Obligaţie de a face. Sentința nr. 19/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 19/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 806/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 806/2015
Ședința publică de la 07 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. Tițoiu
Judecător A. B.
Grefier C. D. S.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul - reclamant B. Ș. împotriva sentinței civile nr._/19.12.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți G. A., G. S., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat B. L., în substituire avocat I. Țapuș, pentru apelantul-reclamant, intimatul-pârât G. A., personal, lipsă fiind intimata-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la data de 14.04.2015 apelantul-reclamant a solicitat prin înscris repunerea cauzei pe rol.
Avocat B. L., pentru apelantul-reclamant, depune apelul motivat și semnat.
Instanța pune în discuție cererea de repunere pe rol.
Avocat B. L., pentru apelantul-reclamant, solicită admiterea cererii și repunerea pe rol.
Intimatul-pârât G. A., personal, arată că este de acord cu repunerea cauzei pe rol.
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat B. L., pentru apelantul-reclamant, solicită admiterea apelului și obligarea intimatilor la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul-pârât G. A., personal, arată că a plătit suma de bani stabilită de instanță, reclamantul a încasat banii și a formulat apel; solicită respingerea apelului.
TRIBUNALUL
Deliberand asupra apelului civil de față, reține umătoarele:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță la data de 09.03.2012 reclamantul B. Ș. a chemat în judecată pe pârâții G. A. și G. S., solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora sa-și dea acordul în vederea obținerii autorizației de construire pentru imobilul situat în C., ., județul D. pentru lucrări de mansardare construcție parter și construire parter și mansardă peste subsolul existent la clădirile C 2 și C 3, obligarea pârâților la plata de daune interese și de asemenea obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că este proprietarul imobilului situat în C., ., județul D., imobil construit pe linia de hotar, având zid comun cu imobilul proprietatea pârâților situat în C., ., județul D., iar corpul C 2 al imobilului necesită lucrări de mansardare și construire acoperiș, întrucât plafonul construcției a fost grav avariat ca urmare a precipitațiilor.
De asemenea arată că imobilul situat în C., ., județul D., este compus din 2 camere, iar pârâții deși au fost inițial de acord cu efectuarea lucrărilor și au promis că vor merge la notar pentru a-și da acordul, iar ulterior au refuzat și au solicitat să le fie cedat dreptul de proprietate asupra celor 2 camere din imobilul proprietate comună .
În dovedirea acțiunii sunt depuse la dosar: împuternicire avocațială nr._/09.03.2012, adresa nr._/_ emisă de către Primaria Municipiului C., copia contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere, planul de amplasament și delimitare, copia sentinței civile nr.2669/10.02.2011, pronunțată de către Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2010, raportul de expertiză extrajudiciară, chitanțele nr._-109-0038/19.04.2013, privind taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, chitanța nr._/1/23.11.2012, chitanța nr._/ 1/17.04.2013, privind onorariu provizoriu de expert, raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de către experțul C. Ș., raport la care pârâții au formulat obiecțiuni .
În susținerea acțiunii, reclamantul B. Ș., prin apărător solicită proba cu înscrisurile depuse, proba cu interogatoriul pârâților, proba testimonială cu martorii R. A. și B. A. și cu expertiza tehnică judiciară, în specialitatea construcții.
În apărare, pârâții G. A. și G. S. au depus la dosar: împuternicirea avocațială nr._/2012, delegația de substituire nr.1/25.05.2012, întâmpinare în 2 exemplare, din care un exemplar se comunică apărătorului reclamanților.
În apărare, pârâții G. A. și G. S., prin apărător formulează întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii formulată de către reclamanți, ca neîntemeiată, întrucât arată că inițial au fost de acord cu reclamantul să-și repare plafonul și să facă o lucrare de mansardare pe plafonul refăcut, cu condiția ca acesta să prezinte un proiect care să ofere siguranță că construcția pârâților nu este afectată de către reparațiile efectuate de către reclamant, însă reclamantul a refuzat.
Prin sentința civilă nr.1707/19.12.2013, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea formulată de către reclamantul B. Ș., în contradictoriu cu pârâții G. A. și G. S. T..
Au fost obligați pârâții G. A. și G. S. T. sa-și dea acordul în vederea obținerii autorizației de construire pentru imobilul situat în C., ., județul D. pentru lucrări de mansardare, construcție parter și mansardă peste subsolul existent la Clădirea C 2 și C 3.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâților G. A. și G. S. T. la plata daunelor interese, ca neântemeiată.
Au fost obligați pârâții, în solidar, să plătească reclamantului, suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că potrivit art.622 alin.1 Cod civil, proprietarul este obligat să permită folosirea fondului său pentru efectuarea unor lucrări necesare fondului învecinat, precum și accesul vecinului pe terenul său, pentru tăierea crengilor și culegerea fructelor, în schimbul unei despăgubiri dacă este cazul.
Conform art.634 Cod civil, fiecare proprietar este titularul exclusiv al unei cote-părți din dreptul de proprietate și poate dispune în mod liber de aceasta, în lipsă de stipulație contrară .
Prin sentința civilă nr.2669 din 10.02.2011 a Judecătoriei C., pronunțată în dosarul nr._/215/2010, s-a admis acțiunea formulată de către reclamanții B. Ș. și I. C. I., constatându-se valabilitatea convenției încheiate la 01.04.2010, între pârâtul M. Traienică și B. Ș., modificată prin actul adițional din data de 14.04.2010 și actul adițional din data de 20.09.2010, având ca obiect imobilul-construcție situate în C., . (actual 126), județul D., sentință rămasă definitivă și irevocabilă, prin nerecurare .
Astfel, așa cum rezultă din răspunsul la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză efectuat de către C. Ș., în urma constatărilor făcute, reclamantul deține toate documentele și studiile realizate de personal calificat și autorizat în domeniu prin care se garantează siguranța la rezistență și stabilitate a construcțiilor C2 și C3 care se mansardează și prin care se arată că mansardarea nu afectează stabilitatea sau rezistența clădirilor adiacente .
Având în vedere întregul probatoriu administrat în cauză, instanța a admis în parte acțiunea, formulată de către reclamantul B. Ș., în contradictoriu cu pârâții G. A. și G. S. și a obligat pârâții G. A. și G. S. T. sa-și dea acordul în vederea obținerii autorizației de construire pentru imobilul situat în C., ., județul D. pentru lucrări de mansardare, construcție parter și mansardă peste subsolul existent la Clădirea C 2 și C 3.
Instanța a respins capătul de cerere privind obligarea pârâților G. A. și G. S. T. la plata daunelor interese, ca neîntemeiat, întrucât nu a făcut dovada cu probele administrate a celor solicitate .
În baza art.274 alin.1 Cod.pr.civilă, instanța a obligat pârâții G. A. și G. S. T., în solidar, să plătească reclamantului B. Ș. suma de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată .
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul B. Ș., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea apelului și obligarea intimaților pârâți la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr._/19.12.2013 pronunțată de Judecătoria C., urmare a probatoriilor administrate in cauză ( proba cu înscrisuri, proba testimonială și expertiză specialitatea construcții) instanța de fond in mod corect a reținut și a sancționat refuzul intimaților pârâți a-și da acordul pentru lucrările solicitate de reclamant a fi efectuate la imobilul proprietatea sa, in considerarea prevederilor art 622 alin. 1 Cciv, raportat la prevederile art. 634 C.Civ.
Cum proprietățile celor doua părți au zid comun, recurentul reclamant a făcut dovada că lucrările solicitate a le executa nu afectează imobilul proprietate . și reclamantului situat in ., recurentul reclamant deținând toate documentele realizate de personal calificat și autorizata domeniul prin care se arată că lucrările nu afectează stabilitatea sau rezistența clădirilor adiacente.
In mod evident in aceste circumstanțe refuzul intimaților pârâți a fost unul
nejustificat și, in egală măsură, abuziv, lucrările solicitate de recurentul reclamant pot fi executate fără a aduce nici un fel de prejudiciu asupra dreptului de proprietate al intimaților pârâți iar legiuitorul nu a instituit aceasta obligație de obținerea acordului vecinilor in sensul transformării acestei obligații . șantaj de către intimații pârâți.
Instanța s-a pronunțat, in sensul obligării intimaților pârâți să-și dea acordul cerut de legislația in vigoare in vederea obținerii autorizației de construire pentru lucrările amintite.
Cât privește obligarea intimaților pârâți la plata cheltuielilor de judecată instanța s-a pronunțat in sensul obligării acestora, in solidar, la plata cheltuielilor in sumă de 2.000 lei.
Sub acest ultim aspect înțelege să critice soluția instanței de fond, respectiv privitor la cuantumul cheltuielilor de judecată ce ar urma să fie suportate de intimații pârâți cărora le sunt imputabile, raportat la prevederile art. 274 C.P.Civ.
Cu ocazia litigiului recurentul reclamant a suportat plată taxa de timbru și
timbru judiciar, contravaloare onorariu expertiză dispusă in cauză de instanță, precum și contravaloare onorariu avocat.
Instanța de fond a admis cheltuieli de judecată in sumă de 2.000 lei, echivalentul onorariului avocat suportat de recurentul reclamant cu ocazia reprezentării acestuia in primul ciclu de judecată ( aprox. 2 ani ), rară a se regăsi in cheltuielile admise contravaloarea onorariului achitat pentru expertiza dispusă in cauză și taxa de timbru judiciar.
Deși instanța, a stabilit onorariul pentru expertiză in sumă de 1.000 lei in cuantum de 500 lei in sarcina fiecăreia dintre părți, motivat de refuzul intimaților pârâți de a-și achita această obligație, recurentul reclamant a achitat acest onorariu integral.
La data de 16.04.2012 intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de apel, ca nefondată.
În motivarea s-a mai arătat că s-a admis în parte cererea reclamantului astfel că și cheltuielile de judecată s-au acordat proporțional cu pretențiile admise.
S-a mai învederat că onorariul avocatului este nefiresc de mare față de gradul de dificultate al procesului, precum și cu munca prestată de avocat iar taxa de timbru neacordată este de 4 lei, pe care s-au obligat să o achite voluntar așa cum au achitat și suma de 2000 lei, după comunicarea sentinței.
La data de 22.04.2014 cauza a fost suspendată pentru lipsa părților, în temeiul art.242 VCPC, fiind formulată cerere de repunere pe rol la data de 14.04.2015.
Analizând cererea de apel prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a susținerilor părților și a dispozițiilor art.294-295 NCPC Tribunalul reține următoarele:
Critica apelantului vizează modalitatea în care instanța de fond a soluționat cererea privind plata cheltuielilor de judecată în sensul că nu a acordat toate sumele pe care le-a avansat cu acest titlu, față de care reține:
Prin demersul judiciar dedus judecății s-a solicitat de reclamanții apelanți să fie obligații pârâții intimați să-și dea acordul în vederea obținerii autorizației de construire, sub sancțiunea de daune interese, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru soluționarea cauzei la termenul din data de 05.10.2012 instanța în baza rolului activ a pus in discuția părților necesitatea administrării probei cu expertiză tehnică specialitatea construcții, probă pe care a încuviințat-o la același termen, stabilind plata unui onorariu de expert provizoriu în cuantum de 1000 lei câte 500 lei în sarcina fiecărei părți.
Din înscrisurile depuse la dosar se constată că reclamanții apelanți au achitat suma de 500 lei, (fila 69 din dosarul de fond) iar în urma refuzului pârâților de a achita partea care le-a revenit din onorariu a mai achitat suma de 500 lei( fila 82 din dosar fond).
Se mai reține că reclamanții au fost asistați și reprezentați pe parcursul derulării litigiului de mandatar avocat M. T., plătind un onorariu în cuantum de 2000 lei.
Potrivit art.274 VCPC partea care va cădea în pretenții va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Poziția juridică de parte câștigătoare în proces este determinată de raportul dintre conținutul obiectului acțiunii și rezultatul obținut prin hotărârea de soluționare a litigiului situație în care în lumina dispozițiilor art.276 VCPC atunci când pretențiile ce formează obiectul litigiului sunt admise numai proporțional, instanța poate să acorde celui care a câștigat procesul numai o parte din cheltuielile de judecată, proporțional cu pretențiile admise.
Observând considerentele expuse de instanța de fond se apreciază la aceasta și-a întemeiat soluția pe probele administrate în cauză, între care și raportul de expertiză care a fost efectuat tocmai în soluționarea primului capăt de cerere care a fost admis
Din partea finală a sentinței se reține că instanța a reținut suma de 2000 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată, stabilită în sarcina pârâților, fără însă a clarifica componența acestor cheltuieli atâta timp cât așa cum am expus mai sus reclamanții intimați au făcut dovada că au avansat sume de 3000 lei din care 1000 lei, onorariu expert și 2000 lei onorariu avocat.
Nu se poate reține susținerea pârâților în sensul că instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art.274 alin.3 NCPC și a redus onorariul de avocat, întrucât sentința nu cuprinde nicio referire la aceste dispoziții neputându-se aprecia în același timp dacă instanța de fond a aplicat dispozițiile art.276 NCPC.
În consecință tribunalul constată că această critică a apelantei privind soluționarea greșită a cererii privind cheltuielile de judecată, este fondată.
Instanța de apel apreciază că în speță nu sunt incidente dispozițiile art.276 VCPC având în vedere că pentru soluționarea primului capăt de cerere care a fost admis de prima instanță, a fost administrată proba cu expertiză specialitatea construcții pentru care reclamanții au achitat cu titlul de onorariu suma de 1000 lei, atat partea stabilită în sarcina acestora, cât și cea stabilită în sarcina pârâților, ca urmare a refuzului de a-și îndeplini obligația stabilită de instanță.
În ceea ce privește incidența dispozițiilor art.274 alin.3 VCPC instanța reține următoarele:
În lumina dispozițiilor art.274 alin.3 Cod proc. civilă, instanța este îndreptățită să aprecieze în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, față de mărimea pretențiilor, de complexitatea cauzei, de munca efectiv depusă de către avocat, dispoziții față de care s-a avut în vedere faptul că activitatea avocatului a constat în redactarea cererii de chemare în judecată și concluzii la termenele la care au avut loc dezbaterile.
În sensul celor arătate este și jurisprudența CEDO care, învestită fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi respectate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.
Art.274 alin.3 VCPC este menit să împiedice abuzul de drept, prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justițiabilului să beneficieze de o asistență judiciară calificată pe parcursul procesului.
Potrivit art. 31 alin. (1) din Legea nr. 51/07 iunie 1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, cu modificările si completările ulterioare, si art. 127 alin. (1) din Hotărârea nr. 64/03 decembrie 2011 privind adoptarea Statutului profesiei de avocat, cu modificările si completările ulterioare, pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu si la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său, iar la alineatele (2) si (3) ale art. 127 din statut se prevede că onorariile vor fi stabilite în raport cu dificultatea, amploarea sau durata cazului, stabilirea onorariilor avocatului depinzând de fiecare dintre următoarele elemente: timpul si volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit sau a activității cerute de client; natura, noutatea si dificultatea cazului; importanta intereselor în cauză; conlucrarea cu experți sau alți specialiști, impusă de natura, obiectul, complexitatea si dificultatea cazului; avantajele si rezultatele obținute pentru profitul clientului ca urmare a muncii depuse de avocat; situația financiară a clientului si constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante.
În acest sens instanța pentru aprecierea activității desfășurate de avocat va ține cont și de art.40 teza I legea 51/1996 care prevede că avocatul este dator să studieze temeinic cauzele, care i-au fost încredințate, angajate sau din oficiu, să se prezinte la fiecare termen de judecată, conform mandatului încredințat să manifeste conștiinciozitate și probitate profesională să pledeze cu demnitate față de judecători, ori părțile din proces, să depună concluzii scrise sau note de ședință ori de câte ori natura sau dificultatea ședinței de judecată cere aceasta, sau instanța de judecată.
Față de toate aceste criterii instanța de apel constată că acțiunea fost introdusă la data de 09.03.2012, fiind soluționată de prima instanță în luna decembrie 2013 (1 an și 9 luni), derulându-se pe parcursul a 15 termene de judecată din încheierile de ședință, reieșind că mandatarul avocat a fost prezent la fiecare termen, a susținut cererile reclamantului, punând concluzii asupra utilității probelor, exercitând în numele reclamantului-clientului asistat sau reprezentat toate drepturile procedurale necesare soluționării cauzei.
Luând în considerare și activitatea de consiliere anterioară introducerii litigiului, volumul activității prestate ca urmare a probelor administrate și a duratei mari de timp pe care s-a derulat litigiul, complexitatea medie a obiectului acțiunii, instanța de apel apreciază că onorariul de avocat de 2000 lei, este proporțional cu muncă prestată de acesta si cu complexitatea cauzei, situație în care nu va face aplicarea dispozițiilor art.274 alin.3 NCPC.
În consecință având în vedere prevederile art.296 VCPC urmează să admită apelul și să schimbe în parte sentința în sensul ca obligă pârâții către reclamant la plata sumei de 3000 lei din care 1000 lei onorariu expertiză și 2000 lei onorariu de avocat cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține în rest dispozițiile sentinței civile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite apelul formulat de apelantul - reclamant B. Ș., domiciliați în C., ., județul D., împotriva sentinței civile nr._/19.12.2013 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul cu nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți G. A., G. S., domiciliați în C., .,județul D..
Schimba în parte sentința în sensul ca obligă pârâții către reclamant la plata sumei de 3000 lei din care 1000 lei onorariu expertiză și 2000 lei onorariu de avocat cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține în rest dispozițiile sentinței civile.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Mai 2015.
Președinte, A. C. Tițoiu | Judecător, A. B. | |
Grefier, C. D. S. |
Red.jud.A.C.Tițoiu
Tehn.F.M./5 ex.
Jud.fond.C.C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 805/2015. Tribunalul DOLJ | Pretenţii. Decizia nr. 818/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
