Pretenţii. Sentința nr. 3186/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3186/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 21-09-2015 în dosarul nr. 1406/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1406/2015
Ședința publică de la 21 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C. C.
Judecător V. P.
Grefier F. C. C.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanții-reclamanți M. C. și C. L. AL MUNICIPIULUI C. împotriva sentinței civile nr. 3186/10.03.2015, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru apelanții-reclamanți M. C. și C. L. AL MUNICIPIULUI C., consilier juridic P. S.-N., în baza delegației nr. 650/2015, lipsă fiind intimata-pârâtă C. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței următoarele:
- apelul a fost declarat și motivat în termen;
- motivele de apel au fost comunicate;
- nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La interpelarea instanței consilier juridic P. S.-N., pentru apelanții-reclamanți M. C. și C. L. AL MUNICIPIULUI C., învederează că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Consilier juridic P. S.-N., pentru apelanții-reclamanți M. C. și C. L. AL MUNICIPIULUI C., solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul obligării pârâtei și la plata majorărilor de întârziere și în continuare până la data plății efective. Consideră că din coroborarea dispozițiilor legale și a celor contractuale rezultă obligativitatea pârâtei și la plata majorărilor. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 02.10.2014 sub nr._, reclamanții M. C. – prin Primar și C. L. al Municipiului C. au chemat în judecată pe pârâta C. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 707 lei, cu titlu de chirie pentru anul 2012 și 2013 și obligarea pârâtei la plata către reclamanți a majorărilor de întârziere în cuantum de 177 lei, calculate până la 31.03.2014, precum și obligarea la plata majorărilor în continuare până la data plății efective.
În motivarea în fapt a acțiunii reclamanții au arătat că între M. C. și C. M. s-a încheiat contractul de închiriere nr. 347/02.05.2012 având ca obiect închirierea terenului în suprafață de 174 mp, lot nr. 22, situat în C., tarlaua 51, parcelele 12, 13, zona Hanul R., teren aparținând domeniului privat al Municipiului C..
Reclamanții au mai arătat că pârâta, în calitate de locatar, nu și-a îndeplinit obligația de plată a chiriei, potrivit contractului de închiriere, locatorul având dreptul să o oblige la plata majorărilor de întârziere calculate până la data plății efective.
De asemenea, reclamanții au arătat că începând cu data de 01.07.2010 majorările de întârziere se calculează conform art. 124 alin. 1 din O.U.G. nr. 39/21.04.2010 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 92/2003.
În drept, au fost invocate prevederile art. 969 și urm. C.civ., O.U.G. nr. 39/21.04.2010 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală, contractul de închiriere nr. 347/2012.
În susținerea acțiunii au fost depuse la dosar, în xerocopie, adresa nr._/20.03.2014 emisă de Primăria Municipiului C., anexa II pentru contractele de concesiune – zona Hanul R., calculul majorărilor de întârziere nr._/18.02.2014, contract de concesiune nr. 347/02.05.2012.
Prin sentința civila nr. 3186/10.03.2015 pronunțată de Judecătoria C. în dosarul nr._, a fost admisă în parte, acțiunea formulată de reclamanții M. C. – prin Primar și C. L. al Municipiului C., în contradictoriu cu pârâta C. M..
A fost obligată pârâta la plata către reclamanți a sumei de 707 lei, cu titlu de chirie restantă pentru perioada mai 2012 - decembrie 2013 si a sumei de 177 lei majorări de întârziere aferente aceleași perioade, calculate pană la data de 31.03.2014.
A fost respinsă cererea de obligare a paratei la plata către reclamanți a majorărilor de întârziere în continuare pana la data plății efective, ca neîntemeiată.
S-a luat act că reclamanții nu solicita obligarea paratei la cheltuieli de judecata.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat și reținut următoarele:
Între reclamantul M. C. și pârâta C. M. s-a încheiat, la data de 02.05.2012, contractul de concesiune nr. 347 avand ca obiect închirierea terenului în suprafață de 174 mp, lot nr. 22, situat în C., tarlaua 51, parcelele 12, 13, zona Hanul R., teren aparținând domeniului privat al Municipiului C., contract valabil incheiat pana la data de 02.05.2017.
Pârâta avea, potrivit art. 4 din contract, obligația de a achita o redeventa anuala de 2,37 lei/mp/an, redeventa aferenta anului 2012 fiind de 275 lei ce trebuia achitata pana la data de 30.09.2012.
Acelasi art. 4 din contract prevede si modalitatea de achitare a rdeventei aferenta anului 2013, modalitatea de actualizare, modificare si recalculare a redeventei pentru anii urmatori incepand cu 2013, dar si posibilitatea de aplicare a majorarilor de intarziere calculate conform actelor in vigoare la data platii pentru depasirea termenelor de plata a redeventelor.
Pârâta C. M., în calitate de concesionar, nu și-a îndeplinit obligația de plată a redeventei aferenta anului 2012 de 275 lei ce trebuia achitata pana la data de 30.09.2012, dar nici redeventa aferenta anului 2013 asa cum a fost stipulata in contractul de concesiune, concedentul M. C. - prin Primar, având dreptul să o oblige la plata acestor sume, dar si la majorări de întârziere calculate până la data plății efective.
Între părțile contractante, convențiile legal făcute au putere de lege, iar conform art. 1429 cod.civ. locatarul are obligația de a plăti chiria la termenele stabilite
Din înscrisurile depuse de reclamanți la dosarul cauzei a rezultat că concedentul M. C. are față de pârâtă o creanță certă, lichidă și exigibilă în sensul art. 379.pr.civ.
Debitul constând în chiria (redeventa) aferenta anilor 2012-2013 are o existență determinabilă în raport cu contractul de concesiune nr. 347/02.05.2012. Astfel, pentru perioada 02.05._13, pârâta datorează o chirie (redeventa) in suma de de 707 lei, la care se adăugă majorari de intarziere in suma de 177 lei aferente aceleiași perioade calculate pana la data de 31.03.2014, majorările de întârziere calculandu-se conform art. 124 alin. 1 din O.U.G. nr. 39/21.04.2010 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 92/2003.
In acest context instanța a admis, in parte acțiunea și a obligat pârâta la plata către reclamanți a sumei de 707 lei, cu titlu de chirie restantă pentru perioada mai 2012 - decembrie 2013 si a sumei de 177 lei majorări de întârziere aferente aceleași perioade, calculate pană la data de 31.03.2014.
In ceea ce priveste solicitarea reclamanților de obligare a paratei la plata majorărilor de întârziere în continuare pana la data plății efective, instanța a respins această cerere ca neîntemeiata având in vedere ca nu poate fi vorba de o creanță certă, lichidă și exigibilă în sensul art. 379.pr.civ.
Instanța a luat act ca reclamanții nu solicita obligarea paratei la cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții M. C. si C. L. al Municipiului C. reprezentate de Primarul Municipiului C., în temeiul art. 466 NCPC si următoarele a formulat apel, prin care solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii și capătului de cerere privind obligarea pârâtei C. M. la plata majorărilor de întârziere si in continuare pana la data plații effective.
În fapt, prin cererea de chemare in judecata, înregistrată la data de 02.10.2014 sub nr._ reclamanții M. C. prin Primar și C. L. al Municipiului C. au chemat în judecată pe pârâta C. M. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 707 lei, reprezentând redeventa aferentă anului 2012-2013 și majorări de întârziere in cuantum de 177 lei calculate până la data de 31.03.2014, precum și în continuare până la data plății efective.
In motivare s-a arătat că între M. C. și C. M. s-a încheiat contractul de concesiune nr. 347/2012 având ca obiect concesionarea terenului în suprafață de 174 mp, lot nr 22 situat în C., Tarlaua 51, Parcelele 12,13, zona Hanul R., teren aparținând domeniului privat al Municipiului C..
In conformitate cu art.4 Capitolul IV- Redeventa.Garanția.Termene de plata din contractul de concesiune, redeventa anuala pentru terenul concesionat este de 2,37 lei/mp/an conform HCL 369/20lO.Redeventa corespunzătoare anului 2012 este de 275 lei si se va achita pana la 30.09.2012.
Conform alin.8 din același articol, pentru depășirea termenelor de plata a redeventelor semestriale concesionarul va plăti majorări de întârziere calculate conform actelor normative în vigoare aplicabile la data plății.
De asemenea conform dispozițiilor art 8 din contractul de concesiune concesionarul este obligat să plăteasca redeventa la termenele prevăzute in contract, in cuantumul comunicat de către concedent, iar in caz de intarziere sa achite si majorările de întârziere calculate conform legislației în vigoare.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1270 și urm. din Noul Cod Civil, OUG nr. 39/21.04.2010 pentru modificarea și completarea O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, contractului de concesiune nr. 347/2012.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța admite în parte acțiunea, obligând pârâta la plata către reclamant a sumei de 707 lei, reprezentând chirie restanta pentru perioada mai 2012-decembrie 2013 si a sumei de 177 lei majorări de intarziere aferente aceleiași perioade, calculate pana la data de 31.03.2014. A fost respinsă cererea de obligare a paratei la plata către reclamanți a majorărilor de întârziere in continuare pana la data plații efective, ca neîntemeiata.
Motivarea instanței cu privire la petitul respins este aceea ca nu este vorba despre o creanța certa, lichida si exigibila in sensul art. 379 pr. Civ.
Critică hotărârea pronunțată de instanța de fond, în dosarul nr._, prin sentința civilă nr. 3186/2015, a Judecătoriei C. -Secția Civilă, cu privire la respingerea capătului de cerere privind majorările de întârziere ce trebuie plătite in continuare pana la data plații efective pe care o considerăm lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea si aplicarea greșită a legii având în vedere următoarele;
În ceea ce privește calificarea creanței redevența are natura juridică a veniturilor proprii la bugetul local al unității administrativ-teritoriale, iar din momentul în care se datorează, ea reprezintă o creanță bugetară de încasat la bugetul localității. Asemenea venituri pot fi calificate ca fiind creanțe fiscale având în vedere caracterul executoriu al contractelor de concesiune fără intervenția instanțelor de judecată, iar pe de altă parte titlu executoriu reprezentat de contractul de concesiune poate fi pus în executare de către organele fiscale potrivit ultimelor modificări aduse codului de procedură fiscală.
In consecință, redevența convenită contractual este o categorie lato sensu a creanțelor bugetare, ca și creanța fiscală, și care poate avea regimul juridic al acesteia din urmă.
In conformitatea cu prevederile art. 4 alin. 5 coroborat cu prevederile art. 14 din contractul de concesiune, creanțele bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale sunt asimilate creanțelor fiscale urmând regimul juridic al acestora conform codului de procedura fiscala.
Pentru neachitarea la termen concesionarul urmează a fi sancționat cu plata unor majorări de întârziere, sintagma folosita fiind specifica creanțelor fiscale datorate bugetului local.
Aceasta a fost voința pârtilor acceptata in mod expres la momentul încheierii contractului.
In raport de tipul de creanța accesoriile sunt denumite in legislația actuala ca penalități de întârziere ,dobânda . dobânda legala penalizatoare, majorari de întârziere
Majorările de întârziere sunt un tip de accesorii specifice creanțelor fiscale conform art. 124 (1) Cod procedura fiscala, pentru care părțile au convenit prin contract ca in cazul neachitării debitului reprezentat de redevența sa fie aplicabila legislația in materie fiscala pentru determinarea cuantumului accesoriilor.
Este adevărat ca redevența rezultata din contractul de concesiune nu reprezintă o creanță fiscala, însă părțile prin clauzele stipulate in contract au ințeles ca~aceasta sa urmeze regimul juridic al unei creanțe fiscale sub aspectul determinării cuantumului majorărilor de întârziere si al executării silite.
Potrivit art 141 din CPF alin 1 ind. 2 executarea silită a creanțelor bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale se efectuează în baza hotărârii judecătorești sau a altui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Din cuprinsului textului legal rezultă caracterul executoriu al contractelor de concesiune, acesta operand de juris sub efectul legii. Rezultă așadar că toate contractele de concesiune reprezintă titlu executoriu și pot fi puse în aplicare prin oricare dintre modalitățile de executare silită prevăzute de codul de procedura fiscala.
Executarea silita a creanțelor fiscale se efectuează in temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor Codului de procedura fiscala si a normelor metodologice de aplicare a acestuia de organul de executare competent in a cărei raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, asa cum arata art. 141, alin. 1, pet 1 din CPF.
Art. 110 alin. 3 din Codul de procedură fiscală definește noțiunea de titlu de creanță și enumera care sunt înscrisurile ce pot constitui în accepțiunea legiuitorului astfel de titluri.
Dacă nașterea creanțelor și obligația fiscala este condiționată de constituirea bazelor care le generează, dând astfel naștere dreptului organului fiscal de a le stabili și determina obligația fiscala datorată, colectarea creanțelor fiscale se poate face de către organul fiscal doar în baza unui document justificativ, fie el titlu de creanță sau titlu executoriu.
Dacă atât titlul de creanță cât și titlul executoriu constituie temei legal pentru colectarea creanțelor fiscale,, deosebirea esențială dintre cele două documente justificative constă în faptul că unul dintre ele, în spetă titlul de creanță, se referă la creanțele fiscale neajunse la scadență prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege^J. celălalt, respectiv titlul executoriu, se referă tocmai la creanțele fiscale care au ajuns la scadență prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege, fiind, practic, documentul specific de începere a procedurilor de executare silită întreprinse de organele fiscale.
Titlul de creanța devine titlu executoriu la data la care creanța fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori in alt mod prevăzut de lege.
In conformitate cu prevederile art. 141 alin 1 ind. 2 executarea silita a creanțelor bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale efectueaza in baza hotărârii judecătorești sau a altui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Conform dispozițiilor prevăzute de art 141 CPF ,in titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzutp la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii.
Mai mult, conform art. 8 alin 3 din contractul de concesiune, pârâtul avea obligația să plătească redevența la termenele stipulate în contractul de concesiune, iar conform art. 4 alin 8 în caz de întârziere să achite majorările de întârziere conform legislației în vigoare la data plății.
Potrivit Codului civil convențiile obligă nu numai la ceea ce este expres întrânsele ci si la toate urmările ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației prin natura sa.
În materie comercială, libertatea contractuală consacră dreptul participanților la circuitul comercial de a încheia orice contract, cu orice partener și cu clauzele pe care părțile le convin, în limitele dispozițiilor imperative de ordine publică și bune moravuri. în speță, opinăm că debitorul a fost de acord ca penalitățile de întârziere să fie calculate conform dispozițiilor legale în materie.
Or, din coroborarea dispozițiilor legale și contractuale menționate rezultă că data scadenței este certă, cuantumul majorărilor este determinabil si consimțit de părți astfel concesionarul are obligația de a achita majorări de întârziere.
Mai mult, majorările de întârziere au fost calculate conform art. 124(1) din Ordonanța de Urgenta 39/2010 pentru modificarea si completarea OG 92/2003 privind CPF care prevede „ca nivelul majorărilor de întârziere este de 2% din cuantumul obligațiilor fiscale principale neachitate in termen, calculate pentru fiecare luna sau fracție de lună, începand cu ziua imediat următoare termenului de scadenta si pana la data stingerii sumei datorate inclusiv".
Apreciază că, neobligarea concesionarului rău platnic la plata majorărilor de întârziere încurajează titularii contractelor de concesiune să nu-și îndeplinească la timp obligația de plată prejudiciind astfel autoritatea locală, pe de o parte, prin nerecuperarea la timp a debitelor iar, pe de altă parte, prin cheltuielile ocazionate cu recuperarea pe cale judecătorească a acestora.
Date fiind cele ce preced, solicităm admiterea apelului, modificarea parțiala a Sentinței civile nr. 3186/2015, pronunțată de Judecătoria C. - Secția Civilă, în ședința publică din 10.03.2015, în dosarul nr._, în sensul obligării pârâtei C. M. la plata majorărilor de întârziere și în continuare până la data plății efective,
În drept, apelul este întemeiat pe dispozițiile art. 466 NCPC si următoarele.
Analizand apelul prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor legale incidente, Tribunalul apreciaza ca este fondat.
Instanta a respins cererea de obligare a paratei la plata majorarilor de intarziere in continuare, pana la data platii efective, sustinand ca sumele datorate cu acest titlu dupa pronuntarea hotararii judecatoresti, nu mai reprezinta o creanta certa, lichida si exigibila in sensul art. 379 C.pr.civ.
Potrivit textului de lege invocat, "nici o urmarire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decat pentru o creanta certa, lichida si exigibila.
Creanta certa este aceea a carei existenta rezulta din insusi actul de creanta sau si din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dansul.
Creanta este lichida atunci cand catimea ei este determinata prin insusi actul de creanta sau cand este determinabila cu ajutorul actului de creanta sau si a altor acte neautentice, fie emanand de la debitor, fie recunoscute de dansul, fie opozabile lui in baza unei dispozitii legale sau a stipulatiilor continute in actul de creanta, chiar daca pentru aceasta determinare ar fi nevoie de o deosebita socoteala."
Asadar, caracterul cert al creantei constand in majorarile de intarziere datorate de catre intimata dupa pronuntarea hotararii si pana la data platii efective, rezulta din contractul de concesiune si termenii in care acesta a fost incheiat, la art. 4 fiind explicitate obligatiile de plata a redeventei incepand cu data de 02.05.2012 si stabilindu-se obligatia la plata majorarilor de intarziere calculate conform actelor normative in vigoare la data platii.
Caracterul exigibil nu intra in discutie intrucat, prin ipoteza, majorarile se platesc in cazul intarzierii la plata debitului principal (redeventa), iar caracterul lichid se contureaza, intrucat intinderea sumei datorate pentru intarziere este determinabila pe baza aceluiasi contract si a legislatiei in vigoare.
Instanta s-a aflat in eroare atunci cand a apreciat ca, fiind incert termenul la care parata isi va indeplini obligatia de plata (motiv pentru care nu poate fi calculata suma reprezentand majorari de intarziere), creanta nu este lichida. Cum spune si textul de lege, exista suficiente elemente ca aceasta sa fie determinabila la orice moment ulterior pronuntarii.
In consecinta, neobligand parata la plata majorarilor de intarziere pana la data platii efective, instanta a dat o hotarare nelegala si netemeinica, motiv pentru care, in baza art. 480 C.pr.civ, apelul urmeaza sa fie admis.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de către apelanții reclamanți M. C., prin primar și C. L. al municipiului C., ambii cu sediul în municipiul C., ., nr. 7, jud. D., cod de înregistrare fiscală_, cont bancar RO07TREZ__ Trezoreria C., în contradictoriu cu intimata pârâtă C. M., CNP_, domiciliată în municipiul C., ., jud. D., împotriva sentinței civile nr. 3186 din data de 10.03.2015, pronunțată de către Judecătoria C., în dosarul nr._ .
Schimbă, în parte, sentința civilă apelată în sensul că:
Obligă pârâta la plata către reclamantă a majorărilor de întârziere în continuare până la data plății efective.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile apelate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.09.2015, la sediul Tribunalului D..
Președinte, L. C. C. | Judecător, V. P. | |
Grefier, F. C. C. |
Red.jud.L.C.C.
Tehnored.F.M./4 ex.21.10.2015
Jud.fond.S.M.B.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1517/2015. Tribunalul DOLJ | Rezoluţiune contract. Sentința nr. 2/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
