Uzucapiune. Decizia nr. 1379/2015. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1379/2015 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 16-09-2015 în dosarul nr. 1379/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1379/2015
Ședința publică de la 16 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. L. M.
Judecător D. F. S.
Grefier E. B.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor care au avut loc în ședința publică de la 9 septembrie 2015 și care au fost consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată care face parte integrantă din prezenta decizie privind judecarea apelului declarat de apelanții reclamanți: S. S., C. F. - decedată, împotriva sentinței civile nr._ din 08 decembrie 2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți P. I., B. A. și P. M. C. PRIN PRIMAR, având ca obiect uzucapiune .
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
La data de 30 aprilie 2013 reclamantele S. S. și C. F. au chemat în judecată pe pârâta P. F. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate dobândirea dreptului de proprietate cu privire la imobilul teren și construcție situat în C., .( fostă .. 261 B Cernele).
În motivare reclamantele au arătat că la data de 6 martie 1961,numitul C. N., tatăl reclamantei S. S., a cumpărat de la numita P. F. un teren în suprafață de 500 m.p. situat în comune Cernele.
Reclamanta S. S. a învederat că părinții acesteia, numiții Constatinescu N. și C. F. încă din anul în care au cumpărat terenul, au edificat pe acesta un imobil în care locuiesc chiar și acum.
Reclamanta a menționat că moștenitoare a numitului C. N. sunt reclamantele S. S. și C. F., precum și numita B. M., soră a reclamantei S. S..
Cu privire la numita B. M. reclamanta S. M. a arătat că este renunțătoare la moștenirea numitului C. N..
Cu privire la imobilul în litigiu, reclamanta a arătat că nu este înscris în cartea funciară dar este înregistrat la P. C. pe numele soțului reclamantei, numitului S. M..
În drept au fost invocate disp.art. 1890 Vechiul Cod Civil, art. 1049, 1050, 1051 C.pr.civilă.
La data de 10 decembrie 2013 reclamanta S. S. a depus la dosar modificare acțiune prin care a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a numiților P. I. și B. M. și a Primăriei M. C. prin Primar;de asemenea a solicitat ca hotărârea pronunțată să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
Reclamantele, în dovedirea acțiunii, au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, probei testimoniale, probei cu expertiză specialitatea construcții care să aibă ca obiective identificare imobil, stabilire amplasament, laturi, vecinătăți, precum și evaluare imobil.
Probele au fost apreciate de instanță ca fiind utile și încuviințate ca atare.
În cadrul probei cu înscrisuri au fost depuse la dosar: dovada achitării taxei de timbru, dovada achitării onorariului de expert, adeverințe de venit, adresa nr._/22 noiembrie 2013 și în copii:declarație extrajudiciară nr. 1058 a numitei B. M., acte de stare civilă, chitanță din data de 5 martie 1961, certificat de urbanism nr. 418/10 martie 2003, adresa nr._/29 martie 2011, adresa nr._/19 octombrie 2010, certificat fiscal nr. 457/20.02.2006, certificat de nomenclatură stradală nr. 3812/14.02.2003, certificat de atestare fiscală nr._/28 iulie 2011, certificat de nomenclatură stradală nr. 610/8 iulie 1999 fișă imobil, cupoane pensie, acte medicale.
În cadrul probei testimoniale au fost audiați martorii: S. M. și L. M., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.
În cadrul probei cu expertiză specialitatea construcții a fost numit expert I. C., raportul de expertiză fiind depus la dosar la 31 iulie 2014.
Prin sentința civilă nr._ din 08 decembrie 2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._,
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin cererea formulată,reclamantele au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului teren și construcție situat în C. ,.(fost Prelungirea Brestei nr. 261B Cernele).
Uzucapiunea este un mod de dobândire a dreptului de proprietate reglementat de dispoz. art. 1847 și urm.c.civ și presupune exercitarea asupra imobilului a unei posesii neîntrerupte,utile ,publice și sub nume de proprietar în tot timpul cerut de lege.
Din probatoriul administrat rezultă că la data de 5 martie 1961 numita P. F. a vândut printr-un înscris sub semnătură privată ,numitului C. N. suprafața de 500 mp teren situat în . rezultă că reclamantele sunt moștenitoarele acestuia iar în prezent imobilul este înscris pe numele lui S. M..
Instanța mai reține că din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că suprafața de teren de 260 mp este deținută exclusiv de către reclamante iar suprafața de 46 mp este deținută în indiviziune cu proprietarii de la nr. 76A respectiv G. C. și Topa Piparus.
Cum reclamantele nu au dovedit că au exercitat asupra imobilului o posesie continuă,utilă,publică și sub nume de proprietar,instanța constată că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 1890 c.civ.
În consecință,instanța va respinge acțiunea formulată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta S. S. susținând, în esență, greșita analizare și interpretare de către prima instanță a problematicii de fapt și de drept dedusă judecății, expunând amplu situația juridică imobilelor, astfel cum a rezultat din probele administrate în cauză.
Prin întâmpinare pârâta P. M. C. prin Primar a solicitat respingerea apelului.
Apelul este fondat.
Potrivit art. 1890 C.civ. de la 1864: "Toate acțiunile reale se vor prescrie in 30 de ani fara ca cel care invoca aceasta prescripție sa fie obligat a produce vreun titlu si fară să i se poată opune reaua credința".
Astfel, pentru ca dreptul de proprietate asupra unui bun să poată fi dobândit prin efectul uzucapiunii, este necesar sa fie îndeplinite doua condiții cumulative: 1). să se fi exercitat o posesie utilă asupra respectivului bun și 2). imobilul să fi fost posedat cel puțin 30 de ani.
Prin urmare, uzucapiunea se întemeiază pe existența unei posesii care, pentru a putea conduce la dobândirea proprietății, trebuie să fi fost exercitata în mod util, potrivit art. 1847 C.civ., adică fără să fi fost afectată de vreun viciu - discontinuitatea, violența, clandestinitatea si echivocul - și fără ca respectiva posesie sa fi încetat prin întrerupere sau precaritate.
Termenul de 30 de ani prevăzut de dispozițiile art. 1890 Codul civil de la 1864 începe să curgă de la data la care persoana ce invocă dobândirea dreptului de proprietate a început să exercite o posesie utilă asupra imobilului aparținând unei alte persoane, iar nu de la data la care persoana împotriva căruia se invocă această posesie a dobândit vreun drept asupra bunului.
În cauza, conform mijloacelor de proba administrate pe larg de instanța de fond, suprafața de teren în litigiu este stăpânită încă din anul 1961 de autorul reclamantei S. S. și soțul reclamantei C. F., și anume C. N., ulterior decedat, (începerea posesiei fiind dovedită cu înscrisul sub semnătură privată încheiat la data de 06.03.1961 - fila 13 dos. fond), posesia fiind exercitată sub nume de proprietar, continuu, netulburat si public, fără a fi incidente vreuna din cauzele de întrerupere reglementate de art. 1864 C.civ.
Astfel cum a fost definită in literatura juridică, posesia reprezintă stăpânirea de fapt a unui bun care, din punct de vedere al conduitei posesorului, apare ca o exteriorizare a atributelor unui drept real.
Existența posesiei este subsumata întrunirii cumulative a celor doua elemente ale sale: material, corpus, ce presupune contactul direct, efectiv cu bunul, respectiv psihologic, animus, ce se caracterizează prin voința celui care stapânește bunul de a se comporta ca un proprietar sau ca titular al unui alt drept real.
Acest element psihologic există, atât în situația în care această conduita își are izvorul în convingerea sincera a posesorului, că este titularul dreptului real, cât și atunci când știe sau trebuie să știe că nu are aceasta calitate, de aici rezultând distincția între posesia de buna-credința și cea de rea-credință.
În condițiile în care, așa cum rezultă din depozițiile martorilor S. M. și L. M., coroborate cu constatările și concluziile raportul de expertiza în specialitatea construcții civile, întocmit in cauza de expert-ing. I. C., terenul în litigiu în suprafață de 260 m.p., stăpânit de reclamante este îngrădit, neexistând modificări ale configurației și limitelor sale de la data dobândirii și până în prezent, pe care, reclamanta C. F. împreună cu soțul său C. N. au edificat și o construcție cu destinație de casă de locuit, astfel că este mai mult decât evidentă voința acestora de a stăpâni aceste imobile, ca niște adevărați proprietari.
Acțiunea promovată de reclamante are așadar ca finalitate tranșarea situației juridice a imobilelor casă și teren pe care acestea le au în posesie, dar care au o situație juridică incertă în cadrul circuitului juridic civil static și dinamic.
Astfel, acțiunea dedusă judecății este pe deplin justificată a fi promovată și împotriva pârâtei P. M. C. prin Primar, întrucât acesta este singurul subiect de drept ce ar putea să conteste dreptul acestora, calitatea procesuală pasivă a pârâtului decurgând inclusiv din perspectiva dispozițiilor art. 120 din Legea nr. 215/2001.
În consecință, această pârâtă, ca entitate administrativ-teritorială, își justifică pe deplin calitatea sa de a sta în proces, situație în care susținerile din întâmpinare ce vizează excepția lipsei calității sale pasive se înfățișează ca neîntemeiate.
Pentru aceste considerente legale, Tribunalul, în baza art. 480 alin. 2 NCPC, urmează să admită ca fondat apelul dedus judecăți, va schimba în tot sentința civilă apelată în sensul că va admite acțiunea și va constata dreptul de proprietate al reclamantelor, dobândit prin uzucapiunea, asupra imobilului situat în C., ., jud. D., compus din casă cu 7 încăperi :cameră de zi, bucătărie, baie, cameră, cameră, cameră și hol, precum și teren în suprafață de 260 mp, astfel cum este identificat și individualizat în schița anexă la raportul de expertiză întocmit de expert ing. I. C. ( fila 190 dosar fond), ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Totodată, în baza dispozițiile art. 77 ind. 1 alin. 6 Cod fiscal Tribunalul va dispune comunicarea prezentei hotărâri organului fiscal competent.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanții reclamanți S. S., CNP_, C. F. - decedată, CNP_ ambele cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocat P. O.,cu sediul în C., . 4, . civile nr._ din 08 decembrie 2014, pronunțată de Judecătoria C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți P. I., domiciliat în C., .. 60, B. A., CNP_ domiciliată în C., ., județul D., și P. M. C. PRIN PRIMAR,cu sediul în C., ., nr.7, județul D..
Schimbă în tot sentința civilă apelată în sensul că admite acțiunea.
Constata dreptul de proprietate al reclamantelor, dobândit prin uzucapiunea, asupra imobilului situat în C., ., jud. D., compus din casă cu 7 încăperi :cameră de zi, bucătărie, baie, cameră, cameră, cameră și hol, precum și teren în suprafață de 260 mp, astfel cum este identificat și individualizat în schița anexă la raportul de expertiză întocmit de expert ing. I. C. ( fila 190 dosar fond), ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Dispune comunicarea prezentei hotărâri organului fiscal competent.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Septembrie 2015.
Președinte, S. L. M. | Judecător, D. F. S. | |
Grefier, E. B. |
Red.jud.D.F.S.
Tehnored.F.M./7 ex.
Jud.fond.M.M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 552/2015. Tribunalul DOLJ | Fond funciar. Decizia nr. 1498/2015. Tribunalul DOLJ → |
|---|
