Pretenţii. Decizia nr. 530/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 530/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 25-09-2015 în dosarul nr. 530/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 530/2015
Ședința publică de la 25 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. F.
Grefier C. D. S.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamant D. V. N. și pe pârâții P. C., P. G., ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă procurator N. M. pentru reclamant, depune împuternicire avocațiala nr. 156/25.09.2015 și procură specială autentificată sub nr. 129 din 04.02.2015 și consilier juridic V. V. pentru pârâtul P. C., lipsă fiind restul părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată, cauza a fost declinată de către Judecătoria C..
Consilier juridic V. V., pentru pârât P. C., arată că există un recurs în interesul legii în privința reprezentantului reclamantului care nu are calitatea de avocat și nu poate să reprezinte reclamantul in cauză.
Instanța constată că dl. N. M. are calitatea de procurator pentru reclamant, anexând la dosar procură speciala autentificată sub nr. 129 din 04.02.2015 și poate să-l reprezinte pe reclamant in aceasta calitate.
Instanța, având in vedere precizarea la cerere depusa la fila 82 dosar, la Judecătoria C., înainte ca aceasta sa-și decline competența, interpelează procuratorul reclamantului cu privire la cuantumul daunelor morale solicitate.
Procurator N. M., pentru reclamant, arată că, la fila 82 din dosarul nr._/215/2014 al Judecătoriei C. a precizat că solicită suma de 200 000 lei de la fiecare pârât ca daune morale, aproximativ echivalentul a 50 000 euro si ca a făcut aceasta precizare deoarece i s-a spus ca ceea ce a solicitat inițial este prea mult.
Față de precizarea depusa la cererea inițiala înainte de primul termen de judecată, in procedura de regularizare desfășurata la Judecătoria C., luând act și de cele învederate de reprezentantul convențional al reclamantului, instanța, din oficiu, invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului D. in raport de disp art 95 alin 1 raportat la disp art. 94 alin. 2 lit. j C..
Procurator N. M., pentru reclamant, arată că Judecătoria C. a a stabilit că Tribunalul este competent pentru a judeca cauza și că își poate preciza suma la 199 999 lei ca sa nu fie 200 000 lei și sa fie de competenta tribunalului.
Consilier juridic V. V., pentru pârât P. C., solicită admiterea excepției și trimiterea cauzei Curții de Apel C. pentru a soluționa conflictul de competență.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 18.09.2014 sub nr._/215/2014, reclamantul D. V., a chemat în judecată pe pârâții PMS C., P. G. și Administrația Națională a Penitenciarelor București, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților la repararea prejudiciului în cuantum de 200.000 Euro de la fiecare pârât, cu aplicarea prevederilor art. 1382 N.c.c., în sensul obligării în solidar la plata daunelor morale, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii s-a arătat că, pârâții au avut de pus în aplicare sentința penală de condamnare a reclamantului, cu respectarea drepturilor acestuia de condamnat cu dizabilități, având astfel obligația de a-i asigura respectarea condițiilor prevăzute de normele europene de executare a pedepsei și internaționale, respectiv regulile minime pentru tratamentul deținuților aprobate de CES al O. – R.. Nr. 663 C (XXiV) din 31 iulie 1957, în special art. 10 și art. 11 lit. a și b, recomandarea R (87)3 a .. din 12.02.1987, cu privire la Regulile Europene pentru penitenciare, în special art. 14 și 15 privind cazarea deținuților pe timpul nopții în celule individuale sau asociați, cu asigurarea supravegherii pe timpul nopții, cu asigurarea condițiilor pentru sănătate și igienă, climatice, aer pe metru cub, spațiu rezonabil, lumină, căldură și ventilație; R.. Cons. de Min. ai Statelor Membre cu privire la Regulile Penitenciarelor Europene, R. (2006)2, în special art. 18; R(87)3/87 a . cu privire la dreptul la informare, ziare, reviste, radio, TV, etc.; Legea 254/2013, art. 30 pct. 3, art. 35 pct. 1 lit. c), art. 43 pct. 10, art. 45 pct. 2, art. 47 pct. 3 și Regulamentele de aplicare, cu însoțitor, asigurare ieșire la aer, volum de aer în cameră, cameră specială pentru persoane cu dizabilități, lumină, căldură, acces la baie și intimități, lumină directă în cameră etc.
Reclamantul a mai arătat că nu i s-au asigurat măsurile specifice prevăzute de art. 94 din Legea nr. 254/2013 pentru protecția sănătății, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială, iar Comisia de eliberări condiționate, conform art. 97 din Legea 254/2013, nu a pus în discuție cazul său, având în vedere că nu se pot asigura condițiile în cazul său special, cu comutarea pedepsei.
Totodată reclamantul a precizat că P. G. nu i-a asigurat timp de 6 luni însoțitor, posibilitatea de a ieși la aer, cameră specială pentru deținuți cu dizabilități, acces la baie WC, chiuvetă etc., nu i-a asigurat deloc ieșirea la aer peste 6 luni și nici însoțitor permanent, fiind obligat să plătească alți deținuți pentru a-l duce la baie, a-l ridica la chiuvetă, iar la aer nu a ieșit niciodată, între parter și etaj neexistând pantă pentru a accede cu căruciorul iar cea confecționată după un an era prea abruptă și nu putea fi accesată.
Se mai arata de către reclamant ca la P. C. unde are rude a ajuns la cererea sa, a avut însoțitor, la cerere, dar a fost retrimis la P. G.
În drept, au fost invocate prevederile art. 32 alin. 1 lit. c) N.c.p.c., art. 19 alin. 5 N.c.p.p., art. 1381 și 1382 N.c.c. și reglementările internaționale despre care s-a făcut vorbire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
La data de 06.10.2014 reclamantul a depus la dosar precizare la acțiune în sensul că dunele morale solicitate de la fiecare sunt de 200.000 RON de la fiecare, aproximativ echivalentul a 50.000 euro de la fiecare, cu aplicarea prevederilor art. 1382 N.c.c., în sensul obligării în solidar la plata daunelor morale, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 22.05.2015 pârâtul P. G. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Pe cale de excepție pârâtul a invocat netimbrarea cererii de chemare în judecată, în condițiile în care nu este aplicabil art. 19 Cod procedură penală, cauza de față fiind pur și simplu o acțiune în pretenții formulată de reclamant, motiv pentru care este obligatorie plata anticipată a taxei judiciare de timbru, conform art. 3 coroborat cu art. 33 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013.
Totodată, pârâtul a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C., având în vedere faptul că reclamantul este o persoană condamnată care execută o pedeapsă privativă de libertate la P. Rahova, având în vedere locuința acestuia înainte de condamnare, precum și prevederile art. 11, alin. 5 din Legea nr. 254/2013, apreciind că sunt aplicabile prevederile art. 113 alin. 1 pct. 9 C.p.civ., fiind competentă Judecătoria G..
Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că P. G. a dispus cazarea reclamantului în cadrul secției E 4, care se află a parterul blocului de deținere B și i s-a repartizat patul de jos. Pentru a sprijini pe deținutul D. V. N., administrația penitenciarului a identificat o persoană condamnată, respectiv pe G. Ulise, care s-a oferit voluntară pentru a ajuta deținutul la nevoie, acesta înaintând o declarație în acest sens.
Pârâtul apreciază că aspectul reclamant de persoana condamnată, în sensul că pe parcursul executării pedepsei la P. G. a fost privat și izolat practic de posibilitatea de a se reintegra în societate, este total neadevărat și rău intenționat.
De asemenea, pârâtul a solicitat instanței să aibă în vedere faptul că pentru acordarea daunelor morale solicitate, este nevoie de existența unor elemente probatorii adecvate care să permită găsirea unor criterii de evaluare a întinderii acestora, nefiind suficientă libera apreciere a instanței sau a reclamantului. În acest sens trebuie administrare probe pentru dovedirea producerii unor suferințe morale, a impactului concret asupra persoanei vătămate pentru determinarea existenței și a cuantumului acestora.
La data de 14.05.2015 pârâtul P. C. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Pe cale de excepție pârâtul a invocat netimbrarea cererii de chemare în judecată, în condițiile în care nu este aplicabil art. 19 Cod procedură penală, cauza de față fiind pur și simplu o acțiune în pretenții formulată de reclamant, motiv pentru care este obligatorie plata anticipată a taxei judiciare de timbru, conform art. 3 coroborat cu art. 33 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013.
Totodată, pârâtul a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei C., având în vedere faptul că reclamantul este o persoană condamnată care execută o pedeapsă privativă de libertate la P. Rahova, având în vedere locuința acestuia înainte de condamnare, precum și prevederile art. 11, alin. 5 din Legea nr. 254/2013, apreciind că sunt aplicabile prevederile art. 113 alin. 1 pct. 9 C.p.civ., fiind competentă Judecătoria G..
De asemenea, pârâtul a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C., având în vedere motivele invocate în cererea de chemare în judecată și prevederile Legii 254/2013.
Astfel, odată cu . Legii 254/2013 competența de soluționare a plângerilor formulate de către condamnați împotriva unei măsuri dispuse de administrația penitenciarului în care execută pedeapsa privativă de libertate aparține judecătorului de supraveghere a privării de libertate.
Pârâtul apreciază că Judecătoria C. nu are competența de soluționare a aspectelor prezentate de către reclamant în prezenta cauză, competența revenindu-i judecătorului de supraveghere de la P. C., care trebuie să stabilească dacă i s-a încălcat vreun drept.
De asemenea, pârâtul apreciază că și din punct de vedere al sumei solicitate și părților din prezenta cauză judecătoria nu este instanța competentă din punct de vedere material.
La data de 12 06 2015 a formulat întâmpinare pârâtul Administrația Naționala a Penitenciarelor care a solicitata respingerea acțiunii, a invocat excepția netimbrării, față de dis part 3 din legea 80/2013, excepția necompetenței materiale și excepția lipsei calității procesuale pasive.
Prin sentința civilă nr. 895/25.06.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr,_/215/2014, a fost admisă excepția de necompetență materială a Judecătoriei C. în soluționarea cauzei și a fost declinată competența materială a soluționării acțiunii în pretenții formulată de reclamantul D. V. N., în prezent deținut în P. G., în contradictoriu cu pârâții P. C., P. G. și Administrația Națională a Penitenciarelor, în favoarea Tribunalului D. - Secția Civilă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, prin cererea de chemare in judecata, reclamantul a formulat acțiune in pretenții, cu valoare patrimoniala de peste 200.000 lei, cu titlul de daune morale, iar față de valoarea obiectului acțiunii solicitat de reclamant rezultă că instanța de judecată de la Judecătoria C. nu are competență materială în soluționarea cauzei dedusă judecății, această competență având-o instanța de judecată de la Tribunalul D.-sectia civila, in favoarea căreia a declinat competența si a înaintat cauza.
În drept, s-a arătat de către Judecătoria C. că au fost observate si reținute ca fiind incidente disp. art. 94 alin.1, pct.1, lit.j din NCPC, conform cărora judecătoria judeca in prima instanța,printre alte cereri enumerate in textul legii cit si orice alte cereri evaluabile in bani de până la 200.000 lei rezultând “per a contrario” ca cererile al căror obiect este evaluat la peste 200.000 lei se judeca de tribunal in prima instanță, in conformitate cu art.95 alin.1, pct.1 din NCPC.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului D. - Secția Civilă sub nr._ .
La primul termen de judecata, verificându-și din oficiu competența, în conformitate cu disp art 131 C., Tribunalul D. a invocat excepția necompetenței materiale, competență reglementata de norme de ordine publică, deci care are un caracter absolut și de la care părțile nu pot conveni sa deroge, excepție pe care se va pronunța cu prioritate, conform art 248 C., urmând să o admită, din considerentele ce succed:
Reclamantul a învestit instanța cu o acțiune in pretenții solicitând daune morale in cuantum de 200 000 lei de la fiecare pârât.
Potrivit disp art 94 alin 1 lit j) C. " judecătoria judecă orice alte cereri evaluabile în bani de până la 200 000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști."
Acest text de lege delimitează competența materială a judecătoriei de cea a tribunalului în ceea ce privește cererile evaluabile in bani în funcție de criteriul valoric. Din interpretarea sistematică a disp art 94 alin1 C., rezultă că prin noțiunea "alte cereri" de care face vorbire litera j) sunt avute în vedere orice cereri evaluabile în bani cu o valoare de până la 200 000 lei, inclusiv.
Prin urmare, cererea formulată de reclamant, care este o cerere evaluabilă în bani, este de competența Judecătoriei C. întrucât textul de lege include și suma de 200 000 lei nu numai până la 200 000 lei așa cum eronat a reținut Judecătoria C..
Totodată, disp art 98-106 C., instituie reguli de determinare a competenței după criteriu valoric.
Astfel, potrivit art 99 alin 1 C., când reclamantul sesizează instanța cu mai multe capete de cereri principale, competența se stabilește în raport cu valoarea fiecărei pretenții in parte nu prin raportare la cumulul total al sumelor solicitate.
De asemenea, potrivit art 100 alin 1 și 2 C., dacă se formulează pretenții împotriva mai multor pârâți, cum este cazul în speță, determinarea instanței competente se face cu observarea valorii fiecărei pretenții în parte.
În concluzie, în temeiul art. 248 alin. 1, art. 136 alin. 1 raportat la art. 130 alin. 2 și art. 132 alin. 3 din noul Cod de procedură civilă, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului D. și va declina competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Judecătoriei C..
În temeiul art. 133 pct. 2 și art. 134 din noul Cod de procedură civilă, instanța va constata ivit conflictul negativ de competență și, din oficiu, va dispune suspendarea judecării cauzei, iar in temeiul art. 135 alin. 1 Cod procedură civilă, va dispune înaintarea dosarului Curții de Apel C., ca instanță imediat superioară și comună atât Tribunalului D. cât și Judecătoriei C., in vederea soluționării conflictul negativ de competență prin pronunțarea regulatorului de competență.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului D. – Secția I Civilă, invocată de instanță din oficiu.
Declină competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, formulată de reclamantul D. V. N., fiul lui N. și al lui S., născut la data de 12.05.1973, în C., județul D., C.N.P._, în prezent deținut în P. G., în contradictoriu cu pârâții P. de Maxima Siguranță C., cu sediul în C., .. 89, jud. D., P. G., cu sediul în G., . A, jud. G. și Administrația Naționala a Penitenciarelor București, cu sediul în București, .. 47, sector 2.
Constată ivit conflict negativ de competență.
Suspendă din oficiu judecata cauzei.
Înaintează dosarul Curții de Apel C., instanța superioară comună instanțelor aflate în conflict, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de la 25.09.2015.
Președinte, V. F. | ||
Grefier, C. D. S. |
Red.jud.V.F.
Tehnored.F.M.și VF
6 ex./05 10 2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1632/2015. Tribunalul DOLJ | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1454/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
