Grăniţuire. Decizia nr. 831/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 831/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 831/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 831
Ședința publică de la 11 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. G. - judecător
Judecător V. P.
Grefier A. B.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în data de 04.05.2015, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, în cauza privind judecarea apelului declarat de apelantul reclamant Isbașea A. Agheluși, împotriva sentinței civile nr. 2547/15.12.2014, pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți B. C. A. și I. M., având ca obiect grănițuire.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Reclamantul Isbașea A. Agheluși a chemat în judecată pe pârâta B. C. A. solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se stabilească linia de hotar care desparte proprietăților lor.
În motivarea acțiunii s-a susținut că reclamantul este proprietarul imobilului compus din casă de locuit cu 3 camere, cămară și sală, și al suprafeței de 580,5 m.p. teren pe care se află construcția, situate în Cetate, cu vecinătățile N- Drumul județean, E- I. M., S și V- B. C. A..
Între terenul reclamantului și cel al pârâtei, pe latura de vest nu există o linie de hotar fixată prin semne externe vizibile, motiv care generează neînțelegeri.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 560 cod civil.
S-a depus la dosar certificatul de informare privind avantajele medierii, raportul de expertiză întocmit în cauza care a făcut obiectul dosarului nr._, plan de situație, sentința civilă nr. 1904 din 01.11.2007 a Judecătoriei Calafat, decizia civilă nr. 1064 din 28.05.2008 a Tribunalului D..
Acțiunea și actele care au însoțit-o au fost comunicate pârâtei care la 04.02.2014 a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a susținut că este de acord cu stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea sa și cea a reclamantului, iar sub aspectul reconvenționalei, solicită ca grănițuirea să se facă și între proprietatea reclamantului și cea a numitei I. M..
În fapt s-a susținut că reclamantul și pârâta au devenit proprietarii celor două suprafețe de teren, prin sentința civilă nr. 1904 din 01.11.2007 a Judecătoriei Calafat, modificată prin decizia nr. 1064 a Tribunalului D..
S-a stabilit în urma partajului că suprafața de teren de 9240 m.p. situată în Cetate să fie împărțită între pârâtă, reclamant și sora acestuia I. M., care trebuie introdusă în cauză în calitate de pârâtă.
Reclamantului îi revenea suprafața de 580,5 m.p. și o casă amplasată pe teren, pârâtei I. M. suprafața de 2496 m.p., iar pârâtei B. Cătlina A. suprafața de 6163,5 m.p. Se pare că expertul care a efectuat expertiza în partaj, ori nu s-a deplasat la fața locului pentru a măsura terenul, ori a greșit calculele pentru că în realitate suprafața totală nu este de 9240 m.p., ci mai mică cu aproximativ de 1000 m.p.
Față de această situație, toți cei care au împărțit terenul trebuie să participe la acest proces de stabilire a granițelor proprietății, urmând ca fiecăruia să i se reducă suprafața de teren cu același procent, stabilit în urma efectuării unei expertize de specialitate.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 205-2010 cod pr.civilă.
La 17.02.2014 reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare în care a susținut că pârâta în întâmpinare nu a arătat care sunt înscrisurile de care înțelege să se folosească și nu le-a alăturat întâmpinării. De asemenea nu a motivat administrarea probei cu expertiză și nu a prezentat obiectivele acesteia.
În consecință, întâmpinarea nu îndeplinește condițiile prev. de art. 205 cod pr.civilă.
La 04 martie 2014 reclamantul formulează întâmpinare prin care invocă excepția autorității de lucru judecat și solicită respingerea cererii reconvenționale.
A motivat că pârâta a solicitat ca grănițuirea să se facă și între proprietatea reclamantului și cea a pârâtei I. M..
În consecință a solicitat, ca în procesul de grănițuire să participe toți proprietarii de terenuri, urmând ca fiecăruia să i se reducă suprafața de teren cu același procent, stabilit în urma efectuării unei expertize topografice.
Sentința nr. 1904/2007 a Judecătoriei Calafat este definitivă și irevocabilă, având putere de lucru judecat.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 1201 din vechiul cod civil, art. 166 cod pr.civilă, art. 430,432 cod pr. civilă.
La 18.03.2014 pârâta B. C. A. a formulat răspuns la întâmpinare susținând că excepția invocată de reclamant, prin întâmpinare, este neîntemeiată.
Referindu-se la lucru judecat, vechiul cod civil arăta că este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată este întemeiată pe aceiași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor, în aceiași calitate.
Se observă că nu există identitate de părți, iar temeiul celor două cauze este diferit, părțile neavând aceiași calitate procesuală.
La 31.03.2014 I. M. a formulat o cerere în care a susținut că între ea și fratele ei nu există neînțelegeri. Cei doi frați nu au depus la Judecătoria Calafat nici-o cerere în grănițuirea proprietăților lor. Grănițuirea dintre fratele ei și pârâta B. au fost stabilite prin sentința 1904/2007.
Raportul de expertiză și planul de situație întocmit de ing. Păpălă I. nu corespund realității.
În final se solicită o expertiză, iar grănițuirea să se facă prin executorul judecătoresc.
S-a depus la dosar planșe foto și schema amplasament a casei.
La 17.04.2014 B. C. A., precizează cererea reconvențională, în sensul că solicită ca grănițuirea să se facă între proprietatea sa și cea a reclamantului, dar și între proprietatea sa și cea a numitei I. M., motivând că pentru a se pronunța o hotărâre obiectivă, va trebuii să se stabilească hotarul între cele trei loturi și fiecare lot să fie redus cu un procent stabilit de expert.
În cauză s-au audiat martorii F. T., C. V., P. P..
La 08.05.2014, reclamantul a formulat întâmpinarea la precizarea cererii reconvenționale, în care a susținut că aceasta trebuie respinsă, întrucât precizarea de acțiune este reglementată doar de vechiul cod de procedură civilă, iar pe calea precizării se modifică întinderea obiectului acțiunii introductive. Prezentul proces este guvernat de noul cod de procedură civilă, care nu reglementează precizarea de acțiune.
În asemenea condiții, precizarea reconvenționalei nu poate fi considerată decât o modificare a cererii reconvenționale. Această modificare poate avea loc numai cu acordul tuturor părților, iar această cerere nu are acordul reclamantului.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize care să stabilească, în raport de actele de proprietate ale părților, hotarul despărțitor dintre proprietățile reclamantului, pârâtei B. C. A. și pârâtei I. M.. S-a indicat expertului să aibă în vedere și vechile semne de hotar.
Prin sentința civilă nr.2547/15.12.2014 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Isbașea A. Agheluși, împotriva pârâtei B. C. A. și cererea reconvențională precizată formulată de pârâta B. C. A. în contradictoriu cu reclamantul și pârâta I. M..
S-a stabilit linia de hotar între proprietățile părților conform variantei solicitate de B. C. A., prevăzută la pct. A din raportul de expertiză întocmit de C. A. astfel:
Lotul lui B. C. A. va avea suprafața de 5438 m.p. reprezentată pe planul de situație Anexa 2 la raport, definit de conturul punctelor 7-8-9-10-11-12-13-22-21-31-4-5-6-7 ( tenta verde) cu dimensiunile și vecinătățile trecute pe plan .
Linia de hotar care desparte acest teren de terenului Isbașea A. este definită de aliniamentul punctelor 13-22-21, iar față de terenul lui I. M. este definită de aliniamentul punctelor 21-31( pe plan anexa 2).
Lotul lui Isbașea A. A. va avea suprafața de 512 m.p., reprezentată pe planul de situație Anexa 2 la raport, definit de conturul punctelor 13-14-15-16-21-22-13 ( tenta portocalie) cu dimensiunile și vecinătățile trecute pe plan.
Linia de hotar care desparte acest teren de terenul lui B. C. A. este definită de aliniamentul punctelor 13-22-21, iar față de terenul lui I. M. este definită de aliniamentul punctelor 16-21 ( pe plan anexa 2).
Lotul lui I. M. va avea suprafața de 2202 m.p. reprezentată pe planul de situație anexa 2 la raport, definit de conturul punctelor 1-2-3-31-21-16-1 ( tenta galbenă ) cu dimensiunile și vecinătățile trecute pe plan.
Linia de hotar care desparte acest teren de terenul lui Beongiu C. A. este definită de aliniamentul punctelor 21-31, iar față de terenul lui Izbașea Alecsadru este definită de aliniamentul punctelor 16-21 ( pe plan anexa 2 ).
Din actele dosarului, instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 1904 din 01. nov. 2007 a Judecătoriei Calafat, definitivă prin decizia civilă nr. 1064 din 28.05.2008 a Tribunalului D., s-a admis în parte acțiunea formulată de Isbașea A. A. și I. M., împotriva pârâților C. V., C. A., C. G., B. C. A., C. F. D. și C. A., și a fost omologat raportul de expertiză întocmit de expert Păpălă I., în conformitate cu care reclamantul a primit în lot o casă de locuit cu 3 camere, cămară și sală, în . în suprafață de 580,5 m.p. I. M. a primit în lot suprafața de 2496 m.p., iar pârâta B. C. A. a primit în lot suprafața de 6163,5 m.p.
Cele trei suprafețe de teren au format anterior un corp comun, iar pe acest teren a funcționat o întreprindere care avea o poartă de acces și o căsuță a paznicului, așa cum declară martorii audiați în cauză. Nici unul dintre martori nu cunosc ce suprafețe de teren au în proprietate părțile și care ar fi hotarul dintre aceste proprietăți.
Întocmind raportul de expertiză în cauză, ing. S. A. a constatat că suprafața totală de teren diferă de cea menționată în sentința civilă nr. 1904/2007 care a avut la bază raportul de expertiză întocmit de Păpălă I..
În urma măsurătorilor efectuate cu tehnologie GPS a rezultat că întreaga suprafață de teren este de 8157 m.p. și nu de 9420 m.p. Diferența dintre suprafața din acte și cea reală este de 1083 m.p. ceea ce reprezintă cu procent de 11,75%, procent cu care se va diminua fiecare lot în parte.
În urma diminuării, pârâtei B. C. A. îi revine suprafața de 5441 m.p., reclamantului suprafața de 513 m.p., iar pârâtei I. M. suprafața de 2203 mp.
Împotriva acestor calcule ale expertului s-au formulat obiecțiuni de către B. C. A. care susține că diferența dintre terenul din acte și cel real de 8157 m.p. este de 1263 m.p. și nu 1083 m.p,. cum eronat a calculat expertul, iar procentul de diminuare este de 13,4% și se solicită refacerea calculelor.
S-a mai susținut că expertul a păstrat ieșirile la drumul județean pentru Isbașea A. A. și pentru I. M., iar în cazul reclamantului chiar îi mărește această deschidere față de ceea ce obținuse prin sentința de partaj.
Hotarul dintre suprafața de teren a pârâtei B. și cea a pârâtei I. are un contur bizar, trasat tocmai pentru a lăsa pârâtei I. o lățime mai mare la drumul județean.
Reclamantul a formulat și el obiecțiuni în care susține că hotarul dintre lotul pârâtei B. și cel al pârâtei I. este stabilit în linie oblică, și nu în linie dreaptă, cum ar trebuii, conform schiței pe care o atașează la dosar.
Răspunzând la obiecțiuni, expertul S. A. a susținut că prin sentința nr. 1904 din 2007, părțile primesc în total suprafața de 9240 m.p. teren și nu 9420 m.p., astfel încât procentul de diminuare este de 11,72%.
S-a apreciat că varianta prezentată în raportul de expertiză care corespunde la cele mai multe repere fixe este aceea prezentată în raportul de expertiză, chiar dacă linia de hotar dintre loturile celor două pârâte, nu este paralelă cu gardul de beton
În raport de acest răspuns, părțile au susținut că expertul nu a respectat indicațiile instanței și se impune efectuarea unei noi expertize.
Instanța a încuviințat cererea părților și a dispus efectuarea unei noi expertize.
Întocmind o nouă expertiză, expertul C. A. a propus instanței mai multe variante, în raport de cererile părților.
Solicitându-i lămuriri expertului, instanța constată că acesta susține că varianta A este cea care corespunde cu formele geometrice ale loturilor fiecărei părți și liniile de hotar sunt drepte, așa cum au fost prezentate pe planul de situație întocmit de expertul Păpălă I. în dosarul de partaj nr._ al Judecătoriei Calafat.
Potrivit art. 560 cod civil, proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire, prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare și să suporte în mod egal cheltuielile ocazionate de această operațiune materială.
Acțiunea în grănițuire este acea acțiune prin care reclamantul pretinde că în contradictoriu cu pârâtul, instanța să determine prin semne exterioare, întinderea fondurilor învecinate. Ea își justifică rațiunea atât în cazul inexistenței unei delimitări între proprietăți, cât și în situația în care astfel de semne există, dar nu au fost stabilite prin înțelegerea părților sau prin hotărâre judecătorească și sunt contestate de părți.
Reținând că anterior, cele trei suprafețe de teren aflate în proprietatea părților au format un corp comun, că nu există semne exterioare în funcție de care să fie stabilit hotarul dintre părți și că, suprafața totală de teren găsită de experții din prezenta cauză este mai mică decât cea menționată prin hotărârea de partaj, instanța a admis atât acțiunea cât și cerere reconvențională precizată și să stabilească linia de hotar dintre proprietățile părților, conform variantei prevăzută la punctul A, din raportul de expertiză întocmit de expert C. A..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul Isbașea A. A., solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și rejudecarea cauzei.
Susține că probele nu sunt coroborate, fiind apreciate eronat și interpretate greșit, situația de fapt nu concordă cu realitatea iar legea nu a fost corect aplicată.
Instanța de fond a admis în mod greșit cererea reconvențională formulată de intimata-pârâtă B. C. A., prin care a solicitat ca grănițuirea să se facă între proprietatea apelantului și aceea a intimatei pârâte I. M., deși această cerere trebuia respinsă ca inadmisibilă, dat fiind faptul că pe calea cererii reconvenționale pârâtul trebuie să invoce pretenții derivând din același raport juridic sau strâns legate de acesta, că grănițuirea se face numai între proprietarii fondurilor învecinate, că apelantul nu a cerut o grănițuire între proprietatea sa și aceea a intimatei-pârâte I. M., ca de altfel din urmă, că între apelant și intimata-pârâtă I. M. nu există neînțelegeri cu privire la linia de hotar și nu dorește să efectueze o grănițuire între aceștia, întrucât apelantul a cerut stabilirea liniei de hotar numai între proprietatea sa și aceea a intimatei-pârâte B. C. A., cerere cu care aceasta din urmă a fost de acord prin întâmpinarea depusă.
Arată că instanța de fond a admis în mod greșit cererea reconvențională, cum a fost precizată, prin care intimata-pârâtă B. C. A. a solicitat ca grănițuirea să se facă între ea și apelant, între ea și intimata –pârâtă I. M., cât și între apelant și intimata-pârâtă I. M., cerere care nu a fost motivată în fapt și în drept și respectiva precizare este o modificare a cererii reconvenționale, că respectiva cerere nu a fost modificatoare peste termenul prevăzut de art.204 alin.1 C.proc.civ.
De asemenea, instanța în mod greșit nu a luat în considerare declarațiile martorilor care au arătat că reperul dintre proprietatea sa și proprietatea intimatei-pârâte I. M. a fost cabina paznicului, reper care determină frontul stradal real al proprietății apelantului, constituie reperul de plecare al liniei de hotar și delimitează totodată proprietatea sa de aceea a intimatei-pârâte B. C. A..
Arată că varianta A și anexa nr.2 la aceasta din raportul de expertiză tehnică nu poate fi aplicată, deoarece locuința situată pe lotul apelantului nu mai este amplasată în partea de Nord-est a lotului, ci aproape de mijlocul lotului, poarta A ar fi exclusă din lotul care i-a fost atribuit prin sentința civilă nr.1904/2007, accesul său nu s-ar mai face pe poarta A și pe csale de consecință ar fi lipsit de dreptul de acces câștigat printr-o hotărâre judecătorească, ceea ce ar însemna o modificare a hotărârii judecătorești, iar diminuarea suprafețelor cu un procent de 11,72 % pentru fiecare dintre loturi nu ar mai fi posibilă.
Varianta B și anexa 3 la această variantă corespunde vechilor acte de proprietate ale părților, vechilor semne fixe de hotar evidențiate prin probatoriul administrat, planului de situație, care este parte integrantă din raportul de expertiză și omologat prin sentința civilă nr.1904/2007 și condițiilor impuse de planul de situație al raportul de expertiză întocmit de ing P. I..
Intimata B. C. A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului, arătând, în esență, că suprafețele de teren au făcut parte dintr-o singură proprietate, în care se găsea înglobată și suprafața aparținând intimatei I. M., fiind moștenitorii foștilor proprietari. Toți trei au ieșit din indiviziune în urma unui proces care a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Calafat, în care expertul a stabilit că suprafața de teren care urmează a fi partajată este de 9240 mp, iar când s-au făcut măsurătorile cadastrale s-a descoperit că era cu mult mai mică.
Astfel, apelantul dorește o suprafață mai mare decât i se cuvine în dauna intimatei, respectând numai hotarul cu I. M., care este sora sa și al cărui îl folosește.
Intimata I. M. la data de 16.03.2015 a depus o cerere prin care arată că este de acord cu admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecarea cauzei, întrucât au apărut elemente noi și omologarea raportului de expertiză realizat de expert C. A., cu stabilirea liniei de hotar conform variantei B – anexa 3.
Având în vedere că ambele variante sunt concepute de același expert, el a cerut în raport ca instanța să se pronunțe asupra stabilirii variantei viabile, însă aceasta nu s-a pronunțat, apelând la lămuriri ale expertului, care forțat de împrejurări, acesta acceptă și propune că Varianta A, anexa 2, este cea care corespunde și este viabilă.
Acceptându-se această variantă, B. A. este favorizată de instanța de fond prin aceea că i-a atribuit în folosință două porți metalice, în dauna variantei B, anexa 3, prin care nicio cale de acces la drumul public.
Solicită ca instanța să dispună expertului care va fi numit să calculeze cota de ½ din valorile enumerate care i se cuvin apelantului și fratelui I. A..
Analizând apelul, în raport de motivele de ordine publică privind prematuritatea cererii de chemare în judecată și inadmisibilitatea cererii reconvenționale, invocate din oficiu, conform art. 479 alin. 1 N.C.P.C., și care au prioritate în soluționare, față de dispozițiile art. 248 alin. 1, tribunalul reține următoarele:
Reclamantul Isbașea A. Agheluși a chemat în judecată pe pârâta B. C. A. solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se stabilească linia de hotar care desparte proprietățile lor.
În motivarea acțiunii s-a susținut că reclamantul este proprietarul imobilului compus din casă de locuit cu 3 camere, cămară și sală, și al suprafeței de 580,5 m.p. teren pe care se află construcția, situate în Cetate, cu vecinătățile N- Drumul județean, E- I. M., S și V- B. C. A., iar între terenul reclamantului și cel al pârâtei, pe latura de vest nu există o linie de hotar fixată prin semne externe vizibile, motiv care generează neînțelegeri.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 560 cod civil.
Pârâta a depus cerere reconvențională, prin care a susținut că este de acord cu stabilirea liniei de hotar dintre proprietatea sa și cea a reclamantului, iar pe cale reconvențională, a solicitat ca grănițuirea să se facă și între proprietatea reclamantului și cea a numitei I. M..
Pârâta a arătat că se pare că expertul care a efectuat expertiza în partaj, ori nu s-a deplasat la fața locului pentru a măsura terenul, ori a greșit calculele pentru că în realitate suprafața totală nu este de 9240 m.p., ci mai mică cu aproximativ de 1000 m.p.
Față de această situație, toți cei care au împărțit terenul trebuie să participe la acest proces de stabilire a granițelor proprietății, urmând ca fiecăruia să i se reducă suprafața de teren cu același procent, stabilit în urma efectuării unei expertize de specialitate.
Tribunalul reține că, prin sentința civilă nr. 1904 din 01. nov. 2007, pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr._, definitivă prin decizia civilă nr. 1064 din 28.05.2008 a Tribunalului D., s-a admis în parte acțiunea formulată de Isbașea A. A. și I. M., împotriva pârâților C. V., C. A., C. G., B. C. A., C. F. D. și C. A., și a fost omologat raportul de expertiză întocmit de expert Păpălă I., în conformitate cu care reclamantul a primit în lot o casă de locuit cu 3 camere, cămară și sală, în . în suprafață de 580,5 m.p. I. M. a primit în lot suprafața de 2496 m.p., iar pârâta B. C. A. a primit în lot suprafața de 6163,5 m.p.
Cele trei suprafețe de teren au format anterior un corp comun, iar pe acest teren a funcționat o întreprindere. Conform raportului de expertiză efectuat în cauză, suprafața totală de teren diferă de cea menționată în sentința civilă nr. 1904/2007 care a avut la bază raportul de expertiză întocmit de Păpălă I..
Dispozițiile art. 560 din Noul Cod civil stabilesc că proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.
Tribunalul reține că linia de hotar trebuie să corespundă sentinței civile 1904 din 01. nov. 2007 a Judecătoriei Calafat, prin care s-au stabilit și atribuit loturile părților, această sentință intrând în puterea de lucru judecat, iar eventuala neconcordanță dintre aceasta și situația de fapt nu poate fi remediată în prezentul litigiu.
Însă în sentința menționată nu s-au indicat vecinătățile și dimensiunile pe fiecare latură ale terenurilor atribuite părților, aspecte esențiale pentru stabilirea liniei de hotar dintre părți.
Potrivit art. 281 ind. 1 din vechiul Cod de procedură civilă, în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice.
În cauză, se impune în prealabil lămurirea sentinței civile 1904 din 01. nov. 2007 a Judecătoriei Calafat, în sensul menționat, astfel că excepția prematurității cererii de chemare în judecată, invocată din oficiu, este întemeiată.
De asemenea este întemeiată și excepția inadmisibilității cererii reconvenționale, pentru următoarele considerente:
Pârâta B. C. A. a solicitat ca, la grănițuirea terenurilor părților, să i se reducă fiecăreia suprafața de teren cu același procent, stabilit în urma efectuării unei expertize de specialitate, pentru că în realitate suprafața totală nu este de 9240 m.p. cât a rezultat în urma efectuării raportului de expertiză în dosarul nr._, ci mai mică cu aproximativ de 1000 m.p.
Or, linia de hotar trebuie stabilită corespunzător titlului părților, care nu se poate modifica în prezenta cauză, aspectele invocate de intimata-pârâtăi constituind aspecte care puteau fi valorificate în cadrul dosarului nr._, soluționat prin sentința civilă nr. 1904 din 01. nov. 2007, și nu în prezenta cauză, în care trebuia decât stabilită linia de hotar, conform art. 560 Noul Cod civil, iar instanța nu poate statua altfel decât s-a stabilit prin sentința menționată anterior, decât cu încălcarea autorității de lucru judecat a acesteia.
Pentru aceste considerente, în baza art. 480 N.C.P.C., tribunalul va admite apelul, va schimba, în tot, sentința civilă apelată în sensul că va admite excepția prematurității acțiunii în grănituire formulată de către reclamantul Isbașea A. A..
Va respinge acțiunea în grănituire formulată de către reclamantul Isbașea A. A. ca fiind prematur introdusă.
Va admite excepția inadmisibilității cererii reconvenționale având ca obiect acțiune în grănituire formulată de către pârâta B. C.-A..
Va respinge cererea reconvențională având ca obiect acțiune în grănituire formulată de către pârâta B. C.-A. ca fiind inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de către apelantul reclamant Isbașea A. A., CNP_, din Timișoara, ., ., jud. T., cu domiciliul procesual ales în Calafat, .. 21 la "Ș. C. – Cabinet de avocat", împotriva sentinței civile nr. 2547 din data de 15.12.2014, pronunțată de către Judecătoria Calafat, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte B. C.-A., CNP_, din C., .. 21 A, ., . și I. M., din Timișoara, Ronat, Calea Bogdănești, nr. 181, ., ., jud. T..
Schimbă, în tot, sentința civilă apelată în sensul că:
Admite excepția prematurității acțiunii în grănituire formulată de către reclamantul Isbașea A. A..
Respinge acțiunea în grănituire formulată de către reclamantul Isbașea A. A. ca fiind prematur introdusă.
Admite excepția inadmisibilității cererii reconvenționale având ca obiect acțiune în grănituire formulată de către pârâta B. C.-A..
Respinge cererea reconvențională având ca obiect acțiune în grănituire formulată de către pârâta B. C.-A. ca fiind inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Mai 2015.
Președinte, D. G. | Judecător, V. P. | |
Grefier, A. B. |
Red.jud.D.G.
Tehn.S.V./2 ex. 22.06.2015
Jud. fond – D.S.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 345/2015. Tribunalul DOLJ | Acţiune în constatare. Sentința nr. 7925/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
