Obligaţie de a face. Decizia nr. 450/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 450/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 16-10-2015 în dosarul nr. 450/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
Operator personal de date nr. 2949
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIE CIVILA Nr. 450/2015
Ședința publică de la 16 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. G. N.
Judecător A. - M. M.
Grefier L. C.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea apelului declarat de reclamantul S. D. E. împotriva sentinței civile nr. 4111 din 7.04.2015 pronunțată de Judecătoria G. în contradictoriu cu intimat M. G. PRIN INSTITUTIA PRIMAR, având ca obiect obligație de a face .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 9.10.2015 când Tribunalul, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 16.10.2015.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului G., în data de 15.11.2011, sub nr._, reclamantul S. D. E. a chemat în judecată pe pârâtul M. G. – Prin Primar, solicitând obligarea acestuia la atribuirea în proprietate a unei suprafețe de 500 mp teren intravilan pentru construirea unei locuințe, atribuirea în proprietate a unei locuințe din fondul de locuințe sociale, la întocmirea formalităților finale în vederea punerii în posesie cu suprafața de 10.000 mp teren extravilan atribuite prin Hotărârea nr. 40/24.03.2010, la concesionarea a 100 mp teren în vederea construirii unui spațiu comercial, la atribuirea în proprietate a unui loc de veci la Cimitirul „C. Cola” și la obligarea la plata daunelor morale in suma de 100 000 lei și materiale in suma de 20 000 lei.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este deținător al unui certificat de luptător remarcat prin fapte deosebite, eliberat în baza Legii 341/2004, .-S nr_/28.05.2009.
A mai arătat reclamantul că în această calitate este îndreptățit la acordarea drepturilor prevăzute de art. 5 lit. g din Legea nr.341/2004 și că, deși s-a adresat pârâtului cu cereri repetate, inca din data de 25.06.2009, nu a reușit să-și valorifice drepturile.
A precizat că prin apariția normelor de aplicare a Legii nr. 341/2004, reglementate prin HG nr. 1412/2004, art. 34, s-a stabilit clar modalitatea în care autoritățile administrației locale pot gasi solutii in vederea atribuirii suprafetelor de teren, chiar si in lipsa pe moment a acestora. Astfel a arătat că exista posibilitatea, in conditiile legii, trecerii unor suprafete de teren din domeniul public in domeniul privat, lucru pe care parata refuza sa-l faca.
În drept, a invocat prevederile Legii nr. 554/2004, ale Legii nr. 341/2004 și ale art. 1381 și urm. C civ.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței instanței de contencios administrativ, motivat de faptul că obiectul acțiunii este o obligație de a face și nu anularea vreunui act administrativ emis de pârât.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, motivat de faptul că drepturile prevăzute de Legea nr. 341/2004 se acordă „în limita posibilității”, după cum precizează chiar art. 5. A mai arătat pârâtul că a făcut toate demersurile necesare pentru acordarea drepturilor reclamantului, însă M. G., asa cum i s-a comunicat reclamantului, nu detine terenuri intravilane, neavand aceasta posibilitate de acordare a suprafetei solicitate. In masura in care se va identifica o asemenea suprafata de teren liber, serviciile de specialitate ocupandu-se de acest aspect, ii vor comunica reclamantului pentru a perfecta actele necesare.
In ceea ce priveste atribuirea unei locuinte sociale, a arătat că este de notorietate ca M. G. nu detine locuinte sociale, dar asa cum i s-a comunicat reclamantului, cererea sa se afla in evidentele paratei. A mai precizat ca, totusi, reclamantul a renuntat la mostenirea de pe urma defunctului S. G., tatal sau, respectiv la cota din imobilul cu trei camere situat in M. G., cartier IC F..
Cu privire la incheierea unui contract de concesiune a unui teren in suprafata de 100 mp in vederea construirii unui spatiu comercial sau prestari servicii, a arătat că nu s-a realizat încă, intrucat nu a existat o asemenea posibilitate.
Cu privire la atribuirea in proprietate a unui loc de veci la cimitirul Sf. L., a aratat parata ca solicitarea este neintemeiata, deoarece prin adresa nr._/19.01.2010 i s-a comunicat reclamantului sa se prezinte la cimitir cu actele necesare pentru a i se intocmi actul de concesiune, insa acesta nu s-a prezentat. A solicitat a se constata ca nu s-a refuzat acordarea acestui drept reclamantului, ci acesta nu a depus staruinta pentru a intra in posesia locului de veci solicitat.
Prin sentința civilă nr. 279/05.02.2013, Tribunalul G. – Secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția necompetenței materiale, motivat de faptul că în cauză este vorba de nesoluționarea în termen, de către o autoritate publică (Mun. G., prin Primar), a unor cereri formulate în baza Legii nr. 341/2004, iar conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată de către o autoritate publică prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate.
Instanța a admis în parte acțiunea, a obligat pe pârât să atribuie reclamantului o locuință din fondul locativ de stat, să concesioneze reclamantului un teren de până la 100 mp din domeniul public pentru construirea unui spațiu comercial, să efectueze demersurile necesare pentru punerea în posesie a reclamantului cu suprafața de 10.000 mp teren extravilan atribuit prin Hotărârea nr. 40/24.03.2010 emisă de pârât. A respins ca nefondate capetele de cerere având ca obiect atribuirea a 500 mp teren intravilan pentru construirea unei locuințe, atribuirea unui loc de veci la Cimitirul "C.-Cola" G. și acordare a daunelor materiale și morale.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantul este deținător al certificatului de luptător pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989 – luptător remarcat prin fapte deosebite.
Conform art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 341/2004, în această calitate reclamantul are dreptul la prioritate în atribuirea unei locuințe din fondul disponibil de locuințe sociale. S-a reținut că reclamantul a solicitat pârâtului acordarea acestui drept, a depus toate actele necesare și i s-a răspuns de către pârât, la data de 04.12.2009, că dosarul este complet, însă „rămâne în atenția pârâtei”. Ulterior, pârâta nu a acordat reclamantului locuința menționată, motiv pentru care instanța a considerat acest capăt de cerere ca fondat.
Conform art. 5 lit. c din Legea nr. 341/2004, reclamantul are dreptul și la concesionarea sau închirierea cu prioritate, din fondul de stat, a unei suprafețe de până la 100 mp teren pentru construirea unui spațiu comercial sau de prestări servicii. S-a reținut că reclamantul a solicitat și acordarea acestui drept, încă din anul 2009, însă pârâtul nu a făcut dovada că ar fi răspuns cererii reclamantului ori că i-ar fi atribuit terenul solicitat. Apărarea pârâtei în sensul că nu deține teren intravilan care să poată fi concesionat ori închiriat reclamantului a fost înlăturată, întrucât art. 34 din HG nr. 1412/2004 de aprobare a Normelor de aplicare a Legii nr. 341/2004 reglementează clar posibilitatea trecerii, într-o astfel de situație, a unor suprafețe de teren din domeniul public în cel privat.
Conform art. 5 alin. 1 lit. g din Legea nr. 341/2004, reclamantul mai este îndreptățit la atribuirea în proprietate, în limita posibilităților, a 10.000 mp teren extravilan. S-a reținut că, în urma cererii formulate, reclamantului i s-a atribuit în proprietate suprafața de 10.000 mp teren, prin Hotărârea nr. 40/ 24.03.2011. Deși există această hotărâre, reclamantul a susținut că nu a fost pus efectiv în posesie cu terenul atribuit, nefiind stabilit nici amplasamentul acestuia, împrejurare care nu este negată de pârâtă în cuprinsul întâmpinării, pârâtul doar arătând că „a depus toate diligențele, reclamantul urmând a fi pus în posesie cu suprafața respectivă”. Instanța a mai reținut că prin art. 13 din Legea nr. 341/2004 s-a stabilit obligativitatea instituțiilor administrației publice să asigure aplicarea prevederilor legii, instituind chiar sancțiuni disciplinare ori penale, după caz. Așa fiind, instanța a reținut că pârâtul avea obligația de a asigura reclamantului, la cererea acestuia, acordarea drepturilor legale mai sus arătate.
Cu privire la locul de veci, instanța a reținut că reclamantul a solicitat pârâtului atribuirea acestuia, iar pârâtul a solicitat reclamantului să se prezinte la Cimitirul „Sf. L.” G., în anumite zile, având asupra sa anumite documente, cerute de HCL nr. 173/2008, însă reclamantul nu a făcut dovada că s-ar fi prezentat în una din zilele indicate și că ar fi avut asupra sa și actele solicitate, motiv pentru care instanța a apreciază ca nefondat acest capăt de cerere.
Cu privire la suprafața de 500 mp teren intravilan s-a reținut că pârâtul a pus în vedere reclamantului că, potrivit art. 46 pct. 1 din HG nr. 1412/2004 – Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, trebuie să mai depună anumite documente, iar reclamantul nu a făcut dovada că ar fi completat dosarul cu actele prevăzute de lege menționate în adresa pârâtului, astfel încât și acest capăt de cerere a fost respins ca nefondat.
Instanța a mai apreciat că reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului material și moral suferit, nici sub aspectul existenței acestuia, nici al întinderii.
Prin Decizia Civila nr. 5502/14.11.2013, Curtea de Apel G. a admis recursurile formulate de ambele părți, a casat sentinta recurata si a stabilit competenta de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei G., unde dosarul a fost înregistrat sub același număr, în data de 06.02.2014.
Paratul M. G. a depus note de ședința, prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive în privinta tuturor capetele de cerere formulate. A arătat că în ceea ce priveste capatul de cerere privind repartizarea unei locuinte sociale din fondul de locuințe a Municipiului G., calitate procesuala are Consiliul Local G., in calitate de administrator, potrivit disp. art. 38 si art. 43 din Legea nr. 114/1996, art. 36 alin. 2 din Legea nr. 215/2001.
In ceea ce priveste capatul de cerere privitor la punerea in posesie cu terenul în suprafata de 1 ha extravilan, a arătat ca, raportat la disp. art. 52 si art. 116 alin. 1 si 2 din Legea nr. 18/1991 si art. 5 al HG nr. 890/2005, calitate procesuala au comisiile de fond funciar. Astfel, atribuirea terenurilor din extravilan catre revolutionari, conform normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 18/1991 aprobate prin HG nr. 890/2005, se realizeaza de catre Comisiile Judetene de Fond Funciar conduse de Prefect, iar, in cauza, aceasta etapa s-a finalizat prin emiterea de catre Comisia Judeteana de Fond Funciar a Hotararii nr. 40/24.03.2011. Urmatoarea etapa, a punerii in posesie, se va realiza potrivit prevederilor disp. art. 52 si art. 116 din Legea nr. 18/1991 si art. 5 din HG nr. 890/2005.
In ceea ce priveste atribuirea terenului intravilan, a arătat că această operatiune se realizeaza de catre Prefect, prin emiterea unui Ordin de atribuire teren conform art. 36 din Legea nr. 18/1991.
In ceea ce priveste capatul de cerere privind concesionarea ori inchirierea cu prioritate, fara licitatie, a unei suprafete de teren pana la 100 mp din domeniul public pentru contruirea unui spatiu comercial sau de prestari sercivii, a învederat că institutia abilitata este Consiliul Judetean, potrivit disp. art. 14 alin. 1 din Legea nr. 213/1998.
In ceea ce priveste solicitarea de atribuire a unui loc de veci in proprietate, a precizat că, dupa caz, calitatea procesuala aparține Consiliului Judetean sau Local. Locurile de veci situate in cimitirele orasenesti si comunale apartin domeniului public local al comunelor, oraselor si municipiilor, potrivit disp. art. 3 alin. 4 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publica, coroborat cu subpunctul 10 al pct. III din anexa la Legea nr. 213/1998.
Pentru a putea fi atribuit in proprietate terenul constituind loc de veci, asa cum prevede Legea nr. 341/2004, este necesara modificarea regimului juridic al acestui teren, respectiv scoaterea acestuia din proprietatea publica si trecerea in proprietatea privata a unitatii administrative. Or, potrivit disp. art. 10 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, aceasta trecere se face prin Hotarare a Guvernului, a Consiliului Judetean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucuresti sau a Consiliului Local, daca prin lege sau prin Constitutie nu se prevede altfel.
A solicitat si suspendarea judecatii capatului de cerere privind punerea in posesie a terenului in suprafata de 10.000 mp atribuita prin Hotararea nr 40/24.03.2011 a Comisiei Judetene de Fond Funciar, întrucât în privința acestei cererii sunt incidente disp. Legii nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist din Romania, respectiv art. 7 alin. 1, acest act normativ fiind de imediata aplicare.
Au fost formulate apărări și cu privire la fondul cauzei, fiind reluate unele din susținerile invocate în primul ciclu procesual.
Prin încheierea din 09.12.2014, Judecătoria G. a respins cererea pârâtului de suspendare a judecății, pentru motivele arătate în încheierea de ședință de la acel termen.
Prin încheierea din 10.02.2015, instanța a respins o nouă cerere de suspendare a judecății, formulată tot de pârât, motivat de faptul că nu s-a dovedit inițierea unei proceduri de preschimbare a certificatului de revoluționar.
Prin sentința civilă nr. 4111/07.04.2015, Judecătoria G. a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului M. G., prin Primar, și a respins actiunea formulata de reclamantul S. D. E. impotriva paratului M. G., prin Primar, în privința capetelor de cerere prin care se solicită atribuirea terenului intravilan si punerea in posesie cu terenul in suprafata de 1 ha extravilan ca fiind formulate impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
A respins actiunea formulată în contradictoriu cu M. G. vizand acordarea unei locuinte sociale, concesionarea ori inchirierea cu prioritate, fara licitatie, a unei suprafete de teren pana la 100 mp, si atribuirea unui loc de veci în cimitirul Sf. L., ca nefondata.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, instanta a reținut următoarele:
În ceea ce priveste atribuirea terenului intravilan, instanța a reținut că această operatiune se realizeaza de catre Prefect, prin emiterea unui Ordin de atribuire teren conform art. 36 din Legea nr. 18/ 1991.
In ceea ce priveste capatul de cerere privitor la punerea in posesie cu terenul în suprafata de 1 ha extravilan, raportat la disp. art. 52 alin. 2 si art. 116 alin. 1 si 2 din Legea nr. 18/1991 si art. 5 al HG nr. 890/2005, a reținut că aparține comisiilor de fond funciar calitatea procesuala pasivă.
S-a mai constatat că și în această situatie, prin adresa nr._/08.04.2013, parata M. G., prin Primar, a adus la cunoștința împrejurarea potrivit căreia, la acel moment, se derulau proceduri de preluare de la ADS a unor suprafete de teren care sa permita acoperirea necesarului de teren pentru punerea efective in posesie, deci parata nu a ramas in pasivitate.
Cu privire la capătul de cerere privind repartizarea unei locuințe sociale din fondul de locuinte a Municipiului G., instanta a constatat ca M. G. are calitate procesuala pasiva, atat timp cat Consiliul Local este doar un organ colegial deliberativ, ale carui hotarari sunt aduse la îndeplinire prin Primar. De asemenea, Consiliul Local are doar calitate de administrator a acestor locuințe si nu aceea de proprietar. Instanța a apreciat că ceea ce interesează in cauza este calitatea de titular al dreptului de proprietate si nu de administrare, intrucat titularul dreptului de administrare nu poate înstrăina dreptul de proprietate. A constatat instanța că reclamantul nu solicita repartizarea unei locuinte sociale, ci atribuirea in proprietate a unei atare locuințe, însa, o astfel de atribuire, in proprietate, nu este reglementata de textul de lege care prevede doar prioritate în asigurarea unei locuințe din fondul disponibil de locuințe sociale, în localitatea de domiciliu, dacă nu s-a deținut în proprietate o altă locuință până la data atribuirii;
A mai constatat că acest drept preferențial se acorda în functie de locuințele disponibile, ca prin adresa nr._/04.12.2009, parata a raspuns reclamantului ca dosarul sau, in vederea atribuirii unei locuinte sociale este complet, si ca aceasta ramane in atentia sa, pentru a fi atribuita in folosinta reclamantului, cu prioritate. A concluzionat că potrivit celor aratate de catre reclamant, la acest moment, ținându-se cont de ordinea de preferința stabilita de disp. art. 43 din Legea nr. 114/1996, pârâtul nu mai are locuinte sociale disponibile.
In ceea ce privește capatul de cerere privind concesionarea ori închirierea cu prioritate, fara licitatie, a unei suprafete de teren pana la 100 mp din domeniul public pentru construirea unui spatiu comercial sau de prestari sercivii, instanța a constatat ca art. 34 din HG nr. 1412/2004 de aprobare a Normelor de aplicare a Legii nr. 341/2004 reglementează clar posibilitatea trecerii, într-o astfel de situație, a unor suprafețe de teren din domeniul public în cel privat.
Art. 34 alin. 1 prevede că în aplicarea prevederilor art. 5 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 341/2004, în situațiile în care autoritățile administrației publice locale nu dispun de suprafețele de teren necesare satisfacerii solicitărilor, se poate proceda, în condițiile legii, la trecerea unor suprafețe de teren din domeniul public în domeniul privat, cu această destinație. Sintagma „in conditiile legii” face trimitere la disp. art. 14 alin.1, conform cărora închirierea bunurilor proprietate publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale se aprobă, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a Consiliului județean, a Consiliului General al Municipiului București sau a Consiliului local, iar contractul de închiriere va cuprinde clauze de natură să asigure exploatarea bunului închiriat, potrivit specificului acestuia. Conform alin.2, contractul de închiriere se poate încheia, după caz, cu orice persoană fizică sau juridică, română sau străină, de către titularul dreptului de proprietate sau de administrare. F. de acest text de lege, instanța a reținut ca paratul M. G. are calitate procesuala pasiva.
A reținut instanța că potrivit susținerilor pârâtului, la momentul judecarii cauzei, respectiv în anul 2015, acesta nu dispunea de suprafete de teren in intravilan, libere, in vederea inchirierii sau concesionarii, nici macar pentru cererile formulate in baza Legii nr. 10/2001 si, ca in baza Legii nr. 165/ 2013, se efectua o noua inventariere. Cum paratul nu poate face dovada unui fapt negativ, instanța a apreciat că cel putin la acest moment cererea reclamantului apare ca nefondata,
Si în privinta capatului de cerere privind atribuirea in proprietate a unui loc de veci, instanta a constatat că paratul are calitate procesuala pasiva, atat timp cat prin HCL nr. 173/2008 s-a aprobat regulamentul pentru organizarea si functionarea cimitirelor din municipiul G., modificat prin HCL nr. 72/2009.
Locurile de veci reprezinta teren proprietate publica si in acesta calitate parata este titular al dreptului de proprietate. Cu privire la fondul cererii s-a constatat ca, desi a fost instiintat sa se prezinte pentru concesionarea unui loc de veci, reclamantul nu s-a prezentat, iar prin acest capat de cerere reclamantul isi invoca propria culpa. Potrivit principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans, conform caruia nimanui nu ii este ingaduit sa se prevaleze de propria incorectitudine sau imoralitate pentru a obtine protectia judiciara a unui drept, acest capat de cerere a fost respins ca nefondat.
Cu privire la daunele morale si materiale instanța a reținut că reclamantul nu a administrat niciun mijloc de dovada, nici in primul ciclu procesual, nici in fața Judecatoriei G., astfel încat și acest capat de cerere a fost respins.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul S. D. E., considerând-o nelegală și nefondată. A solicitat desființarea ei și în rejudecare admiterea acțiunii.
Cu privire la calificarea căii de atac a invocat prevederile art. 2821 C.pr.civ., arătând că acțiunea avea ca obiect o obligație de a face, astfel încât obiectul ei nu avea valoare patrimonială, iar hotărârea primei instanțe era supusă apelului, nu recursului. A mai invocat Decizia nr. 1/1999 a Curții Constituționale, art. 21 și art. 129 Constituția României.
Cu privire la temeinicia hotărârii a reamintit capetele de cerere ale acțiunii sale, a reluat soluția pronunțată de Tribunalul G. în primul ciclu procesual, a redat soluția pronunțată de Curtea de Apel G. care a decis că obiectul litigiului atrage competența în primă instanță a Judecătoriei G. și a concluzionat că această instanță a decis contrar hotărârilor pronunțate în materie. A arătat că interpretarea unitară a legii duce la admiterea unor astfel de cereri, iar nu la respingerea lor, capetele de cerere privind atribuirea terenului intravilan și punerea în posesia terenului de 1 ha fiind respinse chiar pentru lipsa calității procesuale a pârâtului.
A învederat că potrivit art. 5 alin.1 lit. a din Legea nr. 341/2004 deținătorul unui certificat de revoluționar are dreptul la prioritate în atribuirea unei locuințe din fondul disponibil de locuințe sociale, în măsura în care dosarul este complet, chiar pârâtul comunicând în data de 04.12.2009 că dosarul este complet, dar că rămâne în atenția sa.
Potrivit art. 5 alin.1 lit. c din Legea nr. 341/2004 orice deținător al unui certificat de revoluționar are dreptul la concesionarea sau închirierea cu prioritate a unei suprafețe de până la 100 mp teren pentru construirea unui spațiu comercial sau de prestări servicii, legea prevăzând și alte drepturi pe care le-a solicitat în petitul acțiunii. A învederat că prima instanță și-a însușit apărări formulate de pârât, care de-a lungul a șase ani nu a avut disponibil de locuințe, terenuri și timp pentru soluționarea cererii sale.
Din prevederile art. 3 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale referitoare la autonomia locală, apelantul a conchis că rezultă că autoritățile administrației publice locale sunt obligate să gestioneze toate treburile publice în favoarea comunității, ceea ce înseamnă că, în limita posibilităților, după rezolvarea tuturor cererilor de restituire în natură formulate în temeiul legilor speciale de reparație (18/1991 și 10/2001), se va putea trece la împroprietărirea persoanelor prevăzute de Legea nr. 341/2004.
Intimatul M. G. nu a depus întâmpinare, dar a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea apelului ca inadmisibil sau recalificarea căii de atac în recurs și respingerea acestuia ca nefondat.
La termenul din 09.10.2015 instanța a apreciat că hotărârea primei instanțe poate fi atacată cu apel, completul de judecată fiind format din primii doi membrii ai completului de recurs căruia i-a fost repartizată cauza.
Verificând sentința apelată prin prisma motivelor de apel și a prevederilor art. 295 alin.1 C.pr.civ., instanța de apel constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, neimpunându-se reformarea ei, pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, într-un prim ciclu procesual, prin sentința civilă nr. 279/05.02.2013, Tribunalul G. – Secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția necompetenței material și a admis în parte acțiunea, obligând pe pârât să atribuie reclamantului o locuință din fondul locativ de stat, să concesioneze reclamantului un teren de până la 100 mp din domeniul public pentru construirea unui spațiu comercial, să efectueze demersurile necesare pentru punerea în posesie a reclamantului cu suprafața de 10.000 mp teren extravilan atribuit prin Hotărârea nr. 40/24.03.2010 emisă de pârât. A respins ca nefondate capetele de cerere având ca obiect atribuirea a 500 mp teren intravilan pentru construirea unei locuințe, atribuirea unui loc de veci și obligarea la plata daunelor materiale și morale.
Această sentință a fost însă casată prin decizia civila nr. 5502/14.11.2013 a Curții de Apel G., care a admis recursurile formulate de ambele părți și a stabilit competenta de soluționare a cauzei in favoarea Judecatoriei G..
Conform art. 311 alin.1 C.pr.civ., hotărârea casată nu are nicio putere, astfel încât, contrar aprecierilor apelantului, Judecătoria G. nu era ținută de soluția pronunțată de Tribunalul G. în primul ciclu procesual, hotărârea pronunțată de această instanță fiind casată deoarece Tribunalul G. nu avea competența materială de a soluționa cauza în primă instanță.
Prima instanță a admis în mod legal și temeinic excepția lipsei calității procesuale cu privire la capătul cerere având ca obiect atribuirea terenului intravilan, întrucât această operațiune se realizează de catre Prefect, prin emiterea unui ordin de atribuire teren, conform art. 36 din Legea nr. 18/1991. Totodată, în ceea ce priveste capatul de cerere privitor la punerea in posesie cu terenul in suprafata de 1 ha extravilan, în mod corect a reținut prima instanță că raportat la disp. art. 52 alin. 2 si art. 116 alin. 1 si 2 din Legea nr. 18/1991 si art. 5 al HG nr. 890/2005, comisiilor de fond funciar le revenea calitatea procesuala pasivă.
Potrivit art. 5 alin.1 din Legea nr. 341/2004, persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) (Luptător pentru V. Revoluției din Decembrie 1989), beneficiază, pe lângă indemnizația calculată conform prevederilor art. 4 de drepturile enumerate la lit. a) – o) ale aceluiași articol. Nu a fost negată calitatea apelantului reclamant, după cum prima instanță a recunoscut că persoanele care au această calitate au drepturile respective. Prima instanță a analizat dacă apelantul-reclamant îndeplinește și celelalte condiții prevăzute de lege pentru a putea beneficia de drepturile solicitate, concluzionând în mod întemeiat, raportat la situația de fapt reținută și care nu a fost contestată în apel, că apelantul-reclamant nu îndeplinea condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii sale.
Conform literei a), apelantul-reclamant avea prioritate în asigurarea unei locuințe din fondul disponibil de locuințe sociale, în localitatea de domiciliu, dacă nu deținuse în proprietate o altă locuință până la data atribuirii. Or, după cum a constatat prima instanță, apelantul-reclamantul nu solicita doar asigurarea unei locuințe sociale, ci chiar atribuirea in proprietate a unei asemenea locuințe, deși textul de lege invocat îi dădea dreptul doar la prioritate în asigurarea unei locuințe din fondul disponibil de locuințe sociale. Astfel, această preferință se acordă in situația în care sunt mai mulți solicitanți pentru numărul de locuinte disponibile, or prin adresa nr._/04.12.2009, paratul a raspuns reclamantului ca dosarul sau, in vederea atribuirii unei locuinte sociale este complet, si ca aceasta ramane in atentia sa, pentru a fi atribuita o locuință socială în folosinta reclamantului, cu prioritate. Cât timp nu există locuințe disponibile, nu este îndeplinită ipoteza prevăzută de textul de lege, astfel încât în mod corect s-a apreciat de către prima instanță că cererea apelantului-reclamant este nefondată.
Conform literei c), apelantul-reclamant avea dreptul la cumpărarea sau închirierea cu prioritate, fără licitație, din fondul de stat, a unui spațiu comercial sau de prestări servicii corespunzător, cu o suprafață utilă de până la 100 mp, inclusiv în indiviziune, sau concesionarea ori închirierea cu prioritate, fără licitație, a unei suprafețe de teren de până la 100 mp din domeniul public pentru construirea unui spațiu comercial sau de prestări servicii, cu o clauză de neînstrăinare timp de 10 ani de la data dobândirii.
În mod corect a constatat prima instanță ca art. 34 din HG nr. 1412/2004 de aprobare a Normelor de aplicare a Legii nr. 341/2004 reglementează posibilitatea trecerii, într-o astfel de situație, a unor suprafețe de teren din domeniul public în cel privat, prevăzând că în situațiile în care autoritățile administrației publice locale nu dispun de suprafețele de teren necesare satisfacerii solicitărilor, se poate proceda, în condițiile legii, la trecerea unor suprafețe de teren din domeniul public în domeniul privat, cu această destinație. Sintagma „în conditiile legii” face trimitere la disp. art. 14 alin.1, conform cărora închirierea bunurilor proprietate publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale se aprobă, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a Consiliului județean, a Consiliului General al Municipiului București sau a Consiliului local, iar contractul de închiriere va cuprinde clauze de natură să asigure exploatarea bunului închiriat, potrivit specificului acestuia. Conform alin.2, contractul de închiriere se poate încheia, după caz, cu orice persoană fizică sau juridică, română sau străină, de către titularul dreptului de proprietate sau de administrare.
Din materialul probator administrat prima instanță a reținut că la momentul judecarii cauzei, respectiv în anul 2015, pârâtul nu dispunea de suprafete de teren in intravilan, libere, in vederea închirierii sau concesionarii, nici macar pentru cererile formulate in baza Legii nr. 10/2001 si, ca in baza Legii nr. 165/ 2013, se efectua o noua inventariere. Cum apelantul-reclamant nu a dovedit faptul pozitiv contrar, ba chiar a învederat prin cererea de apel că, în limita posibilităților, după rezolvarea tuturor cererilor de restituire în natură formulate în temeiul legilor speciale de reparație (18/1991 și 10/2001), autoritățile publice locale vor putea trece la împroprietărirea persoanelor îndreptățite conform Legii nr. 341/2004, în mod justificat a apreciat prima instanță că cererea reclamantului apare ca nefondata la acest moment.
Deși apelantul-reclamant a invocat în cuprinsul cererii de apel că au trecut șase ani de la momentul când a formulat cererea către pârât, instanța de apel reține că actul normativ pe care își întemeiază acesta pretențiile nu prevede un termen-limită în care trebuie soluționate cererile persoanelor îndreptățite.
În privința modalității de soluționare a celorlalte capete de cerere, apelantu-reclamant nu a formulat critici concrete, declarând generic în cererea sa de apel că legea prevedea și alte drepturi pe care le-a solicitat în petitul acțiunii. Or, obiectul apelului este sentința pronunțată de prima instanță, ceea ce implică indicarea punctuala de catre apelant a motivelor de nelegalitate sau de netemeinicie prin raportare la soluția pronunțata si la argumentele folosite de instanța în fundamentarea acesteia.
Pentru admiterea cererii nefiind suficient doar a se invoca textele legale ce prevăd drepturile solicitate de apelantul-reclamant, fiind necesar ca recunoașterea drepturilor reale sau de creanță solicitate să se realizeze numai după îndeplinirea condițiilor premisă, în contradictoriu cu autoritățile publice cu atribuții în materie, prin raportare la fiecare drept invocat, instanța de apel constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, apelul urmând a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 296 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, apelul declarat de reclamantul S. D. E. domiciliat în G., .. 41, .. 6 împotriva sentinței civile nr. 4111 din 7.04.2015 pronunțată de Judecătoria G. în contradictoriu cu intimat M. G. PRIN INSTITUTIA PRIMAR, cu sediul în G., . având ca obiect obligație de a face .
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Octombrie 2015.
Președinte, D. G. N. | Judecător, A. - M. M. | |
Grefier, L. C. |
Red. D.G.N.
L.C. 19 Noiembrie 2015-4 ex.
Fond: jud. C.F.M.
| ← Validare poprire. Decizia nr. 746/2015. Tribunalul GALAŢI | Anulare act. Decizia nr. 482/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
