Legea 112/1995. Sentința nr. 43/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 43/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 566/2015
Dosar nr._ -legea nr. 112/1995-
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 566/2015
Ședința publică din data de 26 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. P.
Judecător: G. C. F.
Grefier: C. D. S.
Pe rol se află judecarea apelului formulat de apelantul petent F. Ș., împotriva sentinței civile nr. 43/28.01.2011, pronunțată de Judecătoria Calafat, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul C. JUDEȚEAN D., având ca obiect legea 112/1995.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, s-a constatat lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință care a învederat instanței că, la data de 13.03.2015, Serviciul Arhivă a înaintat la dosar referatul prin care a solicitat instanței să se pronunțe asupra perimării.
Se prezintă dl. F. T. M., fiul apelantului petentului F. Ș., domiciliat în municipiul C., .. 6, care învederează că tatăl său este nedeplasabil și nu deține procură de reprezentare pentru acesta. Depune hotărârea nr. 256/2012, pronunțata de Tribunalul D., la data de 24.10.2012, în dosarul nr._/63/2011*.
Instanța invocă, din oficiu, în temeiul disp. art. 137 alin. 1 rap. la art. 248 C.p.c., excepția perimării apelului și reține cauza în pronunțare cu privire la excepție.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Reclamantul F. Ș. prin cererea înregistrată in data de 19.11.2010, cu nr._, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligat pârâtul C. Județean D. la acordarea măsurilor reparatorii sub forma despăgubirilor bănești pentru suprafața de 4602, 9 mp situate in Orașul Calafat .. 17 județul D..
In fapt, a motivat că. prin sentința civilă nr. 283 din 04.03.1997 a Judecătoriei Calafat, rămasă definitivă, irevocabilă si intrată in puterea lucrului judecat, s-a dispus desființarea Hotărârii Comisiei Județene de Aplicare a Legii 112/1995 cu nr. 480/12.12.1996 si s-a restituit in natură către reclamantul F. Ș. imobilul compus din casă si terenul aferent din Municipiul Calafat .. 17.
Ulterior, la data de 19 octombrie 2009, Curtea de Apel C., prin decizia 1089, pronunțată in dosarul_, admițând contestația privind lămurirea întinderii si aplicării titlului executoriu-sentința civilă nr. 283/04.03.1997, a statuat ca terenul ce a făcut obiectul restituirii in natură este de 1797, 10 mp.
A mai susținut că este evident că, pentru diferența de teren de 4602, 9 mp (rezultată din scăderea din suprafața totală a imobilului a suprafeței restituită in natură), reclamantul este îndreptățit la despăgubiri bănești, in temeiul art. 12 si 13 din Legea 112/1995.
În ceea ce privește dovada calității de persoană îndreptățită, mai exact dovada calității de proprietar a reclamantului pentru imobilul situat in Municipiul Calafat .. 17, aceasta s-a făcut, in mod definitiv si irevocabil, prin sentința civilă nr. 283/04.03.1997 a Judecătoriei Calafat, cat si prin celelalte mijloace legale de probă.
In drept, a invocat dispozițiile Legii 112/1995.
A depus la dosar notificarea pentru acordarea măsurilor reparatorii pentru suprafața de 4602, 9 mp din 16.09.2010 a B. L. N. către Primăria Calafat în baza legii 10/2001, notificarea pentru acordarea măsurilor reparatorii pentru suprafața de 4602, 9 mp din 16.09.2010 a B. L. N. către C. Județean D. în baza legii 112/1995, copie BI pentru reclamant, sentința civilă nr. 283/04.03.1997, pronunțată de Judecătoria Calafat, in dosarul nr. 458/1997, decizia civilă nr. 1089/19.10.2009, pronunțată de Curtea de Apel C., in dosarul nr._, contract de donație, borderoul proprietăților emis de Arhivele Naționale.
La data de 07.12.2010, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
A invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean D.. In fapt, a motivat că acțiunea reclamantului este întemeiată pe dispozițiile Legii 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute in proprietatea statului-cu modificările si completările ulterioare. Ori, Comisia Județeană de Aplicare a Legii nr. 112/1995 si-a încetat activitatea, aceasta neavând cum să mai funcționeze in prezent. A susține că prerogativele acestei comisii ar fi fost preluate de C. Județean D. nu ar avea nici un temei juridic, neexistând nicio dispoziție legală care să prevadă faptul că o autoritate administrativă ar putea fi continuatoarea unei comisii constituită in temeiul Legii 112/1995.
În acest sens a solicitat să se observe si art. 49 din Legea 10/2001 republicată in care se precizează foarte clar că "secretarii unităților administrativ teritoriale vor lua măsuri pentru conservarea tuturor dosarelor constituie de comisiile de aplicare a Legii 112/1995, vor elibera, la cerere, copii de pe actele existente la dosar si vor da relațiile solicitate de persoanele îndreptățite".
Prin urmare, C. Județean D. nu poate figura ca parte in prezentul dosar, această autoritate administrativă nefiind continuatoarea comisiei.
A mai solicitat să se observe faptul că respectiva comisie județeană nu avea un drept de proprietate, administrare sau de altă natură asupra imobilelor solicitate de beneficiarii legii 112/1995.
Comisia Județeană de Aplicare a Legii nr. 112/1995 nu făcea altceva decât să analizeze propunerile transmise de către comisiile locale constituite conform legii, urmând să se stabilească dreptul foștilor proprietari, moștenitorilor acestora si al rudelor până la gradul al doilea ale fostului proprietar in viată pentru restituirea in natură sau acordarea de despăgubiri.
Această stare de fapt si de drept, coroborată cu împrejurarea că imobilul din speța de față este inclus din domeniul public al Municipiului Calafat-poziția 430 din Anexa 3 a HG nr. 965/2002 și este in administrarea Consiliului Local Calafat (fapt necontestat de către acesta)-conduce la concluzia că autoritatea administrativă-C. Județean D. nu are calitate procesuală pasivă in prezenta cauză.
Mai mult decât atât, intre C. Județean D. si C. Local Calafat sau Primarul Orașului Calafat, nu există raporturi de subordonare, conform art. 6 alin 2 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 republicată.
Prin urmare, așa cum rezultă fără dubii din cele expuse mai sus, C. Județean D. nu poate achita despăgubiri reclamantului pentru un teren care nu face parte din domeniul public sau privat al Județului D..
Referitor la decizia civilă nr. 1089/19.10.2009, pronunțată de Curtea de Apel C., in dosarul nr._, din analiza acesteia se poate observa faptul că instanța lămurește înțelesul sentinței civile nr. 283/04.03.1997, pronunțată de Judecătoria Calafat, in dosarul 458/1997, in sensul că terenul aferent construcției restituite creditorului F. Ș. este de 1797, 10 mp.
În legătură cu acest aspect, reamintim că art. 21 din Legea 112/1995 care prevede în mod expres că "o dată cu restituirea in natură si dobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentelor se dobândește si dreptul de proprietate asupra terenurilor aferente, așa cum au fost determinate la data trecerii in proprietatea statului, cu excepția suprafețelor ocupate si aferente altor construcții si dotări edilitare realizate, cu aprobări legale, după această dată".
Prin urmare, prin titlul executoriu invocat de reclamant nu se acordă despăgubiri pentru vreo suprafața de teren despre care reclamantul F. Ș. susține că ar fi deținut-o autorii săi si care nu i-ar fi fost restituită in natură.
Așa cum se arată și in considerentele deciziei civile nr. 1089/19.10.2009, pentru diferența de teren care nu a putut fi restituită potrivit Legii 112/1995, foștii proprietari aveau posibilitatea de a formula cerere potrivit Legii 10/2001, notificarea respectivă urmând a fi analizată si soluționată de către deținătorul imobilului in condițiile acestei legi speciale.
A mai arătat că reclamantul, in temeiul Legii 112/1995, oricum nu ar fi avut nici dreptul să primească vreo sumă de bani cu titlul de despăgubiri.
Astfel, referitor la acest aspect, a solicitat instanței să aibă in vedere art. 13 alin 4 din Legea 112/1995 prin care se arată că plata despăgubirilor se face de către Ministerul Finanțelor, prin serviciile publice descentralizate ale acestuia, de la nivelul județelor, municipiului București si sectorului agricol Ilfov, in conturile bancare sau CEC indicate de beneficiarii despăgubirilor, pe baza actului prin care se dispune acordarea despăgubirii si comunicat conform art. 19, după 12 luni de la încheierea lucrărilor de evaluare, dar nu mai târziu de 24 de luni. In acest sens la dispoziția Ministerului Finanțelor s-a constituit fondul extrabugetar pentru asigurarea punerii in aplicare a prevederilor Legii 112/1995. Același articol prevede insă faptul că "valoarea totală a apartamentului restituit in natură si a despăgubirilor cuvenite pentru apartamentele nerestituite in natură si pentru terenurile aferente nu poate depăși suma veniturilor salariale medii pe economie ale unei persoane pe o perioadă de 20 de ani, calculată la data stabilirii despăgubirii ", or reclamantului i s-a restituit, deja, in natură, imobilul compus din clădire si teren aferent in suprafața de 1797, 10 mp situată in Calafat, . Biblioteca Orașului Calafat.
Prin urmare ar fi lipsită de orice temei obligarea Consiliului Județean D. la plata de despăgubiri bănești către intimat pentru terenul care nu poate fi restituit in natură. Bunul fiind in proprietatea publică a orașului Calafat, C. Județean D. nefiind proprietarul imobilului si neavând nici un drept asupra acestuia, nu poate plăti despăgubiri pentru ceva ce nu îi aparține.
În drept, a invocat prev. art. 115-118 Cod de procedură civilă.
La data de 13.01.2011, reclamantul a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de pârât in care a arătat că in ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a Consiliului Județean D.-acest aspect este tranșat cu putere de lucru judecat de către instanțele judecătorești, mai exact de către Curtea de Apel C. care, prin decizia nr. 1089 din 19 octombrie 2009, a statuat, in pag 6, că "după desființarea comisiilor județene de aplicare a Legii 112/1995, dosarele acestora urmau a fi păstrate de secretarii consiliilor județene, iar in proces trebuie să stea acea persoana care are capacitate juridică deplină si patrimoniu propriu. Instanța a avut in vedere disp. art. 20 si 21 din Legea 215/2011 si a concluzionat că orașele, comunele si județele sunt persoane juridice de drept public, titular de drepturi si obligații ce decurg din raporturile cu alte persoane și sunt reprezentate in justiție prin primar sau președintele consiliului județean. Județul D. a fost considerat că are calitate procesuală ca si continuator al comisiei ce a stat in proces la data pronunțării sentinței ce se execută".
Prin sentința civilă nr._, pronunțată de Judecătoria Calafat, în dosarul nr._, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliului Județean D. și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul F. Ș., împotriva pârâtului Consiliului Județean D..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat următoarea situație de fapt:
La data de 14.02.1997, reclamantul a formulat plângere în baza legii 112/1995 împotriva hotărârii Comisiei Județene de aplicarea legii 112/95 nr. 480/1996 prin care i s-a respins cererea privind restituirea în natură a imobilului situat în Calafat, .. 17. Plângerea a fost admisă de Judecătoria Calafat, prin sentința civilă nr. 283/04.03.1997, pronunțată în dosarul 458/1997, s-a desființat hotărârea Comisiei Județene de aplicarea legii 112/95 nr. 480/1996 și s-a dispus restituirea în natură a imobilului situat în Calafat, .. 17. Sentința a rămas definitivă și irevocabilă la data de 16.12.2002, prin perimarea recursului, prin decizia 2989 a Tribunalului D. dată în dosarul 3567/1997.
La data de 05.12.2005, C. Județean D. a formulat contestație împotriva executării sentinței civile nr. 283/04.03.1997 a Judecătoriei Calafat, iar, la data de 08.12.2005, C. Local Calafat a formulat contestație împotriva executării silite a aceleiași sentințe civile nr. 283/1997, solicitând in temeiul art. 399 C., anularea actelor de executare si lămurirea înțelesul titlului executoriu.
Judecătoria Calafat, prin sentința civilă nr. 89/14.02.2006, a respins contestația la executare formulată de către C. Județean D. și a admis in parte contestația la executare formulată de către C. Local al Municipiului Calafat.
S-a lămurit sentința civilă nr. 283/1997 a Judecătoriei Calafat, in sensul că terenul aferent construcției are o suprafața de 6500 mp, cu latura având lungimea de 80 m.
S-a respins capătul de contestație privind anularea procesului-verbal de executare silită nr. 192/E/2003, încheiat de executorul judecătoresc P. A., la data de 05.12.2005.
Apelurile formulate de C. Județean D. si C. Local Calafat împotriva sentinței civile nr. 89/14.02.2006 au fost admise de Tribunalul D., prin decizia civilă nr. 1074 din 03.07.2006, a fost schimbată in tot sentința civilă in sensul că s-au admis in parte contestațiile si s-au anulat somația din 24.11.2005 si procesul verbal din 05.12.2005, emise de executorul judecătoresc.
Curtea de Apel C., prin decizia civilă nr. 3311/04.12.2006, a admis recursul declarat de F. Ș., a casat decizia tribunalului si sentința Judecătoriei Calafat, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
S-a reținut că instanța avea obligația să stabilească cine are calitate de debitor in cadrul executării silite, având in vedere dispozițiile art. 14-19 din Legea 112/1995.
Prin sentința civilă nr. 1421 din 20.09.2007, pronunțată de Judecătoria Calafat. a fost respinsă contestația la executare formulată de C. Județean D., admisă in parte contestația la executare formulată de C. Local Calafat.
S-a lămurit înțelesul sentinței civile nr. 283 /1997 a Judecătoriei Calafat in sensul că terenul aferent construcției restituit intimatului este de 6400 mp, din care 4602, 90 mp reprezintă suprafețe ocupate si aferente altor construcții si dotări edilitare realizate cu aprobări legale.
Au fost obligate contestatoarele in solidar la 466.135, 68 lei despăgubiri către intimatul F. Ș., reprezentând contravaloarea terenului in suprafața de 4602, 90 mp.
Împotriva sentinței au formulat apel atât C. Local al Municipiului C., cat si C. Județean D..
Tribunalul D., prin decizia civilă nr. 66 din 08.02.2008, a admis apelurile declarate de contestatori, a schimbat in parte sentința civilă, s-a lămurit înțelesul sentinței civile nr. 283/1997 a Judecătoriei Calafat cu privire la teren, in sensul că terenul aferent construcției este de 1797, 10 mp, individualizat prin schița anexă la suplimentul raportului de expertiză efectuat in cauză de expert N. C. cuprins intre punctele 1-2-5-6-1.
A fost înlăturată dispoziția privind obligarea contestatoarelor la despăgubiri pentru terenul de 4602, 90 mp, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței civile.
A fost obligat intimatul către apelanți să achite 93, 3 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs recurenții contestatori C. Județean D., C. Local Calafat si recurentul intimat F. Ș., criticându-le pentru nelegalitate si netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 800 din 07.11.2008, Curtea de Apel C.-Secția civilă a admis recursurile, au fost casate ambele hotărâri si trimisă cauza spre rejudecare la Judecătoria Calafat.
Pentru a se pronunța astfel, Curtea de Apel a reținut că, in rejudecare, nu au fost respectate îndrumările deciziei de casare in sensul că, in cadrul procesual al judecații, nu s-a stabilit cine are calitatea de debitor in cadrul executării silite, avându-se in vedere dispozițiile Legii 112/1995, art. 14-19.
În rejudecare, instanța a introdus in cauză ca părți unitățile administrativ teritoriale, în speță Orașul Calafat și Județul D., ce sunt reprezentate de către C. Județean si C. Local, care dau mandat scris Președintelui Consiliului Județean sau Primarului, precum si Președintele Consiliului Județean si Primarul Municipiului Calafat, întrucât, in cauză, este vorba despre un bun proprietate publică, iar regimul juridic al proprietății publice este reglementat de Legea 213/1998.
Prin sentința civilă nr. 2654 din 10 decembrie 2008, pronunțată de Judecătoria Calafat. in dosarul nr._ . a fost admisă, in parte, contestația la executare formulată de Județul D., prin C. Județean D. si președintele Consiliului Județean D., a fost respinsă contestația la executare a Municipiului Calafat, prin C. Local Calafat si primarul Municipiului Calafat și a fost lămurit înțelesul sentinței civile nr. 283 a Judecătoriei Calafat, in sensul că terenul aferent construcției restituită intimatului este de 6400 mp, din care 4602, 90 mp, reprezentând suprafețe ocupate si aferente altor construcții.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Județul D., reprezentat prin Președintele Consiliului Județean D., C. Județean D. si Președintele Consiliului Județean D..
Prin decizia civilă nr. 171 din 10 martie 2009 a Tribunalului D. s-au respins apelurile ca nefondate.
Tribunalul a reținut că, in ceea ce privește calitatea de debitori in raportul juridic dedus judecații a Județului D. si Municipiul Calafat, reprezentați in proces de către Președintele Consiliului Județean și C. Județean D., respectiv C. Local Calafat si Primarul Municipiului Calafat, aceasta a fost tranșată cu putere obligatori prin decizia civilă nr. 800/7 octombrie 2008 a Curții de Apel C., aceste aspecte au fost lămurite de către instanța de control judiciar si dezlegarea dată este obligatorie pentru instanța de rejudecare potrivit art. 315 alin. 1 Cpr civ.
S-a mai arătat că instanța de fond a făcut o corectă si judicioasă apreciere a mijloacelor de probă, in special a raportului de expertiză întocmit in dosarul nr._/54/2006 al Judecătoriei Calafat prin care s-a identificat si individualizat imobilul teren, nu s-a adus atingere autorității de lucru judecat, pe de o parte, întrucât există o reglementare legală a contestației si, pe de altă parte, fără lămurirea înțelesului titlului executori drepturile recunoscute, in mod irevocabil, ar deveni iluzorii si abstracte, ceea ce ar contraveni scopului civil si actului de justiție in general.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs contestatoarele.
Prin decizia civilă nr. 1089 din 19 octombrie 2009 a Curții de Apel C. s-au admis recursurile.
S-a modificat decizia civilă nr. 171 din data de 10 martie 2009. pronunțată de Tribunalul D.. in sensul că s-au admis apelurile formulate de apelanții contestatori împotriva sentinței civile nr. 2654 din data de 10.12.2008, pronunțată de Judecătoria Calafat, s-a schimbat sentința civilă nr. 2654 din data de 10.12.2008, pronunțată de Judecătoria Calafat, s-a schimbat sentința civilă nr. 2654 din data de 10.12.2008, in sensul că s-a admis contestația la titlu formulată de Municipiul Calafat-prin C. Local Calafat și s-a lămurit înțelesul sentinței civile nr. 283/04.03.1997, pronunțată de Judecătoria Calafat, in dosarul 458/1997, in sensul că terenul aferent construcției restituite creditorului F. Ș. este de 1797, 10 mp, identificat prin suplimentul raportului de expertiză tehnică întocmit de expert N. C. in dosarul_/54/2006 al Judecătoriei Calafat, teren situat intre punctele 1-2-5-6-1, învecinat la nord cu Primăria Calafat pe o lungime de 79,28 m, la sud cu Casa de Cultură, pe o lungime de 79,64 m, la vest cu . o lungime de 19 m, la est cu . o lungime de 21, 94 m.
S-a respins contestația la executare formulată de contestatorul C. Județean D., Județul D.-Prin Președintele Consiliului Județean D., Președintele Consiliului Județean D. si s-a înlăturat obligarea Județului D. la plata de despăgubiri către creditorul intimat F. Ș..
În ceea ce privește excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean D., invocată de pârât, prin întâmpinare, instanța a constatat că problema calității procesuale pasive a Consiliului Județean D. a fost tranșată cu putere de lucru judecat de către instanțele judecătorești, mai exact de către Curtea de Apel C. care, prin decizia nr. 1089/19.10.2009, a statuat în pagina 6 că “ după desființarea comisiilor județene de aplicare a Legii 112/1995 dosarele acestora urmau a fi păstrate de secretarii consiliilor județene, iar, în proces, trebuie să stea acea persoană care are capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Instanța a avut în vedere dispozițiile art. 20 și 21 din Legea 215/2001 și a concluzionat că orașele, comunele și județele sunt persoane juridice de drept public, titular de drepturi și obligații ce decurg din raporturile cu alte persoane și sunt reprezentate în justiție prin primar sau președintele consiliului județean. Județul D. a fost considerat că are calitate procesuală ca și continuator al comisiei ce a stat în proces la data pronunțării sentinței ce se execută”, motiv pentru care a respins excepția invocată.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a constatat că, potrivit art. 13 alin 4 din Legea 112/1995, plata despăgubirilor se face de către Ministerul Finanțelor, prin serviciile publice descentralizate ale acestuia, de la nivelul județelor, municipiului București si sectorului agricol Ilfov, in conturile bancare sau CEC indicate de beneficiarii despăgubirilor, pe baza actului prin care se dispune acordarea despăgubirii si comunicat conform art. 19, după 12 luni de la încheierea lucrărilor de evaluare, dar nu mai târziu de 24 de luni. In acest sens, la dispoziția Ministerului Finanțelor, s-a constituit fondul extrabugetar pentru asigurarea punerii in aplicare a prevederilor Legii 112/1995. Același articol prevede insă faptul că "valoarea totală a apartamentului restituit in natură si a despăgubirilor cuvenite pentru apartamentele nerestituite in natură si pentru terenurile aferente nu poate depăși suma veniturilor salariale medii pe economie ale unei persoane pe o perioadă de 20 de ani, calculată la data stabilirii despăgubirii", or reclamantului i s-a restituit deja in natură imobilul compus din clădire si teren aferent in suprafața de 1797, 10 mp situată in Calafat . Biblioteca Orașului Calafat.
Având în vedere că, prin expertizele în specialitatea construcții și topografie, efectuate în dosarul_/54/2006 al Judecătoriei Calafat s-a stabilit că locuința ( Biblioteca Orașului Calafat ) și terenul aferent acesteia în suprafață 1797, 1 mp, care i-au fost restituite în natură reclamantului, aveau o valoare cumulată de_, 259 lei, precum și faptul că, la momentul pronunțării prezentei hotărâri, salariul mediu este în sumă de 1836 lei (brut)-1312 (net), printr-un calcul simplu se poate observa că valoarea (_, 259 lei) imobilelor care deja i-au fost restituite în natură reclamantului depășește „suma veniturilor salariale medii pe economie ale unei persoane pe o perioadă de 20 de ani, calculată la data stabilirii despăgubirii”, sumă care are valoarea de_ lei (pentru salariul mediu brut) sau_ lei (pentru salariul mediu net).
Așa fiind, având în vedere dispozițiile imperative ale legii care cuprinde sintagma „nu poate depăși” reclamantul nu este îndreptățit la plata unor despăgubiri pentru diferența de teren care nu i-a fost restituită, întrucât valoarea imobilelor care i-au fost restituite a depășit plafonul prevăzut imperativ în lege.
Prin urmare ar fi lipsită de temei obligarea Consiliului Județean D. la plata de despăgubiri bănești către intimat pentru terenul care nu poate fi restituit in natură.
Mai mult decât atât, bunul imobil nerestituit (diferența de teren în suprafață de 4602, 9 mp) fiind în proprietatea publică a orașului Calafat, C. Județean D., nefiind proprietarul imobilului și neavând nici un drept asupra acestuia, nu poate plăti despăgubiri pentru ceva ce nu îi aparține.
De altfel, Curtea de apel C. în considerentele (pagina 8) deciziei civile nr. 1089/19.10.2009, statuează că, pentru diferența de teren care nu a putut fi restituită potrivit Legii 112/1995, foștii proprietari aveau posibilitatea de a formula cerere potrivit Legii 10/2001, notificarea respectivă urmând a fi analizată și soluționată de către deținătorul imobilului în condițiile acestei legi speciale.
Reclamantul a și trimis la data de 16.09.2010 o notificare întemeiată pe dispozițiile legii 10/2001 către Primăria Calafat, în care se menționează că acesta consideră că, prin decizia 1089/2009 a Curții de Apel C., a fost repus de drept în termenul prelungit de formulare a unei notificări întemeiate pe dispozițiile legii 10/2001 (fila 3 dosar), notificare care probabil nu a fost soluționată.
Având în vedere cele expuse mai sus instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean D., și, de asemenea, a respins acțiunea formulată de reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelantul petent F. Ș., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin încheierea de ședință din data de 23 iunie 2011, instanța a dispus suspendarea judecății, în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ., având în vedere că soluționarea prezentei cauze depinde de existența dreptului ce face obiectul dosarului nr._/63/2011 aflat pe rolul Tribunalului D., deoarece obiectul fiecăruia din cele 2 dosare este cererea reclamantului de a obține despăgubiri pentru preluarea de către stat a aceleiași suprafețe de teren.
Instanța constată că, prin hotărârea nr. 256 din data de 24.10.2012, pronunțată de către Tribunalul D., s-a soluționat dosarul nr._/63/2011*, soluția rămânând irevocabilă prin nerecurare.
Potrivit art. 248 C.pr.civ.„orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, mai mult de un an„.
În speță, se constată că termenul de perimare a început să curgă de la data la care hotărârea nr. 256 din data de 24.10.2012, pronunțată de către Tribunalul D., în dosarul nr._/63/2011*, a rămas irevocabilă, prin nerecurare, respectiv la data de 24.10.2012 și s-a împlinit la data de 24.10.2013.
În această perioadă cauza a rămas în nelucrare mai mult de un an din culpa părții interesate (în speță, apelantul petent) care nu a cerut, în cursul acestui an, repunerea cauzei pe rol, aceasta fiind repusă pe rol la acest termen de judecată cu referat pentru constatarea perimării.
Având în vedere aceste aspecte, în temeiul disp. art. 248 și 252 C.p.c., tribunalul va admite excepția perimării apelului, excepție invocată, din oficiu, de către instanță și va constata perimat apelul declarat in cauză de către apelantul petent F. Ș. în contradictoriu cu pârâtul intimat C. Județean D., împotriva sentinței civile nr. 43 din data de 28.01.2011, pronunțată de către Judecătoria Calafat, în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite excepția perimării apelului, excepție invocată, din oficiu, de către instanță.
Constată perimat apelul declarat in cauză de către apelantul petent F. Ș., domiciliat în municipiul C., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâtul intimat C. Județean D., cu sediul în municipiul C., jud. D., împotriva sentinței civile nr. 43 din data de 28.01.2011, pronunțată de către Judecătoria Calafat, în dosarul nr._ .
Cu drept de recurs in termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 26.03.2015.
Președinte, V. P. | Judecător, G. C. F. | |
Grefier, C. D. S. |
Red. jud. V.P./Tehn. F.M. 2 ex./08.04.2015
Jud. fond: C. N. M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 235/2015. Tribunalul DOLJ | Fond funciar. Decizia nr. 239/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
