Pretenţii. Hotărâre din 10-09-2015, Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 1332/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1332/2015
Ședința publică de la 10 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C. Tițoiu
Judecător M. E. N.
Grefier G. D.
Pe rol judecarea apelului formulat de reclamantul CÎLȚA P. împotriva sentinței nr._/27.10.2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosar nr._, în contradictoriu cu pârâții B. D., B. O. G., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul a fost declarat în termen legal, a fost depusă la dosar dovada achitării taxei de timbru în cuantumul stabilit de instanță, se solicită judecarea cauzei în lipsă, au fost depuse concluzii scrise de către apelant.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
La 05 februarie 2014, a fost înregistrată pe rolul instanței, sub nr._, acțiunea in pretenții formulata de reclamantul Cîlța P., in contradictoriu cu pârâții B. D. si B. O. G., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligați pârâții la restituirea sumei de 1500 lei reprezentând contravaloarea muncilor agricole( arat, discuit, dat cu îngrășăminte, prașilă plus producția de 40% pe care i-au recoltat-o), lucrări pe care le-a efectuat pe suprafața de 0,50 ha.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că în anul 2012 i-a surprins pe pârâți când îi tăiau cocenii și i-au luat și o parte din producția de porumb.
Arată că este vecin cu pârâții în punctul,, Comuni,, și din anul 2012 de când i-au sustras producția i-a rugat sa-i dea contravaloarea muncilor agricole iar în anul 2013 le-a făcut câte o notificare sa-i restituie fiecare câte ½ din valoarea de 1500 lei până la 15.01.2014 dar aceștia au refuzat.
A solicitat încuviințarea probei cu martorii D. P. și R. M..
In drept acțiunea nu a fost motivata.
A depus dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 110 lei, copia CI,notificarea emisă către B. D. și B. O. G. la 30 12 2013 și confirmările de primire.
Prin sentința civilă nr._/27.10.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul Cîlța P., în contradictoriu cu pârâții B. D., si B. O. G..
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea precizată, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 1500 lei,ce reprezintă contravaloarea producției de porumb și coceni, bunuri însușite de pârâți de pe terenul său.
Din motivarea în fapt a acțiunii s-a constatat că reclamantul pretinde că pârâții ar fi săvârșit o faptă ilicită, sustrăgându-i o cantitate de porumb și coceni de pe terenul proprietatea sa, faptă comisă în anul 2012, acest aspect impunând aplicarea în cauză a dispozițiilor art.1357 și urm.N CC, referitoare la răspunderea civilă delictuală.
În aceste condiții, în cauză reclamantul era îndatorat să dovedească elementele esențiale ale răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită a pârâților, existența unui prejudiciu și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
S-a mai apreciat că probele administrate de reclamant în sensul arătat nu au fost în măsură să convingă instanța de temeinicia acțiunii reclamantului, depozițiile celor doi martori audiați la propunerea reclamantului fiind echivoce.
Astfel, atât martorul D. P., cât și martorul R. M. au relevat doar aspectul că l-au auzit pe reclamant făcând afirmații despre pârâți în sensul că aceștia ar fi sustras o parte din recolta aflată pe terenul proprietatea sa, însă nici unul dintre ei nu a perceput nemijlocit săvârșirea unei asemenea fapte și nici nu a putut estima dacă reclamantul a suferit vreun prejudiciu și, cu atât mai puțin, întinderea acestui prejudiciu.
Nici înscrisurile existente la dosar, inclusiv rezoluția emisă de P. de pe lângă Judecătoria C., nu oferă elemente care să poată conduce la concluzia că cei doi pârâți au săvârșit fapta ilicită despre care afirmă reclamantul, astfel că acțiunea formulată apare ca neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul Cîlța P., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea apelului, anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Apelantul a arătat că prima instanță trebuia să facă demersuri la Poliția Călărași spre a trimite procesul-verbal încheiat la fața locului de către Primăria comunei Călărași și nu a reținut în totalitate declarațiile martorilor propuși de către apelant.
Analizând cererea de apel prin prisma criticilor apelantului, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor art.476-477 NCPC Tribunalul reține următoarele:
Prin prezenta acțiune reclamantul apelant a solicitat obligarea pârâților la plata contravalorii muncilor agricole și producția de 40% pe care au recoltat-o de pe terenul proprietatea sa.
Din actele și probele dosarului se reține că pârâta B. D. a încheiat o convenție cu numitul Abaturi O. pentru a taia coceni de pe terenul acestuia, în urma căreia s-a deplasat cu fiul său pârâtul B. O. G. la terenul aparținând celui cu care au încheiat înțelegerea, teren aflat în pct.”Cumuni”.
Ajungând la locul amplasării terenului pârâții nu au identificat corect suprafața de teren proprietatea lui Abaturi O. și au început să taie coceni de pe terenul reclamantului, aspect despre care au luat cunoștință odată cu venirea acestuia la teren, moment în care au înțeles să lase cocenii tăiați pe terenul acestuia, fără a-și însuși vreo cantitate din aceștia.
Cele mai sus menționate au fost confirmate de reclamant, în cursul cercetării penale, de pârâți dar și persoana care îl însoțea pe reclamant respectiv numitul G. Stanică, cercetare penală care s-a finalizat cu neînceperea urmăririi penale față de pârâți pentru infracțiunea de furt, reținându-se că aceștia nu au acționat cu vinovăție.
În ceea ce privește depozițiile martorilor audiați la propunerea reclamantului apelant instanța de apel constată că niciunul dintre aceștia nu a fost prezent la teren atunci când pârâții au fost găsiți de reclamant tăind cocenii de pe terenul său, astfel martorul D. P. a precizat că l-a auzit pe reclamant când se adresa unei comisii că pârâții i-au tăiat și sustras cocenii, iar martorul R. M. a menționat că tot de la acesta a aflat că pârâții i-au tăiat cocenii, însă a mai precizat că a putut observa că pe terenul reclamantului se aflau depozitate două brațe de coceni.
Din cele mai sus expuse se apreciază pe de o parte că niciunul dintre martori nu a perceput personal cele relatate de reclamant, insă cel de-al doilea martor a confirmat că erau depozitați coceni pe terenul reclamantului, aspect care se coroborează cu cele declarate în cursul urmăririi penale atât de pârâți cât și de martorul G. Stanică, ce a fost prezent în ziua în care reclamantul i-a găsit pe pârâți tăind coceni de pe terenul său.
Critica apelantului reclamant privind faptul că instanța de fond ar fi trebuit să facă demersuri pentru a fi înaintat dosarul care se regăsește la Poliție, nu poate fi reținută având în vedere că normele instituite prin dispozițiile art.22 NCPC care consacră principiul rolului activ al judecătorului, nu instituie o obligație a acestuia de a dispune probe din oficiu în completarea materialului probator, ci un drept al acestuia, dispozițiile art.10 din același act normativ instituind în sarcina părților obligația de a-și proba pretențiile.
Din actele dosarului se mai constată că la interpelarea instanței la termenul din data de 27.10.2014, anterior finalizării cercetării judecătorești reclamantul apelant a învederat că nu mai are alte cereri de formulat, situație în care instanța a apreciat că cercetarea judecătorească este finalizată, fără a aprecia că mai este necesară suplimentarea probatorului.
Instanța de apel nu va reține nici critica privind nereținerea depozițiilor testimoniale, din considerentele expuse de judecătorului fondului putându-se aprecia că acestea au fost evaluate prin prisma întregului material probator și a împrejurărilor în care au fost percepute aspectele relatate, nefiind considerate ca fi lămuritoare pentru stabilirea vinovăției pârâților.
De altfel se mai constată că apelantul reclamant nu a solicitat nici prin cererea de apel noi probe, pentru a dovedi pretențiile sale, instanța de apel analizand cauza dedusă judecății prin prisma materialului probator administrat la instanța de fond.
Pentru cele mai sus expuse se apreciază că reclamantul apelant nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale respectiv a faptei ilicite a pârâților, a vinovăției și prejudiciului, având în vedere că pârâții au înțeles să lase cocenii tăiați pe terenul reclamantului când au luat cunoștință de faptul că terenul nu este proprietatea numitului Abaturi O., aspecte reținute si de instanța de fond în mod corect.
Pentru toate aceste motive instanța apreciază că apelul este nefondat și în temeiul art.480 alin.1 NCPC urmează să îl respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de reclamantul Cîlța P., domiciliat în comuna Călărași, ., județul D.,cnp_ împotriva sentinței civile nr._/27.10.2014, pronunțată de Judecătoria Craivoa, în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții B. D. si B. O. G., ambii domiciliați în comuna Călărași, ., județul D..
Ia act ca apelantul nu solicita cheltuieli de judecata.
Definitiva.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Septembrie 2015.
Președinte, A. C. Tițoiu | Judecător, M. E. N. | |
Grefier, G. D. |
Red.jud.A.C.Tițoiu
Tehnored.F.M./5 ex.
Jud.fond.M. M.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 491/2015. Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1324/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
