Contestaţie la executare. Hotărâre din 25-05-2015, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 25-05-2015 în dosarul nr. 385/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 385/2015
Ședința publică de la 25 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. F. S.
Judecător S. L. M.
Judecător L. A.
Grefier E. B.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurenta intimată T. F., împotriva sentinței civile nr._ din 20 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata contestatoare T. ANIȘOARA și intimatul B. PUȘCA S., având ca obiect
contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns ; recurenta intimată T. F., asistată de avocat C. C., avocat D. Babov pentru intimata contestatoare T. Anișoara, lipsind intimatul B. Pușca S..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
- recurenta intimată T. F., a depus prin Serviciu Registratură, la 5 mai 2015, o cerere de recuzare,
Instanța, invocă inadmisibilitatea cererii de recuzare față de dispozițiile art. 28, alin.3 C.pr.civ. și în condițiile art. 30, alin. 4 C.pr.civ. același complet urmând să procedeze la soluționarea cererii de recuzare.
Avocat C. C., având cuvântul solicită admiterea cererii de recuzare.
Avocat D. Babov, având cuvântul solicită respingerea cererii de recuzare.
Instanța respinge ca inadmisibilă cererea de recuzare, față de dispozițiile art. 28 C.pr.civ.
Avocat D. Babov, depune chitanța onorariului de avocat și învederează că nu mai are cereri de probatorii de formulat.
Avocat C. C., învederează că nu mai are cereri de probatorii de formulat.
Nemaifiind cereri de probatorii de formulat, excepții de invocat și constatând dosarul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat C. C., având cuvântul solicită admiterea recursului, casarea sentinței civile iar pe fond respingerea contestației la executare, cu cheltuieli de judecată, depune chitanța onorariului de avocat.
Avocat D. Babov, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefundat, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
La data de 29.08.2014 contestatoarea T. Anișoara a formulat in contradictoriu cu Birou executor Judecătoresc P. S., T. F., contestație împotriva refuzului executorului judecătoresc de a realiza executarea silita a titlului executoriu -decizia 187/28 03 2011 pronunțată de Tribunalul D., obiectul dosarului 29/E/2012, refuz materializat in procesul verbal încheiat la 8. 08. 2014 si comunicat la 18. 08. 2014 .
Motivând în fapt contestația, arată că prin decizia 187/2011 pronunțată de Tribunalul D. in dosar_/215/2008 a fost admis apelul declarat de T. Anișoara împotriva s.c. 2229/8. 02. 2010 ,a fost admisa acțiunea in sensul stabilirii liniei de hotar intre terenul acesteia situat in C., T7,pl0 si p 11/1 si terenul paratei (debitoarei) T. F. situat in T7,p 8 si 9,C.,conform raport expertiza D. D. si obligării paratei sa lase in deplina proprietate si liniștita posesie suprafața de teren de 155 mp individualizata prin raport expertiză.
Pentru punerea în executare silită a hotărârii judecătorești a fost format dosarul 29/E/2012 —B. Pușca S. .
Debitoarea a refuzat sa îndeplinească obligația stabilită prin titlu executoriu, fapt constatat de executorul judecătoresc la 14. 05. 2012 .
Prin s.c_/13. 11. 2013 pronunțată de Judecătoria C. a fost autorizata creditoarea,potrivit art 5 c pr civila sa mute gardul ce desparte cele doua proprietăți limitrofe .
In aceste condiții,stăruind in executare .pe data de 8. 08. 2014 ,cu ocazia deplasării pe teren,executorul judecătoresc a constatat ca este imposibila executarea, deoarece prin actul de partaj voluntar aut.la BNP I. V. F. sub nr 2818 /13. 11. 2013 ,încheiat de debitoare cu fiicele sale T. P. și T. D.,terenul in litigiu revine celor doua fiice, situație în care acestea nu au calitatea de debitori .Aceasta imposibilitate de a continua executarea silita este consemnata in procesul verbal încheiat la 8. 08. 2014 ,comunicat creditoarei la 18. 08. 2014 .
Obligația stabilita prin hotărârea judecatorească privind predarea unui bun imobil -teren individualizat prin raportul de expertiza topometrica are un caracter de opozabilitate erga omnes,actul jurisdicțional producând efecte fata de părți,potrivit principiului relativității ,dar si de opozabilitate fata de terți.
In speța ,nu a format obiectul actului de partaj voluntar terenul în litigiu,cum greșit se motivează imposibilitatea continuării executării silite .
Astfel, in hotărârea iudecatorescă se stabilește linia de hotar intre cele doua proprietăți limitrofe -T7 ,p 10 si 11/1 (creditoare ) și T7 ,p 8 si 9 (debitoare) ,iar suprafața de teren de 155 mp ce trebuie predată în liniștită posesie și deplină proprietate, face parte din terenul creditoarei ,stăpânit în fapt de debitoare .
În actul de partaj voluntar,obiectul încetării coproprietății îl formează terenul extravilan arabil din T7,p 9 inclus in certificatul de moștenitor 97/2013 BNP I. V. F..
In cadrul dosarului_/215/2008 ,având ca obiect grănițuire, revendicare imobiliară, în urma examinării actelor de proprietate prezentate de părți (pentru debitoare -certificat de moștenitor,act autentic vânzare cumpărare 443/2004 ) s- a stabilit ca pârâta T. ocupa din terenul reclamantei, fără a se reține ca părțile ar prezenta acte pentru dovedirea dreptului de proprietate pentru aceeași suprafața de teren ,fapt ce impunea o comparare de titluri.
Pentru aceste motive,consideră că se impune continuarea executării silite obiectul dosarului 29/E /2012 .
In drept a invocat prevederile art 399 al. 1 teza ultima C pr civilă.
Contestatoarea a solicitat proba cu acte, a solicitat atașarea dosarului 29/E/2012 B. Puscă S..
La dosar s-au depus:sc nr._/13.11.2013 a Judecătoriei C., decizia nr. 474/09.04.2014 a Tribunalului D., proces verbal din 06.08.2014 B. P. S., decizia nr. 187/28.03.2011 a Tribunalului D., împuternicire avocațială și taxă timbru 100 lei.
La data de 18.09.2014 intimata T. F., in baza art. 115 si următoarele C.proc.civ vechi, a formulat întâmpinare prin care a solicit atât respingerea contestației la executare formulata de către contestatoarea T. Anișoara, împotriva refuzului executorului de a continua executarea ce face obiectul dosarului de executare nr.29/E/2012 B. PUȘCA S., refuz consemnat prin procesul verbal din data de 8.08.2014, pentru următoarele considerente:
In fapt, in contradictoriu doar cu intimata, contestatoarei i s-a admis o acțiune in revendicare pentru o suprafața de teren de 155 mp., conform deciziei nr.187/28.03.2011, pronunțată de către Tribunalul D..
Aceasta hotărâre are efecte relative doar cu privire la părțile ce au figurat in dosar, contestatoarea reclamanta neînțelegând la data formulării acțiunii sa se judece in contradictoriu si cu fiicele sale, T. P. și T. D., deși, pe terenul revendicat erau coproprietare toate trei.
In urma actului de partaj voluntar autentificat notarial sub nr. 2818/1.11.2013, BNP I. V. F., intimata nu mai este proprietara pe terenul revendicat si nici nu mai posedă acest teren.
In aceste condiții există o piedica obiectivă la continuarea executării întrucât intimata nu poate fi executată silit să lase în liniștita posesie o suprafață pe care nu o mai are oricum în posesia sa.
De asemenea, deși contestatoarea a fost autorizată, tot in contradictoriu doar cu intimata, sa mute gardul pe cheltuiala acesteia, solicită să se observe ca data partajului voluntar este 1.11.2013 iar data pronunțării hotărârii prin care a fost autorizata este ulterioara, respectiv 13.11.2013.
Prin urmare, contestatoarea a obținut hotărâri judecătorești opozabile doar intimatei iar nu si fiicelor sale care in prezent sunt proprietare și poseda terenul precum si gardul care desparte proprietățile.
In aceste condiții, există imposibilitatea pentru contestatoare de a muta gardul pentru ca aceasta autorizare s-a dat doar în contradictoriu cu intimata iar nu si cu proprietarul actual al gardului, față de care nu poate sa procedeze la mutarea acestuia.
Concluzionând, apreciază ca in mod corect executorul a sesizat ca exercitarea dreptului de a ieși din indiviziune, concretizata in actul de partaj, a creat o situație juridica noua ce conduce la imposibilitatea de a continua executarea si prin urmare apreciază ca refuzul executorului de a continua executarea este unul legal, motiv pentru care solicită respingerea contestației la executare.
In plus, solicită sa se observe ca acțiunea in revendicare a fost promovata sub imperiul vechiului cod civil iar efectele hotărârii trebuie raportate strict la dispozițiile în vigoare la acea dată.
Sub acest aspect, hotărârea îi este opozabilă doar intimatei și poate fi pusă în executare doar împotriva sa nu si împotriva celorlalți coproprietari care nu au fost parte în dosar, numai ca, intimata nu mai poate să lase în liniștită posesie o suprafață pe care nu o mai posedă așa cum nici contestatoarea nu poate sa mute un gard care nu mai este al intimatei ci al altor persoane, fata de care nu are niciun titlu executoriu
In probațiune, solicită adresa către executor pentru atașarea dosarului de executare, depune copie a actului de partaj voluntar.
In drept, invocă dispozițiile art.115 și următoarele din vechiul Cod de Procedura civila .
Intimata a depus la dosar: certificat de moștenitor nr. 55/22.09.2010, adresa nr._/16.10.2012, schiță parcelară, plan de situație, raport de expertiză tehnică P. I. A., rezoluție din 17.05.2010 din dosar nr. 2820/P/2010, decizia nr. 1053/05.07.2011 a Curții de Apel C., planșă foto, iar contestatoarea a depus jurisprudență s.c.nr. 9492/01.07.2014 a Judecătoriei C..
La data de 18.09.2014 instanța a dispus efectuarea unei adrese către B. P. S. pentru a comunica, în copie certificată conform cu originalul, dosarul de executare nr. 29/E/2012, acesta fiind înaintat la data de 20.09.2014 (filele 50 – 86 din dosar).
La data de 16.10.2014 instanța a depus la dosar declarație de martor din dosar nr._/215/2012 (anexa 1), cerere grănițuire (anexa 2), schiță parcelară expert P. I. A. (anexa 3) și contestație (anexa 4).
La data de 23.10.2014 instanța a pus în discuția părților excepția tardivității formulării contestației la executare și constatând că prezenta cauză este o contestație la executare întemeiată pe art. 399 alin. (1), teza ultimă C.P.CIV., contestația fiind formulată în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 401 alin. (1) C.P.CIV., a respins excepția tardivității și în temeiul art. 400 C.P.CIV. a repus cauza pe rol, fixând termen de judecată la data de 20.11.2014.
La data de 28.10.2014 intimata a depus supliment la raportul de expertiză P. I. A., adresele nr._/29.06.2009, nr._/16.10.2012, nr. 4034/12.12.2009 emise de Primăria Mun. C., decizia nr. 1536/09.11.2011 a Curții de Apel C., proces-verbal al B. P. S..
Prin sentința civilă nr._/20 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă contestația la executare formulată de contestatoarea T. Anișoara, în contradictoriu cu intimații B. Pușca S., T. F..
S-a dispus continuarea executării silite în baza titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 187/28.03.2011 pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr.29/E/2012 B. P. S..
A fost obligată intimata Terșanschi F. către contestatoare la 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 187/2011 pronunțată de Tribunalul D., a fost admis apelul declarat de T. Anișoara împotriva s.c.nr. 2229/08.02.2010, a fost admisă acțiunea în sensul stabilirii liniei de hotar între terenul acesteia situat în C., T 1 P 10 și P 11/1 și terenul pârâtei Terșanschi F. situat în T 7 P 8 și 9 C., conform raportului de expertiză întocmit de expert D. D. și obligarea pârâtei să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 155 mp, individualizată în raportul de expertiză.
Pentru punerea în executare silită a titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 187/2011 pronunțată de Tribunalul D., s-a format dosarul nr. 29/E/2012 B. P. S..
Debitoarea a refuzat să îndeplinească obligația stabilită prin titlul executoriu, fapt constatat de executorul judecătoresc la data de 14.05.2012, iar prin s.c.nr._/13.11.2013 pronunțată de Judecătoria C., a fost autorizată creditoarea, potrivit art. 580 indice 2 C.P.CIV., să execute obligația pârâtei stabilită printr-o sentință rămasă irevocabilă, pe cheltuiala pârâtei, respectiv să mute gardul ce desparte terenul reclamantei situat în C., tarlaua 7 . 11/1, de terenul pârâtei situat în C., tarlaua 7 . 9, pe aliniamentul B-C evidențiat în anexa 2 la raportul de expertiză întocmit de expert D. D., în dosar nr._/215/2008.
Stăruind în executare, pe data de 06.08.2014, cu ocazia deplasării în teren, executorul judecătoresc a întocmit procesul-verbal din 06.08.2014 prin care a constatat că executarea este imposibilă întrucât prin partajul voluntar autentificat sub nr. 2818/13.11.2013 BNP I. V. F. încheiat de debitoare cu fiicele sale Terșanschi P. și Terșanschi D., terenul în litigiu revine celor două fiice, iar debitoarea primește sultă.
S-a mai consemnat în procesul-verbal că executarea nu se poate face împotriva altor persoane care nu au calitate de debitori, motiv pentru care creditoarea trebuie să rezolve incidentul apărut în instanță.
În întâmpinare, intimata a susținut că în urma actului de partaj voluntar autentificat sub nr. 2818/01.11.2013 BNP I. V. F., nu mai este proprietară pe terenul revendicat și nici nu mai posedă acest teren.În aceste condiții există o piedică obiectivă la continuarea executării întrucât nu mai poate fi executată silit să lase în liniștită posesie pe care nu o mai are în posesia sa.În aceste condiții există imposibilitatea pentru contestatoare de a muta gardul pentru că această autorizare s-a dat doar în contradictoriu cu intimata nu și cu proprietarul actual al gardului față de care nu se poate să procedeze la mutarea acestuia.
Contestatoarea susține însă că, în actul de partaj voluntar, obiectul încetării coproprietății îl formează terenul extravilan arabil din T 7 P 9, inclus în certificatul de moștenitor nr. 97/2013 BNP I. V. F..
S-a avut în vedere că obligația stabilită prin hotărâre judecătorească privind predarea unui bun imobil – teren individualizat prin raportul de expertiză topometrică are un caracter de opozabilitate erga omnes, actul jurisdicțional producând efecte față de părți potrivit principiului relativității dar și de opozabilitate față de terți.
Aspectul în legătură cu îndeplinirea obligației stabilită în sarcina intimatei printr-o sentință irevocabilă aceea de a stabili linia de hotar între proprietățile limitrofe și de a lăsa contestatoarei în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 155 mp, pe cheltuiala intimatei de către contestatoare a fost supus judecății anterior efectuării partajului voluntar, statuările instanței au intrat în puterea lucrului judecat, se bucură de prezumția de adevăr fiind opozabile și noului dobânditor al dreptului de proprietate, fiicele intimatei dobândind un drept real în limitele materiale deja stabilite prin titlul executoriu, noile dobânditoare fiind succesoare în drepturi ale transmițătorului lor.
Potrivit art. 1200 pct. 4 C.Civ. statuările instanțelor judecătorești au valoarea unor prezumții legale, provin de la o putere publică și se răsfrâng indirect și asupra terților.
Hotărârile, ca mijloc de probă (prezumții legale) se impun și terților, aceștia având posibilitatea să facă dovada contrară a acestor prezumții care față de ei au caracter relativ.
Opozabilitatea unei hotărâri nu trebuie înțeleasă ca născând în sarcina unui terț vreo obligație ci ca o realitate juridică stabilită printr-o hotărâre și care i se opune ca situație de fapt, cât timp nu dovedește contrariul.
Actul jurisdicțional produce pe lângă efectele obligatorii între părți întemeiate pe principiul relativității și efecte de opozabilitate față de terți.
Realitatea juridică stabilită prin decizia nr. 187/2011 a Tribunalului D. prin care s-au stabilit limitele celor două proprietăți limitrofe se opune deci și noilor dobânditoare care, în măsura în care ar contesta cele statuate, au posibilitatea de a face proba contrară.
Pentru aceste considerente și văzând dispozițiile art. 399 alin. 1 teza ultimă V.C.P.CIV., instanța a apreciat că se impune continuarea executării silite în dosar nr. 29/E/2012 și, în consecință, a admis contestația la executare așa cum a fost formulată.
În temeiul art. 453 C.P.CIV., a obligat intimata Terșenschi F. către contestatoare la 300 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata T. F. susținând, în esență, că în urma partajului voluntar autentificat sub nr. 2818/01.11.2013 nu mai este proprietara respectivului teren revendicat și nici nu mai posedă acest teren, motiv pentru care executarea pornită împotriva acesteia nu mai poate continua, întrucât există o piedică obiectivă.
Recursul este nefondat.
Tribunalul constată neîntemeiate criticile recurentei-intimate, dat fiind că, atât timp cât actul de partaj voluntar exhibat de aceasta a fost încheiat în deplină cunoștință de cauză, în niciun caz acesta nu se poate circumscrie noțiunii de "obiectiv ", neconstituind astfel o piedică obiectivă în continuarea executării silite ce constituie obiectul dos. nr. 29/E/2012 al B. P. S..
Așadar, în esență, efectele produse de respectivul act de partaj voluntar autentificat sub nr. 2818/01.11.2013 la BNP I. V. F., încheiat cu mult ulterior obținerii titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 187/28.03.2011 a Tribunalului D., pronunțată în dos. nr._/215/2008, nu pot anihila caracterul executoriu al acestuia, întrucât ar contraveni însuși rațiunii și finalității instituției executării silite, ce nu poate avea un alt scop și obiect decât acela al "realizării dreptului recunoscut printr-un titlu executoriu", întocmai cum prevăd dispozițiile art. 371 ind. 1 alin. 3 VCPC.
În aceste condiții, actul de partaj voluntar de care se prevalează recurenta-intimată nu poate fi apreciat decât ca fiind încheiat pro causa, în scopul exclusiv de a se sustrage de la executarea obligației stabilite prin titlul executoriu menționat, ceea ce contravine, de asemenea, unor alte dispoziții legale în materie, și anume a celor prevăzute de dispozițiile art. 371 ind. 1 alin. 1 VCPC, potrivit cărora: "Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se duce la îndeplinire de bunăvoie ".
Pentru aceste considerente legale, Tribunalul, în baza art. 312 alin. 1 VCPC, urmează să respingă recursul dedus judecății, ca nefondat.
În baza art. 274 alin. 1 VCPC va obliga recurenta, către intimata T. Anișoara, la plata sumei de 400 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta intimată T. F., împotriva sentinței civile nr._ din 20 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata contestatoare T. ANIȘOARA și intimatul B. PUȘCA S.
Obligă recurenta către intimata T. Anișoara la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Mai 2015.
Președinte, D. F. S. | Judecător, S. L. M. | Judecător, L. A. |
Grefier, E. B. |
Red.jud.D.F.S.
Tehn.F.M./2 ex.
Jud.fond.F.D.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 15/2015. Tribunalul DOLJ | Anulare act. Sentința nr. 348/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
