei legi
Conform art. 17 alin.1 lit. a - b din lege, CNCI validează/invalidează în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.
În privința termenului în care CNCI are obligația de a soluționa dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul CCSD, facem precizarea că art. 34 alin. (1) stabilește un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (2), persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței de judecată în termen de 6 luni de la expirarea termenului prevăzut de lege pentru soluționarea cererii sale.
Din analiza coroborată a celor două texte de lege ante-menționate, apreciază că legiuitorul a stabilit, pe de o parte, un termen prohibitiv și absolut de 60 de luni, care împiedică formularea cererii înainte de împlinirea lui, iar, pe de altă parte, un termen imperativ (peremptoriu) și absolut de 6 luni a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a mai formula cererea de chemare în judecată.
Prin urmare, orice cerere de chemare în judecată formulată anterior împlinirii termenului prohibitiv de 60 de luni trebuie respinsă ca fiind prematur formulată.
Prin Decizia nr.269/2013, Curtea Constituțională a constatat ca prevederile art.4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizare a procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in România sunt constituționale in măsura in care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeași lege nu se aplica si cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării in vigoare a legii.
per a contrario, dispozițiile textului de lege sunt constituționale în măsura în care se aplică acelor cauze introduse ulterior pe rolul instanțelor de judecată.
În subsidiar, având în vedere prevederile Legii nr. 165/2013, solicită respingerea cererii de chemare în judecată, pentru următoarele considerente:
Ca urmare a intrării in vigoare a Legii nr. 165/2013, întreaga procedură de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia.
Întrucât noua legislație a abrogat prevederile din titlul VII al Legii nr. 247/2005 care reglementau emiterea de către CCSD a deciziilor conținând titlul de despăgubire, precum și condițiile și termenele de valorificare a acestora, a fost instituită o nouă procedură privind soluționarea dosarelor de despăgubire.
În temeiul dispozițiilor art. 21 alin 5 din Legea nr. 165/17 05.2013, Secretariatul CNCI, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existentei dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul CNCI poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.
Până la data prezentei, dosarul de despăgubire nu a fost analizat potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 5 din Legea 165/2013
Potrivit prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a și b, precum și art. 21 - 26 din lege, procedura de soluționare a dosarului de despăgubire se finalizează prin validarea sau invalidarea, în tot sau în parte, de către CNCI a deciziei entității învestite de lege (prin care s-a propus acordarea de despăgubiri)
Mai arată faptul că, numai în situația în care dosarul este validat de către CNCI, aceasta emite o decizie de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv (art. 21 alin. (9) din lege).
Totodată, potrivit prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr 165/2013, "evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării in vigoare a prezentei legi de către Secretariatul CNCI și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu."
CNCI, este obligată să pună în aplicare dispozițiile legale adoptate de legiuitor, respectiv prevederile art. 1, art. 17 și art. 21 - 26, care prevăd expres: compensarea prin puncte a imobilelor, validarea/invalidarea de către CNCI și evaluarea imobilelor potrivit grilei notariale.
În speța dedusă judecății, arată că dosarul de despăgubire, aferent Dispoziției nr._/27.04.2007 emisă de Primăria mun. C. și înregistrat sub nr._/CC, iar acesta va fi soluționat cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de Legea nr. 165/2013, a termenului legal mai sus menționat precum și cu respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor de despăgubire stabilită prin Decizia nr._ din 14.11.2012 a CCSD, decizie însușită și de entitatea ce a preluat atribuțiile CCSD, respectiv CNCI în ședința acesteia din data de 14.11.2013.
Referitor la Decizia nr._ din 14 11.2012 a CCSD, precizează că în cuprinsul art.2 din decizia amintită, sunt prevăzute principiile care trebuie avute în vedere în soluționarea dosarelor.
Astfel, în cuprinsul art.2 al deciziei mai sus menționate sunt enumerate punctual tipurile de dosare existente în cadrul Secretariatului CCSD precum și modalitatea de soluționare a acestora. ( a se vedea în acest sens prevederile pct. 2 1-2 8 din Decizia nr._/14.11 2012).
Modalitatea de soluționare a dosarelor a fost adoptată de către CCSD având ca argumente principiul proporționalității analizării dosarelor, egalitatea de tratament, precum și faptul de a nu fi defavorizate persoanele ale căror dosare au fost soluționate sau care urmează a fi soluționate de către entitățile învestite cu un număr mai mare de dosare decât altele (și la care, evident, ritmul de soluționare este mai lent)
Chiar dacă Decizia nr._ din 14.11.2012 emisă de către CCSD și însușită de către CNCI, face referire la procedura de evaluare așa cum a fost stabilită de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, dosarul de despăgubire va fi soluționat conform noii proceduri prevăzute de Legea nr. 165/2013 modificată, cu completări prin Legea 368/2013.
În cazul de față dosarul de despăgubire nr._/CC face parte din categoria dosarelor de despăgubire menționate la pct. 2 8 din Decizia nr._/14 11.2012 a CCSD, „în așteptare".
Cu privire la cuantumul ce va fi stabilit în cuprinsul deciziei de compensare, precizează următoarele:
Așa cum mai sus a menționat, evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul CNCI și se exprima în puncte. Un punct are valoarea de un leu Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat
Precizează faptul că, pe site-ul www anrp.gov.ro sunt publicate grilele notariale aferente anului 2013.
Cu privire la solicitarea de plată a cheltuielilor de judecată, solicită, respingerea ca neîntemeiate, având în vedere aspectele prezentate în cuprinsul acestei întâmpinări.
În concluzie, solicită să fie admise excepțiile invocate și respinsă cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant, în principal ca fiind prematur formulată, iar în subsidiar, ca fiind neîntemeiată.
În drept invocă Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr. 247/2005, H.G. nr. 1095/2005, O U G nr. 4/2012, aprobată prin Legea nr. 117/2012, Legea nr. 165/2013 cu modificările ulterioare, art. 205 și următoarele din Noul Cod de Procedura Civilă.
Prin sentința civilă nr.977/19 mai 2015, pronunțată de Tribunalul D.-secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, a fost admisă excepția necompetentei funcționale a Secției de C. Administrativ si Fiscal.
A fost declinată competența de soluționare a cauzei formulată de reclamantul B. I. moștenitorul defunctului B. G., în contradictoriu cu pârâtul C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, Secției I Civile din cadrul Tribunalului D..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul B. I. a chemat în judecată CNCI pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea la validarea Dispoziției nr._/27.04 2007, emisă de Primarul mun. C.,obligarea la emiterea și comunicarea Deciziei de Compensare pentru imobilul notificat sub nr. 1598N/2001. situat in localitatea C., . (fostă nr 34), jud. D..
Potrivit dispozițiilor art. 35 alin. 1 și 2 din Legea anterior menționată "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor".
Ca atare, respectivul text de lege conferă – în mod expres -, competența de soluționare a unor cereri de chemare în judecată de natura celei formulate de reclamant – așa cum a fost precizată -, Secțiilor Civile ale Tribunalelor, și nu Secțiilor de C. Administrativ și Fiscal.
În consecință, instanța a trimis cauza spre competentă soluționare Secției Civile din C. Tribunalului D..
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului D.- Secția I Civilă sub nr._ .
Analizând în temeiul art.248 NCPC excepția de necompetență teritorială a Tribunalului D., instanța reține următoarele:
La data înregistrării acțiunii de față erau in vigoare dispozițiile Legii nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
Potrivit prevederilor art. 4 din același act normativ: “Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.”
Din analiza dispozițiilor art.50 lit c din Legea nr. 165/2013: “c) articolele 13, 14, 14,1, 14 indice 2, 15 literele a)-d) și f), articolele 16, 17, 18, 18 indice 1, 18 indice 2, 18 indice 3, 18 indice 4, 18 indice 5, 18 indice 6, 18 indice 7, 18 indice 8, 18 indice 9 și articolul 22 din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice dispoziție contrară prezentei legi se abrogă.
În consecință regimul stabilirii și plății despăgubirilor intră în prezent sub incidența dispozițiilor legii 165/2013.
Art.17 alin. (1) lit. a) din Legea nr.165/2013 stipulează că în vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului – Ministru și are în competență validarea, respectiv invalidarea, în tot sau în parte, a deciziilor emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare a măsurilor compensatorii.
Potrivit art.35 alin.(1) din Legea nr.165/2013, „Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării”.
Având însă în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie obligarea Comisiei pentru Compensarea Imobilelor de a valida decizia de acordare a a despăgubirilor, în cazul de față, entitatea la care se referă dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nu poate fi alta decât cea care are calitatea de emitentă a deciziei a cărei emitere se solicită în prezenta procedură, motiv pentru care, în acord cu prevederile aceleiași norme legale, litigiul de față este de competența teritorială a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității emitente.
Cum sediul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor se află în București, sector 1, respectiv în raza teritorială a Tribunalului București, competența de soluționare a cauzei aparține acestei instanțe.
În consecință având în vedere dispozițiile art.132 alin.2 NCPC urmează să admită excepția de necompetență teritorială a Tribunalului D. și să decline competența de soluționarea a cauzei în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetență teritorială a Tribunalului D., invocată din oficiu la data de 18.06.2015.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul B. I. CNP_ cu domiciliul în municipiul C., ., județ D. în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților cu sediul în București, sector 1, .. 202, în favoarea Tribunalului București.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică, azi data de 18.06.2015.
Președinte, A. C. Tițoiu | ||
Grefier, C. D. S. |
Red.jud.A.C.Tițoiu
Tehnored. F.M./4 ex.
14.06.2014.
| ← Sechestru asigurător. Decizia nr. 346/2015. Tribunalul DOLJ | Grăniţuire. Decizia nr. 831/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
