Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină. Sentința nr. 1280/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1280/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 26-11-2015 în dosarul nr. 1280/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1280
Ședința publică din data de 26.11.2015
Completul constituit din:
Președinte: R. N.
Grefier: B. V.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamanta P. E., cu domiciliul procesual ales în G., .. 73, . cu pârâta N. A., domiciliată în Republica M., localitatea Vadul lui I., județ Cahul, având ca obiect „exequatur”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 17.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 26.11.2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.06.2015, sub nr._, reclamanta P. E., în contradictoriu cu pârâta N. A., a solicitat recunoașterea pe teritoriul României a Deciziei nr. 4/19/05.07.2013, emise de Consiliul Comunei M. Republica M. prin care s-a dispus instituirea tutelei fără indemnizație asupra copilului P. Snejana – A., născută la data de 25.08.2008.
A precizat reclamanta că minora este cetățean român și domiciliază împreună cu reclamanta în România, iar hotărârea solicitată îi este necesară în vederea reprezentării intereselor minorei, inclusiv la Direcția Pașapoarte, minora având nevoie de pașaport în vederea călătoriei în Republica M. unde locuiesc mama și rudele sale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 67 din Legea nr. 105/1992.
În susținerea cererii formulate, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
S-a solicitat judecata în lipsă.
Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
În susținerea cererii formulate, au fost atașate, la dosar, în copie, CI . nr._, pașaportul nr._, certificatul de naștere . nr._, Decizia nr. 4/19/05.07.2013, emisă de Consiliul Comunei M. Republica M., certificatul de naștere . nr. 384890BI nr. A5143662.
Au fost atașate dosarele nr._, nr._ și nr._ .
Legal citată, pârâta P. (N.) A. a arătat, conform declarației autentificate sub nr._/C/_/07.10.2015, că este de acord ca tutela pentru fiica sa minoră P. Snejana – A., născută la data de 25.08.2008, să fie stabilită în favoarea mamei sale, P. E..
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările cauzei, reține următoarele:
În fapt, prin Decizia nr. 4/19/05.07.2013, emisă de Consiliul Comunei M. – Raionul Cahul, Republica M. (atașată în original la dosarul nr._, reclamanta P. E. a fost numită tutore pentru nepoata sa, minora P. Snejana – A., născută la data de 25.08.2008, dat fiind faptul că mama minorei, pârâta P. – N. A. este recăsătorită și nu se ocipă de creșterea și educația copilului.
În drept, potrivit art. 50 pct. 1 din Tratatul între România și Republica M. privind asistența juridică în materie civilă și penală, ratificat prin Legea nr. 177/1997, fiecare parte contractantă recunoaște și încuviințează executarea, pe teritoriul său, în condițiile prevăzute de prezentul tratat, a hotărârilor pronunțate pe teritoriul celeilalte părți contractante.
Conform art. 50 pct. 2 lit. a din același tratat, în sensul paragrafului 1 prin hotărâri se înțelege și hotărârile în cauzele civile, patrimoniale și nepatrimoniale, pronunțate de instanțe judecătorești sau alte instituții competente.
În sensul art. 51 din același Tratat, hotărârile se recunosc și se execută în cazul în care sunt întrunite următoarele condiții:
a) dacă sunt definitive și susceptibile de executare potrivit legii părții contractante pe teritoriul căreia au fost pronunțate. În materia obligației de întreținere sunt recunoscute și hotărârile provizorii, dacă sunt executorii în statul de origine;
b) dacă nu a fost încălcată competența exclusivă a autorității părții contractante pe teritoriul căreia urmează a avea loc recunoașterea sau executarea;
c) dacă persoanei obligate prin hotărâre, care nu a participat la proces, i s-au înmânat citația și actul de sesizare a instanței în timp util și în conformitate cu legea părții contractante pe teritoriul căreia a fost pronunțată hotărârea, iar în cazul în care nu avea capacitate de exercițiu, i s-a dat posibilitatea de a fi reprezentată în proces;
d) dacă între aceleași părți, cu privire la același obiect și pentru aceleași fapte, nu s-a pronunțat în prealabil o hotărâre ori nu se află în curs de judecată o acțiune intentată anterior pe teritoriul părții contractante unde urmează să se recunoască ori să se încuviințeze executarea hotărârii;
e) dacă, în cazurile în care trebuie aplicată legea celeilalte părți contractante, din hotărârea pronunțată rezultă că această lege nu a fost aplicată. Totuși, recunoașterea nu poate fi refuzată numai pentru singurul motiv că instanța care a pronunțat hotărârea a aplicat o altă lege, în afară de situațiile în care procesul privește starea și capacitatea unei persoane, iar soluția adoptată diferă de cea la care s-ar fi ajuns potrivit legii aplicabile;
f) dacă prin recunoașterea sau încuviințarea executării hotărârii nu se aduce atingere ordinii publice a părții contractante pe teritoriul căreia urmează să se recunoască ori să se încuviințeze executarea hotărârii.
De asemenea, potrivit art. 52 pct. 2 lit. b din Tratat, la cererea de recunoaștere, vor fi anexate actele originale sau copii certificate de pe acestea, din care să rezulte că persoanei obligate prin hotărâre, care nu a luat parte la proces, i s-a înmânat, cel puțin o dată, la timp și în forma cuvenită, citația.
Este de remarcat că, potrivit dispozițiilor cu un caracter general, cuprinse în Codul de procedură civilă, respectiv potrivit dispozițiilor art. 1095 C.proc.civ., hotărârile străine sunt recunoscute de plin drept în România, dacă se referă la statutul personal al cetățenilor statului unde au fost pronunțate sau dacă, fiind pronunțate într-un stat terț, au fost recunoscute mai întâi în statul de cetățenie al fiecărei părți ori, în lipsă de recunoaștere, au fost pronunțate în baza legii determinate ca aplicabilă conform dreptului internațional privat român, nu sunt contrarii ordinii publice de drept internațional privat român și a fost respectat dreptul la apărare.
Totodată, potrivit art. 1096 alin. 1 C.proc.civ., hotărârile referitoare la alte procese decât cele prevăzute la art. 1.095 pot fi recunoscute în România, spre a beneficia de autoritatea lucrului judecat, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) hotărârea este definitivă potrivit legii statului unde a fost pronunțată;
b) instanța care a pronunțat-o a avut, potrivit legii statului de sediu, competența să judece procesul fără însă a fi întemeiată exclusiv pe prezența pârâtului ori a unor bunuri ale sale fără legătură directă cu litigiul în statul de sediu al respectivei jurisdicții;
c) există reciprocitate în ceea ce privește efectele hotărârilor străine între România și statul instanței care a pronunțat hotărârea.
În sensul art. 1096 alin. 2 și alin. 3 C.proc.civ., dacă hotărârea a fost pronunțată în lipsa părții care a pierdut procesul, ea trebuie să constate, de asemenea, că părții în cauză i-au fost înmânate în timp util atât citația pentru termenul de dezbateri în fond, cât și actul de sesizare a instanței și că i s-a dat posibilitatea de a se apăra și de a exercita calea de atac împotriva hotărârii, iar, caracterul nedefinitiv al hotărârii străine, decurgând din omisiunea citării persoanei care nu a participat la proces în fața instanței străine, poate fi invocat numai de către acea persoană.
Potrivit art. 1100 C.proc.civ., cererea de recunoaștere a hotărârii străine se întocmește potrivit cerințelor prevăzute de prezentul cod și va fi însoțită de următoarele acte:
a) copia hotărârii străine;
b) dovada caracterului definitiv al acesteia;
c) copia dovezii de înmânare a citației și a actului de sesizare, comunicate părții care a fost lipsă în instanța străină, sau orice alt act oficial care să ateste că citația și actul de sesizare au fost cunoscute, în timp util, de către partea împotriva căreia s-a pronunțat hotărârea.
Conform art. 35 pct. 1 din Tratatul între România și Republica M. privind asistența juridică în materie civilă și penală, ratificat prin Legea nr. 177/1997, cazurile și condițiile pentru instituirea ori desființarea tutelei sau curatelei sunt cele prevăzute de legea părții contractante al cărei cetățean este persoana căreia urmează a i se institui tutela sau curatela.
Este de remarcat că, potrivit certificatului de naștere . nr._ (f. 7), minora P. Snejana – A., născută la data de 25.08.2008, este fiica pârâtei P. A., tatăl fiind necunoscut.
Pe de altă parte, așa cum rezultă din cuprinsul Buletinului de identitate nr. A15143662 (f. 10), coroborat cu certificatul de naștere . nr._ (f. 9), pârâta N. (P.) A. este cetățean al Republicii M..
Prin prisma dispozițiilor art. 11 alin. 1 lit. a din Legea cetățeniei Republicii M. nr. 1024/02.06.2000, adoptată de Parlamentul republicii M., reține că minora P. Snejana – A. este și cetățean al Republicii M.. De altfel, certificatul de naștere . nr._ (f. 7) reprezintă un act transcris, conform mențiunilor din cuprinsul acestuia.
Față de considerentele de mai sus, instanța apreciază că nu sunt impedimente în recunoașterea deciziei invocate pe teritoriul României, în împrejurarea în care pârâta, fiind legal citată, a învederat că este de acord ca reclamanta să aibă tutela asupra fiicei sale minore.
În ceea ce privește formalitățile cerute pentru recunoaștere, reține că, potrivit art. 1093 alin. 1 C.proc.civ., actele publice întocmite sau legalizate de o autoritate străină sau de un agent public străin pot fi produse în fața instanțelor române numai dacă sunt supralegalizate, pe cale administrativă ierarhică în statul de origine și apoi de misiunea diplomatică sau oficiul consular român, pentru certificarea autenticității semnăturilor și sigiliului aplicate pe acestea.
Cu toate acestea, potrivit art. 1093 alin. 3 C.proc.civ., scutirea de supralegalizare este permisă în temeiul legii, al unui tratat internațional la care România este parte sau pe bază de reciprocitate.
Or, în sensul art. 22 pct. 1 din Tratatul între România și Republica M. privind asistența juridică în materie civilă și penală, ratificat prin Legea nr. 177/1997, actele care emană de la autoritățile competente sau de la alte instituții ale uneia dintre părțile contractante, precum și actele sub semnătură privată, cărora acestea le dau data certă și le atestă autenticitatea semnăturii, sunt valabile pe teritoriul celeilalte părți contractante fără vreo altă legalizare. Această dispoziție se aplică și cu privire la extrasele și la copiile de pe aceste acte.
Astfel, față de dispozițiile exprese de mai sus, în condițiile în care scutirea de supralegalizare a actelor oficiale emise de autorități din Republica M. este permisă în baza Tratatului menționat, reține că sunt îndeplinite toate formalitățile pentru recunoașterea deciziei pe teritoriul României.
În consecință, va admite cererea așa cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta P. E., cu domiciliul procesual ales în G., .. 73, . cu pârâta N. A., domiciliată în Republica M., localitatea Vadul lui I., județ Cahul
Dispune recunoașterea pe teritoriul României a Deciziei nr. 4/19 din 05 iulie 2013 pronunțate de Consiliul Comunei M., Raionul Cahul, Republica M..
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Tribunalul G. – Secția I Civilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.11.2015.
Președinte, Grefier,
R. N. B. V.
Red. jud. RN./07.12.2015
Tehnored. Gref. B.V./5ex/07.12.2015
Comunicat 3 ex..
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 529/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
