Pretenţii. Decizia nr. 405/2013. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 405/2013 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 6401/233/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIA I CIVILA
DOSAR NR._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
DECIZIA CIVILĂ NR.405
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 11.04.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. R. M.
JUDECĂTOR: D. B.
JUDECĂTOR: E. M.
GREFIER: I. Ș.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ „SF.A. A.” G., cu sediul în G., ., jud.G., împotriva sentinței civile nr.4565/04.05.2012 pronunțată de Judecătoria G., în contradictoriu cu intimatul-pârât I. I., cu domiciliul în G., ..41, ., jud.G., și asigurator . SA – SUCURSALA G., cu sediul în G., ., jud.G., având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns reprezentantul recurentului-reclamant, consilier juridic T. D., în baza delegației aflată la fila 16 dosar, și reprezentantul asiguratorului, consilier juridic T. V., în baza împuternicirii pe care o depune la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurentul-reclamant a înaintat la dosar concluzii într-un singur exemplar, după care;
Reprezentantul asiguratorului depune la dosar întâmpinare, comunicând un exemplar și reprezentantului recurentului-reclamant.
Reprezentantul recurentului-reclamant arată că nu solicită termen pentru studiul întâmpinării.
Tribunalul, în temeiul art. 167 al.1 C.pr.civilă, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Întrebate fiind, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Reprezentantul recurentului-reclamant precizează că a depus și concluzii scrise la dosar, arătând că și-a întemeiat recursul pe greșita aplicare a dispozițiilor art.22 Cod pr.penală și 1201 Cod civil, instanța de fond respingând acțiunea formulată în temeiul art.998-999 Cod pr.civ.vechi și a Legii speciale nr.95/2006. Critica sa este pentru faptul că instanța a invocat autoritatea de lucru judecat, ceea ce nu se impunea în cazul de față. Consideră că această autoritate de lucru judecat, în ceea ce privește art.22 C.pr.pen. se putea aplica doar în situația în care inculpatului i s-ar fi individualizat pedeapsa sub aspectul cuantumului prejudiciului, dar la acest moment ne aflăm într-o acțiune în pretenții privind o altă sumă de bani și se folosește de vinovăția dovedită în procesul penal. Arată că persoana vătămată a stat în spital 6 luni de zile, cuantumul prejudiciului este foarte mare, suma rămasă de recuperat este de peste 300 milioane lei. Soluția din procesul penal raportat la art.22 C.pr.pen. nu împiedică instanța civilă să examineze o altă acțiune civilă îndreptată împotriva acestui pârât. Față de aceste considerente, expuse pe larg în concluziile depuse, solicită admiterea recursului și obligarea în solidar a asiguratorului care este chemat în garanție de pârât, și la fond și în recurs, la plata sumei de 31.167,56 lei.
Tribunalul dispune rectificarea citativului în sensul că asigurator este . R. SA.
Reprezentantul asiguratorului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de Judecătoria G. ca temeinică și legală. Învederează că solicită respingerea recursului motivat de faptul că recurentul-reclamant s-a constituit parte civilă în procesul penal cu o sumă clar specificată și menținută pe toată durata procesului penal, astfel că instanța penală a decis în consecință și i-a obligat la plata cheltuielilor reprezentând despăgubiri materiale către partea civilă la momentul respectiv, la suma cu care aceasta s-a constituit parte civilă. Ori faptul că există o sentință penală definitivă și irevocabilă, aceasta reprezentă autoritate de lucru judecat în fața instanței civile. Faptul că recurentul-reclamant vine cu alte pretenții la acest moment nu înseamnă schimbarea obiectului cauzei. Pretențiile majorate la acest moment nu reprezintă schimbarea obiectului cauzei, constituind în continuare autoritate de lucru judecat. În altă ordine de idei, recursul se judecă referitor la criticile acestei instanțe de fond, ori recurentul nu face critici care să fie înscrise în dispozițiile Codului de procedură civilă, legate de motivele de recurs. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Tribunalul rămâne în pronunțare și reține dosarul spre soluționare.
TRIBUNALUL
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub nr._ la data de 24.03.2011 reclamantul S. C. JUDETEAN DE URGENTA SFÂNTUL A. A. G. a solicitat obligarea pârâtului I. I. la plata sumei de 31.167,56 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare si dobânda legal pana la plata efectiva a debitului.
In motivarea cererii sale reclamantul a arătat ca paratul a provocat numitului C. D. vătămări corporale ce au necesitat îngrijiri medicale acordate de reclamant in perioada 18.11.2009 – 22.06.2010, valoarea totala a acestor îngrijiri fiind de 40.512,73 lei, aceste cheltuieli nefiind suportate din Fondul de A..
Reclamantul s-a constituit parte civile in faza de cercetare penala dar dintr-o eroare materiala a solicitat doar suma de 9.345,73 lei cu toate ca decontul integral era in suma de 40.512,73 lei.
Conform art. 313 din Legea 95/2006 cheltuielile de spitalizare cauzate prin fapta altuia sunt in sarcina făptuitorului. In același sens sunt si disp. art. 998 cod civil, potrivit cu care răspunderea pentru prejudiciile create sunt in sarcina persoanei culpabile de savarsirea faptei ilicite.
Fapta paratului este dovedita prin sentința penala nr. 493 din 21.02.2011 pronunțată de Judecătoria G. in dosarul penal nr._ prin care s-a dispus obligarea acestuia la plata despăgubirilor civile către partile vatamate si către partea civila S. C. Judetean de urgenta Sfantul A. A..
In drept. cererea a fost intemeiata pe disp. art. 998 si urm. cod civil, Legea 95/2006, art. 14 si urm. Cod procedura penala.
A depus înscrisuri.
Printr-o cererea completatoare depusa ulterior, reclamanta a solicitat chemarea in judecata si a asiguratorului paratului inițial, respectiv a Societatii de A.-R. ARDAF SA București.
In motivarea cererii completatoare a arătat ca solicita introducerea in cauza si a asiguratorului pentru ca acesta sa fie obligat sa achite reclamantei cheltuielile de spitalizare care conform art. 313 din Legea nr. 95/2006 sunt venituri publice si necesita recuperarea de la inculpat/asigurator si ulterior virate la Bugetul de Stat.
Persoana vatamata a fost internata in spital 8 luni in perioada 18.11.2009 – 22.06.2010 iar valoarea integrala a decontului de cheltuieli este un cuantum de 40.512,73 lei. Societatea de asigurări ARDAF a plătit doar suma de 9.345,17 lei așa cum a dispus instanța in sentința penala nr. 493/21.02.2011 a Judecătoriei G..
Dintr-o eroare umana s-a copiat in subsolul decontului doar valoarea zilelor de spitalizare si nu s-a inscris totalul general care reflecta cheltuiala cu vatamata pentru cele 8 luni de spitalizare.
Pârâtul I. I., legal citat a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata, invocand exceptia autoritatii de lucru judecat față de sentinta penala nr. 493/21.02.2011 pronunțată de Judecatoria G. prin care s-a solutionat actiunea civila in sensul obligarii asiguratorului ARDAF SA către partea civila S. C. de Urgenta Sf. A. A. G. la plata sumei de 9.345,17 lei cu titlu de despăgubiri materiale. In conditiile in care spitalul Sf. A. A. G. s-a constituit parte civila in procesul penal iar instanta a solutionat actiunea civila acesta nu se mai poate adresa cu daune la instanta civilă, aceastanu se mai poate adresa cu actiune la instanta civila decat pentru recuperarea pagubelor materiale si a daunelor care s-au nascut ori sa-u descoperit după pronunțâarea hotararii penale, așa cum prevad disp. art. 20 pct. 3 pod proc. civila. Din actele depuse la dosar rezulta ca reclamantul cunostea la data constituirii de parte civila că suma reprezentand cheltuielile de spitalizare era de 40.512,73 lei insa a inteles sa se constituie parte civila doar cu suma de 9.345,17 lei.
In drept au fost invocate disp. art. 115 – 118 cod proc. civila.
Paratul I. I. a formulat, de asemenea, cerere de chemare in garantie a asiguratorului . SA București – Sucursala G., aratand ca potrivit disp. art. 50 din Legea nr. 136/1995 cheltuielile de spitalizare sunt suportate de către asigurator si chiar prin sentinta nr. 493/21.02.2011 a Judecătoriei G. a fost obligat asiguratorul . ARDAF SA la plata sumei de 9.345,17 lei cu titlu de despăgubiri materiale către partea civila S. C. Judetean de Urgența Sf. apostol A. G..
A solicitat paratul ca in situatia in care va fi admisa cererea de chemare in judecata sa se dispuna si admiterea cererii de chemare in garantie obligand asiguratorul sa ii plateasca paratului suma de 31.167,56 lei reprezentand cheltuieli de spitalizare si dobanda legala.
Pe parcursul judecatii cauzei partile au administrat proba cu inscrisuri.
Prin sent. civ. nr. 4565/04.05.2012, Judecătoria G. a admis exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de pârâtul I. I., a respins cererea pentru existenta autoritatii de lucru judecat și a obligat reclamantul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtul I. I..
Pentru a decide astfel, Judecătoria G. a reținut că, prin sentinta penala nr. 493/21.02.2011 pronuntată de Judecatoria G. in dosarul cu nr._, hotarare prin care a fost solutionata latura civila a cauzei, a fost admisa actiunea civila formulata de partea civila S. C. Judetean de Urgenta Sf. A. A. si a fost obligat asiguratorul Societatea de A.-R. ARDAF SA la plata sumei de 9.345,17 lei cu titlu de despăgubiri materiale către partea civila S. C. judetean de urgenta Sf. A. A. G..
Prin sentinta penala nr. 2256/20.12.2010 a Judecatoriei G. pronuntata in acelasi dosar fusese solutionata penala a cauzei privind pe inculpatul I. I. si s-a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsa de 2 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 184 al. 2 si 4 cod penal, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 C.proc.pen., si a arat 74 al. 1 lit. a si c C.pen., in ref. la art. 76 al. 1 lit. e Cod penal, retinandu-se in sarcina inculpatului ca la data de 18.11.2009 aflandu-se la volanul autoturismului cu nr. de inmatriculare_ a efectuat manevra de mers inapoi, fără sa se asigure temeinic pe un segment de drum interzis circulatiei autovehiculelor (respectiv pe .. G.) si accidentand pe partea vătămata C. D., careia ulterior i-a fost amputat membru inferior stang.
Așa cum rezulta din inscrisurile dosarului penal S. C. Judetean de Urgenta Sf. A. A. G. s-a constituit parte civila inca din faza de urmarire penala. In adresa de constituire ca parte civila se precizeaza ca se comunica decontul de cheltuieli pentru asistenta medicala a domnului C. D., totalul cheltuielilor fiind de 40.512,73 lei, dar cu privire la constituirea de parte civila, mentionata in partea finala a inscrisului, completata de mana si semnata de managerul spitalului, oficiul juridic si biroul asigurari, se precizeaza ca se constituie parte civila cu suma de 9.345,17 lei.
Potrivit disp. art. 22 C.pr.pen., hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.
Persoana vătămata prin savarsirea unei infractiuni are posibilitatea sa se constituie parte civila in procesul penal sau poate sa pretinda despăgubiri pe cale separata, in fața instantei civile, pentru aceasta ipoteza gasindu-și aplicare art. 22 C.pr.pen.
Daca persoana vătămata s-a constituit parte civila in procesul penal si instanta penala a stabilit cuantumul despăgubirilor opereaza puterea de lucru judecat.
Potrivit disp. art. 1201 cod civil anterior, aplicabil in speta, exista autoritate de lucru judecat atunci cand a doua cerere in judecata are acleasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti, făcuta de ele si in contra lor in aceeasi calitate.
In cauza penala reclamanta s-a constituit parte civila pentru cheltuielile de asistenta medicala acordate partii vatamate C. D., iar in aceasta cauza civila s-a solicitat tot contravaloarea cheltuielilor de asistenta medicala acordate părtii vătămate din dosarul penal, C. D.. Chiar daca cuantumul sumelor pretinse este diferit, aceast aspect nu schimba obiectul.
Cauza reprezinta temeiul juridic al cererii, in ambele cazuri (sentinta penala nr. 493/21.02.2011 pronuntată de Judecatoria G. in dosarul cu nr._ ca si in prezenta cauza) temeiul juridic fiind dat de raspunderea civila delictuala a paratului I. I. si de raspunderea asiguratorului reglementata de legea nr. 136/1995, pentru paratul Societatea de A.-R. ARDAF SA.
Potrivit art. 19 cod procedura penala se poate adresa instantei civile pentru repararea pagubei materiale și a daunelor morale pricinuite prin infracțiune persoana vatamata care nu s-a constituit parte civila in cadrul procesului penal, ceea ce nu este cazul, caci reclamantul s-a constituit parte civila in procesul penal.
Art.20 cod procedura penala reglementeaza cateva cazuri de solutionare speciala a laturii civile, respectiv reglementeaza ipoteze in care deși s-a constituit parte civila, persoana vătămata prin infractiune se poate adresa instantei civile ulterior pronuntarii hotararii penale, respectiv in ipoteza in care instanta penala a lasat nesolutionata actiunea civila (situatia neaplicabila intrucat prin hotararea mentionata Judecatoria G. s-a pronuntat asupra cererii reclamantului din prezenta cauza), precum și in ipotezele in care acțiunea civilă a fost exercitată din oficiu, dacă se constată din probe noi că paguba și daunele morale nu au fost integral reparate (in cauza actiunea civila nu a fost exercitata din oficiu, ci S. s-a constituit parte civila) sau in cazul daunelor materiale si morale nascute sau descoperite după pronuntarea hotararii penale. In legatura cu aceasta ultima ipoteza este de observat că la momentul constituirii de parte civila in procesul penal reclamanta cunostea valoarea prejudiciului, contravaloarea cheltuielilor de asistenta medicala fiind indicata in adresa de constituire ca parte civila, doar ca s-a constituit parte civila cu o alta suma mai mica. Motivul pentru care reclamanta a ales sa se constituie in acest mod parte civila este lipsit de relevanta juridica, in prezenta analiza, atata timp cat este evident ca stia cat valoreaza asistenta medicala acordata părtii vătămate C. D..
Avand in vedere că exista identitate de părti, de cauza si de obiect prin raportare la sentinta penala nr. 493/21.02.2011 pronuntată de Judecatoria G. in dosarul cu nr._, și nu se incadreaza in cazurile limitativ prevazute de art. 19 si 20 cod procedura penala, instanta a apreciat ca exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de pârâtul I. I. este intemeiata motiv pentru care a admis-o si a respins cererea formulata de reclamantul S. C. Judetean de urgenta Sf. A. A. din G. pentru existenta autoritatii de lucru judecat.
In temeiul disp. art. 274 cod procedura civila a obligat reclamantul către paratul I. I. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, facand aplicarea și a disp. art. 274 al. 3 cod procedura civila.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a motivat și declarat recurs reclamantul S. C. JUDETEAN DE URGENTA SFÂNTUL A. A. G., care a criticat soluția primei instanțe sub aspectul nelegalității și netemeiniciei ei.
În motivare, a arătat că hotărârea penală se bucură de o autoritate de lucru judecat relativă, întinderea prejudiciului nefiind opozabilă celor interesați care nu au participat la judecată. Când însă pedeapsa pentru infracțiune s-a stabilit în funcție de cuantumul prejudiciului, hotărârea are putere de lucru judecat erga omnes.
În cazul în care prejudiciul nu a fost integral acoperit prin hotărârea pronunțată de instanța penală, diferența se poate cere pe calea unei acțiuni civile separate.
Dacă nu se contravine autorității de lucru judecat, anumite probleme precum întinderea prejudiciului sau împărțirea în caz de culpă comună. Opinia specialiștilor este că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nu împiedică o acțiune civilă separată.
În drept, a invocat disp. art. 3041 C.pr.civ.
În susținerea recursului, recurentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Legal citată, intimata . R. SA (care a absorbit . formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că recurentul s-a constituit parte civilă pentru prejudiciu și nu mai poate introduce o nouă cerere pentru același prejudiciu.
În drept, a invocat disp. art. 304 C.pr.civ.
În apărare, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Instanța de recurs a încuviințat și a administrat în cauză proba cu înscrisuri.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, Tribunalul apreciază că recursul este neîntemeiat și se impune a fi respins, având în vedere următoarele considerente:
În ce privește cadrul procesual al recursului, Tribunalul constată că hotărârea atacată este dată, potrivit legii, fără drept de apel (este definitivă), astfel încât, conform art. 3041 C.pr.civ., poate examina cauza sub toate aspectele, nefiind strict limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 C.pr.civ.
Potrivit art. 20 C.pr.pen., persoana vătămată constituită parte civilă în procesul penal poate să pornească acțiune în fața instanței civile, dacă instanța penală, prin hotărârea rămasă definitivă, a lăsat nesoluționată acțiunea civilă (alin. 1). În cazurile în care acțiunea civilă a fost exercitată din oficiu, dacă se constată din probe noi că paguba și daunele morale nu au fost integral reparate, diferența poate fi cerută pe calea unei acțiuni la instanța civilă (alin. 2). De asemenea, persoana vătămată se poate adresa cu acțiune la instanța civilă pentru repararea pagubelor materiale și a daunelor morale care s-au născut ori s-au descoperit după pronunțarea hotărârii penale de prima instanță (alin. 3).
Așadar, legea conferă părții civile, care nu este persoană lipsită de capacitate de exercițiu deplină, posibilitatea de a formula ulterior o acțiune civilă separată numai pentru prejudiciile noi, care s-au născut sau descoperit ulterior pronunțării instanței penale.
Rezultă că soluția primei instanțe este corectă, reclamantul neavând dreptul de a formula o nouă acțiune pentru recuperarea diferenței de prejudiciu.
Recursul este calea de atac prin intermediul căreia părțile sau Ministerul Public solicită, în condițiile și pentru motivele determinate limitativ de lege, desființarea unei hotărâri judecătorești pronunțate fără drept de apel, în apel sau de un organ cu activitate jurisdicțională.
În legătură cu caracterele recursului, cel mai important atribut al recursului este acela de a constitui o cale extraordinară de atac. Această calificare a recursului este stabilită de codul de procedură civilă prin situarea sa în Capitolul I din Titlul V consacrat căilor extraordinare de atac al Cărții a II-a. Această calificare este numai parțial corectă, deoarece, în prezent, recursul corespunde exigențelor firești ale unei căi de atac extraordinare numai în ceea ce privește motivele de recurs. Un alt atribut al recursului este acela că el constituie o cale de atac de reformare. Recursul se adresează unei instanțe superioare în scopul exercitării controlului judiciar și al casării hotărârii nelegale sau netemeinice. Recursul, spre deosebire de apel, nu este însă suspensiv de executare. De la această regulă există, însă, excepția prev. de art. 300 alin. 1 C.pr.civ., care stabilește că recursul suspendă executarea hotărârii numai în cauzele privitoare la strămutarea de hotare, desființarea de construcții, plantații sau a oricăror lucrări având o așezare fixă, precum și în cazurile anume prevăzute de lege. Un alt atribut al recursului este acela de a constitui o cale de atac nedevolutivă, întrucât în principiu, nu determină o rejudecare în fond a cauzei . De la această regulă există excepția stabilită de art. 3041 C.pr.civ., conform căruia recursul declarat împotriva unei hotărâri care, conform legii, nu poate fi atacată pe calea apelului, nu este limitat la motivele prevăzute de art. 304 C.pr.civ., instanța având posibilitatea de a examina cauza sub toate aspectele.
În raport cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, articolul 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil nu include dreptul la un al doilea grad de jurisdicție (cu excepția cauzelor penale unde este incident art. 2 din Protocolul adițional nr. 7 la Convenție) și nu obligă statele să creeze curți de apel sau de casație (de ex., hotărârea Curții din data de 10 iulie 1984 pronunțată în cauza Guincho împotriva Portugaliei). Totuși, în măsura în care astfel de proceduri au fost create în statele părți la Convenție, ele sunt supuse exigențelor articolului 6 în ceea ce privește garanțiile oferite (hotărârea Curții din data de 17 ianuarie 1970 pronunțată în cauza Delcourt împotriva Belgiei, hotărârea Curții din data de 22 ianuarie 1984 pronunțată în cauza Sutter împotriva Elveției ș.a.). De asemenea, o astfel de plângere la instanța superioară reprezintă un recurs care trebuie epuizat în aplicarea articolului 35 din Convenție. În examinarea garanțiilor incidente, trebuie ținut cont de particularitățile pe care procedurile de apel sau de recurs le au în sistemele de drept din care fac parte. În funcție de întinderea competențelor (doar probleme de drept nu și probleme de fapt sau doar proporționalitatea pedepsei cu fapta săvârșită nu și stabilirea vinovăției), garanțiile oferite de articolul 6 pot fi susceptibile de o aplicare mai limitată.
Examinând prezenta cauză prin prisma aspectelor enumerate mai sus, Tribunalul apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, care nu se impune a fi reformată.
Având în vedere cele expuse mai sus, Tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. C. Județean de Urgență „Sf. A. A.” G., cu sediul în G., ., jud.G., împotriva sentinței civile nr.4565/04.05.2012 pronunțată de Judecătoria G. în Dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât I. I., cu domiciliul în G., ..41, ..1, ., și asigurator . SA – SUCURSALA G., cu sediul în G., ., jud.G..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.04.2013.
PREȘEDINTE, PT.JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
C. R. M. D. B. E. M. I. Ș.
Promovat la Curtea de Apel G.
-cf. disp.art. 261 C.pr.civilă
Semnează
PREȘEDINTELE TRIBUNALULUI G. JUDECĂTOR A. P.
red.C.R.M./tehnodact.I.S./2 ex./17.06.2013
fond: jud.N. D. B.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1231/2013. Tribunalul GALAŢI | Partaj judiciar. Decizia nr. 1155/2013. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
