Fond funciar. Decizia nr. 837/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 837/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 9840/233/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2949
DECIZIE CIVILA Nr. 837/2013
Ședința publică de la 25 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. M.
Judecător M. A.
Judecător R. G. F.
Grefier L. C.
Pe rol judecarea recursului promovat de reclamanții A. G., A. ANIȘOARA, C. D., B. G. M. împotriva sentinței civile nr._/2.11.2012 a Judecătoriei G. în contradictoriu cu intimat M. G., PRIN PRIMAR, intimat I. I., având ca obiect Fond funciar .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apărătorul recurentului-reclamant, avocat G. R. cu împuternicire la dosar iar pentru intimatul-pârât I. I. lipsă răspunde avocat Gaibăr E. în baza împuternicirii de la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este al doilea termen de judecată.
Recurenții prin apărător solicită acordarea cuvântului pe probe, în sensul că solicită atașarea dosarului privind constatarea nulității absolute a actului de donație având în vedere că sentința a fost pronunțată fără a exista actul de donație presupus a fi nul.
Întrebat fiind, apărătorul recurenților arată că sentința nu a fost desființată în căile de atac.
La întrebarea instanței, apărătorul intimatului I. I., arată că se opune atașării respectivului dosar întrucât hotărârea este definitivă și irevocabilă și consfințește lucrurile în sensul dispoziției.
Tribunalul, având în vedere că hotărârea de anulare a ofertei de donație este definitivă și irevocabilă, nefiind modificată în căile ordinare și extraordinare de atac iar în condițiile în care nu a fost modificată de instanțele superioare, nu apreciază necesara atașarea acestei sentințe.
La întrebarea instanței, părțile arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, Tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Recurenții prin apărător solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, desființarea sentinței civile recurate iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată.
Un prim motiv de recurs arată recurenții prin apărător vizează calitatea de persoană îndreptățită care în opinia instanței poate fi făcută cu orice act de stare civilă, respectiv și cu certificatul de naștere al lui I. I., dând eficiență prevederilor art.4.2 din H.G.250/2007 care arată că dovedirea calității de moștenitor se poate face doar cu certificate de moștenitor, testamente, acte de stare civilă. Derogarea legiuitorului cu privire la dovedirea calității de moștenitor se referă la prezentarea unui act în care nu este precizată masa succesorală, iar nu la neprezentarea nici unui act de moștenitor. Calitatea de moștenitor poate fi dovedită prin prezentarea unui certificat de moștenitor sau de calitate sau pe unei hotărâri judecătorești. În dosarul de Lege 10/2001 nu există nici măcar un certificat de moștenitor . Certificatul de naștere al lui I. I. și certificatul de deces al lui I. G. nu stabilesc cu certitudine lanțul succesoral, în sensul că poate fi decăzut din dreptul de a moșteni sau poate exista și un alt moștenitor.
De asemenea, mai arată apărătorul recurenților că în dosarul administrativ, notificarea este făcută doar pe .. 41 pe când adresa este în . opinia instanței de fond această diferență dintre numărul de arteră notificat și . decât o eroare materială, fără relevanță în cauză. Lipsește identitatea dintre artera și numărul poștal. În lipsa unui istoric de arteră și mai ales a unui număr poștal, acte nedeținute de Primăria Mun.G. nu se poate verifica identitatea dintre imobilul revendicat și cel retrocedat. Nu se face nici o revenire la notificare prin care să se spună că se corectează această eroare în sensul că imobilul este situat în . în Prelungirea T.. Există o adresă de la Arhivele Naționale și de la Primărie prin care se arată că nu pot emite un asemenea act întrucât nu cunosc numerele poștale. Au fost schimbări succesive de numere poștale nr. 15, 17, 37, dar nu există nici o notă de reconstituire la fața locului însă pentru a se lămuri situația, trebuie făcută o expertiză la fața locului pentru a se vedea dacă terenul corespunde celui din actele de proprietate. Însuși actul de proprietate este depus într-o formă dactilografiată, fără a purta ștampila conform cu originalul, fără a fi conformat de Direcția Arhivelor Naționale, nu are nici un însemn că ar fi emis de această instituție. Acesta este actul de proprietate din 1950, însă era de esența procedurii de restituire să se înceapă o analiză a acestuia pentru a se dovedi calitatea de persoană îndreptățită.
Se mai susține de către recurenți prin apărător că nici în dosarul de restituire nu există o declarație din care să rezulte primirea despăgubirilor, avand în vedere că la momentul depunerii notificării, notificatoarea locuia în Israel, stat cu care există încheiată o convenție de despăgubire reciprocă. Mai mult, în dosarul administrativ era depus certificatul de deces din care rezultă că la data introducerii acțiunii pentru anularea contractului de donație, reclamanta era decedată, procesul fiind început de o persoană decedată și evident hotărârea pronunțată în contradictoriu cu o persoană decedată Primăria trebuie să verifice că s-a judecat cu cineva care nu exista și să formuleze o cerere de revizuire. Recurenții nu au solicitat analizarea hotărârii de anulare act donație, ci doar să se constate că pe baza acelei hotărâri I. I. nu-și poate dovedi calitatea de persoană îndreptățită. Fără cheltuieli de judecată.
Intimatul I. I. prin apărător solicită respingerea recursului ca nefondat având în vedere că normele de punere în aplicare a Legii 10/2001 la pct.1 lit.b prevăd că dovada calității de moștenitor poate fi făcută cu acte de stare civilă, această condiție fiind îndeplinită de I. I. în dosarul de restituire a imobilului de pe . aspect legea nu distinge dacă este obligatorie depunerea unui certificat de calitate de moștenitor. Dacă ar exista mai mulți moștenitori ai defunctei I. G. aceștia au la îndemână calea partajării pe dreptul comun, astfel că acest prim motiv de recurs este nefondat.
Cu privire la al doilea motiv de recurs, intimatul prin apărător arată că se invocă neanalizarea legalității emiterii dispoziției de punere în posesie în 2009 când au fost notificați chiriașii respectiv recurenții din dosar, intimatul a făcut formalitățile de publicitate imobiliară pentru a putea încheia acel protocol de predare-primire. Sub acest aspect nu a tergiversat nimeni soluționarea dosarului întrucât trebuiau îndeplinite formalitățile de publicitate imobiliară pentru a-l putea pune în posesia imobilului pe I. I.. Cu privire la al treilea motiv de recurs, nu se recunoaște de către recurenți că . ar fi echivalentul ., însă rezultă de la Arhivele Statului și din actele de proprietate ale def. I. G. că acest imobil din . este de fapt ., chiriașii respectiv recurenții cunoșteau această situație dinainte, au fost notificați vizavi de evacuare mai precis de Ordonanța nr. 40 dar au intervenit în prezenta cauză abia în anul 2011. Față de acest aspect nu se mai poate contesta amplasarea imobilului, Primăria și toate organele abilitate și-au precizat punctul de vedere față de acesta, prin dispoziția emisă la acel moment. Arhivele Statului precizează că vânzătorul a fost Ervin Spulberg către G. I., imobilul se identifică foarte clar în ., echivalentul .. Cu privire la actul dactilografiat sunt trecute în dreptul semnăturilor la vanzator și cumpărător ss./indescifrabil întrucât Arhivele nu a putut pune la dispoziție actul original însă și-a îndeplinit obligația printr-o adresă care confirmă transferul de proprietate de la Ervin Spulberg către G. I. sub acest aspect fiind dovedită proprietatea. Cu privire la discuțiile privind hotărârea prin csare s-a anulat donația, acestea sunt colaterale, a depus la dosar traducerea procurii emisă de I. G. în timpul vieții în Israel către fiul său I. I. prin care acesta trebuia să îndeplinească formalitățile la Legea nr. 10/2001 astfel că dovada mandatului este făcută și după decesul acesteia în favoarea tuturor moștenitorilor și în favoarea mandantei, astfel că procesul trebuia să meargă mai departe, astfel că solicită respingerea recursului ca nefondat. Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului G. – Secția Civilă reclamanții A. G., A. Anișoara, C. D. și B. G.-M. au solicitat în contradictoriu cu pârâții M. G., reprezentat de Primarul mun. G. și I. I. să se constate nulitatea absolută a Dispoziției nr. 3644/SR/25.06.2008 și a protocolului de predare-primire nr._/30.04.2009.
În motivarea în fapt a acțiunii reclamanții au arătat că sunt chiriași ai imobilului situat în G., ., contracte de închiriere încheiate cu Primăria mun. G..
Au mai susținut că pârâtul I. I. a formulat în baza Legii nr. 10/2001 o notificare privind restituirea acestui imobil, care a fost soluționată favorabil prin emiterea Dispoziției nr. 3644/SR/25.06.2008, imobilul fiind predat prin protocolul de predare-primire nr._/30.04.2009.
Au mai arătat că această dispoziție este nulă întrucât este dată cu fraudarea legii, ceea ce impune sancționarea ei și a protocolului de predare-primire nr._/30.04.2009, iar în prezent pârâtul I. are o atitudine abuzivă față de reclamanți, refuzând să încheie cu aceștia contracte de închiriere.
În dovedirea acțiunii reclamanții au solicitat administrarea probei cu acte.
În drept au invocat dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Prin întâmpinare atât pârâtul M. G., cât și pârâtul I. I., au invocat excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei de către Tribunalul G. și au solicitat declinarea competenței în favoarea Judecătoriei G..
Prin sentința civilă nr. 812/20.04.2011 a Tribunalului G., a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului G., iar judecarea cauzei a fost declinată în favoarea Judecătoriei G..
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria G. sub nr._ .
La termenul din 23.03.2012, instanța a pus în discuția părților excepția lipsei de interes invocată de pârâtul I. I., respingând excepția, cu motivarea ca reclamanții sunt chiriași în imobilul respectiv.
Pentru termenul din 20.04.2012, reclamanții au formulat precizări la cererea introductivă, arătând că temeiul de drept al cererii îl constituie frauda la lege și cauza ilicită, respectiv art. 966 C.civ. și art. 1203 C.civ.
Pârâtul I. I. a formulat întâmpinare prin care a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile abuzului de drept și nici ale cauzei ilicite.
La termenul din 11.05.2012, instanța a admis pentru părți proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr._/02.11.2012, Judecătoria G. a respins ca neîntemeiată acțiunea civila formulata de reclamanții A. G., A. Anișoara, C. D. si B. G. M. in contradictoriu cu pârâții M. G. prin Primar și I. I. și a obligat reclamanții la plata către pârât a sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Dispoziția nr. 3644/25.06.2008 s-a restituit pârâtului I. I. imobilul compus din teren în suprafață de 853,17 mp, din care construcție în suprafață de 517,72 mp, situat în G. . (filele 62-63 ds. fond).
În temeiul Dispoziției nr. 3644/25.06.2008, s-a încheiat Protocolul de predare-primire nr._/30.04.2009 (fila 61 ds. fond).
Un prim motiv invocat de reclamanți pentru nulitatea Dispoziției nr. 3644/25.06.2008 este faptul că pârâtul I. I. nu era persoană îndreptățită în sensul prevederilor art. 3 și 4 din Legea 10/2001, apreciind că această dovadă nu se poate face decât cu un certificat de moștenitor.
Însă instanța a reținut că, potrivit art. 4 alin. 2 din Legea 10/2001, de prevederile acestei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.
Conform pct. 4.2 din HG 250/2007 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii 10/2001, norma referitoare la accesul moștenitorilor persoanei îndreptățite la beneficiul legii implică o analiză calificată a actelor doveditoare depuse de solicitant (acte de stare civilă, certificate de moștenitor, dacă acestea există, testamente) pentru stabilirea calității de moștenitor legal sau testamentar.
Așadar, instanța a constatat că nu este obligatoriu să dovedești calitatea de moștenitor al persoanei îndreptățite numai printr-un certificat de moștenitor, ci sunt suficiente și actele de stare civilă.
A reținut că pârâtul I. I. a prezentat un certificat de naștere (fila 55 ds. fond) din care rezultă că este fiul numitei I. G., persoana care a formulat notificarea înregistrată sub nr. 197/2002 (fila 47 ds. fond).
Așadar, instanța a constatat că pârâtul I. I. este moștenitor legal al numitei I. G., persoana fizică îndreptățită să beneficieze de dispozițiile Legii 10/2001.
Un al doilea motiv invocat de reclamanți este faptul că la data rămânerii definitive a sentinței civile nr. 4675/29.06.2006 prin care s-a constatat nulitatea absolută a ofertei de donație autentificată sub nr. 3801/03.08.1996, numita I. G. era decedată, așa încât fiind pronunțată în contradictoriu cu o persoană decedată, sentința arătată nu poate produce efecte.
Într-adevăr, potrivit certificatului de deces tradus și legalizat sub nr. 7377/13.05.2008, numita I. G. a decedat în data de 11.08.2002, anterior pronunțării sentinței civile nr. 4675/29.06.2006 (filele 66-72 ds. fond).
Însă instanța a considerat ca, în cadrul acțiunii de nulitate a Dispoziției nr. 3644/25.06.2008, nu poate analiza legalitatea unei hotărâri judecătorești care a rămas definitivă și irevocabilă. Reclamanții ar fi avut posibilitatea să intervină în cadrul dosarului nr. 8713/C/2005 și să invoce aceste aspecte de nelegalitate.
Au mai invocat reclamanții în dovedirea fraudei la lege faptul că la data de 19.03.2009, prin adresa nr. 8895, M. G. l-a informat pe reclamantul A. G. că există formulată notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, dar aceasta nu este soluționată, iar la data de 24.06.2008, cu o zi înaintea emiterii Dispoziției, a fost încheiat contractul de închiriere nr._/24.06.2008.
Referitor la contractul de închiriere nr._/24.06.2008 (filele 21-28 – Dosar nr._ ), acesta reprezintă în realitate o reînnoire a unui contract încheiat anterior, reînnoire care s-a produs în temeiul cererii înregistrată sub nr._/07.05.2008. Faptul că acest contract reînnoit a fost încheiat cu o zi înaintea emiterii Dispoziției nr. 3644/25.06.2008 nu dovedește frauda la lege.
În ceea ce privește adresa nr. 8895/19.03.2009 (fila 29 – Dosar nr._ ), instanța a constatat că aceasta nu cuprinde nici o eroare. Astfel, procedura de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv de către stat nu se finalizează prin emiterea dispoziției de restituire.
Potrivit art. 25 alin. 4 și 5 din Legea nr. 10/2001, Decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară. Proprietarii cărora, prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege, le-au fost restituite în natură imobilele solicitate vor încheia cu deținătorii actuali ai acestora un protocol de predare-preluare, în mod obligatoriu, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziei/dispoziției de restituire, termen după care, dacă protocolul nu a fost semnat, se va încheia în prezența executorului judecătoresc un proces-verbal de constatare unilaterală a preluării imobilului.
În cauză, deși Dispoziția de restituire a fost emisă în data de 25.06.2008, Protocolul de predare-primire a fost întocmit în data de 30.04.2009. Astfel, se explică de ce la data emiterii adresei nr. 8895, respectiv la data de 19.03.2009, M. G. a comunicat reclamantului că procedura nu era finalizată.
În ceea ce privește adresa imobilului restituit, instanța a constatat că acesta era situat în G., ., acest aspect rezultând atât din contractul de vânzare-cumpărare (filele 48-49 ds. fond), cât și din extrasul eliberat de Arhivele Statului (fila 50 ds. fond).
Din adresa nr._/06.06.2012, rezultă că fosta . prezent denumirea de . class="NoSpacing"> Faptul că numita I. G. a precizat în notificare că imobilul se găsește pe .. 41, în loc de . afecta valabilitatea notificării, fiind o simplă eroare materială, atât timp cât din celelalte înscrisuri rezultă că în realitate imobilul se găsește pe ..
Văzând și art. 274 C.pr.civ., instanța a obligat reclamanții, ca părți căzute în pretenții, la plata către pârâtul I. I. a sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs reclamanții A. G., A. Anișoara, C. D. si B. G. M., arătând următoarele:
In ceea ce privește calitatea de moștenitor a pârâtului I. I., arată că instanța de fond în mod greșit a reținut că aceasta calitate se poate face și cu acte de stare civilă, atât timp cât calitatea de moștenitor poate fi dovedita doar în baza unui certificat de moștenitor (inclusiv de calitate) sau a unei sentințe judecătorești.
Arată de asemenea că nu au solicitat instanței de fond să analizeze legalitatea unei hotărâri judecătorești irevocabile ci doar să constate că actul care clarifică preluarea imobilului ca fiind abuziva a fost obținut de o persoana decedată, în aceasta constând de fapt frauda la lege.
Arată reclamanții că instanța de fond în mod greșit a constatat că exista doar o eroare materiala între „.. Prelungirea T.” și că nu rezulta că autoarea pârâtului a formulat notificarea pentru imobilul în cauză. De asemenea arată că precizarea reclamantului privind . forma prevăzută de lege „ad validitatea”, nu poate fi luată în considerare.
Mai arată reclamanții că nu exista nici o dovada clară a dreptului de proprietate asupra imobilului, actul de vânzare-cumpărare fiind depus într-o forma dactilografiată, care nu poartă o ștampilă de conformitate de la Arhivele Statului. De asemenea reclamanții contestă procura depusa la dosar și arată că actul de donație care a fost anulat nu a fost depus la dosar.
Legal citat, paratul I. I. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, arătând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică și că susținerile reclamanților nu se bazează pe nici o normă legală.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs, tribunalul constată următoarele:
Este adevărat că pârâtul nu a prezentat un certificat de moștenitor față de mama sa, I. G., persoana care a formulat notificarea înregistrată sub nr. 197/2002. Reclamanții interpretează greșit normele invocate (art. 3 și 4 din Legea 10/2001 si pct. 4.2 din HG 250/2007 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii 10/2001) întrucât aceste norme nu impun existenta unui certificat de moștenitor ci dovedirea calității de moștenitor, întreaga practică și doctrina în materie fiind în acest sens. Practic formularea notificării la Legea nr. 10/2001 înseamnă chiar acceptarea moștenirii după fostul proprietar, în cazul în care acesta este decedat.
In cauza de față, nu paratul a formulat notificarea, ci mama acestuia. Iar reclamanții nu au invocat nici un moment faptul că aceasta nu ar fi fost persoana îndreptățită. Problema care se pune este dacă paratul a acceptat sau nu moștenirea mamei sale. Or, tocmai prin intervenirea in procedura administrativa stabilita de Legea nr. 10/2001, paratul a acceptat moștenirea mamei sale și în consecința a devenit persoana îndreptățită în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001.
In ceea ce privește al doilea motiv de recurs și anume acela privind frauda la lege, prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești care a anulat un contract de donație de către mama paratului, cu toate ca aceasta era decedata la momentul pronunțării hotărârii, cu toate că reclamanții arată că nu au cerut reanalizarea acelei hotărâri, practic exact acest lucru îl solicita, atât timp cât cer să se constate că dispoziția atacată are la baza o hotărâre judecătoreasca pronunțată în contradictoriu cu o persoana decedată. Tribunalul reține că instanța de fond în mod corect a apreciat că nu poate reține aceasta apărare, întrucât ar echivala cu analizarea unei hotărâri judecătorești irevocabile, lucru ce nu se poate realiza decât prin eventuala promovare a unei cai extraordinare de atac.
In ceea ce privește identificarea imobilului, tribunalul constată că instanța de fond în mod corect a reținut că în notificare exista doar o eroare materiala și nu așa cum susțin reclamanții, o referire la un alt imobil. Astfel, toate actele depuse la dosarul administrativ indica imobilul situat pe ., fost ., inclusiv o precizare formulată de pârât. Faptul că această precizare nu este făcuta prin executor judecătoresc, așa cum arată reclamanții, nu este de natură a atrage vreo nulitate, întrucât Legea nr. 10/2001 permite depunerea de acte și de precizări și după terminarea perioadei de formulare a notificărilor, necondiționând aceste precizări de vreo formă. Atât timp cât din toate actele depuse la dosarul administrativ rezulta fără putința de tăgadă că imobilul situat în . este cel solicitat de către autoarea reclamantului, nu se poate vorbi decât de o eroare materiala strecurata în notificare, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond.
In ceea ce privește ultimul motiv de recurs, privind existența sau inexistențala dosarul cauzei a unor acte (contract de vânzare-cumpărare, act de donație sau procură judiciară), tribunalul apreciază că aceste motive au fost invocate de către reclamanți direct în recurs și nu în fața instanței de fond, neputând fi astfel, luate în considerare. Totuși, tribunalul constată că aceste motive nu pot conduce la constatarea nulității absolute a Dispoziției nr. 3644/SR/25.06.2008 și a protocolului de predare-primire nr._/30.04.2009, atât timp cât paratul a făcut dovada proprietății asupra imobilului în cauza și a preluării abuzive, lucruri stabilite cu putere de lucru judecat prin sentința civila nr. 4675/29.06.2006, pronunțata de Judecătoria G..
Față de aceste considerente, tribunalul apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legala si temeinica și pe cale de consecința urmează să respingă recursul ca nefondat.
Văzând și disp. art. 274 C. proc. civ., urmează a obliga recurenții, ca parți căzute în pretenții, la plata cheltuielilor de judecata efectuate de intimatul I. I. în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul promovat de reclamanții A. G., A. ANIȘOARA, C. D., B. G. M. toți domiciliați în G., . împotriva sentinței civile nr._/2.11.2012 a Judecătoriei G. în contradictoriu cu intimat M. G., PRIN PRIMAR, cu sediul în G., ., intimat I. I., cu domiciliul în G., .. 39, ..1, . obiect Fond funciar ,ca fiind nefondat.
Obligă recurenții-reclamanți să plătească intimatului-pârât I. I. suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25.09.2013.
PREȘEDINTE,JUDECATOR,JUDECATOR,
M. MuscăMihaela AlexaRobert G. F.
GREFIER,
L. C.
Red.R.G.F
CL/2 ex.
20.01.2014-Fond: R.D.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 99/2013. Tribunalul GALAŢI | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
