Obligaţie de a face. Decizia nr. 1454/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1454/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 25-09-2015 în dosarul nr. 1454/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1454/2015
Ședința publică de la data de 25 Septembrie 2015
Completul de judecată este constituit din:
Președinte - D. O. - judecător
Judecător - V. F.
Grefier - L. E. C.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică din data de 18 septembrie 2015 și consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, privind judecarea apelului formulat de apelantul-reclamant A. Ș., împotriva sentinței civile nr. 403 din 19.01.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât CĂMIN P. PERSOANE VÂRSTNICE C., având ca obiect obligația de a face.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
La data de 14 mai 2014, reclamantul A. Ș. în contradictoriu cu pârâtul Cămin pentru Persoane Vârstnice C. a solicitat instanței obligarea pârâtului să-i rețină o contribuție de întreținere de 60% din valoarea veniturilor personale,ca si contribuție lunară a beneficiarului pentru serviciile sociale.
În motivare reclamantul a arătat că potrivit contractului pentru acordarea de servicii sociale nr. 7418/18 noiembrie 2011, este beneficiar al serviciilor sociale oferite de pârât.
Reclamantul a arătat și faptul că, la data semnării contractului, în conformitate cu disp. H.C.L.M. nr. 291/2011 și ale Legii nr. 17/2000, cota reținută din pensia reclamatului este suma de 355 lei.
Reclamantul a menționat că ulterior a încheiat actul adițional nr. 12/25 ianuarie 215 prin care valoarea contribuției a crescut la suma de 390 lei.
Reclamantul a învederat instanței că, în prezent, i se reține o contribuție de 80 % din venituri, deși prin Anexa la H.C.L.L. 128/2013 (care a abrogat H.C.L.M. nr. 291/2011) s-a stabilit faptul că persoanele vârstnice care au venituri și sunt îngrijite în cămin, datorează contribuția lunară de 60% din valoarea veniturilor personale lunare, fără a depăși costul lunar de întreținere.
Reclamantul a menționat că a refuzat să achite sumele ce depășeau procentul de 60% iar pârâtul a solicitat,prin intermediul executorului judecătoresc, înființarea unei popriri asupra pensiei reclamantului.
Concluzionând,reclamantul a arătat că toată pensia îi este reținută de către pârât.
La data de 17 iulie 2014 pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a învederat că reclamantul este internat la cămin din data de 12 iulie 2006,ca fiind caz social fără venituri.
A mai arătat că reprezentanții săi au făcut demersuri și astfel pârâtul a obținut o pensie de invaliditate de 524 lei, din care,la acea dată, i se reținea suma de 420 lei, potrivit H.C.L.M. nr. 373/2008.
S-a menționat că din anul 2009 reclamantul a refuzat să achite cuantumul contribuției de întreținere.
Pârâtul învederează instanței faptul că, atât în anul 2009, cât și în anul 2010, prin H.C.L.M. nr. 505/2009 cuantumul maximal contribuției s-a stabilit la 600 lei.
La acea dată reclamantul avea o pensie de 661 lei, astfel că i s-a stabilit contribuția la 80%, dar acesta nu achită decât 56% deși, atât prin angajamentele de plată, cât și prin declarațiile semnate, reclamantul își însușește cuantumul de 80%.
Acest fapt a fost constatat de reprezentanții Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială prin procesul verbal nr. 3725/12 februarie 2014.
În cuprinsul întâmpinării se arată că suma reținută în urma punerii în executare, reclamantul o datorează de la momentul internării.
Societatea pârâtă a menționat că nu este reală susținerea reclamantului în sensul că are nevoie de bani pentru a-și procura haine și lenjerie,deoarece persoanelor internate li se asigură 5 mese pe zi, medicamente,materiale sanitare, îmbrăcăminte, lenjerie, produse de îngrijire personală.
La data de 8 august 2014 reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a învederat că-și menține susținerile expuse pe larg în acțiunea principală.
Reclamantul,în dovedirea acțiunii și pârâtul, în combaterea susținerilor acesteia au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și probei testimoniale,probe apreciate de instanță ca fiind utile și încuviințate ca atare.
În cadrul probei cu înscrisuri au fost depuse la dosar: dovada achitării taxei de timbru, adeverință nr. 1717/31 martie 2014 ,adeverință nr._/8 aprilie 2014, declarația nr. 7056/28 octombrie 2011,certificat de atestare fiscală, în copii: H.C.L. nr. 128/2013, anexă la aceasta, raport nr._/22 ianuarie 2014, adresa nr. 17/22 ianuarie 2014, referat nr. 334/22 ianuarie 2014,contract pentru acordarea de servicii sociale nr. 7418/18 noiembrie 2011 act adițional la acesta, notificare nr. 1486/18 martie 2014, cupoane de pensie,declarație pe proprie răspundere, adresa nr. 3711/14 februarie 2014, adresa nr. 15D/_/19 ianuarie 2014, adresa nr. R 893/ 29 ianuarie 2014, H.C.L. 30, proces-verbal de control nr. 3725/12 februarie 2014,declarația nr. 2461/29 aprilie 2013, declarația nr. 7056/28 octombrie 2014,declarația nr. 3026/26 aprilie 2011,declarația nr. 1464/22 martie 2011, cerere de executare din 29 septembrie 2009, adresa nr. 4394/29 aprilie 2009, notificare nr. 1486/18 martie 2014, notificare nr. 1486/18 martie 2014, adresa nr. 2769/10 mai 2013, angajament de plată nr. 508/29 ianuarie 2010, angajament nr. 4064/30 iulie 2010, angajament nr. 2588/29 aprilie 2010, adresa nr. 58/11 ianuarie 2010,situație a reținerilor, H.C.L. 505/2009, anexă la aceasta, adresa nr. 5760/4 octombrie 2013, cerere de executare nr. 5762/4 octombrie 2013, hotărârea nr. 1021/26 octombrie 2000, anchetă socială nr._/10 iulie 2006, adeverința nr. 6113/7 noiembrie 2014 acte medicale.
În cadrul probei testimoniale sub prestare de jurământ s-au audiat martorii C. I., B. I. M., Z. N., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
Prin sentința civilă nr. 403/19.01.2015 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă acțiunea formulată de reclamant A. Ș. în contradictoriu pârâtul Cămin pentru Persoane Vârstnice C..
P. a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul este beneficiarul serviciilor sociale oferite de stat în cadrul Căminului pentru Persoane Vârstnice C..
Instanța reține că, cuantumul contribuției de întreținere pentru persoanele asistate în cadrul Căminului pentru Persoane Vârstnice C. a fost stabilit conform H.C.L. nr. 128/2013 ,reclamantul încadrându-se la litera c) din anexa la Hotărârea nr. 128/2013.
După cum rezultă din angajamentul de plată existent la fila 81 din dosar, reclamantul s-a obligat să plătească contribuția de 80% din venituri însă nu și-a respectat obligația.
Referitor la declarațiile martorilor audiați la solicitarea reclamantului, întrucât martorul B. I. M. a fost externat de la Căminul pentru Persoane Vârstnice iar martora C. I. a fost notificată de către instituție pentru neplata contribuției, instanța urmează să înlăture aceste două declarații ca fiind subiective.
Față de cele menționate, instanța a respins acțiunea formulată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A. Ș., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Potrivit art. 425 alin. 1 litera b), " Hotărârea va cuprinde: considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".
Ca atare în mod obligatoriu hotărârea va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară și precisă, să nu se rezume la o înșiruire de fapte și argumente, să se refere la probele administrate în cauză și să fie în concordanță cu acestea, să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile formulate de către părți, să conducă în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv.
In acest sens sunt și Hotărârile C.E.D.O. în cauzele Albina împotriva României și B. împotriva României, Curtea statuând că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 alin. 1 din Convenție implică în special în sarcina instanței obligația de a examina efectiv mijloacele, argumentele și elementele de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a mai statuat că art. 6 alin. 1 din Convenție implică obligația instanțelor de a-și motiva hotărârile, ceea ce nu presupune neapărat existența unui răspuns detaliat la fiecare argument invocat de părți, însă este necesar ca prin hotărârea pronunțată să se fi examinat în mod real problemele esențiale care au fost supuse judecății.
Motivarea instanței de fond sintetizată în cele 5 paragrafe nu cuprind referiri la motivele pentru care au fost înlăturate celelalte probe administrate în cauză, reprezentate de înscrisurile depuse la dosar.
Reclamantul arată că instanța trebuia să aibă în vedre faptul că raporturile contractuale între părți au fost stabilite prin contractul nr. 7418/18.11.2011.
Ultimul act adițional semnat de către părți a fost actul adițional nr. 12/25.01.2012 prin care s-a modificat contribuția lunară de întreținere a beneficiarului la suma de 390 lei reprezentând 60% din venitul obținut de acesta.
Apelantul-reclamant nu a înțeles niciodată nu a înțeles să plătească 80% din pensia sa ca și contribuție de întreținere în condițiile în care coeficientul legal era de 60%.
Astfel, venitul real obținut lunar de către apelantul-reclamant era de 495 lei din care intimata pârâtă îi reținea nejustificat 80% din totalul pensiei și nicidecum din venitul real. Astfel, reținerile sunt în valoare de 506 lei, în condițiile în care venitul real este de 495 lei, ceea ce a determinat ca apelantul-reclamant să fie mereu în imposibilitatea de plată.
În condițiile în care apelantului nu îi mai rămânea niciun leu pentru a-și asigura aceste lipsuri, consideră că instanța trebuia să aprecieze în mod just și real necesitatea aplicării dispozițiilor H.C.L.M. nr. 128/2013 și a Hotărârii nr. 1021/2000.
Instanța de fond a nesocotit în mod flagrant dispozițiile Anexei H.C.L.M. nr. 128/2013 prin care s-a stabilit modul de calcul a contribuției de întreținere datorată de persoanele asistate în cadrul Căminului pentru Persoanele Vârstnice C..
Modificarea cuantumului și a modului de calcul al contribuției de întreținere se face doar de către „ordinatorul de credite", în speță Consiliul Local al Municipiului C..
în condițiile în care nu există o dispoziție a ordinatorului de credite prin care să se I majoreze procentului care stă la baza calculului contribuției de întreținere de la 60% la 80%, instituția care aplică dispozițiile Consiliului Local C., respectiv în speță Căminului P. Persoane Vârstnice C. nu i se conferă dreptul de a stabili modalitatea de calcul procentuală a acestei contribuții.
Conform principiului simetriei normei de drept și totodată a caracterului deliberativ al actului administrativ, în condițiile în care prin Hotărârea Consiliului Local al Municipiului C., se stabilește cota de 60% menționată anterior, tot printr-un astfel de act normativ se va majora sau micșora această cotă.
Este vădit nelegală decizia unilaterală a conducerii Căminului pentru
Persoane Vârstnice C. de a reține o cotă de 80% fără o dispoziție legală.
Mai mult decât atât această decizie de reținere a cotei de 80% nu a îmbrăcat vreodată o formă juridică scrisă, neexistând nici un astfel de înscris depus la dosarul cauză.
De altfel, Căminului pentru Persoane Vârstnice C. nu a încheiat nici un act adițional la contractul pentru acordarea de serviciu sociale nr. 7418/18.11.2011 al cărui beneficiar era domnul A. Ș. din care să rezulte majorarea contribuției de întreținere de la 60% la 80%.
Instanța de fond a nesocotit și înscrisul reprezentând adresa nr. 3711/14.02.2014 emisă de către Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială, din care rezultă că de altfel Căminul pentru Persoane Vârstnice C. trebuia să respecte și disp. art. 25 alin. 5 lit. a) din Legea nr. 17/2000 în care se menționează faptul că: „Acoperirea valorii integrale a contribuției lunare se stabilește astfel: a) persoanele vârstnice care au venituri si sunt îngrijite în cămin datorează contribuția lunara de întreținere in cuantum de pană la 60% din valoarea veniturilor personale lunare, fără a se depăși costul mediu lunar de întreținere aprobat pentru fiecare cămin;".
Nu există o dovadă a necesității majorării cotei lunare a contribuției de întreținere având în vedere faptul că acelei condiții contractuale și obligații asumate de către Căminul pentru Persoane Vârstnice C. prin contractul nr. 7418/18.11.2011 nu au fost modificate.
Prin proba testimonială cu cei doi martori propuși de către reclamant am făcut dovada faptului că nici măcar acele obligații minimale consemnate în contractul pentru acordare de servicii sociale nu au fost respectate de către Căminul pentru Persoane Vârstnice C..
Reclamantul arată că a făcut dovada faptului că susținerile pârâtei-reclamante potrivit căreia aceasta oferă persoanelor vârstnice „5 mese/zi, medicamente și materiale sanitare, îmbrăcăminte ți lenjerie, precum și produse de îngrijire personală, sunt neconforme realității.
Reclamantul a dovedit că există o inegalitate de tratament a persoanelor vârstnice beneficiare a serviciilor acestui cămin. Realitatea relatată de către cei doi martori propuși de reclamant este una tragică și tristă. Bătrânii primesc 3 mese/zi, iar mâncarea câteodată este veche sau stricată, nu primesc medicamente și materiale sanitare, de sărbătorile P. și de C. primesc câteodată un cadou simbolic venit de la donatori de bună-credință, nicidecum din partea instituției, primesc foarte rar articole de îmbrăcăminte, iar cea primită nu este curată sau prezintă deteriorări, la o lună sau câteodată chiar la -2 luni li se oferă 1 săpun, 1 sul de hârtie igienică și un păhărel de șampon.
Bătrânii sunt obligați să își cumpere produse și alimente pe care de altfel instituția pârâtă trebuia să le pună la dispoziție.
Din nefericire nu acestea sunt standardele de calitate prevăzute de Ordinul nr. 246/2006 și nici obligațiile contractuale prevăzute de Contractul pentru acordarea de servicii sociale nr. 7418/18.11.2011.
In ceea ce privește cererea reconvențională formulată de către intimata-pârâtă Căminul pentru Persoane Vârstnice C. prin care a solicitat instanței să îl obligarea „domnului A. Ș. la plata contribuției de întreținere în funcție de procentul stabilit la nivelul instituției, conform H.C.L.M. nr. 128/2013", instanța nu s-a pronunțat.
Așa cum a arătat nu instituția Căminul pentru Persoane Vârstnice C., are competența de a stabili procentul contribuției de întreținere, ci Consiliul Local al Municipiului C.. Astfel, potrivit Anexei la H.C.L.M. nr. 128/2013 Consiliul Local Al Municipiului C., modul de calcul a contribuției de întreținere datorată de persoanele asistate în cadrul Căminului pentru Persoane Vârstnice C., se calculează astfel: .„Persoanele vârstnice care au venituri și sunt îngrijite în cămin datorează contribuția lunară de întreținere în cuantum de 60% din valoarea veniturilor personale lunare, fără a depăși costul lunar de întreținere".
Instituția are doar prerogativa de a calcula valoarea contribuției lunare de Întreținere raportat la dispozițiile legale și la cuantumul pensiei fiecărui beneficiar și nu de a stabili efectiv procentul de reținere.
Procentul de 80% stabilit de către pârâta-reclamantă este unul nelegal și contrar Hotărârii nr. 128/2013 a Consiliului Local al mun. C. și de asemenea contrar disp. art. 25 alin. 5 lit. a) din Legea nr. 17/2000.
Mai mult decât atât, este inadmisibilă o astfel de cerere în condițiile în care nu se face dovada încălcării unei norme de drept care să fi reglementat procentul de 80%, acest procent nefigurând menționat în vreun act normativ.
Solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței, în sensul admiterii cererii.
Intimatul-pârât Căminul pentru Persoane Vârstnice C. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate.
La data de 17 iulie 2014, pârâtul Căminul a depus la dosar întâmpinare prin care a învederat instanței ca reclamantul a refuzat din anul 2009 să achite contribuția lunară de întreținere al cărui cuantum era în suma de 600 lei, conform H.C.L.M. nr. 505/2009. A mai arătat faptul că, deși acesta avea obligația să plătească 80% din venitul de 661 lei, conform angajamentelor de plată semnate de acesta si a declarațiilor însușite, el achita numai 56% .
Mai mult, însăși reprezentanții Agenției Naționale pentru Plăți și Inspecție Socială prin procesul verbal atașat la dosarul instanței de fond a subliniat faptul ca acesta plătea numai 56% din valoarea pensiei lunare de 701 lei.
In urma analizării actelor depuse la dosarul cauzei instanța a reținut in mod corect faptul că, în cauză, cuantumul contribuției de întreținere pentru persoanele asistate in cadrul căminului a fost stabilita conform H.C.L.M. nr. 128/2013 iar apelantul a fost încadrat la litera c) din Anexa la aceasta hotărâre, dat fiind faptul ca acesta nu are susținători legali care să acopere integral cuantumul contribuției de 700 lei . Mai mult la fila 81 din dosarul apelantul s-a obligat sa plătească contribuție in cuantum de 80% din venituri nete insa acesta a refuzat sa își îndeplinească obligația.
Cu privire la afirmația apelantului cum că instituția incasa mai mult decât venitul real încasat de acesta ceea ce a determinat aflarea in imposibilitatea de plata, este total nefondata, încercând sa inducă in eroare instanța, dat fiind faptul ca din cuponul de pensie_/01.2014 se poate observa ca din cei 70 Hei venit real contribuția este stabilita din venitul net încasat, respectiv 396 lei reprezentând 80% așa cum se poate observa si din angajamentul de plată nr. 662/31.01.2014 însușit de acesta.
Conform declarației apelantului nr. 1637/26.03.2014 acesta își asuma obligația de a achita întreaga pensie lunara in vederea achitării debitului datorat, insa acesta a dat dovada de rea credință. Mai mult, din adresele nr. 7488/16.10.2014, nr. 980/16.02.2015, nr. 1721/16.03.2015 acesta a refuzat o parte din adrese s le semneze de primire mai puțin adresa nr. 980/16.02.2015 prin care i se comunica si hotărârea primei instanțe. Din toate documentele depuse la dosar se poate observa ca acesta a data dovada de rea credința încă de la momentul internării refuzând sa plătească contribuția datorata încercând tot felul de tertipuri (reclamații la diferite instituții, amenințări etc) să se sustragă și mai mult a refuzat de mai multe ori chiar sa semneze documentele pe care instituția le întocmea.
Cu privire la declarațiile martorilor reclamantului referitor la meniul zilnic in sensul ca, aceștia beneficiază de hrana ,,proasta, carne cu viermi, etc", precizează că unitatea asigură un meniu zilnic asigurând 5 mese pe zi din care 3 principale și două suplimente în funcție de regimul stabilit de către medicul curant, cu respectarea standardelor de calitate impuse de Ordinul 246/2006 in vigoare până la data de 5 noiembrie 2014 când a fost abrogat de Ordinul nr. 2126/2014 privind aprobarea Standardelor minime de calitate pentru acreditarea serviciilor sociale destinate persoanelor vârstnice, persoanelor fără adăpost, tinerilor care au părăsit sistemul de protecție a copilului și altor categorii de persoane adulte aflate în dificultate, precum și pentru serviciile acordate în comunitate, serviciilor acordate în sistem integrat și cantinelor sociale, .Menționam ca, instituția asigura alimente corespunzătoare din punct de vedere organoleptic, fiind verificate la recepționarea acestora de către o comisie de recepție din care fac parte inclusiv asistentul dietetician si cel de igiena, verificând fiecare produs in parte iar, in momentul in care se constata o problema acesta se refuză. În acest sens, depune la dosar sentința civila nr. 2142/17 iunie 2014 având ca obiect refuzul produsului piept de pui a cărui calitate era necorespunzătoare, iar furnizorul a acționat în instanță. Mai mult, depune în susținere pentru a fi observate de către instant, inclusiv liste de alimente cu meniurile de care beneficiază fiecare pacient internat in Cămin.
Așa cum a susținut și oral in fata instanței de fond, declarațiile martorilor reclamantului sunt total eronate și mai mult aceștia au dat dovada de rea credință, având o reputație foarte proastă. Doamna C. internată și în prezent este debitoare instituției fapt demonstrat cu documente aflate la dosarul cauzei.
Menționează in mod expres că reclamantul este un caz social internat in instituție din . de politie care beneficiază de venituri in urma demersurilor întreprinse de către instituție la momentul internării, locuiește în secția de independenți într-un . renovat și utilat si care de la momentul internării si pana în prezent a refuzat să plătească contribuție de întreținere pentru serviciile ce i se acorda.
Cu privire la contribuția de întreținere datorată de reclamant arată instanței că, potrivit art. 25 alin. 5 din Legea nr. 17/2000 se prevede in mod expres ca diferența de la 60% până la concurența valorii integrale a contribuției lunare de întreținere se va plăti de către susținătorii legali ai acestora. De asemenea, în situația în care acesta nu are susținători legali, conform art. 7 alin. 3 din Hotărârea nr. 1021/2000 se prevede în mod expres că atunci „când această completare nu este posibilă din lipsa mijloacelor materiale ale celor obligați la plată, contribuția de întreținere datorată se stabilește la nivelul sumelor ce pot fi efectiv încasate de la persoanele respective."
Prin H.C.L.M. nr. 129/2013, ordonatorul principal de credite a aprobat modalitatea de stabilire a contribuției de întreținere prin anexa la hotărâre, lăsând posibilitatea ca, în calitate de ordonator terțiar de credite, Căminul pentru Persoane Vârstnice C. să stabilească încadrarea fiecărui beneficiar de servicii sociale in anexa menționata, în funcție de veniturile pe care acesta le are sau vin in completare susținătorii legali. Precizează că instituția are personalitate juridică și calitate de ordonator terțiar de credite, iar prin aceasta calitate are posibilitatea să stabilească contribuția funcție de sumele ce pot fi efectiv încasate și nu să creeze debite, respectând totodată hotărârea Consiliului Local C., dar și Hotărârea nr. 1021/2000 coroborată cu Legea nr. 17/2000, prin care legiutorul a dat posibilitatea fiecărui ordonator de credite să stabilească o valoare cât mai aproape de valoarea reală a costului lunar de întreținere.
Apelul este fondat, pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Referitor la prima critică formulată de către apelantul-reclamant, potrivit căreia sentința civilă atacată nu este motivată, fiind încălcate dispozițiile art. 425 alin. 1 lit. b) N.C.P.C., tribunalul nu o poate reține ca aptă să conducă la soluția de anulare a sentinței. Astfel, deși este adevărat că motivarea sentinței nu este amplă, detaliată, aceasta cuprinde argumentul esențial pentru care prima instanță a adoptat soluția de respingere a cererii de chemare în judecată, acela fiind reținerea incidenței dispozițiilor cuprinse în lit. c) din Anexa Hotărârii Consiliului Local C. nr. 128/2013, dar și faptul că reclamantul a consimțit, printr-un angajament de plată aflat la fila 81 din dosarul primei instanțe, să plătească contribuția în procent de 80% din veniturile personale lunare.
În privința criticilor ce vizează fondul raportului juridic litigios, analizând probele administrate în cauză, tribunalul reține că reclamantul A. Ș. este beneficiarul serviciilor sociale oferite de autoritatea publică locală (Consiliul Local al mun. C.) prin Căminul pentru Persoane Vârstnice C. (în trecut această instituție de interes local s-a numit Serviciul Public de Asistență Medico-Socială C.), începând cu data de 12.07.2006, când a fost internat ca fiind un caz social fără venituri.
Legea nr. 17/2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice reglementează obligația persoanei care are venituri proprii și beneficiază de aceste servicii de a contribui lunar la acoperirea valorii integrale a costului mediu lunar de întreținere, stabilit anual de către consiliul local, înainte de adoptarea bugetului propriu (art. 24 alin. 1 și art. 25 alin. 1 lit. a) din lege).
Astfel, potrivit art. 25 alin. 5 lit. a) din lege, acoperirea valorii integrale a contribuției lunare se stabilește în felul următor: persoanele vârstnice care au venituri și sunt îngrijite în cămin datorează contribuția lunară de întreținere în cuantum de până la 60% din valoarea veniturilor personale lunare, fără a se depăși costul mediu lunar de întreținere aprobat pentru fiecare cămin, iar la lit. b) se prevede că diferența până la concurența valorii integrale a contribuției lunare de întreținere se va plăti de către susținătorii legali ai persoanele vârstnice îngrijite în cămine, dacă realizează venit lunar, pe membru de familie, în cuantum mai mare de 600 lei.
În fine, art. 25 alin. 5 lit. c) prevede și varianta potrivit căreia susținătorii legali pot acoperi din veniturile proprii contribuția lunară integrală printr-un angajament de plată. Susținătorii legali nu mai au obligația susținerii plății diferenței de contribuție, în situația în care se acoperă valoarea lunară a contribuției lunare prin aplicarea cotei prevăzute la alin. 5 lit. a), respectiv cea de până la 60% din valoarea veniturilor personale lunare ale persoanei vârstnice internate în cămin (art. 25 alin. 6 din lege).
Verificând incidența acestor prevederi legale la speța de față, tribunalul apreciază că sunt aplicabile doar dispozițiile art. 25 lit. a) și lit. b) din Legea nr. 17/2000 republicată.
Așadar, legea stabilește în termeni imperativi că persoana vârstnică ce beneficiază de internare și îngrijire într-un cămin specializat în acordarea serviciilor sociale de acest tip datorează un procent de maxim 60% din valoarea veniturilor personale lunare, iar diferența până la acoperirea valorii integrale a contribuției lunare este datorată de către susținătorii legali, astfel cum aceștia sunt enumerați în art. 7 alin. 2 din Normele Metodologice privind stabilirea costului mediu lunar de întreținere în căminele pentru persoanele vârstnice, aprobate prin H.G. nr. 1021/26.10.2000, susținători care sunt în următoarea ordine de obligare la plată: 1. soțul pentru soție sau, după caz, soția pentru soț; 2. copiii pentru părinți și 3. părinții pentru copii.
Este cât se poate de evident că, în cauza de față, neexistând temei legal, reclamantul nu poate fi obligat la acoperirea unui procent mai mare de 60% din costul mediu lunar de întreținere, motiv pentru care diferența poate fi urmărită și încasată de către cămin de la soția reclamantului A. Ș. (cu excepția cazului în care nu mai are calitatea de soție, intervenind divorțul) sau de la copiii acestuia, deoarece, din ancheta socială aflată la fila 111 dosarul primei instanțe, rezultă că acesta are doi copii care au propriile familii și care l-au abandonat pe tatăl lor.
În aceeași anchetă socială se vorbește totuși de faptul că s-a pronunțat divorțul dintre reclamant și soția sa, astfel că, dacă este așa, diferența nu poate fi urmărită și încasată decât de la copiii reclamantului, care au și obligația legală de a-l întreține pe tatăl lor. Pârâtul nu înțelege că nu există vreun temei legal care să-i scutească pe acești descendenți de obligația legală de întreținere, neavând relevanță faptul că, în prezent, de foarte mulți ani, între părinte și copii nu mai există relații de familie sau afective.
Prima instanță, ca și pârâtul din cauză, a interpretat greșit dispozițiile legale aplicabile în materie, deoarece lit. c) din Anexa la H.C.L. nr. 128/2013 reprezintă practic o transpunere a articolului 7 alin. 3 teza finală din H.G. nr. 1021/2000, care se referă, în mod neîndoielnic, la persoanele obligate la plată în completare, prin trimiterea făcută la alin. 2 care reglementează ordinea de obligare la plată a susținătorilor legali, enumerați într-un paragraf precedent. Deci, acest text legal nu vizează persoana beneficiară a serviciilor medico-sociale acordate de cămin.
De altfel, întregul articol 7 din H.G. nr. 1021/2000 se referă numai la situația susținătorilor legali, reglementând, pe rând, obligația de plată a acestora în completare sau în integralitate, ordinea de obligare la plată până la completarea integrală a nivelului contribuției de întreținere, solidaritatea pasivă în cazul obligației de plată ce le incumbă susținătorilor legali și natura veniturilor nete ce pot fi luate în considerare la stabilirea nivelului contribuției de întreținere.
În aceea ce privește apărarea pârâtului, preluată în mod eronat de către prima instanță, potrivit căreia reclamantul A. Ș. a consimțit, printr-un angajament de plată, să achite contribuția într-un procent de 80% din veniturile personale lunare, tribunalul constată că acest argument nu este de natură să justifice obligarea reclamantului la plata contribuției în cuantum de 80%, din moment ce nu există temei legal în acest sens, iar, pe de altă parte, se observă că reclamantul a fost nevoit să accepte acest procent abuziv impus de cămin (susținut și în prezent), pentru a nu fi externat din pretinse motive ce țin de indisciplina contractuală, deci, acordul de voință al reclamantului nu poate fi considerat ca valabil, deoarece nu putea fi exprimat în mod conștient și liber decât pentru procentul stabilit de lege (maxim 60%), care reprezintă obligația legală ce îi incumbă acestei persoane.
În concluzie, reclamantul nu a datorat niciodată un procent de 80% din costul mediu lunar de întreținere, deoarece Legea nr. 17/2000 nu a prevăzut vreodată un procent mai mare de 60%.
Se impune astfel ca pârâtul să recalculeze pe perioada trecută și până în prezent restanțele acumulate de către reclamant la plată, aplicând procentul de 60% din veniturile personale lunare ale acestuia, în funcție de cuantumul acestor venituri, existent în fiecare an sau lună în parte, urmând ca și în viitor căminul să țină cont de acest procent de 60%, astfel cum va fi obligat prin prezenta hotărâre judecătorească.
De pildă, ținând cont de probele administrate, veniturile personale lunare ale reclamantului sunt reprezentate de pensia încasată în cuantum de 701 lei (ultimul cuantum cunoscut), astfel că pârâtul este obligat să încaseze doar suma de 420,6 lei datorată de către reclamant, ce reprezintă 60% din pensia de 701 lei, iar diferența până valoarea costului mediu lunar de întreținere trebuie urmărită și încasată de la susținătorii legali ai reclamantului, respectiv cei doi copii ai acestuia, în situația în care se va dovedi în mod cert că reclamantul și soția sa au divorțat.
De asemenea, tribunalul constată că și în Anexa la H.C.L. nr. 128/2013 se prevede la lit. a) cuantumul de 60% din contribuția lunară de întreținere datorat de persoana internată în cămin, iar literele b) și c) privesc obligația susținătorilor legali, reprezentând o transpunere a art. 7 alin. 3 din H.G. nr. 1021/2000.
Tribunalul mai reține aspectul că prima instanță, în mod greșit, a încuviințat administrarea probei testimoniale, întrucât aceasta nu era utilă, pertinentă și concludentă în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, instanța nefiind învestită cu analizarea condițiilor de trai oferite zilnic în cadrul Căminului pentru Persoane Vârstnice C., ci cu stabilirea întinderii legale a obligației de plată a reclamantului, fiind suficientă administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar de către părți.
P. toate aceste considerente, în baza art. 480 alin. 2 N.C.P.C., statuând că prima instanță a pronunțat o hotărâre vădit nelegală și netemeinică, tribunalul va admite apelul, va schimba în tot sentința atacată, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, așa cum a fost formulată.
În baza art. 25 alin. 5 lit. a) din Legea nr. 17/2000 coroborat cu art. 6 alin. 2 din H.G. nr. 1021/2000, va fi obligat pârâtul să rețină un procent de 60% din valoarea veniturilor personale lunare ale reclamantului A. Ș., cu titlul de contribuție lunară datorată de acest beneficiar, fără a se depăși costul mediu lunar de întreținere aprobat pentru Căminul de Persoane Vârstnice C..
În temeiul art. 451-453 N.C.P.C., fiind în culpă procesuală, va fi obligat intimatul-pârât către apelantul-reclamant la plata sumei de 40 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate la judecata în primă instanță și în apel, constând în taxe judiciare de timbru în cuantum de câte 20 lei pentru fiecare fază procesuală, achitate potrivit chitanțelor de plată de la fila 55 dosar primă instanță și fila 14 dosar apel.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul-reclamant A. Ș., CNP –_, cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat T. D., cu sediul în mun. C., .. 56, ., ., împotriva sentinței civile nr. 403 din 19.01.2015, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât Cămin pentru Persoane Vârstnice C., cu sediul în mun. C., ., județul D., având cod de înregistrare fiscală_, cont bancar nr. RO51TREZ2915010XXX007379, deschis la Trezoreria mun. C..
Schimbă, în tot, sentința civilă apelată, în sensul că:
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. Ș., împotriva pârâtului Căminul pentru Persoane Vârstnice C..
Obligă pârâtul să rețină un procent de 60% din valoarea veniturilor personale lunare ale reclamantului A. Ș., cu titlul de contribuție lunară datorată de acest beneficiar, fără a se depăși costul mediu lunar de întreținere aprobat pentru Căminul de Persoane Vârstnice C..
Obligă intimatul-pârât către apelantul-reclamant la plata sumei de 40 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate la judecata în primă instanță și în apel (taxe judiciare de timbru în cuantum de câte 20 lei pentru fiecare fază procesuală).
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.09.2015, la sediul Tribunalului D. - Secția I Civilă.
Președinte, D. O. | Judecător, V. F. | |
Grefier, L. E. C. |
Red.jud.D.O.
Tehnored.F.M./4 ex.
Data redactării:29.09.2015
Jud.fond.M.M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 530/2015. Tribunalul DOLJ | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1455/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
