Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 1040/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1040/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 14-12-2015 în dosarul nr. 1040/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal nr. 2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1040
Ședința publică din data de 14.12.2015
Completul constituit din:
Președinte: R. D.
Judecător: R. G. F.
Grefier: V. M. O.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de apelant – pârât N. D. C. în contradictoriu cu intimatul – reclamant S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ G., împotriva sentinței civile nr. 2482/26.02.2015 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, având ca obiect „cerere de valoare redusă”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 07.12.2015, fiind consemnate în încheierea din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 14.12.2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G., sub nr._/233/2014 la data de 03.12.2014, reclamantul S. C. Județean de Urgență Sf. A. A. G. a solicitat, pe calea cererii cu valoare redusă, obligarea pârâtului N. D. C., la plata sumei de 1683,42 lei, precum și la plata dobânzii legale începând cu data de 29.10.2012.
În motivarea cererii formulate reclamantul a arătat că pârâtul, prin fapte de natură penală a cauzat numitului F. V. vătămări corporale ce au necesitat îngrijiri medicale acordate de unitatea reclamantă, valoarea acestora fiind de 1683,42 lei. A arătat că aceste cheltuieli nu sunt suportate din fondul de asigurare al Casei Naționale de Asigurări de sănătate. A menționat că fapta pârâtului este dovedită prin sentința penală nr. 1240 din data de 01.07.2014 a Judecătoriei G. pronunțată în dosarul cu nr._, sentință ce a lăsat nesoluționată latura civilă, întrucât a intervenit împăcarea părților.
Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 100 lei, reprezentând contravaloarea facturii . nr. 0022 din data de 07.01.2014, emisă de Biroul de mediator T. N. pentru ședința din data de 17.12.2013, conform procesului - verbal nr. 304 din 17.12.2013.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006, art. 20 C. proc. pen, art. 1025 C. proc. civ.
A solicitat judecata și în lipsă.
În dovedire, reclamantul a depus înscrisuri.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, solicitând anularea acesteia ca netimbrată. Totodată, pârâtul a invocat excepția autorității de lucru judecat, învederând că reclamanta din prezenta cauză nu a promovat calea de atac a recursului împotriva Sentinței penale nr. 1240 din data de 01.07.2014 a Judecătoriei G. pronunțată în dosarul cu nr._, aspect din care rezultă că pe durata soluționării cauzei penale nu a existat niciun prejudiciu produs de pârât. În plus, pârâtul a invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive, menționând că, urmare a împăcării inculpatului cu partea vătămată F. V., instanța penală a constatat în cuprinsul Sentinței penale nr. 1240 din data de 01.07.2014 a Judecătoriei G. pronunțată în dosarul cu nr._ că este stinsă acțiunea civilă formulată de partea vătămată. Astfel, a apreciat pârâtul că cererea reclamantei depășește întinderea culpei pârâtului, în condițiile în care, prin plata făcută de către Societatea de Asigurări Carpatica S.A., asigurătorul a despăgubit pe cei păgubiți și care s-au constitut partea civilă.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, față de faptul că dacă ar fi existat vreun prejudiciu reclamantul s-r fi constituit parte civilă în dosarul penal nr._ . A menționat că nu a fost dovedit prejudiciu și că lipsește legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicită a pârâtului.
În drept, pârâtul a invocat dispozițiile art. 31, art. 32 – 40, 431 C. proc. civ.
În dovedire, pârâtul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și interogatoriul reclamantei.
La data de 23.02.2015, pârâtul a formulat cerere de chemare în garanție a S.C. Carpatica Asigurare S.A..
La termenul din data de 26.02.2015, pârâtul a menționat că renunță la cererea de chemare în garanție. La același termen de judecată, instanța a încuviințat, pentru ambele părți, și a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința nr. 2482/26.02.2015 instanța a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât, a respins, ca neîntemeiată, excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât, a admis cererea și a obligat pârâtul către reclamant la plata sumei de 1683,42 lei, constând în cheltuieli de spitalizare și la plata dobânzii legale începând cu data de 29.10.2012 până la achitarea integrală a debitului principal.
De asemenea, instanța a luat act de renunțarea la judecarea cererii de chemare în garanție, formulată de pârâtul N. D. C..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 1240 din data de 01.07.2014 a Judecătoriei G. pronunțată în dosarul cu nr._ a fost a fost dispusă încetarea procesului penal față de inculpatul P. C. A., în temeiul art. 396 alin. 6 C. proc. pen. în referire la art. 17 alin. 2 C. proc. pen. și la art. 16 alin. 1 lit. g) C. proc. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 193 alin. 2 C. pen., ca urmare a împăcării părților. De asemenea, în temeiul art. 346 alin. 4 C. proc. pen. prin hotărârea penală a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă S. clinic Județean de Urgență Sf. A. A. G..
a) Analizând cu prioritate, în condițiile art. 248 C. proc. civ., excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât, instanța de fond a reținut că aceasta reprezintă o excepția de fond, absolută și dirimantă.
Cu privire la această excepția, instanța de fond a reținut că însuși pârâtul a precizat că la data de 20.10.2012 a accidentat pe F. V..
Potrivit dispozițiilor art. 313 al. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 28 aprilie 2006: „ Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale”.
Totodată, instanța de fond a reținut că pârâtul a fost chemat în judecată de către S. C. Județean de Urgență Sf. A. A. G. în vederea recuperării cheltuielilor de spitalizare asigurate și suportate pentru îngrijirea persoanei accidentate, respectiv F. V..
Astfel, în raport dispozițiile art. 313 al. 1 din Legea nr. 95/2006, instanța de fond a reținut că pârâtul are calitate pasivă pentru a fi chemat în judecată pentru a răspunde pentru serviciile medicale suportate de către reclamanta, pârâtul fiind cel care a cauzat o daună sănătății altei persoane.
b) Sub aspectul excepției autorității de lucru judecat, instanța de fond a reținut că nu poate fi primită existența autorității de lucru judecat întrucât soluția sub aspectul laturii civile pronunțată prin Sentința penală nr. 1240 din data de 01.07.2014 a Judecătoriei G. dată în dosarul nr._ a fost de a lăsa nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă S. clinic Județean de Urgență Sf. A. A. G..
Astfel, instanța penală, deși reclamantul din prezenta cauză s-a constituit parte civilă, în aplicarea art. 346 alin. 4 C. proc. pen., care prevedeau „Instanța penală nu soluționează acțiunea civilă când pronunță achitarea pentru cazul prevăzut în art. 10 alin. 1 lit. b) ori când pronunță încetarea procesului penal pentru vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. f) și j), precum și în caz de retragere a plângerii prealabile.”
Faptul că reclamanta din prezenta cauză nu a formulat cale de atac împotriva sentinței penale este logică și ușor de înțeles, întrucât nu avea nicio rațiune pentru a formula o cale de atac, odată ce instanța a făcut aplicarea unor prevederi legale, nesoluționând latura civilă în privința Spitalului clinic Județean de Urgență Sf. A. A. G..
Legiuitorul a prevăzut posibilitatea împăcării părților în procesul penal, în speță a inculpatului și a părții vătămate,aceasta fiind și rațiunea pentru care instanța penală a constatat stinsă doar acțiunea civilă formulată de partea civilă F. V..
Acest fapt, de împăcare a părților, nu poate însă prejudicia celelalte persoane constituite părți civile în cauză, tocmai de aceea legiuitorul a prevăzut lăsarea nesoluționată a laturii civile în privința acestor persoane, pentru ca, apoi, să se îndrepte pe cale separată, pentru recuperarea prejudiciului.
Având, așadar, în vedere că sub aspectul laturii civile dintre Spitalului clinic Județean de Urgență Sf. A. A. G. și pârâtul din prezenta cauză, N. D. C., instanța penală nu a soluționat cauza, instanța de fond a apreciat că excepția autorității de lucru judecat este neîntemeiată și urmează să o respingă.
c) Cu privire la fondul cauzei, instanța de fond a reținut că spitalizarea părții vătămate F. V. a necesitat cheltuieli de spitalizare de 1683,42 lei, partea vătămate fiind internată la S. C. Județean de Urgență Sf. A. A. G. în perioada 20 -29.10.2012.
Astfel cum rezultă din dispozițiile art. 1025 C. proc. civ. cu privire la cererile cu valoare redusă, pe calea acestei proceduri speciale pot fi solicitate și pretenții decurgând din răspunderea civilă delictuală.
Potrivit dispozițiilor art. 313 al. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 28 aprilie 2006: „Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale”.
Conform dispozițiilor art. 1349 cod civil (1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. (2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Având în vedere faptul că pârâtul este persoana responsabilă de dauna adusă sănătății numitului F. V., ce a necesitat îngrijiri medicale acordate de către reclamantă, instanța a admis cererea formulată l-a obligat pe pârât către reclamantă la plata sumei de 1683,42 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
Sub aspectul sumei de 100 lei, solicitată de către reclamant pentru desfășurarea procedurii de mediere, instanța de fond a reținut că din procesul-verbal nr. 304/17.12.2013 întocmit de Biroul de mediator Ț. N. (fila 11) reiese că în data de 17.12.2013 a fost desfășurată ședința de informare, iar potrivi art. 2 alin. (1^3)din Legea nr. 192/2006 a medierii „Efectuarea procedurii de informare asupra avantajelor medierii poate fi realizată de către judecător, procuror, consilier juridic, avocat, notar, caz în care aceasta se atestă în scris.” și (1^4) Serviciile prestate conform dispozițiilor alin. (1) și (1^1) sunt gratuite, neputându-se percepe onorarii, taxe sau orice alte sume, indiferent de titlul cu care s-ar putea solicita.”
Întrucât reclamantul nu a făcut dovada faptului că în afara ședinței de informare au fost desfășurate și alte ședințe sau activități de mediere propriu-zisă, instanța de fond a reținut că orice cost suportat de către reclamant, pentru această ședință de informare, nu poate fi imputată pârâtului, ci privește strict relațiile dintre reclamant și biroul de mediator, astfel că nu va obliga pârâtul la plata acestei sumei.
În ceea ce privește dobânda legală, instanța de fond a reținut că pârâtul se află de drept în întârziere cu privire la obligația de plată a despăgubirilor în temeiul dispozițiilor art.1523 alin.2 lit.e) C. civil, aceasta fiind generată de săvârșirea unei fapte ilicite extracontractuale.
Conform dispozițiilor art.1535 Cod civ., (1) În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul a formulat apel prin care a solicitat schimbarea în tot a acesteia cu consecința respingerii acțiunii reclamantei.
În motivare, apelantul a arătat că în mod greșit instanța de fond a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a autorității de lucru judecat, reluând aspectele invocate prin întâmpinare.
Pe fondul cauzei, a menționat apelantul că partea vătămată a fost despăgubită de . încât acțiunea reclamantei depășește întinderea culpei pârâtului.
Mai susține apelantul că împăcarea părților din dosarul penal a stins și acțiunea civilă.
În drept, a invocat art. 466 și urm. NCPC, art. 19-28 Codul penal.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.
A arătat intimata că s-a constituit parte civilă în procesul penal, iar urmare a împăcării părților, a fost nesoluționată acțiunea civilă.
Apelantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reiterat motivele invocate prin cererea de apel.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză Tribunalul apreciază că apelul este nefondat, motivat de următoarele argumente:
Față de excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța de fond în mod corect a respins-o.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 313 al. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial nr. 372 din 28 aprilie 2006: „Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale”.
În cauză, apelantul este persoana care a provocat vătămări unei alte persoane, aceasta din urmă având nevoie de serviciile medicale prestate de intimata-reclamantă.
Și excepția autorității de lucru judecat a fost analizată în mod corect de instanța de fond.
Astfel, în dosarul penal reclamanta-intimată s-a constituit parte civilă, însă datorită împăcării părților, instanța penală a lăsat nesoluționată acțiunea civilă a reclamantei.
Acest fapt, de împăcare a părților, nu poate însă prejudicia celelalte persoane constituite părți civile în cauză, tocmai de aceea legiuitorul a prevăzut lăsarea nesoluționată a laturii civile în privința acestor persoane, pentru ca, apoi, să se îndrepte pe cale separată, pentru recuperarea prejudiciului.
Așadar, nu poate exista autoritate de lucru judecat, atât timp cât instanța penală a lăsat nesoluționată acțiunea civilă a reclamantei-intimate.
Cu privire la fondul cauzei, conform dispozițiilor art. 1349 Cod civil (1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. (2) Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
A reținut corect instanța de fond că apelantul este persoana responsabilă de dauna adusă sănătății numitului F. V., ce a necesitat îngrijiri medicale prestate de către intimata-reclamantă.
În aceste condiții, în mod corect a fost obligat apelantul la plata către intimată a sumelor de bani reprezentând cheltuieli de spitalizare, actualizate cu dobânda legală.
Pentru aceste motive, instanța va respinge apelul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelant – pârât N. D. C., domiciliat în G. ., ., ., județul G., în contradictoriu cu intimatul – reclamant S. C. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ G., cu sediul în G., ., județul G., împotriva sentinței civile nr. 2482/26.02.2015 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.12.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
R. D. R. G. F. V. M. O.
Red. R.D. /18.01.2016
Tehn. V.M.O/19.01.2016.
.
Fond. A.A.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 556/2015. Tribunalul GALAŢI | Validare poprire. Decizia nr. 1041/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
