Revendicare imobiliară. Decizia nr. 680/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 680/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 25-11-2015 în dosarul nr. 680/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 680/2015
Ședința publică de la 25 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C. F.
Judecător M. E. N.
Judecător L. C. C.
Grefier C. C. S.
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții D. Ș. si D. G. în contradictoriu cu pârâții P. N., P. Ș., împotriva sentinței civile nr. 341 din 13 martie 2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, având ca obiect revendicare imobiliară DISJUNGERE_/215/2012
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții reclamanți D. Ș. as. de av. A. P., D. G. rep. de av. A. P., intimații pârâți rep. de av. D. C. cu delegație de substituire pentru av. A. Z. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța pune în discuție proba cu înscrisurile depuse de către recurenții reclamanți la termenul anterior.
Av. A. P. pentru recurenții reclamanți solicită admiterea probei cu înscrisurile depuse la termenul anterior.
Av. D. C. pentru intimații pârâți solicită respingerea probei cu înscrisurile depuse de către recurenții reclamanți, apreciază că nu au relevanță în cauză.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind că este concludentă și utilă cauzei prin prisma motivelor de recurs, dupa care, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, s-a acordat cuvântul pe recurs.
Av. A. P. pentru recurenții reclamanți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru refacerea expertizei .
Av. D. C. pentru intimații pârâți solicită respingerea recursului, menținerea sentinței civile ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin încheierea din 29.03.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul_/215/2012 s-a dispus disjungerea cererii de intervenție în interes propriu formulată de D. Ș. și D. G., fiind constituit astfel dosarul de față. (fila 3)
Prin cererea de intervenție, formulată în cadrul unui dosar în care judecata avea loc între P. Nicolița, P. Ș. în calitate de reclamanți, pe de-o parte și C. Nicolița și Municipiul C., în calitate de pârâți, s-a solicitat respingerea acțiunii principale cu motivarea că suprafața de teren ce face obiectul judecății este o stradă închisă iar o parte, de circa 2 mp le aparține lor, fiind vecini. În decursul timpului, în legătură cu această suprafață mai arată că au existat tot felul de litigii iar reclamanții, fără autorizație de construire, au început să edifice o construcție lipită de peretele casei intervenienților, lucrările fiind ulterior sistate datorită intervenției autorităților. (fila 4-5 dosar)
La data de 26.04.2013 judecata cauzei a fost suspendată în temeiul art. 242 alin. 1 pct. 2 cpc întrucât niciuna din părți nu s-a înfățișat la strigarea dosarului și nu s-a cerut judecarea în lipsă.
În cadrul dosarului de față intervenienții, având în continuare calitatea de reclamanți (urmare a constituirii unui dosar separat) au depus o precizare prin care au arătat că solicită obligarea pârâtului Pătrașăcu N. să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 2 mp situată în C., . menționând că dorește conceptarea acestuia în cauză în calitate de pârât. (fila 18, 38)
Ulterior, reclamanții au arătat că terenul este ocupat din momentul edificării construcției alăturate proprietății lor, iar ca dată a ocupării a fost precizat anul 1990 (fila 40) iar la termenul din 17.01.2014 au solicitat introducerea în cauză a lui P. Ș., soția pârâtului P. N., în aceeași calitate procesuală. (fila 43)
Pârâții P. N. și P. Ș. au depus cerere reconvențională prin care au solicitat obligarea reclamanților să-și modifice acoperișul casei pe o distanță de 4 m.l. și o lățime de 50 cm astfel încât apele pluviale să nu se mai scurgă pe proprietatea lor. (fila 54)
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri și expertiză specialitate topografie cadastru.
Prin sentința civilă nr.4314/13.03.2015 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții D. Ș. și D. G., în contradictoriu cu pârâții P. N. și P. Ș., având ca obiect revendicarea suprafeței de 2 mp teren situat în C., ..
Au fost obligați reclamanții la plata către pârâți a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
S-a dispus disjungerea cererii reconvențională formulată de pârâții P. N. și P. Ș. în contradictoriu cu reclamanții D. Ș. și D. G. privind modificarea acoperișului casei pe o lungime de 4 m.l și o lățime de 50 cm astfel încât apele pluviale să nu se mai scurgă pe proprietatea pârâților (fila 55 dosar) și constituirea unui nou dosar ce se va repartiza aceluiași complet, C 16, cu termen la data de 24.04.2015 pentru când se vor cita părțile. Se vor atașa la dosarul nou format, în copie, filele 55-57, 60, 75-80, 97-106, 119-121 și 126-129 din dosarul de față.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat prin încheierea nr. 819/31.05.2000 reclamanții D. Ș. si D. G. au cumpărat de la B. I. si B. N. suprafața de 123 mp ce face parte dintr-o suprafața totală de 744 mp (din măsurători rezultând 532 mp) cu următorii vecini: la nord B. I., la est P. Nicolita, la sud B. I. si . la vest B. I., imobil identificat cu număr cadastral provizoriu 4695/1 conform schiței înregistrata la OJCGC sub nr. 6002/25.10.1999. (fila 28)
In contract se mai precizează ca vânzătorii stăpânesc terenul prin sentința civila 5439/1999 a Judecătoriei C., definitiva si irevocabila, înscris in CFI sub nr. 3773, adresa imobilului fiind . C., potrivit încheierii de îndreptare a erorii materiale 2741/19.02.2004. (fila 30)
In cartea funciara nr._ reclamanții au înscris suprafața de 123 mp, atât din acte cat si măsurata, in temeiul contractului menționat anterior. (fila 34, 97)
Pârâții au prezentat sentința civila 2610/02.03.1993 pronunțata de Judecătoria C. in dosarul 1115/1993 prin care s-a constatat că între ei, în calitate de cumpărători si C. N., in calitate de vânzător a intervenit la 12.11.1991 vânzarea unui imobil situat in C. . compus din casă cu două camere, sală si magazie de lemne si terenul aferent de 192,5 mp, având ca vecini la est F. C., la vest B. I., la sud P. Nicolita si la nord .-108)
In raportul de expertiză efectuat în cauza s-a menționat că suprafața de teren revendicata de reclamanți este de 1 mp determinata de conturul punctelor 23, 22, 21, 20,23 si se afla in posesia pârâților. (fila 77)
În același raport s-a menționat ca reclamantul deține din acte 123 mp iar din măsurători tot 123 mp si nu utilizează teren in afara peretelui exterior al casei (fila 77) iar cu privire la pârâți, aceștia dețin din acte 192,5 mp iar din măsurători 190 mp. (fila 77)
Intre documentația cadastrala a reclamanților si cea a pârâților, potrivit raportului de expertiza exista o suprafața libera de 1 mp apăruta ca urmare a nealipirii acestora (fila 80) instanța reținând că această situație se poate observa și în schița din cartea funciara a reclamanților. (fila 34 verso)
In suplimentul la expertiza, la întrebarea "daca suprafața deținuta de fapt de părți corespunde cu cea din documentațiile de cadastru", s-a răspuns ca "suprafețele de teren deținute de părți corespund cu documentațiile de cadastru". (fila 128)
Instanța considera, față de situația expusa, ca nu se poate admite cererea in revendicare a reclamanților.
Acțiunea in revendicare este mijlocul juridic prin care proprietarul neposesor solicita obligarea posesorului neproprietar la restituirea terenului.
In primul rând s-a avut in vedere ca reclamanții dețin contract de vânzare cumpărare pentru 123 mp si stăpânesc in fapt tot 123 mp, suprafața înscrisă in cartea funciara si evidențiata in schița întocmita cu ocazia cumpărării terenului (fila 118, unde este menționata si o casa in construcție) in timp ce terenul pârâților are o suprafața de 190 mp în fapt si 192 mp din acte.
In aceste condiții nu apare ca întemeiata acțiunea reclamanților prin care solicita atribuirea unei suprafețe de 1 mp (cat a rezultat la măsurători) întrucât pe de-o parte ar obține mai mult teren decât au în titlu iar parații ar rămâne cu o suprafața mai mica decât cea din actele de proprietate.
In al doilea rând, reclamanții au învederat ca ocuparea terenului in litigiu de către pârâți s-a realizat in anul 1990.
Contractul de vânzare cumpărare ce constituie titlul de proprietate al reclamanților s-a încheiat in anul 2000, în vederea înstrăinării s-a realizat o dezmembrare a terenului vânzătorului si întocmirea unei schițe, (fila 28 și fila 118) apoi a documentației cadastrale iar situația din prezent corespunde cu cea din documentele respective.
Se constată astfel că titlul reclamanților este ulterior datei la care se susține ca s-a realizat ocuparea terenului iar situația de fapt actuala corespunde cu cea de la data nașterii dreptului acestora.
In al treilea rând, Judecătoria a considerat ca nu prezintă relevanta împrejurarea că pârâții, in continuarea imobilului de 190 mp mai dețin alte suprafețe de teren, cu privire la care expertul a menționat ca au o situație juridica neclara, întrucât în fapt, terenul in litigiu este în cadrul celui pentru care exista acte de proprietate (fila 128, 129).
Reclamanții, întrucât stăpânesc exact terenul pentru care au acte de proprietate, nu pot pretinde obligarea pârâților sa le predea o suprafața de teren care excede celei din documentația cadastrală si schița întocmită cu ocazia încheierii contractului de vânzare cumpărare, obiectul material al dreptului de proprietate fiind același cu cel din înscrisul constatator.
Având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost respinsă, în temeiul art. 274 cpc, reclamanții vor fi obligați la plata către pârâți a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, potrivit chitanței 308/28.11.2014.
Totodată, în temeiul art. 120 C. întrucât soluționarea cererii reconvenționale întârzie pe cea a cererii principale, instanța a dispus disjungerea cererii formulate de pârâții P. N. și P. Ș. în contradictoriu cu reclamanții D. Ș. și D. G. privind modificarea acoperișului casei pe o lungime de 4 m.l și o lățime de 50 cm astfel încât apele pluviale să nu se mai scurgă pe proprietatea pârâților (fila 55 dosar) și constituirea unui nou dosar ce se va repartiza aceluiași complet, C 16, cu termen la data de 24.04.2015 pentru când se vor cita părțile. Se vor atașa la dosarul nou format, în copie, filele 55-57, 60, 75-80, 97-106, 119-121 și 126-129 din dosarul de față.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții D. Ș. și D. G., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
A arătat că instanța de fond a fost indusă în eroare de către expertiza efectuată, în sensul că, deși aceasta, inițial arăta faptul că suprafața revendicată se găsește între cele două proprietăți, a concluzionat că părțile respectă suprafețele din actele de proprietate, însă pârâții dețin teren, chiar mai puțin decât au în actele ce dovedesc proprietatea lor. Aceștia dețin în realitate o suprafață mult mai mare, însă ajutați de expert, apar ca fiind proprietarii unei suprafețe de 190 mp. deși în realitate aceștia dețin cca 200 mp.
Apelanții, deși au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză, instanța le-a respins, fără să verifice concordanța schițelor întocmite, urmare a măsurătorilor efectuate, cu schițele ce le dețin fiecare dintre părțile litigante
Din documentațiile cadastrale a rezultat că pârâții P. dețin înăuntrul acelorași împrejmuiri suprafețe de teren care nu se regăsesc în nicio expertiză tehnică, expertul trăgând concluzii procauza prin micșorarea lungimii dintre punctele 11-13 (43-44 din expertiză) și favorizând pârâții prin întocmirea de schițe ce nu corespund realității, mai mult, acesta face afirmația că părțile dețin terenurile conform documentațiilor cadastrale, ori așa cum rezultă din compararea acestora, acestea nu se suprapun.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art. 304 indice 1 C., Tribunalul constată că recursul este sunt nefondat.
Astfel, tribunalul constata ca in mod corect instanta de fond a analizat conditiile de admisibilitate ale cererii de revendicare, pornind de la dispoz. art. 563 Noului cod civil (art. 480 C.civ. 1864) si tot in mod corect a interpretat probele administrate in cauza, retinand in mod temeinic ca pârâtii nu ocupă nici o suprafață de teren din proprietatea reclamantilor.
Tribunalul constata ca raportul de expertiza intocmit in dosarul de fond si pe care instanta si-a intemeiat solutia de respingere ca neintemeiata a actiunii in revendicare formulate de reclamanti, a fost judicios intocmit, a raspuns la obiectivele stabilite de instanta si a lamurit – motivat clar si concis- aspectele privind identificarea terenurilor partilor si delimitarea acestora, cu respectarea dimensiunilor terenurilor si liniei de demarcatie din actele de proprietate ale partilor depuse la dosar si coordonatele preluate din documentatia cadastrala a reclamantilor.
In ceea priveste criticile formulate de recurentii reclamanti sub aspectul identificarii terenurilor partilor, liniei de demarcatie ori schitei intocmite de expert, tribunalul constata ca sunt lipsite de suport real si probational sustinerile acestora, intrucat din raportul de expertiza si documenttaia cadastrala ce a stat la baza inscrierii dreptului reclamantilor, tribunalul constata ca schita intocmita de expert corespunde cu schita din documentatia cadastrala, dimensiunile si suprafata totala ale terenului reclamantilor avand aceleasi valori, liniile de demarcatie avand aceeasi pozitionare, forma terenului reclamantilor avand aceeasi configurare. Astfel, din schita intocmita de expert ce constituie anexa 1 la raportul de expertiza completat ( fila 129 din dosarul de fond) si schita ce constituie parte a documentatiei cadastrale ce a stat la baza inscrierii dreptului reclamantilor si depusa de recurentii reclamanti la fila 117 din dosarul de fond rezulta fara dubiu ca expertul a identificat in mod corect terenul reclamantilor, respectand coordonatele suprafetelor conform documentatiei cadastrale depuse de reclamanti si configuratia terenului din aceasta, avand in vedere ca si linie de demarcatie aliniamentul 48-83-20-23 ( ce corespunde cu aliniamentul 1-10 din schita anexa la documentatia cadastrala a reclamantilor aflata la fila 117), aliniament care este o linie dreapta, aflata in imediata vecinatate a casei reclamantilor. Din acest punct de vedere, tribunalul constata ca nu se poate retine ca intemeiata sustinerea recurentilor reclamanti in sensul ca terenul identificat de expert in perimetrul pct. 20-21-22-23 apartine reclamantilor, expertul facand o schita ce nu concorda cu schita din documentatia reclamantilor, intrucat este evident ca prin includerea suprafetei de 1 mp. in terenul reclamantilor s-ar modifica linia de demarcatie dintre terenurile partilor, in sensul ca aceasta nu ar mai avea forma de linie dreapta, asa cum este evidentiata in schita din documentatia cadastrala a reclamantilor, ci ar fi vorba de o linie intrerupta, cu deplasare spre interiorul terenului detinut in prezent de parati pe o lungime de 2,87 m intre pct. 20-23-22-21, ori o asemenea liniei de demarcatie si respectiv configuratie a terenului reclamantilor ar fi in mod evident diferite de cele din schita anexa a documentatiei cadastrale a reclamantilor.
Pe schita intocmita de expert se constata ca forma (configuratia), amplasamentul si dimensiunile terenului reclamantilor sunt aceleasi ca si cele redate in schita din documentatia cadastrala depusa de reclamanti la dosar, expertul concluzionand in mod neechivoc ca reclamanții dețin contract de vânzare cumpărare pentru 123 mp. si stăpânesc in fapt tot 123 mp., iar suprafețele de teren deținute de părți corespund cu documentațiile de cadastru. (fila 128), situatie de fapt pentru care in mod corect instanta de fond a apreciat ca fiind neintemeiata actiunea in revendicare formulata de reclamanti.
Aceasta in considerarea faptului ca actiunea in revendicare este acțiunea reală prin care reclamantul cere instanței de judecată să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui bun determinat și pe cale de consecință, să-l oblige pe pârât la redarea posesiei bunului, este deci acțiunea prin care proprietarul neposesor reclamă și solicită restituirea bunului de la posesorul neproprietar.
Prin revendicare se urmărește recunoașterea dreptului real de proprietate și predarea posesiunii lucrului, astfel că acțiunea este îndreptată împotriva celui care contestă dreptul și deține lucrul revendicat în materialitatea lui.
D. fiind ca acțiunea în revendicare are caracter petitoriu, întrucât pune în discuție însuși dreptul de proprietate, reclamantul din acțiunea în revendicare, care pretinde că este proprietarul bunului revendicat, trebuie să dovedească proprietatea sa după regulile dreptului comun si posesia nelegitima a paratilor.
In speta, se constata ca in mod corect instanta de fond a analizat si retinut ca reclamanții stăpânesc exact terenul pentru care au acte de proprietate, in configuratia si dimensiunile din documentatia cadastrala a acestora ce a stat la baza dobandirii dreptului lor de proprietate, astfel incat nu pot pretinde obligarea pârâților sa le predea o suprafața de teren care excede celei din documentația cadastrală si schița întocmită cu ocazia încheierii contractului de vânzare cumpărare, obiectul material al dreptului de proprietate al reclamantilor fiind același cu cel din înscrisul constatator.
Pentru considerentele expuse, constatand ca raportul de expertiza intocmit in cauza de expertul C. a fost corect si judicios intocmit, iar in urma identificarii terenurilor rezulta ca paratii nu ocupa vreo suprafata de tenren din proprietatea reclamantilor, tribunalul retine ca hotararea instantei de fond de respingere a actiunii in revendicare este legala si temeinica, fiind nefondat recursul formulat de reclamanti.
Cum prin hotararea pronuntata si pe baza probelor administrate in cauza, instanta de fond a analizat si a lamurit posesia terenului in litigiu si drepturile partilor potrivit titlurilor lor de proprietate, tribunalul constata ca nu se impune suplimentarea sau refacerea probelor, fiind neintemeiate sustinerile contrare ale recurentilor.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul urmează ca în temeiul art. 312 C.pr.civ. să respinga ca nefondat recursul formulat de recurenții-reclamanți D. Ș. și D. G..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenții-reclamanți D. Ș. și D. G. în contradictoriu cu pârâții P. N. și P. Ș., împotriva sentinței civile nr. 341 din 13 martie 2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Noiembrie 2015.
Președinte, G. C. F. | Judecător, M. E. N. | Judecător, L. C. C. |
Grefier, C. C. S. |
Red.jud.M.E.N.
Tehn.S.V./2 ex.
Jud.fond-D.R.C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 678/2015. Tribunalul DOLJ | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
