Legea 10/2001. Sentința nr. 1061/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1061/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 24-04-2013 în dosarul nr. 888/121/2009
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal nr.2949*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1061
SEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24.04.2013
Președinte – A. B.
Grefier – A. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii civile formulată în baza Legii 10/2001 de reclamanta C. M. – decedată și continuată de moștenitorul acesteia C. E., în contradictoriu cu pârâta P. M. G. și chemata în garanție FUNDAȚIA C. – FEDERAȚIA COMUNITĂȚILOR EVREIEȘTI DIN ROMÂNIA – CULTUL MOZAIC.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.04.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, când Tribunalul a avut nevoie de timp pentru deliberare și a amânat pronunțarea cauzei succesiv la datele de10.04.2013, 17.04.2013 și 24.04.2013.
TRIBUNALUL
Analizând cauza de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 15.02.2008 sub nr._ pe rolul Judecătoriei G. – Secția civilă, reclamanta C. M. a chemat în judecată pe pârâta P. M. G., contestând dispoziția nr.3538 din 09.11.2007 emisă de această instituție.
În motivare a arătat că prin notificarea nr.691/2001 (depusă prin executor judecătoresc) a solicitat restituirea în natură a imobilului din G., .), nr.6. Cererea a fost respinsă prin decizia menționată, astfel că reclamanta solicită anularea ei. A invocat dispozițiile Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989.
Judecătoria G., prin sentința civilă nr.1578 din 27.02.2008, a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului G.. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului G. sub nr._ din 19.02.2009.
Pârâta P. M. G. a formulat întâmpinare prin care a subliniat că pe rolul Judecătoriei G. se află dosarul nr._/233/2008 în care sunt aceleași părți iar obiectul este revendicare, astfel că este necesară atașarea acelui dosar la cel de față (excepție de litispendență). De asemenea, reclamanta C. M.a decedat, astfel că nu mai are capacitate procesuală.
Pe fondul cauzei a subliniat că dintre imobilele preluate prin naționalizare de pe acea stradă, niciunul nu are legătură cu reclamanta (unele fiind preluate de la alte persoane decât autorul acesteia, iar altele fiind restituite deja moștenitorilor altor persoane), astfel că nu sunt îndeplinite condițiile pentru restituire sau acordare de despăgubiri. În drept a invocat dispozițiile Legii nr.10/2001.
Prin încheierea de ședință din 26.05.2009, instanța a luat act de decesul reclamantei (la 17.04.2009 – filele 26-28 din vol.I al dosarului nr._ ) și a introdus în cauză, în calitate de moștenitor, pe C. E..
Prin încheierea de ședință din 20.11.2009 instanța a respins excepția de litispendență invocată de pârâtă, cu motivarea acolo cuprinsă.
Prin înscris depus la 19.05.2010, pârâta P. M. G. a chemat în garanție Fundația C. – Federația comunităților Evreiești din România – Cultul mozaic, solicitând obligarea acesteia la restituirea valorii imobilului de care va fi evinsă. În motivare a arătat că prin contract autentic a cumpărat de la chemata în garanție imobilul din G., ., în care se află – potrivit unui raport de expertiză administrat în cauză (expert Blănar E.) – și suprafața de teren solicitată de reclamantul C. E..
Chemata în garanție Fundația C. – Federația comunităților Evreiești din România – Cultul mozaic a formulat întâmpinare la 31.08.2010, prin care a invocat excepții (lipsa de calitate procesuală activă a M. G., inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție și tardivitatea formulării cererii de chemare în garanție), iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. A arătat că singurul act ce privește bunul solicitat de reclamant este un inventar al bunurilor defunctului – autor al reclamantei C. M. – din anul 1945, dar acesta nu are valoare de titlu de proprietate. Și chiar dacă s-ar accepta această valoare pentru actul de inventar, reclamantei, pe ramura ascendenței sale, i-ar reveni doar ¼ din imobil (cota de moștenire la care avea dreptul), iar nu întregul bun.
Discutarea excepțiilor invocate de chemata în garanție a fost amânată succesiv de instanță la mai multe termene de judecată, iar prin încheierea de ședință din 06.06.2011 ele au fost unite cu fondul, pentru motivele acolo expuse.
Prin încheierea de ședință din 05.04.2013, instanța a disjuns cererea de chemare în garanție formulată de pârâta P. M. G. în contradictoriu cu Fundația C. – Federația comunităților Evreiești din România – Cultul mozaic și a dispus alcătuirea unui nou dosar (care a primit numărul_ ). Implicit, excepțiile invocate (și unite cu fondul cauzei) au rămas a fi analizate cu prilejul analizării litigiului din acest nou dosar.
În cauza de față a fost administrată proba cu înscrisuri și cu expertiză tehnică imobiliară (experți Blănar E., Lamatic A., N. I. și N. M.).
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, potrivit actului de partaj voluntar din 12.07.1946 (transcris de Tribunalul C. sub nr.1846 din 12.07.1946), numita J. P.-T., moștenitoare a defunctului S. C., a primit din averea acestuia din urmă imobilul situat în G., .. Reclamanta C. M. a depus acest act în copie – transcriere (filele 8 și 17 din dosarul nr._ al Judecătoriei G.). O copie a originalului actului (conformată pentru exactitate) a fost depusă abia de către chemata în garanție Fundația C. – Federația comunităților Evreiești din România – Cultul mozaic (filele 195-196 din vol.I al dosarului Tribunalului G.). Partajul s-a făcut prin atribuire de bunuri, iar nu de cote, astfel că cele invocate de chemata în garanție – privind dreptul ce-l are reclamantul C. E. la cel mult ¼ din imobil, fiind 4 moștenitori în calitate de copii – nu sunt întemeiate.
Pârâta P. M. G. recunoaște calitatea de succesor în drepturi, în raport cu numita J. P.-T., a reclamantei (în calitate de fiică – astfel cum reiese din dispoziția de primar contestată în prezenta cauză), cu privire la imobil. Totuși, pârâta a respins, prin dispoziție, notificarea formulată de reclamantă în baza Legii nr.10/2001 (și depusă prin executor judecătoresc sub nr.101/2002) pe motiv că reclamanta (alături de al doilea solicitant – T. M.) nu a făcut dovada deposedării de imobilul din G., ..
Într-adevăr, în cauză nu a fost administrată nicio probă din care să rezulte că imobilul din G., . a fost preluat de la numita J. P.-T. (ori de la alt autor al reclamantei C. M.).
Mai mult, nu s-a dovedit în cauză că imobilul din G., ., este același cu terenul de 600 m.p. din curtea imobilului (școală) din G., . (așa cum susține reclamantul). Expertul Blănar E., în raportul său (filele 78-79 din vol.I al dosarului Tribunalului G.) pretinde că, din descrierea imobilului cuprinsă în actul de partaj din 1946, a concluzionat în sensul identității arătate. Instanța nu poate reține ca o probă pertinentă această constatare a expertului, având în vedere că în actul de partaj singura descriere a imobilului este „imobilul din G. ., cu toate construcțiile aflate pe el”. Or, este evident că acesta nu este o descriere și nici nu poate duce la concluzia respectivă (nu sunt menționate laturi, dimensiuni, vecinătăți, etc.).
În drept, potrivit art.1, alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă.
Art.2 din Legea nr.10/2001 stabilește care sunt imobilele preluate în mod abuziv, în această categorie fiind încadrate toate imobilele preluate de stat cu sau fără titlu valabil, iar art.3-4 dispun că de lege beneficiază proprietarii imobilelor la data preluării, precum și moștenitorii acestora.
Rezultă că se poate dispune restituirea – în natură sau prin echivalent –, către moștenitori (așa cum este reclamanta C. M., succedată de către reclamantul C. E.) a imobilelor preluate de stat de la autorii acestora, dar reclamantul are de dovedit calitatea de proprietar a autorului, calitatea sa de moștenitor, identitatea imobilului și preluarea, din patrimoniul autorului său, a imobilului.
Or, în cauza de față, dovada preluării nu a fost făcută. Conform pct.1, lit.e) din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.250/2007, sarcina probei proprietății, a deținerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive și a calității de persoană îndreptățită la restituire revine persoanei care pretinde dreptul; în cazul în care pentru imobilul respectiv nu se poate face dovada formală a preluării de către stat (de exemplu, decizia administrativă nu este găsită, iar imobilul respectiv se regăsește în patrimoniul statului după data invocată ca fiind data preluării bunului), soluționarea notificării se va face în funcție și de acest element – faptul că imobilul se regăsește în patrimoniul statului constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă.
Totuși, în cauza de față această prezumție nu poate fi reținută din următoarele motive: toate imobilele expropriate de pe . . în anexa la Decretul nr.92/1950, respectiv imobilele de la nr.2, 6, 8 și 12. Mai mult, imobilul de la nr.2 a fost expropriat chiar din patrimoniul altor co-proprietari menționați în actul de partaj din 1946 (respectiv D. C. și S. C.). Dacă ar fi fost expropriat, imobilul pretins de reclamantul C. E. era rezonabil să fie, de asemenea, menționat în actul normativ de expropriere; însă, această mențiune nu există. D. urmare, lipsa acestei mențiuni naște prezumția că, dimpotrivă, autoarea reclamantei C. M. nu a fost expropriată de acel imobil.
Coroborând această situație cu neclaritatea menționată anterior privind identitatea imobilului solicitat, instanța concluzionează că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru restituirea în natură sau pentru acordarea de despăgubiri reclamantului C. E. pentru imobilul din G., .), nr.6.
În consecință, instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea. Totodată, va respinge ca neîntemeiată și cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul C. E. ca moștenitor al lui C. M., cu domiciliul procesual ales în G., ., la Cabinet individual de avocatură „Berghiș-B. V.”, în contradictoriu cu pârâta P. M. G., cu sediul în G., ..
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.04.2013.
Președinte, Grefier,
A. B. A. P.
red. AB
tehn.PA/5 ex.
Vă atragem atenția că datele menționate în prezentul document se înscriu în cele prevăzute de Legea nr.677/2001, fapt ce conferă obligativitatea protejării, conservării și folosirii acestora doar în scopul prevăzut de lege.
| ← Pretenţii. Hotărâre din 25-09-2013, Tribunalul GALAŢI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 247/2013. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
