Anulare act. Decizia nr. 482/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 482/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 30-10-2015 în dosarul nr. 482/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ Nr. 482/2015
Ședința publică de la 30 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. N.
Judecător I. R.
Judecător N. D. B.
Grefier A. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea recursului declarat de către recurenta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G., cu sediul în T., ., nr. 43, jud. G., în contradictoriu cu intimații C. I., cu domiciliul în com. Ghidigeni, ., O. M. I., O. S. M., ambii domiciliați în ., împotriva sentinței civile nr. 263/05.02.2015 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect anulare act succesoral.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, când Tribunalul a avut nevoie de timp pentru deliberare și a amânat pronunțarea la data de 30.10.2015.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23.12.2014 pe rolul Judecătoriei T. sub nr._, Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. în contradictoriu cu C. I., O. M. I. și O. S. M. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună revizuirea sentinței civile nr.1934 pronunțată în ședința publică din data de 10.09.2013.
În motivarea cererii, s-a arătat că O. M. I. a fost condamnat definitiv în dos.pen.nr._/121/2011 pentru infracțiunea de evaziune fiscală, prejudiciind bugetul general consolidat al statului cu suma de 1.373.352 lei, cu dobânzi și penalități aferente, că instanța a menținut măsurile asigurătorii instituite prin ordonanța nr.847/P/2011 a Parchetului de pe lângă Tribunalul G., constând în sechestru asigurător instituit asupra imobilului din com. Ghidigeni, .. În dosarul civil nr._ Statul român nu a fost reprezentat în vreun fel, nu a fost parte în dosar, de existența acestei hotărâri luând cunoștință la data la care numita C. I. a formulat contestație la executare împotriva anunțului de vânzare la licitație nr._/03.11.2014. Revizuenta arată că, instanța de judecată care a soluționat dos.civ.nr._ a încălcat art.154 alin.5, art.151 alin.9 și 10 din Codul de procedură fiscală, tranzacția consființită prin hotărârea de expedient fiind un act de dispoziție intervenit ulterior disponibilizării imobilului prin sechestrul asigurător instituit prin ordonanța nr.847/2011. Nulitatea absolută prevăzută de art.151 alin.10 Cod procedură fiscală poate fi invocată oricând pe cale de excepție sau pe cale de acțiune, fiind imprescriptibilă potrivit art.1249 NCC, astfel că prevederile art.511 alin.1 pct.7 NCPC nu sunt incidente în cauză.
În drept, au fost invocate dispoz.art.509 alin.1 pct.7 NCPC, art.154 alin.5, art.151 alin.9,10 Cod procedură fiscală.
Revizuenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.411 alin.1 pct.2 NCPC.
La cererea de revizuire formulată, Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. a anexat o . înscrisuri, acestea fiind atașate la dosar la f.7-34.
Instanța a dispus atașarea sentinței civile nr.1934/10.09.2013 a Judecătoriei T. cu referatul biroului „arhivă” privind modalitatea rămânerii definitive a acesteia (f.42,43) și a dosarului nr._ în care s-a pronunțat sentința civilă mai sus menționată.
Intimații au fost citați cu mențiunea că întâmpinarea este obligatorie și se depune la dosar cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, instanța constatând la primul termen de judecată, potrivit art.208 alin.2 NCPC, că pârâții sunt decăzuți din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții în afara celor de ordine publică, vând în vedere că nu au depus întâmpinarea în termenul prevăzut de art.513 alin.2 NCPC ci numai la primul termen de judecată din data de 05.02.2015.
La termenul de judecată din data de 05.02.2015 instanța a invocat din oficiu excepția tardivității formulării cererii de revizuire, în raport de dispoz. art. 511 alin.1 pct.7 NCPC, rămânând în pronunțare asupra excepției invocate.
Prin sentința civilă nr. 263/05.02.2015, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._ , instanța a admis excepția tardivității formulării cererii de revizuire invocată de instanță din oficiu și a respins cererea de revizuire formulată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., în contradictoriu cu C. I., O. M. I. și O. S. M., ca fiind tardivă.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin sentința civilă nr.1934/10.09.2013 a Judecătoriei T. (rămasă definitivă prin neapelare la data de 18.11.2013) s-a luat act de tranzacția încheiată de C. I., O. M. I. și O. S. M., prin care O. S. M., fiică și O. M. I., fiu, recunosc dreptul mamei lor, C. I. asupra ½ din imobilul casă de locuit și anexele aflate pe un teren în suprafață de 1676 m.p., cu număr cadastral 726, cvartal 6, . același timp, fiecare dintre ei (O. C. M. și O. M. – I.) au înstrăinat către C. I., cotele lor de câte ¼ din acest imobil contra unei sulte de 2500 lei pentru fiecare, sultă ce au primit-o anterior. In urma acestei tranzacții, C. I., a devenit deplin proprietar asupra întregului imobil aflat în ..
Potrivit dispoz.art.509 alin.1 pct.7 NCPC revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă statul ori alte persoane juridice de drept public (…) nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să îi apere.
Potrivit art.511 alin.1 pct.7 NCPC „termenul de revizuire este de o lună și se va socoti din ziua în care statul ori altă persoană de drept public a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii definitive a acesteia”.
Având în vedere că sentința civilă nr.1934/10.09.2013 a Judecătoriei T. a cărei revizuire se solicită a rămas definitivă prin neapelare la data de 18.11.2013 iar cererea de revizuire a fost introdusă pe rolul Judecătoriei T. la data de 23.12.2014 (fiind trimisă prin poștă la data de 22.12.2014), cu depășirea termenului de 1 an de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, instanța a reținut ca fiind tardiv introdusă cererea de revizuire.
În ceea ce privește apărarea revizuentei, în sensul că nu i se aplică dispoz.art.511 alin.1 pct.7 NCPC, nulitatea absolută putând fi invocată oricând, fie pe cale de excepție, fie pe cale de acțiune, potrivit art.1249 NCC, instanța a constatat că revizuenta face o confuzie între prescripție, care este o instituție de drept material, ce urmărește înlăturarea incertitudinii din circuitul civil și termenul de procedură, care reprezintă intervalul de timp înăuntrul căruia trebuie îndeplinit sau, după caz, este oprit să se efectueze un anumit act de procedură, nerespectarea termenului procedural imperativ atrăgând decăderea, ca sancțiune procedurală, constând în pierderea dreptului privitor la declararea unei căi de atac sau la îndeplinirea unui alt act procedural, ce nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege.
Așadar, potrivit art.185 alin.1 NCPC, când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel, excepția de tardivitate invocată fiind una de procedură, care se analizează prioritar față de orice fel de alte excepții.
Împotriva sentinței civile nr. 263/05.02.2015, pronunțate de Judecătoria T. în dosarul nr._ , a declarat recurs revizuienta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G.. A solicitat recurenta admiterea recursului, casarea sentinței contestate și admiterea cererii de revizuire așa cum a fost formulată.
În motivare, a arătat că Statul Român nu a fost reprezentat în vreun fel în dosarul nr._, iar, de existența hotărârii contestate, a luat cunoștință la data la care numita C. I. a formulat contestație la executare împotriva Anunțului de vânzare la licitație nr._/03.11.2014 pentru imobilul situat în loc. Ghidigeni, jud. G..
Recurenta a reiterat argumentele invocate anterior, în cadrul cererii de revizuire cu privire la posibilitatea invocării nulității absolute prevăzute de art. 151 alin. 10 C.proc.fisc. oricând pe cale de excepție sau pe cale de acțiune, aceasta din urmă fiind imprescriptibilă.
În opinia recurentei, acțiunea formulată reprezintă o veritabilă acțiune în constatarea nulității absolute a unui act juridic, hotărârea de expedient neschimbând în vreun fel natura convențională a actului juridic contestat, respectiv a tranzacției.
În opinia recurentei, instanța ar fi trebuit să constate că în privința Statului Român este incident un adevărat caz de forță majoră în sensul dispozițiilor art. 2548 alin. 1 și alin. 2 C.civ., întrucât acesta nu a știut despre existența hotărârii contestate. A susținut recurenta și că termenul de revizuire a început să curgă abia la data la care a aflat despre existența hotărârii prin care s-a luat act de tranzacție.
În subsidiar, recurenta a solicitat repunerea sa în termenul de exercitare a revizuirii în temeiul dispozițiilor art. 186 C.proc.civ..
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 513 alin. 5 raportat la dispozițiile art. 483 și urm. C.proc.civ..
Recurenta a solicitat judecata în lipsă.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 lei.
Prin întâmpinarea formulată, intimații au solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, au arătat că, în vederea punerii în executare a sentinței penală nr. 269/07.05.2012, prin cererea nr._/22.05.2014, înregistrată la PCPI – BCPI T., recurenta a solicitat informații cu privire la bunurile imobile sechestrate, iar, prin răspunsul comunicat de BCPI T. și înregistrat sub nr._/25.06.2014, au fost comunicate procesul – verbal de sechestru din data de 11.10.2011 și extrasul de carte funciară cu privire la imobilul sechestrat în cuprinsul căruia era notată din oficiu ieșirea din indiviziune asupra imobilului sechestrat conform sentinței civile nr. 1934/10.09.2013, pronunțate de Judecătoria T..
Au apreciat intimații că, în împrejurările descrise mai sus, termenul de o lună,indicat de art. 511 alin. 1 C.proc.civ., a început să curgă la data de 25.06.2014, cererea de revizuire fiind tardiv formulată.
Au mai învederat intimații că și termenul prevăzut de art. 511 alin. 1 pct. 7 C.proc.civ. era depășit, întrucât sentința contestată a rămas definitivă în noiembrie 2013, iar cererea de revizuire a fost formulată la data de 18.12.2014.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 și urm. C.proc.civ..
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței civile sentinței civile nr. 263/05.02.2015, pronunțate de Judecătoria T. în dosarul nr._, prin prisma motivelor de recurs, instanța de control judiciar reține următoarele:
În mod corect, față de precizările exprese din cuprinsul cererii de chemare în judecată, prima instanță a constatat că este învestită cu soluționarea unei cereri de revizuire formulate în temeiul art. 509 alin. 1 pct. 7 C.proc.civ., împotriva sentinței civile nr.1934/10.09.2013, pronunțate de Judecătoria T. în dosarul nr._ .
Astfel, contrar susținerilor recurentei, prima instanță a fost învestită cu o cale extraordinară de atac împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, iar nu cu o acțiune în constatarea nulității tranzacției cuprinse în hotărârea contestată. Așa cum a reținut și prima instanță, revizuenta face o confuzie între prescripție, care este o instituție de drept material, ce urmărește înlăturarea incertitudinii din circuitul civil și termenul de procedură, care reprezintă intervalul de timp înăuntrul căruia trebuie îndeplinit sau, după caz, este oprit să se efectueze un anumit act de procedură, nerespectarea termenului procedural imperativ atrăgând decăderea, ca sancțiune procedurală, constând în pierderea dreptului privitor la declararea unei căi de atac sau la îndeplinirea unui alt act procedural, ce nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege.
În aceste împrejurări, în mod corect au fost avute în vedere dispozițiile imperative ale art. 511 alin. 1 pct. 7 C.proc.civ., referitoare la termenul de exercitare a căii de atac a revizuirii.
Prin prisma dispozițiilor art. 245 raportat la art. 248 C.proc.civ., în mod corect prima instanță a pus în discuție și a analizat cu prioritate excepția de procedură a tardivității cererii de revizuire, chiar dacă, în împrejurarea în care revizuienta nu a fost parte în dosarul în care a fost pronunțată sentința contestată, putea fi pusă în discuție și excepția lipsei calității procesuale active a revizuientei de a exercita o cale de atac împotriva aceleiași hotărâri.
Față de conținutul dispozițiilor art. 511 alin. 1 pct. 7 C.proc.civ., tribunalul reține că legiuitorul a fixat două momente alternative de la care poate începe să curgă termenul imperativ de decădere pentru exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii pentru cazul prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. 7 C.proc.civ.. Astfel, a fost fixat momentul subiectiv al cunoașterii hotărârii și momentul obiectiv al expirării termenului de un an de la data rămânerii definitive a aceleiași hotărâri.
Prin lege, a fost instituită, practic, o prezumție absolută conform căreia cazul de revizuire invocat a fost cunoscut sau trebuia să fie cunoscut în termenul de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Contrar susținerilor recurentei, față de reperul obiectiv limită, indicat pentru curgerea termenului de revizuire, forța majoră invocată nu poate avea vreo relevanță în cauză, intenția legiuitorului fiind aceea ca, indiferent de situația subiectivă în speță,momentul limită de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii contestate să nu poată fi depășit în nicio situație.
Or, față de dovezile de comunicare și Referatul întocmit de Biroul Arhivă din cadrul Judecătoriei T. (f. 55 – 59 dosar nr._ ) și date fiind dispozițiile art. 440 și art. 485 C.proc.civ., sentința civilă nr. 1934/10.09.2013, pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, a rămas definitivă la data de 15.11.2013.
În consecință, conform dispozițiilor art. 181 C.proc.civ., termenul de un an indicat de art. 511 alin. 1 pct. 7 C.proc.civ., s-a împlinit la data de 17.11.2014, iar termenul de o lună pentru formularea revizuirii s-a împlinit la data de 17.12.2014, anterior înregistrării cererii pe rolul Judecătoriei T..
De altfel, chiar dacă am lua în considerare exclusiv momentul subiectiv pentru curgerea termenului de o lună pentru exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii, este de remarcat că, în temeiul dispozițiilor cuprinse în sentința contestată, conform dovezii atașate la dosar (f. 60 dosar nr._ ), sentința contestată a fost adusă la cunoștința Serviciului Fiscal Municipal T. la data de 19.11.2013. De asemenea, potrivit adresei înregistrate sub nr._/25.06.2014, acesta a aflat despre existența hotărârii contestate la data de 25.06.2014, când i-a fost comunicat extrasul CF cu referire la imobilul în cauză, care conținea și mențiuni referitoare la ieșirea din indiviziune conform sentinței civile nr. 1934/10.09.2014. Astfel, față de acest moment subiectiv, termenul de o lună pentru exercitarea revizuirii s-a împlinit anterior împlinirii termenului de un an indicat de art. 511 alin. 1 pct. 7 C.proc.civ..
În ceea ce privește cererea de repunere în termen, reține că aceasta a fost formulată în fața instanței de apel în condițiile în care, potrivit dispozițiilor art. 186 C.proc.civ., aceasta era necesar a fi formulată în fața instanței competente să soluționeze revizuirea, respectiv în fața Judecătoriei T., în termen de o lună de la data încetării împiedicării invocate.
Or, recurenta nu a formulat cererea de repunere în termen în termenul indicat, în fața instanței competente.
Mai mult, așa cum am arătat anterior, termenul limită, calculat prin raportare la un moment obiectiv indicat de art. 511 alin. 1 pct. 7 C.proc.civ. nu poate fi depășit în nicio situație.
Pentru toate argumentele de mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 498 C.proc.civ., constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 5 C.proc.civ. și niciunul dintre celelalte motive de casare indicate de art. 488 C.proc.civ., va respinge recursul formulat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de către recurenta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G., cu sediul în T., ., nr. 43, jud. G., în contradictoriu cu intimații C. I., cu domiciliul în com. Ghidigeni, ., O. M. I., O. S. M., ambii domiciliați în ., împotriva sentinței civile nr. 263/05.02.2015 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect anulare act succesoral.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Octombrie 2015.
Președinte, R. N. | Judecător, I. R. | Judecător, N. D. B. |
Grefier, A. P. |
Red. R.N./04.12.2015
Tehn. P.A./6 ex./07.12.2015
Fond: A.M. G.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 450/2015. Tribunalul GALAŢI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 479/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
