Fond funciar. Sentința nr. 03/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 03/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 693/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 693/2015
Ședința publică de la 16 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. Tițoiu
Judecător M. E. N.
Grefier G. D.
Pe rol judecarea apelului formulat de reclamantul R. G. împotriva sentinței civile nr._/03.11.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâtele C. L. DE APLICAR A LEGII 18/1991 DIN C. PRIMARIEI C., C. J. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR PREFECTURA D., având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat S. A. în substituire pt. avocat S. E. pt. apelant, care depune delegație de substituire la dosar, consilier juridic C. Ț. pt. intimata C. Locală de Aplicare a Lg. nr. 18/1991 – Primăria C., lipsind intimata C. Județeană pt. Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor – Prefectura D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul a fost declarat în termen legal, apelantul a depus acte în susținerea cererii de apel.
Avocat S. A. pt. apelant solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Consilier juridic C. Ț. pt. intimata C. Locală de Aplicare a Lg. nr. 18/1991 – Primăria C. nu se opune.
Instanța, în temeiul art. 258 în raport cu art. 255 N.C.p.c., apreciind utilă soluționării cauzei, încuviințează proba cu înscrisurile depuse de apelant, după care nemaifiind alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat S. A. pt. apelant solicită admiterea apelului, anularea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță pt. soluționarea fondului cauzei, fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic C. Ț. pt. intimata C. Locală de Aplicare a Lg. nr. 18/1991 – Primăria C. solicită respingerea apelului.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 21.03.2014, sub nr._, reclamantul R. G. a chemat în judecată pe pârâtele C. Locală de Aplicare a Legii nr.18/1991 din cadrul Primăriei C. și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor-Prefectura D., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să fie obligată pârâta C. Locală de Aplicare a Legii nr.18/1991 din cadrul Primăriei C. la punerea sa în posesie asupra terenului în suprafață de 10.000 mp, conform HCJ D. nr.687/14.08.2003, destinat în vederea construirii de locuințe, asupra căruia i s-a constituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr.42/1990, eliberarea titlului de proprietate pentru această suprafață de teren de către C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor-Prefectura D., sub sancțiunea obligării pârâtelor la plata daunelor cominatorii de 50 lei(ron) pe zi de întârziere de la rămânerea definitivă a hotărârii.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în calitate de luptător pentru victoria revoluției române din decembrie 1989, atestat prin certificatul eliberat la 18.05.2006 de Guvernul României și Brevetul emis în baza Decretului nr.37/26.02.2000 al Președintelui României, este îndreptățit la atribuirea suprafeței de teren de 10.000 mp, drept conferit de art.1 din Legea nr.42/1990 și stabilită prin art.15 din Legea nr.18/1991.
A susținut în continuare că prin Hotărârea nr.687/14.08.2003 a Comisiei Județene D. a fost validat în anexa 6 cuprinzând un număr de 198 persoane beneficiare ale Legii nr.42/1990, la poziția 146, iar până la această dată nu a fost pus în posesie asupra terenului la care este îndreptățit și nu i s-a eliberat titlul de proprietate.
A solicitat să se constate culpa pârâtei C. Locală care nu a făcut punerea în posesie, act care echivalează cu un refuz nejustificat în sensul art.64 din Legea nr.18/1991, punerea în posesie fiind un atribut exclusiv al pârâtei, stabilit prin art.5 din HG 890/2005.
În drept, a invocat Legea nr.42/1990 coroborat cu disp. art.15, alin.5 raportat la art.64 din Legea nr.18/1991, Legea nr.1/2000, cu completările și modificările aduse prin Legea nr.247/2005.
În sprijinul acțiunii, reclamantul a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: act de identitate, brevet, certificat, HCJ nr. 687/14.08.2003, tabel nominal, sentința civilă nr.5278/26.03.2009, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, decizia civilă nr.1677/02.10.2009.
Cererea de chemare în judecată este scutită de la plata taxei judiciare de timbru conform art.41, alin.2 din legea nr.1/2000.
La data de 20.05.2014, pârâta C. Locală de aplicare a legilor fondului funciar din cadrul unității administrativ teritoriale prin Primarul Municipiului C. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității acțiunii, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea excepției prematurității acțiunii au fost învederate dispozițiile art.7, alin.1 din Legea nr.165/2013, art.6, alin.1 și art.11, alin.1 din același act normativ.
Pe fondul acțiunii, au învederat că potrivit legislației în vigoare, primează reconstituirea dreptului de proprietate în detrimentul constituirii acestui drept și pe cale de consecință, autoritatea locală este în imposibilitatea în prezent să soluționeze cererile formulate de către beneficiarii Legii nr.42/1990.
Raportat la situația creată la nivel local, C. Locală C. a depus numeroase și repetate diligențe în vederea soluționării cererilor formulate privind persoanele cărora li s-a recunoscut dreptul înscris în anexa 6 și validat de C. Județeană prin HCJ nr.687/2003, în sensul că s-a solicitat sprijin de la Instituția Prefectului și de la ADS, întrucât la nivelul Comisiei Locale nu există rezervă de teren, iar cele existente la un moment dat la dispoziția acesteia au fost insuficiente și pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
Așadar, Legea nr.18/1991, cu completările și modificările ulterioare, instituie o procedură specială, administrativă și judiciară derogatorie de la dreptul comun, care circumstanțiază foarte clar procedura punerii în posesie a persoanelor îndreptățite.
A arătat în continuare că datorită numărului mare de cereri înregistrate la Primăria Municipiului C., în temeiul Legii nr.18/1991, precum și în baza Legii nr.247/2005, C. Locală C. nu dispune în prezent de rezervă de teren pentru a proceda la punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate persoanelor îndreptățite.
Cu privire la daunele cominatorii acestea nu sunt imputabile Primarului Municipiului C. întrucât conform art.4, lit.f din HG nr.890/2005, C. Județeană D., în calitate de reprezentant teritorial al ADS este obligată să pună la dispoziția Comisiei Locale rezervă de teren în vederea realizării procedurii de punere în posesie a persoanelor validate în anexa nr.6 conform HCJ nr.687/2003.
La data de 26.06.2014, reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de pârâta C. Locală de Aplicare a Legii nr.18/1991 din cadrul Primăriei C..
Prin sentința civilă nr._/03.11.2014 pronunțată de Judecătoria C. a fost admisă excepția prematurității acțiunii, invocată de către pârâta C. Locală de Aplicare a Legii nr.18/1991 din cadrul Primăriei C..
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul R. G. în contradictoriu cu pârâții C. L. De Aplicare a Legii 18/1991 din cadrul Primăriei C. și C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor-Prefectura D., ca prematur introdusă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
În temeiul art.248, alin.1 din Noul Cod procedură civilă, analizând cu prioritate excepția prematurității acțiunii, invocată de către pârâta C. Locală de Aplicare a Legii nr.18/1991 din cadrul Primăriei C., instanța a reținut următoarele:
În fapt, prin Hotărârea Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor (Legea 1/2000) nr.687/14.08.2003, a fost admisă contestația formulată de C. Locală C., în sensul validării anexei nr.6 cuprinzând un număr de 198 persoane beneficiare ale prevederilor Legii 42/1990, printre aceste persoane aflându-se și reclamantul R. G. care a fost validat cu o suprafață de 1 ha.
Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamantul a solicitat obligarea Comisiei Locale de Aplicare a Legii nr.18/1991 la punerea sa în posesie asupra terenului în suprafață de 10.000 mp, în conformitate cu HCJ D. nr.687/14.08.2003, asupra căruia i s-a constituit dreptul de proprietate în temeiul Legii nr.42/1990 și eliberarea titlului de proprietate pentru această suprafață de către C. Județeană de aplicare a legii fondului funciar–Prefectura D. sub sancțiunea de daune cominatorii de 50 lei pe zi de întârziere până la rămânerea definitivă a hotărârii.
Instanța a reținut că, potrivit prevederilor art.7, alin.1 din Legea nr. 165 din 16 mai 2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, până la întocmirea situației centralizatoare la nivel local, se suspendă emiterea hotărârilor de validare/invalidare de către comisiile județene de fond funciar sau, după caz, de către C. de Fond Funciar a Municipiului București, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile locale de fond funciar, precum și orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar.
Așadar, doar după expirarea termenului prevăzut de art.6, alin.1 pentru întocmirea situației terenurilor agricole, cu sau fără investiții, și forestiere, aflate în domeniul public sau privat al statului sau, după caz, al unității administrativ-teritoriale, care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pe fiecare unitate administrativ-teritorială, pot fi îndeplinite obligațiile comisiilor de fond funciar de realizare a procedurilor administrative de punere în posesie și eliberare a titlurilor de proprietate.
În conformitate cu prevederile art. 11, alin. 1 din Legea nr. 165/2013, comisiile locale și județene de fond funciar sau, după caz, C. de Fond Funciar a Municipiului București au obligația de a soluționa toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie și de a elibera titlurile de proprietate până la data de 1 ianuarie 2016.
În alineatul 2 al aceluiași articol se menționează faptul că în situația neîndeplinirii obligațiilor în termenul prevăzut la alin. 1, persoana care se consideră îndreptățită poate formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile.
Având în vedere faptul că prin lege s-a prevăzut termenul până la care comisiile locale și județene de fond funciar au obligația de a efectua punerile în posesie și de a elibera titlurile de proprietate, respectiv data de 1 ianuarie 2016, termen de la care persoanele interesate pot formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, cererea reclamantului formulată anterior acestei date urmează a fi respinsă, ca prematur introdusă.
Având în vedere considerentele expuse, instanța a admis excepția prematurității acțiunii, invocată de către pârâta C. Locală de Aplicare a Legii nr.18/1991 din cadrul Primăriei C. și a respins acțiunea formulată, ca prematur introdusă.
Având în vedere soluția pronunțată cu privire la excepția prematurității acțiunii, invocată de către pârâta C. Locală de Aplicare a Legii nr.18/1991 din cadrul Primăriei C., instanța nu a mai analizat pe fond cererea dedusă judecății.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul R. G., criticand-o ca fiind nelegala si netemeinica, solicitand anularea sentintei si trimiterea cauzei la instanta de fond in vederea solutionarii pe fondul cauzei, si nu pe exceptia prematuritatii care nu este aplicabila in prezenta cauza, avand in vedere ca apelantul a fost validat prin HCJ 687/2003, anexa 6, poz. 146 si toti revolutionarii au obtinut hotarari judecatoresti prin care sunt obligate paratele la eliberarea TDP pentru cei_ mp.
Apelantul arată, în esență că, în calitate de luptător pentru victoria Revoluției Române din decembrie 1989, atestat prin certificatul eliberat la_ de către Guvernul României și brevetul emis în baza Decretului nr.37/26.02.2000 al Președintelui României, este îndreptățit la atribuirea unei suprafețe de teren de 10.000 mp, drept conferit de art.1 din Legea nr.42/1990 și stabilit prin art.15 din Legea nr.18/1991.
Prin hotărârea nr.687/14.08.2003 a Comisiei Județene D. a fost validată Anexa 6, cuprinzând un număr de 198 persoane beneficiare ale Legii nr.42/1990, fiind trecut în tabelul nominal al anexei la poziția 146.
Solicită să se constate culpa pârâtei C. Locală, care nu a făcut punerea în posesie, act care echivalează cu un refuz nejustificat în sensul art.64 din Legea nr.18/1991, punerea în posesie fiind un atribut executiv al pârâtei, stabilit prin art.5 din HG nr.890/2005.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor art. 480 NCPC, Tribunalul constată că apelul este nefondat.
Astfel, se constata ca apelantul reclamant nu a inteles sa formuleze vreun motiv concret de nelegalitate sau netemeinicie, raportat la argumentele de fapt si de drept retinute de instanta de fond pentru respingerea ca prematura a actiunii in raport de dispoz. Legii 165/2013, apelantul reclamant intelegand sa invoce in cadrul cererii de apel doar aspecte ce tin de fondul cauzei – indreptatirea reclamantului la punerea in posesie si obtinerea unui titlu de proprietate pentru terenul pentru care a fost validat prin HCJ 687/2003.
Tribunalul constata ca motivele invocate de apelant nu sunt de natura a afecta temeinicia si legalitatea hotararii pronuntate de instanta de fond, neavand legatura cu motivele de fapt si de drept pentru care instanta de fond a respins ca prematura actiunea dedusa judecatii – incidenta dispoz. Legii 165/2013 care prevad termenul de 01.01.2016 până la care comisiile locale și județene de fond funciar au obligația de a efectua punerile în posesie și de a elibera titlurile de proprietate, termen de la care persoanele interesate pot formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, exceptia inadmisibilitatii fiind apreciata ca prioritara in solutionarea cauzei de catre instanta de fond, cu consecinta de a nu se mai analiza fondul cauzei, apelantul reclamant neaducand prin cererea de apel vreun contraargument juridic fata de motivele de fapt si de drept pentru care instanta de fond a admis exceptia inadmisibilitatii actiunii in raport de dispoz. Legii 165/2013, argumente care sa faca obiectul analizei instantei de control judiciar, apelantul aratand doar ca exceptia prematuritatii nu este aplicabila in prezenta cauza, avand in vedere ca apelantul a fost validat prin HCJ 687/2003, anexa 6, poz. 146 si toti revolutionarii au obtinut hotarari judecatoresti prin care sunt obligate paratele la eliberarea TDP pentru cei_ mp.
Tribunalul constata ca in mod corect instanta de fond a apreciat ca dispozițiile art. 7, raportate la dispozițiile art. 4 din lege instituie o suspendare a obligațiilor comisiilor de fond funciar privind punerea în posesie și emiterea titlurilor de proprietate până la întocmirea situației centralizatoare la nivel local, legea 165/2013 conținand un calendar de efectuare a tuturor etapelor de finalizare a procesului de restituire si reconstituire a dreptului de proprietate auspra terenurilorsi a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, reglementând în mod imperativ termenele în care trebuie efectuate operațiunile respective.
Atât Legea 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, cât și celelalte acte normative succesive din același domeniu, au instituit veritabile raporturi juridice obligaționale între persoanele al căror drept la reconstituire a fost recunoscut prin validare și comisiile de fond funciar, cărora le incumbă obligațiile legale de punere în posesie și emitere a titlurilor de proprietate. Ca efect al legii 165/2013, raporturile juridice respective se mențin, există în continuare, doar că obligațiile ce le revin comisiilor de fond funciar sunt suspendate pe perioada intervalului de timp avut în vedere de calendarul de finalizare a procedurilor de restituire reglementat de lege. Beneficiarii reconstituirii dreptului de proprietate funciară își păstrează calitatea de creditori ai obligațiilor privind finalizarea procedurilor de reconstituire prin concretizarea obiectului material al dreptului recunoscut și stabilit, în cadrul cărora obligațiile de punere în posesie și emitere a titlului de proprietate ocupă un loc important, iar comisiile de fond funciar rămân, în continuare, debitori ai acestor obligații legale, obligații a căror executare este suspendată în baza legii.
Așa fiind, toate aceste subiecte de drept aflate într-o situație precum cea a apelantului reclamant rămân titulari ai unui bun în accepțiunea art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție, precum și în accepțiunea statornicită de jurisprudența CEDO. Legea 165/2013 nu le neagă și nu le anihilează această calitate, dobândită în urma parcurgerii procedurii administrativ – jurisdicționale prevăzute de lege, particularitatea acesteia constând în aceea că legiuitorul și-a asumat, practic, o ingerință în acest drept, ingerință ce constă într-o nouă amânare a procesului general de restituire a proprietăților imobiliare preluate în mod abuziv, din rațiuni ce vizează asigurarea unui echilibru între interesul particular și cel general.
Tribunalul are in vedere si că orice hotărâre judecătorească ar trebui să tranșeze în mod eficient o anumită situație litigioasă, iar efectul substanțial al hotărârii, dezlegarea dată în fapt și în drept, ar trebui să conducă la o finalitate concretă a procesului, și nu la una formală și iluzorie pentru partea care a triumfat. Mai exact, nu se poate pronunta o hotărâre judecătorească prin care s-ar consfinți dreptul actual al reclamantului la punerea în posesie și la emiterea titlului de proprietate și prin care comisiile de fond funciar ar fi obligate să-și îndeplinească obligațiile legale, inainte de finalizarea calendarului prevazut de Legea 165/2013, intrucat dreptul beneficiarului reconstituirii nu ar putea fi concretizat în modalitatea avută în vedere în etapa validării, iar hotărârea nu ar putea stabili un drept concret și efectiv, așa cum ar trebui să fie dreptul de proprietate asupra unui teren înscris într-un titlu de proprietate ce intră în circuitul civil, teren cu care proprietarul a fost pus în posesie.
Pentru considerentele expuse, constatand ca nu se poate retine vreun motiv de anulare sau schimbare a sentintei pronuntate de instanta de fond, in raport de motivele de apel invocate de apelantul reclamant, si nici nu este incident vreun motiv de ordine publica, Tribunalul urmează ca, în temeiul art. 480 NCPC, să respinga ca nefondat apelul formulat de reclamantul R. G. împotriva sentinței civile nr._/03.11.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de reclamantul R. G., CNP_, cu domiciliul în C., Bulevardul C. I, ., . împotriva sentinței civile nr._/03.11.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâtele C. L. DE APLICARE A LEGII 18/1991 DIN C. PRIMĂRIEI C., cu sediul în C., ., nr.7, jud.D. și C. JUDEȚEANA PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATA ASUPRA TERENURILOR PREFECTURA D., cu sediul în C., ., jud.D., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Aprilie 2015.
Președinte, A. C. Tițoiu | Judecător, M. E. N. | |
Grefier, G. D. |
Red.jud.M.E.N.
Tehn.S.V./5 ex.
Jud.fond-L-T.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 292/2015. Tribunalul DOLJ | Legea 10/2001. Sentința nr. 203/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
