Rezoluţiune contract. Sentința nr. 2/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 11-09-2015 în dosarul nr. 1347/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1347/2015
Ședința publică de la 11 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. F.
Judecător M. N.
Grefier C. C. S.
Pe rol judecarea apelului declarat de reclamanta B. I. în contradictoriu cu pârâții B. N. C., B. G., împotriva sentinței civile nr._ din 28 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._/215/2013 având ca obiect.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta reclamantă, personal și asistată de av. M. M. și intimații pârâți prin reprezentant convențional, av. I. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este declarat și motivat în termen, după care:
Instanța, din oficiu, fiind primul termen de judecata, pune în discuție estimarea duratei cercetării procesului.
Av. M. M. pentru apelanta reclamantă estimează durata cercetării procesului la 30 de zile.
Av. I. D. pentru intimați estimează cercetarea procesului la un singur termen.
Instanța, în temeiul art. 238 C.p.civ., estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la un singur termen de judecată.
Instanța pune in discuție probatoriile .
Av. M. M. pentru apelanta reclamantă solicită proba cu înscrisurile depuse deja la dosar.
Instanța interpelează apelanta cu privire la celelalte probe solicitate prin cererea de apel.
Av. M. M. pentru apelanta reclamantă precizează că nu mai insistă în proba cu interogatoriu și proba testimonială.
Av. I. D. pentru intimații pârâți, având cuvântul arata ca nu se opune probei cu înscrisuri.
Instanța, în temeiul art 479 alin 2 C. coroborat cu art 258 și 255 C., apreciind proba utila soluționării cauzei, încuviințează proba cu înscrisurile depuse împreună cu cererea de apel și comunicate părții adverse și nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat, declară închisă cercetarea judecătorească și deschide dezbaterile pe fond .
Av. M. M. pentru apelanta reclamantă solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea sentinței civile în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Av. I. D. pentru intimații pârâți solicită respingerea apelului, menținerea sentinței civile ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr_ la data de 23.09.2013, reclamanta B. I. a chemat în judecată pe pârâții B. Nistoras C. si B. G., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 6326/26.08.2008 a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere pentru imobilul proprietatea sa compus din apartament cu 2 camere, dependințe aferente, având o suprafață utilă de 41,28 mp, situat în C., .. 121 D, ., D., imobil identificat cu nr. cadastral nr. 5259/1 înscris în Cartea funciară nr._ a localității C., cu obligația de a o îngriji și întreține cu cele necesare traiului pe tot restul vieții sale, la data încheierii actului, stabilind că valoarea întreținerii este de 28.217 euro.
A precizat reclamanta că pârâții nu i-au acordat întreținere de la data încheierii contractului, plecând în străinătate. Reclamanta a mai arătat că ea este o persoană în vârstă și bolnavă și are nevoie să o îngrijească și să o întrețină cu toate cele necesare traiului zilnic și să îi asigure medicamentația necesară. Vecinii sunt cei care îi procură cele necesare traiului, deoarece reclamanta nu se poate deplasa.
A mai menționat reclamanta că, în momentul în care vin în țară, pârâții vin în domiciliul reclamantei și o amenință și îi solicită să părăsească apartamentul pentru că ei sunt proprietari. La sfârșitul lunii august 2013 pârâții au venit în domiciliul său și au bruscat-o, solicitându-i să părăsească apartamentul.
Astfel, pârâții refuză să-și îndeplinească obligația de întreținere pe care și-au asumat-o, reclamanta fiind întreținută de alte persoane, care nu au nici o obligație față de reclamantă.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1639 și urm. Cod civil.
La data de 27.11.2013 pârâții au depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantei ca fiind nelegală și netemeinică.
Pârâții au arătat că anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere cu reclamanta, aceasta acumulase datorii la întreținerea imobilului în cauză și pentru că nu mai făcea față datoriilor la întreținere fără să își pericliteze nivelul de trai, i-a contactat pe pârâți și le-a propus să încheie un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, dar cu condiția ca pârâții să-i achite datoria pe care o avea la asociația de proprietari și pe parcursul derulării contractului până la decesul acesteia să-i achite periodic bani pentru ca să facă față datorilor curente.
Se susține de către pârâți că fiind în situația în care acumulase datorii și mai mari la întreținerea imobilului la care s-au adăugat penalități de întârziere cu consecința recuperării restanțelor de asociația de proprietari, prin executarea silită a imobilului, pentru a evita o asemenea situație, reclamanta le-a încheiat pârâților acest contract, iar după încheierea contractului a cărui reziliere se cere, pârâții au achitat datoriile reclamantei la întreținere pe mai multe luni restante.
Au mai menționat pârâții că reclamanta avea datorii la diverse bănci și începuse deja să primească somații, iar adevăratul motiv pentru care reclamanta a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu pârâții a fost acela că avea nevoie de bani pentru achitarea unor datorii personale.
Ulterior, au precizat pârâții, au plecat în străinătate pentru a putea face față datoriilor proprii, dar și pentru a plăti reclamantei sumele necesare și la care s-au înțeles anterior. Astfel, i-au trimis acesteia sume importante de bani în fiecare lună în funcție de nevoile acesteia, suma totală fiind de 5970 euro adică 26.268 lei, așa cum rezultă din actele depuse la dosar.
În total, au achitat reclamantei suma de 27.568 lei, reprezentând sume lunare achitate și suma achitată anterior privind datorii restante la întreținerea imobilului acumulate de reclamantă, sumă pe care o solicită a le fi restituită în caz de reziliere a contractului, repunând părțile în situația anterioară. Au mai arătat pârâții că, pe lângă toate acestea, au achitat toate impozitele aferente imobilului, au fost de nenumărate ori la domiciliul reclamantei, după încheierea contractului, unde i-au dus cele necesare, haine, alimente, medicamente, au făcut curățenie și igienizare imobil, au trimis persoane care i-au făcut diverse lucrări în imobil și pe care le-au plătit pentru serviciile lor.
Pârâții au arătat că în vara acestui an când au venit la reclamantă, acesta a refuzat să-i primească în imobil, considerând că adevăratul motiv pentru care face acest lucru este acela că între timp a reușit cu sumele trimise să achite datoriile la bancă și consideră că se poate descurca singură.
Pârâții au menționat că, în cazul în care creditorul refuză primirea întreținerii el nu va putea obține rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, deoarece nu poate fi sancționat debitorul neculpabil, iar reclamanta refuză întreținerea și sumele de bani pe care i le-au trimis în primele luni.
La termenul de judecată din data de 14.03.2014, pârâții-reclamanți au depus cerere reconvențională, prin care au solicitat suma de 31.568 lei achitată reclamantei până în prezent.
În motivarea cererii, pârâții au reiterat cele menționate în întâmpinare și au mai susținut că au achitat în total reclamantei suma de 31.568 lei și că nu solicită cheltuielile efectuate cu hrana, alimentele, medicamentele, cheltuieli de igienizare imobil, deci cele necesare traiului, ci sumele de bani cu care au creditat reclamanta și care sunt dovedite cu transferurile bancare depuse la dosar.
Astfel, în cazul în care acțiunea în reziliere a contractului va fi admisă, efectul va fi acela de repunere a părților în situația anterioară, în sensul că imobilul o să revină în patrimoniul reclamantei, iar sumele de bani achitate se vor întoarce la cei care le-au plătit.
Au precizat pârâții că nu este vorba despre restituirea unor prestații și obligații asumate prin contract, deoarece nu solicită restituirea cheltuielilor făcute cu întreținerea reclamantei, ci este vorba despre sumele de bani plătite reclamantei, așa cum a fost de fapt înțelegerea dintre ei.
Au mai menționat pârâții că, dacă instanța va considera că sumele de bani achitate reclamantei fac parte din întreținerea acesteia, atunci nu se poate admite rezilierea contractului, iar în situația în care instanța va considera că sumele de bani plătite nu reprezintă întreținere, atunci acestea trebuie restituite și părțile să fie repuse în situația anterioară.
La data de 25.04.2014, reclamanta-pârâtă a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii reconvenționale.
În motivarea întâmpinării, reclamanta-pârâtă a arătat că pârâții-reclamanți nu i-au achitat suma de 31.588 lei, deoarece ea nu a avut nici o datorie la întreținere care să pună în pericol apartamentul prin vânzarea lui și nu a avut nici un împrumut în bancă pentru a încheia cu pârâții un contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, pentru ca din sumele pe care le primea de la pârâți să-și achite datoriile. A mai arătat că a primit de la pârâți suma de 1.000 lei astfel cum se prevede în contract, care au fost folosiți pentru cheltuielile efectuate cu hrana, medicamentele, iar diferența de 28.500 euro nu a primit-o, numai un an de zile pârâții trimițându-i bani pentru cele necesare traiului.
Reclamanta pârâta a arătat că înțelegerea de la data încheierii contractului de întreținere a fost aceea de a o îngriji și întreține cu cele necesare traiului, pe tot restul vieții ei, pârâții urmând să fie prezenți în domiciliul ei pentru a o îngriji și nu să îi trimită diverse sume de bani. La data de 14.11.2014, pârâții-reclamanți au depus precizare la cererea reconvențională prin care au arătat că suma de 31.568 lei este alcătuită din suma de 5970 euro, echivalentul a 26.268 lei reprezentând sume achitate reclamantei prin virament bancar conform dovezilor de plată depuse la dosarul cauzei, suma de 1000 lei achitată drept avans conform contractului de vânzare-cumpărare, suma de 1200 lei cheltuieli cu încheierea contractului și suma de 3100 lei achitată reclamantei înainte de încheierea contractului pentru achitarea creditelor bancare ale acesteia și plata restanței la întreținere.
Au mai menționat pârâții-reclamanți că în situația în care instanța nu o să considere această sumă ca fiind întreținere, se impune repunerea părților în situația anterioară, . a imobilului și restituirea sumei către pârâți, aceasta fiind o plată nedatorată, reclamanta îmbogățindu-se fără just temei pe seama lor.
Prin sentința civilă nr._/28.11.2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B. I., în contradictoriu cu pârâții B. Nistoras C. și B. G., ca neîntemeiată și a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți B. Nistoras C. și B. G., în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă B. I., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că, la data de 26.08.2008, între reclamantă și pârâți s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 6326/26.08.2008 de BNP T. M. D., prin care reclamanta a declarat că dă în deplină proprietate pârâților apartamentul proprietatea sa, cu două camere și dependințele aferente, având o suprafață utilă de 41,28 mp, situat în municipiul C., cartier Craiovița Nouă, . 1, apartament 1, județul D., imobil identificat cu număr cadastral 5259/1, înscris în Cartea funciară nr._ a localității C., transmițându-se totodată către pârâți și cota indiviză din dreptul de coproprietate perpetuă și forțată asupra părților din . în comun de toți coproprietarii acestuia și dreptul de folosință asupra terenului aferent imobilului pe toată durata existenței construcției, reclamanta rezervându-și dreptul de uzufruct asupra imobilului.
A mai reținut judecătoria ca, potrivit clauzelor contractuale, prețul vânzării este de 28.500 euro, din care vânzătoarea întreținută a primit de la cumpărătorii întreținători suma de 1.000 lei, echivalentul a 283 euro, iar de restul de 28.217 euro, cumpărătorii întreținători s-au obligat să o îngrijească și să o întrețină cu toate cele necesare traiului zilnic (procurarea și prepararea hranei, igiena locuinței), să îi asigure medicamentația necesară, iar la deces să o înmormânteze potrivit obiceiurilor creștinești, să nu o interneze în cămine de bătrâni sau alte instituții abilitate în acest sens.
Instanța a reținut și că, prin contractul în cauză, reclamanta și-a rezervat dreptul de uzufruct viager cu privire la imobilul înstrăinat, scopul prefigurat de vânzătoare fiind obținerea întreținerii, și nu a prețului imobilului, astfel că voința părților a fost de a încheia un contract de întreținere.
Contractul de întreținere fiind un contract sinalagmatic, în cazul neexecutării obligației de întreținere stabilite prin contract, beneficiarii întreținerii pot cere rezoluțiunea acestuia în temeiul art. 1020 C.civ. din 1864, aplicabil în cauză raportat la data încheierii contractului.
S-a apreciat de către instanță că, astfel cum rezultă din aceste dispoziții legale, o condiție esențială pentru desființarea contractului este ca neexecutarea să fie imputabilă debitorului. Noțiunea de întreținere include multiple prestații, iar executarea corespunzătoare a obligației de întreținere, când izvorul ei este un contract, implică pe lângă prestația materială și o componentă psihologică, dată de caracterul „intuitu personae” al contractului de întreținere, care se întemeiază, în realizarea conținutului său economic, pe un raport de încredere și apropiere.
Din înscrisurile depuse de pârâți la dosar, instanța a reținut că începând cu anul 2007, pârâții au trimis lunar reclamantei prin virament bancar diverse sume de bani.
Contractul de întreținere a fost încheiat în luna august 2008, iar după încheierea actului pârâții au plecat în străinătate, venind în locuința reclamantei sporadic, insă nu s-a prevăzut obligația pârâților de a se muta în locuința reclamantei pentru a presta o întreținere zilnică efectivă.
Astfel, a reținut prima instanță, în contract s-a prevăzut în termeni generali obligația de întreținere a pârâților, respectiv procurarea și prepararea hranei, igiena locuinței, să îi asigure medicamentația necesară, până la deces.
Având în vedere aceste aspecte și față de împrejurarea că din anul 2008 și până la data introducerii cererii de chemare în judecată în anul 2013, reclamanta a acceptat în executarea obligației de întreținere ca pârâții să-i achite lunar o sumă de bani pentru satisfacerea traiului zilnic, instanța a reținut că, în realitate, plata acestei sume de bani lunare a fost acceptată de comun acord ca și executare a obligației contractuale de întreținere din partea pârâților. În acest sens, instanța a avut in vedere și răspunsul la întrebarea nr. 2 din interogatoriul reclamantei, care a recunoscut că înțelegerea părților a fost aceea ca pârâții să-i achite lunar sume de bani, timp de un an de zile. De asemenea, martora S. T. C. a arătat că reclamanta i se plângea des că pârâții nu o mai ajută, nu îi mai trimit bani, iar martora I. M. a arătat că la momentul încheierii contractului pârâții s-au obligat să stea în Spania un an de zile și nu și-au asumat prea multe angajamente în momentul încheierii contractului.
Instanța a reținut că întreținerea prestată de pârâți este una atipică, dar aceasta a fost înțelegerea părților, aspect care rezultă și din conduita reclamantei, care la momentul încheierii contractului de întreținere cunoștea faptul că pârâții vor pleca în străinătate, astfel că nu vor putea presta o întreținere efectivă și care timp de 5 ani de zile a acceptat plata unei sume de bani, în îndeplinirea obligației de întreținere asumate de pârâți.
Față de cele reținute, instanța a constatat că în cauză pârâții și-au îndeplinit obligația de întreținere asumată față de reclamantă, astfel cum a fost înțelegerea părților, nefiind îndeplinite condițiile art. 1020 Cod civil.
În raport de aceste considerente de fapt și de drept, instanța a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Pe cale de consecință, având în vedere că astfel cum s-a reținut anterior, sumele de bani achitate de pârâți reclamantei au fost date cu titlu de întreținere, instanța a respins cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta B. I., prin care solicită schimbarea în totalitate a sentinței, în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea apelului, se arată de către apelanta că a formulat acțiune pentru a se dispune rezilierea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere încheiat cu pârâții la data de 26.08.2008 deoarece la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere înțelegerea cu pârâții a fost de a o îngriji și întreține cu cele necesare traiului pe tot restul vieții, aceștia urmând să fie prezenți în domiciliul său, nu să îi dea sume de bani.
Mai susține apelanta ca, atunci când a avut loc înțelegerea dintre părți, pârâții au arătat că vor sta în străinătate până la sfârșitul anului 2008, după aceea urmând să se stabilească în țară și să îi acorde întreținere.
Apelanta reclamanta arată că în contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere nu este stipulată nici o convenție, în sensul de a i se achita vreo sumă de bani pentru întreținere, în contract se prevede că pârâți trebuie să îi asigure toate cele necesare traiului, procurare și prepararea hranei, igiena locuinței și să îmi asigure medicamentația necesară, zilnic.
Motivarea instanței de fond că pârâții nu și-au luat obligația de a se muta în locuința sa pentru a presta o întreținere zilnică, consideră că contravine dispozițiilor legale, că părțile pot conveni ca debitorul să locuiască și în altă parte nu împreună cu întreținutul, dar întreținerea se acordă în natură, obiectul îl constituie acordarea de hrană, îmbrăcăminte, îngrijiri medicale, plata utilităților.
Întreținătorul are obligația succesivă ca zi de zi pe toată durata contractului să acorde întreține în natură întreținutului său.
Se susține în apel că, din declarațiile martorilor audiați în cauză a reieșit faptul că nici o dată pârâții nu i-au acordat întreținere și că a fost nevoită să apeleze la martorii audiați sau la vecini pentru a-i acorda întreținere și a-i procura medicamentele în momentul în care aceasta nu s-a putut deplasa și, în momentul în care pârâții au venit în țară, au amenințat-o și au solicitat să părăsească apartamentul pentru că ei doresc să vândă acest apartament și cu banii rezultați să își achite apartamentul cumpărat în Spania.
Apelanta susține că nu avea cum să accepte propunerea pârâților de a părăsi țara și a merge cu ei în Spania, atâta timp cât aceștia nu i-au acordat întreținere niciodată în țară, cu atât mai mult nu îi acordau întreținere cât ar fi plecat într-o țară străină și că în contractul de întreținere nu se stipulează faptul că reclamanta ar trebui să își părăsească apartamentul și să se mute într-un apartament al pârâiților și nici să fie internată într-un cămin de bătrâni.
Se susține că obligația de întreținere poate fi transformată într-o sumă de bani doar dacă întreținutul a solicitat expres executarea contractului prin echivalent și este posibilă cu acordul părților contractante, reprezintă o novație prin schimbarea de obiect prin care se sting vechile obligații existente și are loc înlocuirea acesteia cu o nouă obligație care schimbă contractul într-o rentă viageră, iar faptul că apelanta a recunoscut la interogatoriu că a primit un an de zile sume de bani nu este de natură să modifice contractul de întreținere.
Se arata in motivarea apelului că martorii au învederat că, după trecerea unui an de la data încheierii contractului, pârâții nu i-au mai trimis nici o sumă de bani și ca a încheiat acest contract având în vedere că pârâții sunt nepoți reclamantei și că este o femeie în vârstă și bolnavă care are nevoie de îngrijire.
Reclamanta menționează că a avut bani suficienți având în vedere că a primit sume de bani de la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, așa cum rezultă din actele depuse și că pârâții nu i-au achitat nici o dată suma de 31.588 lei așa cum susțin aceștia.
În drept, apelul este întemeiat pe dispozițiile art. 480 C.pr.civ.
În apel s-a administrat proba cu înscrisuri.
Deliberând asupra apelului, Tribunalul apreciază ca acesta este fondat din considerentele ce succed:
Apelanta reclamanta a învestit instanța de fond cu o acțiune in care a solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauza de întreținere încheiat cu pârâții deoarece aceștia nu și-au executat niciodată obligația pe care și-au asumat-o prin contract și și-a întemeiat cererea pe disp art 1639 și urm cod civil, iar prima instanță a analizat daca sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art 1020 din Vechiul cod civil.
Tribunalul apreciază că, dat fiind faptul că in speță este vorba despre un act juridic încheiat înainte de . Noului Cod Civil, în cauză se aplică dispozițiile Vechiului cod civil, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil.
Deși in vechiul cod civil contractul de întreținere nu era un contract numit, practica si doctrina a statuat că noțiunea de întreținere presupune o obligație complexă, care privește, pe de o parte, mijloacele necesare traiului (în care se includ: alimente, îmbrăcăminte, locuință, cele necesare îngrijirii sănătății etc.), iar, pe de altă parte, mijloacele necesare satisfacerii nevoilor spirituale ale creditorului (în care se includ nevoile culturale, artistice, științifice, de informare etc.) și că aceasta este adaptata in funcție de nevoile întreținutului și de posibilitățile debitorilor cunoscute de întreținut la data încheierii contractului .
Apelanta a criticat soluția instanței de fond pentru netemeinicie arătând, în esență, ca aceasta a reținut greșit ca ar fi convenit cu pârâții ca aceștia sa presteze întreținerea prin plata unor sume de bani lunare, pe care oricum pârâții nu le-au plătit decât in primul an de la încheierea contractului.
Totodată apelanta a criticat soluția primei instanțe și pentru nelegalitate întrucât aceasta a reținut că pârâții nu și-au luat obligația de a se muta în locuința sa pentru a presta o întreținere zilnică, fapt ce consideră că este in contradicție cu dispozițiile legale care sunt in sensul că părțile pot conveni ca debitorul să locuiască și în altă parte nu împreună cu întreținutul, dar întreținerea se acordă în natură, obiectul îl constituie acordarea de hrană, îmbrăcăminte, îngrijiri medicale, plata utilităților .
Criticile privind netemeinicia soluției primei instanțe sunt întemeiate.
Astfel, prima instanță a reținut din declarațiile martorilor audiați și din răspunsul reclamantei la interogatoriu că reclamanta a acceptat în executarea obligației de întreținere ca pârâții să-i achite lunar o sumă de bani pentru satisfacerea traiului zilnic și că plata acestei sume de bani lunare a fost acceptată de comun acord ca și executare a obligației contractuale de întreținere din partea pârâților.
Tribunalul apreciază că prima instanță a dat o apreciere greșită probelor întrucât, din răspunsul reclamantei la interogatoriu, rezultă că între părți a existat o înțelegere privind executarea întreținerii prin plata unor sume de bani doar in anul 2008 deoarece pârâții nu locuiau in țara.
În acest sens este și depoziția martorei I. M. care a arătat că pârâtul și-a luat angajamentul să se întoarcă din Spania, să renoveze apartamentul și să locuiască împreuna cu reclamanta.
Aceste aspecte se coroborează inclusiv cu înscrisurile depuse de pârâți la dosar (filele 206-318 dosar fond) din care rezulta ca pârâți i-au trimis reclamantei sume de bani in anul 2007 si 2008, înainte de încheierea contractului, deci acestea nu reprezentau o executare a contractului care încă nu exista, iar, după încheierea contractului i-au trimis sume de bani cuprinse intre 50 și 100 aproximativ lunar, dar numai pana la sfârșitul anului 2009; în anii 2010 și 2011, pârâții nu au trimis nici o suma de bani și au reluat trimiterea sumelor de bani în anul 2012.
De altfel, nici măcar pârâții nu au pretins existența unei astfel de convenții.
Astfel, în întâmpinarea formulată, pârâții au arătat doar că au plătit reclamantei sume de bani, înainte și după încheierea contractului de întreținere, sume de bani a căror restituire au solicitat-o prin cerere reconvențională, precizând, la filele 332-333 dosar fond, ca solicita restituirea sumelor in temeiul îmbogățirii fără justa cauza și că nu solicita restituirea cheltuielilor efectuate cu hrana, alimentele, medicamentele si altele necesare traiului reclamantei.
Tribunalul apreciază ca si cele reținute din depoziția martorei I. Mde catre prima instanță, respectiv ca pârâții nu si-au asumat prea multe angajamente in momentul încheierii contractului nu sunt rezultatul unei interpretări corecte a probei întrucat martora a arătat ca părțile s-au înțeles sa trăiască ca o familie, împreuna.
Rezoluțiunea este sancțiunea care intervine în cazul neexecutării culpabile a obligațiilor izvorâte dintr-un contract sinalagmatic cu executare uno ictu, constând în desființarea retroactivă a acestuia.
În speță, deși contractul de întreținere este unul cu executare succesivă, sancțiunea aplicabilă este rezoluțiunea deoarece efectul principal al contractului, strămutarea dreptului de proprietate asupra imobilului, se produce uno ictu, iar rezoluțiunea produce efecte și pentru trecut (este o desființare a actului).
Fundamentul rezoluțiuni îl constituie reciprocitatea și interdependența obligațiilor ce izvorăsc din contractul sinalagmatic, iar pentru a se putea opera desființarea convenției prin rezoluțiune, este necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiții: să existe o neexecutare chiar și parțială ( dar substanțială, deci suficient de importantă) sau totală a obligației asumată de cealaltă parte decât cea care solicită rezoluțiunea, neexecutarea obligației să fie imputabilă debitorului acesteia, debitorul să fi fost pus în întârziere.
Astfel, sarcina probei se împarte între reclamantă și pârâți, prima trebuind să dovedească existența obligației respective ( adică existența actului sau faptul juridic generator al acestei obligații), după care pârâții trebuie să dovedească, la rândul lor, executarea acestei obligații sau faptul că neexecutarea obligației nu le este imputabilă.
În ceea ce privește ultima condiție – a punerii în întârziere a debitorului, dată fiind natura specifică a obligației de întreținere, respectiv caracterul de obligație continuă, debitorul este de drept în întârziere( conform art. 1079 pct.3 Cod civil) și nu i se poate acorda termen de grație pentru plată.
Analizând în acest context cererea principală dedusă judecății, tribunalul constată că reclamanta a făcut dovada existenței obligației în sarcina pârâților, obligația rezultând, așa cum instanța a reținut, din contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere.
Astfel, din probele administrate, a rezultat că timp de doi ani de zile pârâții nu au avut nici o legătură cu reclamanta, iar in prima perioada după încheierea contractului si in perioada de dinainte de introducerea cererii de chemare in judecata, aceștia s-au rezumat doar la a trimite reclamantei, aproximativ in fiecare luna, sume de bani cuprinse intre 50 și 100 de euro.
Prin urmare, tribunalul constată că, pe de o parte, pârâții nu au făcut dovada executării la zi a obligației de întreținere în litigiu ( conform art.1169 c.civil și art. 249 C.pr.civilă), iar, pe de altă parte, nu au făcut dovada (nici măcar nu au susținut) că această neexecutarea ar fi imputabilă reclamantei.
În concluzie, în temeiul art 480 alin 2 C., tribunalul va admite apelul declarat de apelantă împotriva sentinței civile nr._/28 11 2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ /2014 și, ținând seama de disp art 477 C. privind limitarea efectului devolutiv al apelului la ceea ce s-a apelat, va schimba in parte sentința civila apelata in sensul ca va admite cererea de chemare în judecata și se va dispune rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauza de întreținere autentificat sub nr. 6326/26 08 2008 la BNP T. M. D. .
Având in vedere modul in care va fi soluționata cererea principala, Tribunalul va admite si cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată în fond, reținând că reclamanta a făcut dovada achitării onorariului pentru avocat, pârâții urmând a fi obligați către reclamantă la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 1000 lei, onorariu avocat pentru judecata in fond, conform chitanței depuse la dosar.
Tribunalul va menține restul dispozițiilor sentinței civile, respectiv cu privire la soluția dată cererii reconvenționale.
În temeiul art 453 C., având in vedere cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecata in apel, intimați vor fi obligați către apelanta la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 1000 lei, onorariu avocat pentru judecata in apel, conform chitanței depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta B. I., domiciliată în C., cart.Craiovița Nouă, ., ., împotriva sentinței civile nr._/28 11 2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._ /2014, în contradictoriu cu intimații B. N. C., cu domiciliul în ., ., județul D. și cu domiciliul procesual ales în C., . 4, ., . și B. G., cu domiciliul în C., .. 15A, ., . și cu domiciliul procesual ales în C., . 4, ., ..
Schimbă în parte sentința civila apelata in sensul ca admite cererea de chemare în judecata.
Dispune rezoluțiunea contractului de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 6326/26 08 2008 la BNP T. M. D. .
Obligă pârâții către reclamantă la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 1000 lei, onorariu avocat pentru judecata in fond.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile cu privire la soluționarea cererii reconvenționale.
Obligă intimații către apelanta la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecata in apel, onorariu avocat
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Septembrie 2015.
Președinte, V. F. | Judecător, M. N. | |
Grefier, C. C. S. |
Red.jud.V.F.
Tehnored.F.M și VF
5 ex./ 23 09 2015
Jud.fond.A.C.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3186/2015. Tribunalul DOLJ | Contestaţie la executare. Sentința nr. 939/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
