Pretenţii. Decizia nr. 818/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 818/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 08-05-2015 în dosarul nr. 818/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 818/2015
Ședința publică de la data de 08 Mai 2015
Completul de judecată este constituit din:
Președinte - V. F. - judecător
Judecător - D. O.
Grefier - L. E. C.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta-reclamantă ASOCIAȚIA DE P. NR. 3 "N. T." împotriva sentinței civile nr. 7792 din 28.05.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți F. M., M. V., B. C., L. D., S. I. și V. E., având ca obiect despăgubiri civile.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns av. F. S. pentru apelanta-reclamantă, intimatul pârât S. I. personal, intimatul-pârât M. V. personal și asistat de av. P. A., av. P. A. pentru intimatul-pârât F. M., av. B. A. pentru intimatul-pârât B. C., intimatul-pârât V. E. personal și asistat de av. N. G.-V., lipsind intimatul-pârât L. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că s-a achitat taxa de timbru în cuantum de 50 lei, după care:
Instanța, apreciind necesar soluționării cauzei, în raport de criticile aduse prin motivele de apel, pune în discuție necesitatea depunerii la dosar a referatului cenzorului Asociației de P..
Av. S. pentru apelanta-reclamantă depune la dosar referatul cenzorului Asociației de P. din 15.04.2013, care se comunică și părților adverse. Acesta solicită încuviințarea probei cu înscrisul depus, deoarece a fost invocat prin motivele de apel, iar data întocmirii sale reprezintă momentul de la care curge termenul de prescripție.
Av. P., av. B. și av. N., având pe rând cuvântul, arată că nu solicită termen pentru observarea acestui referat.
Av. P. arată că, în raport de motivele de apel și obiectul acțiunii, acest referat nu are relevanță sub aspectul momentului de la care proprietarii aveau cunoștință de obligația de plată, iar, conform Legii nr. 230/2007, asociația de proprietari trebuia să aibă cunoștință despre toate cheltuielile.
Av. B. lasă la aprecierea instanței utilitatea probei cu referatul depus de apelanta-reclamantă.
Av. N., având cuvântul, solicit respingerea probei cu înscrisul depus, nefiind util soluționării cauzei.
Instanța, în temeiul art. 258, art. 255 și art. 254 alin. 2 pct. 4 N.C.P.C., încuviințează proba cu înscrisul depus de apelanta reclamantă, respectiv referatul cenzorului Asociației de P. din 15.04.2013, apreciind ca fiind utilă soluționării cauzei.
Părțile prezente, personal și prin apărători, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și deschise dezbaterile, motiv pentru care acordă cuvântul asupra apelului.
Av. S. pentru apelanta-reclamantă, având cuvântul, solicită admiterea apelului, anularea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se pronunța pe fondul cauzei, întrucât instanța de fond s-a pronunțat pe excepția prescripției raportat la modul cum a fost redactată acțiunea și precizarea la acțiune, conform motivelor de apel.
Av. P., pentru intimații-pârâți M. V. și F. M., având cuvântul, solicită respingerea apelului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile atacate, conform motivelor din întâmpinare. Solicită obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, sens în care depune chitanța de plată nr. 87/13.02.2015.
Av. N. pentru intimatul-pârât V. E., având cuvântul, solicită respingerea apelului, menținerea ca legal și temeinică a sentinței civile apelate, achiesând la concluziile avocatului P. A.. Solicită obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, sens în care depune chitanța de plată nr. 192/13.02.2015.
Av. B. pentru intimatul-pârât B. C., având cuvântul, solicită respingerea apelului, menținerea ca legal și temeinică a sentinței civile apelate, conform motivelor din întâmpinare. Solicită obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, sens în care depune chitanța de plată nr. 7/07.05.2015.
Intimatul-pârât S. I., având cuvântul, solicită respingerea apelului
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
La data de 22.11.2013 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr_ cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta Asociația de P. nr. 3 N. T., în contradictoriu cu pârâții F. M., M. V., V. E., B. C., L. D. și S. I., prin care solicită obligarea pârâților la plata sumei de 20.192,08 lei reprezentând sume repartizate ilegal tuturor proprietarilor asociației și care trebuie recuperate de la aceștia ca urmare a prescrierii termenului de acționare în judecată a debitorilor reali, obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta arată că prin procesul-verbal încheiat in data de 17 iunie 2010 comitetul executiv al Asociației de P. nr. 3 N. T. a hotărât ca pe listele de Întreținere ale lunii mai 2010 sa repartizeze suma de 20.192,08 lei reprezentând onorarii avocați si expertize tehnice din perioada 2007-2009. Aceste sume trebuiau achitate de persoanele vinovate si nu de toți proprietarii asociației. Astfel reclamanta arată sumele ce au fost achitate și persoanele care le-au primit în baza înscrisurilor emise de ele:
Chitanța nr. 32 din data de 26.06-2007 în suma de 1.000.00 lei reprezintă onorariu avocat cu fostul administrator M. S.. Dacă asociația de proprietari a obținut o sentința civila favorabila, atunci partea care pierde procesul achita si cheltuielile de judecata. Daca Asociația de P. prin sentința civila a fost obligata la plata cheltuielilor de judecata, atunci persoanele vinovate care nu au respectat legislația in vigoare sa suporte prejudiciul, nu proprietarii, care lunar prin listele de întreținere le achita salariile si indemnizațiile de mandat;
Chitanța nr. 320/21.01.2008 in suma de 2 500,00 lei reprezintă onorariu executor judecătoresc in dosarele de executare cu nr. 6/E/2008 si 13/E/2008 .Conform art. 669 alin. 2 N.C.pr.civ. și art. 39 din Legea nr. 188/2000, „Debitorul va fi ținut sa suporte si cheltuielile de executare stabilite sau după caz efectuate după înregistrarea cererii de executare si pana la data realizării obligației stabilite in titlul executoriu, prin executare voluntara"". Reclamanta arată că în acest caz rezulta fără dubii ca debitorul era obligat sa suporte cheltuielile de executare silita si nu ceilalți proprietari care nu au debite si nu au fost executați silit, iar comitetul executiv 1-a exonerat pe debitor de plata acestor cheltuieli, recuperându-le pe baza procesului-verbal încheiat in data de 17 iunie 2010 de la ceilalți proprietari.
Chitanța nr. 324/22.01.2008 in suma de 1.500,00 lei reprezintă onorariu executor judecătoresc in dosarele de executare cu nr. 6/E/2008 si 13/E/2008. Si in acest caz comitetul executiv al asociației de proprietari a procedat abuziv, încălcând legea si nerecuperând aceste cheltuieli de la debitori conform celor enunțate la paragraful anterior.
Chitanța nr. 346/18 02.2008 in suma de 250,00 lei reprezintă onorariu executor judecătoresc in dosarele de executare cu nr. 48/E/2008 privind pe D. E. cu domiciliul in b!.26, . cu domiciliul in . G., cu domiciliul în .. Aceasta suma trebuia recuperata de la debitorii pentru care s-a instituit executarea silita si nu de la toți proprietarii asociației.
Chitanța nr. 15/03.02.2009 suma de 1.000,00 lei reprezentând onorariu avocat in proces cu fostul administrator M. S.. Dacă asociația de proprietari a obținut o sentința civila favorabila, atunci partea care pierde procesul achita si cheltuielile de judecata. Daca Asociația de P. prin sentința civila a fost obligata la plata cheltuielilor de judecata, atunci persoanele vinovate care nu au respectat legislația in vigoare sa suporte prejudiciul, nu proprietarii, care lunar prin listele de întreținere le achita salariile si indemnizațiile de mandat.
Chitanța nr._/16.02.2009 în suma de 1.500,00 lei reprezentând contraexpertiza pentru blocul 25 prim. Reclamanta menționează ca proprietarii blocului 25 prim au achitat expertiza tehnica pentru a dovedi ca au fost furați prin încărcarea cheltuielilor cu reparația blocului, fiind înscrise cantități mai mari decât cele consumate real. Președintele F. M. pentru a dovedi ca materialele achiziționate de asociație sunt reale a contractat o contraexpertiza pe care a achitat-o din casieria asociației, iar aceasta a constatat ca prima expertiza tehnica corespunde realității. Reclamanta consideră ca cine a comandat contraexpertiza deși știa de la prima expertiza ca sunt diferențe intre cantitățile de materiale existente fizic si constatate de expertul tehnic si cele scriptice înscrise in facturile de achiziție. Reclamanta arată că menționează acest lucru deoarece ulterior asociația de proprietari l-a dat in judecata pe fostul administrator M. S. pentru a achita diferența de materiale constatata lipsa la cele doua expertize efectuate.
Chitanța nr._ /02.03.2009 în suma de 800,00 lei reprezentând onorariu avocat in proces cu proprietarii blocului B2 care au considerat ca sunt furați prin înscrierea in facturi de cantități de materiale mai mari decât cele consumate real. Prin sentința civila proprietari au avut câștig de cauza si atunci cine a hotărât angajarea avocatului si plata onorariului sa achite aceasta suma.
Chitanța nr._/02.03.2009 in suma de 500,00 lei reprezentând onorariu avocat in proces cu M. S. - fostul administrator pentru lipsa inventar. Aceasta suma trebuie recuperata de la fostul administrator M. S. sau de la persoanele vinovate care nu i-au constituit garanție materiala, garanție materiala suplimentara sau in lipsa acesteia conform Legii 230/2007, art. 38 „Pentru protejarea intereselor proprietarilor si ale asociației de proprietari împotriva riscurilor aferente activității de administrare . de imobile, persoane fizice sau juridice, de drept public ori de drept privat, pot încheia polițe de asigurare de răspundere civila profesionala".
Chitanța nr._/25.03.2009 in suma de 1.003,00 lei reprezentând contravaloare expertiza la blocul 25 prim. Aceasta sumă trebuia plătită de persoana care a determinat efectuarea acestei expertize sau de proprietarii blocului 25 prim, nu de toți proprietarii asociației.
Chitanța nr._/18.05.2009 în suma de 401,70 lei reprezentând contravaloare expertiza la blocul B2. Aceasta suma trebuia plătită de persoana care a determinat efectuarea acestei expertize sau de proprietarii blocului B2, nu de toți proprietarii asociației.
Chitanța nr. 321/02.06.2009_reprezentând onorariu avocat în proces cu R. N., ., . vedere prevederile art. 50 din Legea nr. 230/2007 care la alin. 1 prevăd „Asociația de proprietari are dreptul de a acționa in justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari nai mult de 90 de zile de la termenul stabilit", iar la al.2 „Acțiunea asociației de proprietari aste scutita de taxa de timbru".Conducerea asociației de proprietari daca știa ca nu are posibilitatea recuperării cheltuielilor cu avocatul de la debitoare nu trebuia sa il solicite, sau daca nu sa recupereze banii de la R. N. si nu de la toți proprietarii care nu au vina decât ca au ales acest comitet executiv care repartizează abuziv aceste cheltuieli.
Chitanța nr._/10.06.2009 reprezentând expertiza tehnică în proces cu R. N., ., . ca daca asociația de proprietari a obținut o sentința civila favorabila, atunci partea care pierde procesul, respectiv R. N. achita si cheltuielile de expertiza tehnica. Daca Asociația de P. prin sentința civila a fost obligata la plata cheltuielilor de expertiza, atunci persoanele vinovate care nu au respectat legislația în vigoare sa suporte prejudiciul, nu proprietarii, care lunar prin listele de întreținere le achita salariile si indemnizațiile de mandat pentru ca aceștia sa își facă datoria.
Chitanța nr._/11.09.2009 în suma de 501,70 lei reprezentând expertiza tehnica . ca proprietarii blocului B2 au achitat expertiza tehnica pentru a dovedi ca au fost furați prin încărcarea cheltuielilor cu reparația blocului, fiind înscrise cantități mai mari decât cele consumate real. Președintele F. M. pentru a dovedi ca materialele achiziționate de asociație sunt reale a contractat o contraexpertiza pe care a achitat-o din casieria asociației, iar prin aceasta s-a constatat ca prima expertiza tehnica corespunde realității. Reclamanta consideră ca cine a comandat contraexpertiza deși știa de la prima expertiza ca sunt diferențe intre cantitățile de materiale existente fizic si constatate de expertul tehnic si cele scriptice înscrise in facturile de achiziție sa achite si contravaloarea acesteia. Reclamanta menționează acest lucru deoarece ulterior asociația de proprietari l-a dat in judecata pe fostul administrator Murgila S. pentru a achita diferența de materiale constatata lipsa la cele doua expertize efectuate.
Chitanța nr._/30.09.2008 in suma de 500,00 lei, reprezentând obiecțiuni la raportul de expertiza efectuata la blocul 25 prim. Aceste obiecțiuni făcute la expertiza nu au constatat diferențe majore fata de expertiza inițiala care a concluzionat ca materialele consumare efectiv sunt in cantitate mult mai mica decât cele scriptice din facturi. Președintele F. M. prin aceste obiecțiuni la expertiza, in contraexpertiza a încercat sa mărească valoarea si cantitatea scriptica a materialelor consumate de administratorul Murgila S. la reparații.
Chitanța nr. 32/16.11.2009 in suma de 1.500,00 lei reprezintă onorariu avocat in proces cu blocul 25 prim. Conform celor expuse anterior asociația este scutita de taxa de timbru, iar daca președintele F. M. a achitat onorariu avocat a considerat, contrar tuturor expertizelor si contraexpertizelor efectuate, ca are dreptate. Daca sentința civila a fost favorabila asociației proprietarii blocului 25 prim sa achite cheltuielile de judecata proprietarii blocului 25 prim, in caz contrar cine a efectuat aceste cheltuieli fără noima, nu toți proprietarii asociației.
Chitanța nr. 253/09.04.2010 reprezentând onorariu avocat in proces cu blocul 25 prim pentru recurs. Reclamanta consideră ca si acesta suma se încadrează la cea achitata cu chitanța nr. 32/16.13.2009 si modul de recuperare al debitului este același.
Chitanța nr._/05.03.2010 in suma de 1.600.00 lei reprezentând prestație asistent expert contabil. Reclamanta consideră ca toate cheltuielile făcute cu avocații, cu expertizele, obiecțiunile la expertize si contraexpertizele au demonstrat fără niciun dubiu ca instanța a avut in vedere expertizele efectuate de experți profesioniști si la nicio sentința civila nu a dat câștig de cauza Asociației de P. nr. 3 N. T., reprezentata prin președintele F. M. care a antamat aceste cheltuieli fără a fi necesare și fără ca proprietarii asociației să aibă vreo vină.
18. Chitanța nr. 430/21.01.2008 în suma de 352,00 lei reprezintă onorariu executor judecătoresc în dosarele de executare cu nr. 6/E/2008 și 13/E/2008. Conform art. 669 al. 2 din Noul Cod de Procedura Civila si art. 39 din Legea nr. 188/2000 „Debitorul va fi ținut sa suporte si cheltuielile de executare stabilite sau după caz efectuate după înregistrarea cererii de executare si pana la data realizării obligației stabilite in titlul executoriu, prin executare voluntara". In acest caz rezulta fără dubii ca debitorul era obligat sa suporte cheltuielile de executare silita si nu ceilalți proprietari care nu au debite si nu au fost executați silit, iar comitetul executiv 1-a exonerat pe debitor de plata acestor cheltuieli, recuperându-le pe baza procesul ui-verbal încheiat in data de 17 iunie 2010 de la ceilalți proprietari.
Prin sentința civila nr. J 7848 din data de 26 noiembrie 2009 pronunțata de Judecătoria C., Asociația de P. nr. 3 N. T. a fost obligată la plata sumei de 2.500,00 lei cheltuieli de judecata către proprietarii blocului 25 prim care au dat in judecata asociația de proprietari reprezentata prin președinte F. M., pentru recuperarea cheltuielilor efectuate de aceștia pentru plata expertizei tehnice si pentru plata angajare avocat. Aceasta suma trebuie achitata de președintele F. M., care in loc sa verifice starea de fapt a luat de bun ce i-a comunicat administratorul M. S., a fost de acord cu sumele înscrise in listele de cheltuieli pentru blocul 25 prim, iar proprietarii in instanța au dovedit ca au dreptate si sumele înscrise in liste erau mai mari decât consumul efectiv.
Prin Decizia nr. 916 din data de 25 mai 2010 pronunțata de Tribunalul D., Asociația de Proorietari nr. 3 N. T. a fost obligata la plata sumei de 1.000,00 lei cheltuieli de judecata către proprietarii de la blocul 25 prim care au dat in judecata asociația de proprietari reprezentata prin președinte F. M., pentru recuperarea cheltuielilor efectuate de aceștia pentru plata angajare avocat. Reclamanta arată că aceasta suma trebuie achitata de președintele F. M., care a determinat proprietarii blocului 25 prim prin Înscrierea in listele de întreținere a altor sume sa acționeze in instanța Asociația de P. nr. 3 N. T. si sa aibă câștig de cauza.
În drept, reclamanta înțelege să-și întemeieze dispozițiile art. 1443 din Codul Civil, Legea nr. 287/2009.
În scop probatoriu solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
La data de 17.12.2013 pârâții F. M., M. V. și V. E. au depus întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâții invoca excepția anularii acțiunii ca netimbrata. Astfel, din parcurgerea considerentelor ce stau la originea cererii introductive, pârâții arată ca suma de 20.192,08 lei solicitata si reprezentând sume repartizate ilegal tuturor proprietarilor care sa fie recuperate de la pârâți nu este o suma ocazionata de recuperarea cheltuielilor de întreținere si eventualelor penalități de întârziere, pentru ca sa fie scutita de la plata timbrajului, conform Legii 230/2007. D. urmare, acțiunea astfel formulata trebuie respinsa pe cale de excepție ca fiind netimbrata, in măsura în care reclamanta este citata cu aceasta mențiune si nu dovedește achitarea timbrajului legal.
Se invocă excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamantei pentru suma pretinsa. Pârâții arată ca se poate observa ca sumele pretinse, conform chitanțelor si facturilor atașate cererii, provin din perioada iunie 2007 -aprilie 2010. Ori, dreptul la acțiune trebuia exercitat înăuntru termenului de trei ani, adică cu mult înainte de 22.11.2013. D. urmare, acțiunea este tardiv introdusa.
Pârâții invocă excepția nulității acțiunii introductive de instanța. Astfel, cererea calificata ca fiind pretenții este neregulat conceputa, contrar dispozițiilor art. 194 lit. d si e C., fiind astfel in prezenta dispozițiilor art. 196 alin. 1 C.p.c. Se observa in mod clar ca acțiunea nu conține motivele de drept pe care se sprijină (temeiurile juridice lipsesc) si nici dovezile pe care se sprijină. Ori, in aceste condiții, cererea urmează a fi anulata.
De asemenea se mai invocă excepția prematurității depunerii acțiunii. Pârâții arată că in acest tip de litigii este obligatorie procedura medierii, sens in care reclamanta era obligata ca mai înainte de a se adresa instanței de judecata sa efectueze aceasta procedura, astfel încât litigiul se putea soluționa amiabil; pârâții arată că puteau explica reclamantei despre fiecare suma de bani in parte si o convingeau ca nu exista nicio fapta ilicita cauzatoare de prejudicii si ca s-au depus toate eforturile pentru recuperarea tuturor sumelor de bani cheltuite la nivel de asociație (au si restituit sume de bani locatarilor), sens in care se putea încheia un acord de mediere. Așadar, acțiunea trebuie respinsa ca prematur introdusa.
O altă excepție invocată este excepția lipsei de interes in promovarea acțiunii. Pârâții arată că reclamanta asociația de proprietari nu justifica un interes născut, actual si legitim in promovarea acestei acțiuni, atât timp cat nu exista un prejudiciu in dauna acesteia sau interesele proprietarilor sunt fraudate in vreun fel. In urma probatoriului ce se va administra, se va dovedi împrejurarea ca pentru toate sumele de care se face vorbire in acțiunea introductiva au fost inițiate demersurile legale de recuperare, existând hotărâri judecătorești irevocabile si procese verbale de executare in acest sens. O parte din sumă a fost înapoiata locatarilor după recuperare execuțională, iar pentru alte sume executarea silita s-a încheiat, debitorii fiind insolvabili. Așadar, acțiunea trebuie respinsa pe cale de excepție, ca fiind lipsita de interes.
De asemenea pârâții invocă excepția inadmisibilității acțiunii. Arată că in lipsa temeiurilor juridice care ar fi trebuit sa justifice demersul juridic, si doar in prezența unor denumite generic pretenții, acțiunea este inadmisibila, întrucât nu exista un raport juridic direct creat intre asociația de proprietari si subsemnații in calitatea pe care am avut-o in cadrul comitetului cu privire la sumele pretinse. Se poate observa ca respectivele sume au ca izvor juridic convențiile dintre asociație si prestatorii de servicii (avocați, executori, experți etc.) așa cum rezulta din chitanțele si facturile depuse chiar de reclamanta.
În motivare, în ceea ce privește fondul cauzei, pârâții arată că alături de ceilalți trei parați, au făcut parte din comitetul de conducere al asociației. In aceasta calitate si cu girul proprietarilor au propus si adoptat directive privind conducerea asociației in raporturile cu proprietarii, cu furnizori de utilități si cu terții. Fiecare decizie a comitetului a fost dublata de hotărârea adoptata de adunarea generala a proprietarilor, inclusiv in raporturile juridice despre care se vorbește in acțiune. Ori, reprezentanții actuali ai asociației au votat in sensul celor stipulate mai sus, insa acum doresc tragerea noastră la răspundere pentru ceea ce înșiși au împărtășit in trecut.
Pârâții arată următoarele: 1. suma respectiva a fost achitata conform chitanței deja depuse, a făcut parte din lucrările dosarului_, hotărârea judecătoreasca devenita titlu executoriu a fost pusa in executare la B.E.J. L. N., iar după toate demersurile legale, debitorul a fost insolvabil. Dovada înțeleg sa o facă cu înscrisuri si martori. 2. Acea suma nu a fost achitata de debitor, ci doar debitul principal ce a făcut obiectul dosarului execuțional al B. I. C., iar cu majoritatea ceruta de lege, proprietarii au fost de acord cu încetarea executării. 3. Prima chitanța reprezintă avans onorariu executor, iar cea de-a doua diferența de onorariu, întrucât executorul judecătoresc a acceptat plata onorariului in rate. 4. Si in acest caz, in acord, s-a recuperat doar debitul principal, fără cheltuielile de executare, sens in care sunt înscrisurile aferente; 5. este vorba de cheltuielile ocazionate de cel de-al doilea litigiu cu M. si, in condițiile in care a rezultat încă din 2007 ca este debitor insolvabil, nu au mai cheltuit sume in plus cu executarea pe care nu le mai puteau recupera vreodată; hotărârea s-a luat la nivel de asociație. 6. Expertiza extrajudiciara a constituit apărarea asociației in litigiul cu . dosarul a fost pierdut irevocabil, sens in care s-a dispus restituirea banilor către locatari, iar aceștia i-au încasat pe baza de dispoziție de plata. 7. Pârâții arată că este vorba de cel de-al treilea dosar cu M., sens in care s-a luat hotărârea de a nu se mai pune in executare din pricina insolvabilității debitorului si a cheltuielilor ce nu se mai puteau recupera. 8. Este vorba de cel de-al treilea dosar cu M., sens in care s-a luat hotărârea de a nu se mai pune in executare din pricina insolvabilității debitorului si a cheltuielilor ce nu se mai puteau recupera. 9. Instanța le-a pus in vedere sa achitam onorariu de expert, iar procesul a fost pierdut. 10. Este vorba de cel de-al treilea dosar cu M., sens in care s-a luat hotărârea de a nu se mai pune in executare din pricina insolvabilității debitorului si a cheltuielilor ce nu se mai puteau recupera.
11. Sumele au fost câștigate in instanța, dar nu s-a putut face executarea.
12. Sumele au fost câștigate in instanța, dar nu s-a putut face executarea.
13. Este vorba de cel de-al treilea dosar cu M., sens in care s-a luat hotărârea de a nu se mai pune in executare din pricina insolvabilității debitorului si a cheltuielilor ce nu se mai puteau recupera. 14. Este vorba de cel de-al treilea dosar cu M., sens in care s-a luat hotărârea de a nu se mai pune in executare din pricina insolvabilității debitorului si a cheltuielilor ce nu se mai puteau recupera. 15. Este vorba despre litigiul cu . s-a pierdut în instanța irevocabil, iar parte din sume au fost restituite locatarilor. 16. Este vorba despre litigiul cu . s-a pierdut în instanța irevocabil, iar parte din sume au fost restituite locatarilor. 17. S-a achitat onorariul expertului asistent Stanica N. în dosar penal finalizat cu scoatere de sub urmărirea penală. 18. Acea suma nu a fost achitata de debitor, ci doar debitul principal ce a făcut obiectul dosarului execuțional al B.E.J. I. C., iar cu majoritatea ceruta de lege, proprietarii au fost de acord cu încetarea executării. 19. Dosarul a fost pierdut irevocabil, iar banii restituiți locatarilor pe baza de dispoziție de plată. Pârâții arată că pot face dovada cu înscrisuri și martori. 20. Calea de atac la dosarul de mai sus a fost pierdută, iar banii restituiți, conform înscrisurilor și martorilor.
În urma probatoriului ce se va administrat în cauza se va dovedi situația de fapt existentă în cadrul asociației, sens în care, pârâții consideră că acțiunea trebuie respinsă, atât pe cale de excepție cât și pe fondul cauzei.
În drept pârâții își întemeiază întâmpinarea pe dispozițiile art. 205 și urm. C..
În scop probatoriu solicită proba cu înscrisuri, interogatoriu, martori, expertiza și orice alte mijloace de probă utile, pertinente și concludente ce vor rezulta din dezbateri.
La data de 18.12.2013 pârâtul B. C. a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, pârâtul arată că prin cererea de chemare în judecata inițiata de noul președinte al Asociației de P. din care si pârâtul face parte, solicită obligarea sa in solidar cu ceilalți membri ai fostului comitet executiv al Asociației la plata unei sume de bani in cuantum de 20.192,08 lei despre care se considera ca ar fi repartizat-o ilegal tuturor proprietarilor din asociație .
Pârâtul arată că pe fond acțiunea este neîntemeiata, întrucât nu poate fi obligat pârâtul personal sa plătească acele sume de bani, neexistând vreun temei juridic al acestei obligări si nici măcar vreo culpa din partea pârâtului.
Pârâtul învederează că este adevărat ca in perioada 2007-2009 pentru plata onorarii avocați, experți,executori s-au plătit acei bani in vederea recuperării unor creanțe restante de la datornici, dar au fost achitați de către Asociație pentru interesul tuturor, iar nu din inițiativa pârâtului sau cu scopul de a prejudicia in vreun fel Asociația. Pârâtul arată că acele cheltuieli au fost necesare si utile iar daca nu le-ar fi făcut ar fi fost acuzați de neglijenta si pasivitate. De asemenea, pârâtul arată că li se imputa ca vechea conducere a Asociației ar fi responsabila de faptul ca Asociația a pierdut procese si a fost obligata de instanța la cheltuieli de judecata, de parca aceasta, in calitate de reclamant ar fi trebuit sa promoveze numai procese 100% câștigătoare .
Pârâtul arată că din ceea ce a constatat personal rezultă că debitele restante nu s-au putut recupera decât pe calea justiției, orice apel făcut la râu-platnici rămânând fără ecou, primind răspunsuri de genul:« pana terminați voi cu procesele poate fac eu rost de bani sa va mai dau ceva ».
Pârâtul învederează că a fost ales in calitate de membru al comitetului executiv datorita faptului ca s-a implicat in acțiunile cetățenești colective, iar sarcina trasata de președinte era aceea de a afișa listele cu cheltuielile de întreținere si de a citi apometre, in activitățile juridice ale Asociației nu a avut nicio implicare, întrucât nu era treaba sa si nu are studii de specialitate fiind electrician de meserie, in prezent pensionar .
Pârâtul arată că a semnat procesul-verbal din 17 iunie 2010 prin care s-a repartizat suma de_,08 lei tuturor membrilor Asociației la inițiativa președintelui cu știința secretarului, administratorului si ulterior cenzorilor, in condițiile in care le-a evidențiat la rubrica « alte cheltuieli » .
Pârâtul consideră ca a respectat intru totul prevederile Legii 230/2007 care la Art. 48. -(1) indica „ Stabilirea si repartizarea sumei care privește proprietatea . proprietar din cadrul condominiului se fac proporțional cu cota-parte indiviza din proprietatea . de asociația de proprietari pentru plata unor servicii de utilități publice sau de alta natura, legate de proprietățile individuale din condominiu si care nu se facturează individual pe fiecare dintre acestea, se repartizează dupa același criteriu care a stat la baza emiterii facturii, in conformitate cu prevederile contractului încheiat cu furnizorul respectivului serviciu." .
Daca a fost corecta sau nu repartizarea, urmează probabil sa se pronunțe organele abilitate, insa dupa cum e formulata acțiunea « trebuiau achitate de persoanele vinovate si nu de toți membri » pârâtul arată că se înțelege că el este vinovat și ar trebui să plătească cheltuielile cu avocați din dosarele pornite împotriva restanțierilor.
Din prevederile Legii 230/2007 care la Art. 32 (2) precizează ca" Pentru neîndeplinirea atribuțiilor ce le revin, membrii comitetului executiv, inclusiv președintele asociației de proprietari, răspund personal sau in solidar, dupa caz, in fata legii si a proprietarilor pentru daunele si prejudiciile cauzate proprietarilor in mod deliberat" pârâtul a tras concluzia ca doar daca nu își îndeplineam atribuțiile ce le reveneau, adică daca nu acționau in judecata datornicii sau ar fi cauzat deliberat prejudicii ar fi putut fi trași la răspundere personal, nicidecum ca s-au pierdut procese de catre Asociație.
Si tot conform aceleiași legi, pârâtul arată că la Art. 56 - (1) Constituie contravenții următoarele fapte: b) neîndeplinirea atribuțiilor de catre președinte, membrii comitetului executiv, cenzori, administrator de imobil; deci chiar am fi fost pasibili de amenda daca nu acționam conform normelor legale in vigoare având această obligație ex lege dar si dreptul corelativ, potrivit Art. 50. - (1) Asociația de proprietari are dreptul de a acționa in justiție pe orice j proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Pe cale de excepție pârâtul invocă: excepția prescripției extinctive, dreptul la acțiune este stins deoarece nu a fost exercitat in termenul general de 3 ani . Acțiunea a fost înregistrată la 22.11.2013 iar creanțele datează din 2007-2009. chiar daca dreptul la acțiune s-ar fi născut iunie 2010 tot este prescrisa acțiunea - excepția lipsei calității procesuale pasive .
Pârâtul citează din Legea 230/2007:
"Art. 30. - (1) Comitetul executiv, reprezentat de președintele asociației de proprietari, are următoarele atribuții:
a) duce la îndeplinire hotărârile adunării generale si urmărește respectarea prevederilor legale, a statutului si a acordului de asociere ale asociației de proprietari;
g)pentru scopul si activitățile asociației de proprietari, angajează si demite, încheie si reziliază contracte;
h)își asuma obligații, in nume propriu sau in numele proprietarilor membri
ai asociației de proprietari, privind interesele legate de clădire;
i)inițiază sau apară in procese, in nume propriu sau in numele proprietarilor
membri ai asociației de proprietari, interesele legate de clădire;
Pârâtul arată că nu și-a asumat in nume propriu nicio obligație, nu are niciun fel de vina, nu a plătit nimic din banii Asociației, nu a cauzat niciun prejudiciu, astfel incat nu poate avea calitate procesual pasiva.
In drept, pârâtul invocă art. 205 C.proc civ și arată că nu solicită probe în apărare.
La dosar au fost depuse următoarele: sentința civilă nr._, contract de vânzare-cumpărare, încheiere de autentificare nr. 777, nr. 1009, declarație, raport de expertiză judiciară.
Prin sentința civilă nr. 7792/28.05.2014 pronunțată de Judecătoria C. a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta Asociația de P. nr. 3 N. T. în contradictoriu cu pârâții F. M., M. V., B. C., L. D., S. I. și V. E..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 248 noul C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz,cercetarea în fond a cauzei.
În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc.
Ca urmare instanța va analiza cu prioritate excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei.
Potrivit art. 248 noul C.proc.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz,cercetarea în fond a cauzei.
În cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța, va determina ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc.
Ca urmare instanța a analizat cu prioritate excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei.
Sumele pretinse, conform chitanțelor si facturilor atașate cererii, provin din perioada iunie 2007 – aprilie 2010.
Prin decizia nr. 3537 din 9 septembrie 2013 Înalta Curte de Casație și Justiție Secția I civilă a hotărât că, în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. (4) din Legea nr. 287/2009 (Noul Cod Civil), precum și cele ale art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a noului Cod civil, sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Astfel, potrivit art. 1 din Decretul Lege 168/1958 dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege iar potrivit art. 3 termenul prescripției este de 3 ani .
Prescripția începe să curgă potrivit art. 7 de la data când se naște dreptul de acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.
Întrucât sumele pretinse, conform chitanțelor și facturilor atașate cererii, provin din perioada iunie 2007 – aprilie 2010, iar acțiunea a fost introdusă la data de 22.11.2013 a intervenit prescripția dreptului la acțiune al reclamantei.
Ca urmare, instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, apreciind că nu se mai impune analizarea celorlalte excepții invocate și, în consecință, a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Asociația de P. nr. 3 "N. T.", solicitând anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Arată că instanța de fond în mod greșit a reținut ca moment al începutului cursului prescripției dreptului la acțiune, data la care a fost întocmit fiecare act material.
Întrucât în speță obiectul cererii de chemare în judecată este dat de răspunderea civilă delictuală a părților, momentul la care sa început să curgă dreptul la acțiune îl reprezintă data înregistrării la sediul Asociației reclamante a referatului întocmit de către cenzorul Asociației de P. nr. 3 N. T., O. I., cu privire la efectuarea unor plăți de către asociației în mod nejustificat.
Toți pârâții din prezenta cauză au calitatea de subiect pasiv calificat, respectiv în calitatea lor de membrii ai Comitetului Executiv al Asociației, au dispus efectuarea unor plăți care nu se justifică raportat la dispozițiile legale în materie. În perioada în care pârâții erau membri ai Comitetului Executiv nu se putea formula o astfel de acțiune întrucât ar fi însemnat ca pârâții să-și invoce propria culpă.
Astfel, nașterea dreptului la acțiune este acela în care s-a stabilit în concret că a fost adus asociației un prejudiciu, iar acel prejudiciu nu se putea constata decât după ce pârâții și-au pierdut calitatea de membrii în Comitetul Executiv al asociației.
Intimații F. M., M. V., B. C., L. D., S. I. și V. E. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate.
Arată că nu există o eroare de calificare a obiectului acțiunii, întrucât chiar reclamanta a precizat că obiectul acțiunii îl constituie pretențiile bănești asupra lor, depunând expres actele la baza cărora s-a solicitat obligarea acestora.
Nu s-a pus niciodată problema învestirii instanței cu o acțiune în răspundere civilă delictuală a acestora, iar judecătoria nu putea să acorde mai mult decât s-a cerut sau să se subroge în drepturile părților ori să-și depășească limitele învestirii.
Nu poate fi primită apărarea conform căreia momentul de la care a început să curgă termenul de prescripție este 22.04.2013, adică data întocmirii referatului de către cenzor, deoarece este vorba de cheltuieli pretinse nejustificate din perioada 2007-2010 de care au avut cunoștință încă din acei ani. Chiar apelanta precizează că prescripția începe să curgă de la data când titularul dreptului la acțiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască nașterea lui.
Solicită a se constata că motivele de apel nu au suport real și probațional, urmând a fi respinse, sub rezerva înaintării căii de atac în termenul procedural, având drept consecință menținerea sentinței ca legală și temeinică.
Apelul este fondat, pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
Pârâții au invocat în fața primei instanțe mai multe excepții procesuale, printre care și excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Ordinea de soluționare a excepțiilor a fost determinată de instanță în temeiul art. 248 alin. 2 N.C.P.C., aceasta apreciind că se impune soluționarea cu prioritate a excepției de fond, absolută și peremptorie, referitoare la prescripția dreptului material la acțiune.
Prima instanță a reținut incidența dispozițiilor art. 1, art. 3 și art. 7 din Decretul nr. 167/1958, pe care le-a citat și într-o frază a motivat că "întrucât sumele pretinse, conform chitanțelor și facturilor atașate cererii, provin din perioada iunie 2007 - aprilie 2010, iar acțiunea a fost introdusă la data de 22.11.2013, a intervenit prescripția dreptului la acțiune al reclamantei".
Se observă că sentința apelată este deficitară sub aspectul motivelor de fapt și de drept care trebuie relevate pentru a vedea ce rațiuni sau raționamente logico-juridice au contribuit la formarea convingerii intime a judecătorului, motiv pentru care tribunalul apreciază că aceasta nu răspunde exigenței legale prevăzute de dispozițiile art. 425 alin. 1 lit. b) N.C.P.C., respectiv nu cuprinde o argumentare mai largă și explicită, în fapt și în drept, prin care să se justifice soluția adoptată, fiind lovită astfel de nulitate conform art. 174 alin. 1 și 2 N.C.P.C.
Mai întâi de toate, văzând că reclamanta a indicat în mod insuficient dispozițiile art. 1443 din noul Cod civil, ca reprezentând temeiul legal al acțiunii sale, text de lege care reglementează solidaritatea între debitori, era necesar, în primul rând, ca prima instanță să regularizeze în mod corespunzător cererea de chemare în judecată în temeiul art. 200 alin. 1 și 2 N.C.P.C., iar, în al doilea rând, dacă nu a solicitat lămuriri reclamantei, trebuia să clarifice din oficiu temeiul de drept al acțiunii (fundamentul legal al pretenției deduse judecății), deci să facă o încadrare în drept a motivelor de fapt expuse în cuprinsul cererii și să dea acesteia calificarea juridică exactă. Așadar, ținând cont și de principiul disponibilității părților în procesul civil, judecătorul putea să ceară lămuriri suplimentare reclamantei și chiar era obligat să califice în mod exact cererea din punct de vedere juridic, în aplicarea dispozițiilor art. 22 alin. 4 N.C.P.C. care reglementează principiul rolului activ al instanței în aflarea adevărului, acesta fiind un alt principiu de bază al procesului civil.
Numai după ce lămurea în mod concret temeiul de drept al cererii de chemare în judecată (cauza acesteia), instanța putea analiza condițiile în care operează excepția prescripției dreptului material la acțiune, respectiv termenul legal incident, momentul de la care acesta a început să curgă și momentul la care se poate considera împlinit (dacă acesta s-a împlinit), eventuala existență a unor cauze de întrerupere sau suspendare a cursului termenului de prescripție, precum și altele asemenea.
Pentru că instanța nu s-a preocupat să lămurească în special cauza cererii de chemare în judecată, care reprezintă un element de o importanță majoră, aceasta nici nu a fost în măsură să soluționeze în deplină cunoștință de cauză excepția prescripției dreptului material la acțiune.
De aceea, sentința apare ca fiind nemotivată în fapt și în drept, ceea ce reprezintă o încălcare a obligației impuse de dispozițiile procedurale citate, punând totodată instanța de apel în imposibilitatea obiectivă de a exercita controlul judiciar potrivit atribuțiilor cu care este învestită de lege.
În consecință, în baza art. 480 alin. 3 N.C.P.C., tribunalul va admite apelul, va anula sentința și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, observând că reclamanta a solicitat în mod expres luarea acestei măsuri prin cererea de apel.
În rejudecare, instanța de trimitere va lămuri temeiul legal al cererii de chemare în judecată, după care va soluționa excepțiile invocate de pârâți, ținând cont de ordinea de soluționare a acestora, pe care o va determina potrivit art. 248 alin. 2 N.C.P.C., urmând de asemenea să argumenteze temeinic, în fapt și în drept, soluția pe care o va adopta, indiferent dacă va rezolva litigiul în temeiul unei excepții procesual sau în fond.
Dacă prima instanță va aprecia că în speță este vorba de o cerere în răspundere civilă delictuală (astfel cum însăși reclamanta a susținut prin cererea de apel, depunând la dosar un referat întocmit de către cenzorul O. I. la data de 15.04.2013) și va analiza excepția prescripției dreptului material la acțiune, atunci va avea în vedere, raportat la fiecare pârât în parte, dispozițiile legale aplicabile, respectiv va stabili momentul de la care reclamanta a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe acela/aceia care răspunde/răspund de ea.
De asemenea, având în vedere soluția de trimitere a cauzei spre rejudecare și necesitatea soluționării procesului în mod unitar sub aspectul tuturor cererilor formulate, prima instanță va stabili culpa procesuală în funcție de soluția pe care o va pronunța și va avea în vedere toate cheltuielile de judecată efectuate de către părți, inclusiv cele suportate și probate în prezenta cale de atac, făcând aplicarea dispozițiilor art. 451-453 sau art. 455 N.C.P.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta-reclamantă Asociația de P. nr. 3 "N. T.", prin reprezentant legal, președinte C. T., cu sediul în mun. C., . Termic nr. 2, C.I.F._, împotriva sentinței civile nr. 7792 din 28.05.2014, pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți F. M., CNP -_, domiciliat în mun. C., .. C1, ., M. V., CNP -_, domiciliată în mun. C., .. 29, ., B. C., CNP -_, domiciliat în mun. C., ., ., ., L. D., domiciliat în mun. C., .. 39, ., S. I., CNP –_, domiciliat în mun. C., .. C1, ., județul D. și V. E., CNP -_, domiciliat în mun. C., .. C3, ., județul D..
Anulează sentința civilă apelată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 08 Mai 2015, la sediul Tribunalului D..
Președinte, V. F. | Judecător, D. O. | |
Grefier, L. E. C. |
Red. jud. D. O.
Tehnored. F.M./9 ex.
Data redactării: 02.06.2015
Jud. fond M.D. M.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 19/2015. Tribunalul DOLJ | Autorizarea executării obligaţiei de a face. Art. 580 ind.2... → |
|---|
