Revendicare imobiliară. Decizia nr. 556/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 556/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 15-12-2015 în dosarul nr. 556/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 556
Ședința publică de la 15 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. B.
Judecător D. G. N.
Judecător I. R.
Grefier C. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta-pârâtă T. M., domiciliată în ., în contradictoriu cu intimații-reclamanți D. N. și D. V., domiciliați în G., ., ., împotriva sentinței civile nr._/21.11.2014, pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, având ca obiect „revendicare imobiliară”-
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 08.12.2015, când Instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 15.12.2015.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 17.05.2012 sub nr._, reclamanții D. N. și D. V., în contradictoriu cu pârâta T. M., au solicitat instanței obligarea pârâtei la lăsarea în deplină proprietate și posesie a imobilului casă de locuit și teren în suprafață de 2.215 mp situat în . au solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat că sunt proprietarii imobilului pe care îl revendică, prin moștenire de la tatăl defunct D. V. și cumpărare în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 525/19.02.2009.
Au susținut reclamanții că după perfectarea contractului de vânzare-cumpărare pentru o parte din imobil, au încercat să intre în posesia acestuia, însă pârâta, care locuiește acolo de mai mult timp, a refuzat să părăsească de bună-voie casa, promovând și o acțiune prin care a solicitat obținerea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. Pârâta a renunțat ulterior la acțiunea introdusă împotriva reclamanților, dar a continuat să locuiască în imobil, fiind tolerată de reclamanți, iar ca urmare a lipsei pârâtei de preocupare față de construcție, aceasta s-a degradat.
În drept au fost invocate prevederile art. 563 C.civ..
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată, cu taxă de timbru de 1.185 lei (fila 46 d.f.).
Legal citată, pârâta T. M. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, solicitând instanței respingerea acțiunii reclamanților și recunoașterea în favoarea pârâtei-reclamante a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiunea de scurtă durată asupra imobilului revendicat de reclamanții-pârâți.
În subsidiar, pârâta-reclamantă a solicitat obligarea reclamanților-pârâți la plata sumei de 17.800 lei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor realizate de pârâta-reclamantă la imobilul situat în . recunoașterea unui drept de retenție în favoarea sa, până la achitarea integrală și efectivă a sumei reprezentând contravaloare îmbunătățiri. De asemenea, pârâta-reclamantă a solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea susținerilor și cererilor sale, pârâta-reclamantă a arătat că locuiește în respectivul imobil din decembrie 1984, și că acesta a aparținut tatălui defunct al reclamantului-pârât D. N., pe care pârâta-reclamantă l-a îngrijit până la deces.
A susținut pârâta-reclamantă că la momentul mutării sale în imobil a convenit cu defunctul D. V. să devină proprietară, în schimbul plății unui preț (deja achitat) și al îngrijirii și întreținerii bătrânului, până la deces. După decesul lui D. V. pârâta-reclamantă a continuat să locuiască în casa respectivă și să se comporte ca proprietar, făcând de-a lungul timpului mai multe îmbunătățiri și achitând impozitul anual la Primăria localității.
A învederat pârâta-reclamantă că a fost de bună-credință și s-a crezut proprietar, astfel că în cazul său a intervenit uzucapiunea de scurtă durată.
Ca și îmbunătățiri aduse imobilului, pârâta-reclamantă a enumerat un gard de ciment de 20 m liniari, cu o valoare de 3.500 lei, o fântână adâncă de 32 m în valoare de 3.500 lei, cimentarea casei, fațadei și părților laterale însumând 1.000 lei, construirea unui balcon în partea din față a casei, în valoare de 1.500 lei, înlocuirea vechiului acoperiș din țiglă cu un acoperiș de tablă de 3.500 lei, înlocuirea geamurilor și ușilor casei, lucrare în valoare de 1.600 lei și înlocuirea instalației electrice, lucrare în valoare de 500 lei.
A mai învederat pârâta-reclamantă că a suportat toate cheltuielile ocazionate de înmormântarea bunicului reclamantului și a achitat cele necesare traiului și medicamentația acestuia pe o perioadă de 3 luni în perioada decembrie 1984-februarie 1985.
A mai arătat pârâta-reclamantă că a întreținut casa, via și copacii din curte și că reclamanții-pârâți nu au fost în imobil de foarte mult timp.
În drept au fost invocate prevederile art. 119-120 C.proc.civ. și instituția îmbogățirii fără justă cauză.
În probatoriu s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a celei testimoniale.
Cererea reconvențională a fost legal timbrată cu suma de 1.185 lei (fila 45), pentru diferența de 1.185 lei pârâta-reclamantă fiind scutită prin Încheierea de ședință din 05.03.2013, ca urmare a admiterii în parte a cererii de ajutor public judiciar formulată de aceasta.
Reclamanții-pârâți au formulat întâmpinare la cererea reconvențională prin care au solicitat respingerea cererilor pârâtei-reclamante T. M., motivat de faptul că nu sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii, pârâta-reclamantă locuind în imobil în calitate de tolerată și nepoată de soră a bunicului reclamanților. Au susținut reclamanții-pârâți că pârâta-reclamantă a locuit în imobil fără vreun titlu locativ și că nu deține vreun act care să constituie o promisiune de vânzare a imobilului și nici dovada achitării vreunei sume de bani cu titlu de preț al imobilului.
Au mai arătat reclamanții-pârâți că cea care a formulat cererea reconvențională nu deține un just titlu și nu a dat dovadă de bună-credință în condițiile în care a cunoscut încă de la început faptul că este o simplă tolerată.
Referitor la cererea subsidiară a pârâtei-reclamante privind pretențiile reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului, reclamanții-pârâți au invocat excepția prescripției.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
Pârâta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare și a solicitat respingerea excepției prescripției, motivat în principal de faptul că a locuit continuu în imobil începând cu anul 1984, iar abia la data introducerii prezentei acțiuni în revendicare s-a născut interesul său procesual și dreptul la acțiune pentru contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului.
În perioada 20.09._14 cauza a fost suspendată în temeiul art. 242 pct. 1 C.proc.civ., judecata fiind reluată la cererea reclamantului D. N..
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu (filele 132-134, 151-154 d.f.), proba testimonială cu martorul B. L. (fila 150 d.f.) și proba cu expertiză tehnică, raportul fiind întocmit de expertul aleatoriu desemnat N. M. (filele 142-149 d.f.).
Prin sentința civilă nr._/21.11.2014, Judecătoria G. a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții-pârâți D. N. și D. V. în contradictoriu cu pârâta-reclamantă T. M., pe care a obligat-o să lase reclamanților-pârâți în deplină proprietate și pașnică folosință imobilul situat în ., alcătuit din suprafața de 2.215 mp teren și casa de locuit în suprafață de 42 mp, înscris în Cartea Funciară a localității sub nr._.
A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere reconvențională privitor la uzucapiune, formulat de pârâta-reclamantă T. M. în contradictoriu cu reclamanții-pârâți D. N. și D. V., a fost admisă în parte cererea reconvențională subsidiară și au fost obligați reclamanții-pârâți la plata către reclamantă a sumei de 11.736,20 lei cu titlu de contravaloare îmbunătățiri imobil.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea privitoare la recunoașterea pentru pârâta-reclamantă a unui drept de retenție asupra imobilului reclamanților-pârâți.
Pârâta-reclamantă a fost obligată să plătească reclamanților-pârâți suma de 2.685 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu avocat, luându-se act că pârâta-reclamantă nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta-reclamantă T. M., solicitând modificarea ei în parte, în sensul compensării cheltuielilor de judecată efectuate și solicitate de ambele părți, constând în taxa judiciară de timbru aferentă cererii de chemare în judecată, respectiv cererii reconvenționale, cu consecința obligării sale doar la plata onorariului de avocat, în cuantum de 1.500 lei, achitat de reclamanții-pârâți.
În motivare, a arătat că deși instanța de fond a reținut incidența art. 276 C.pr.civ., referitor la compensarea parțială a cheltuielilor de judecată, a constatat că ambele părți au efectuat cheltuieli de judecată și au solicitat acordarea lor, a dispus exclusiv obligarea sa la plata cheltuielilor efectuate de reclamanții-pârâți, lăsând în sarcina sa și propriile cheltuieli efectuate cu achitarea taxei judiciare de timbru.
Recurenta a învederat că instanța de fond ar fi trebuit să compenseze taxele judiciare de timbru achitate de fiecare dintre părți (câte 1.185 lei), urmând ca ea să suporte doar contravaloarea onorariului avocatului reclamanților-pârâți.
În drept a invocat disp. art. 299 rap. la art. 304 pct. 7 și 9, art. 312 alin. 3 C.pr.civ.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Judecata recursului a fost suspendată, conform art. 242 alin.2 C.pr.civ, din 09.10.2015 până în 08.12.2015, când a fost reluată la cererea intimatului-reclamant D. N..
Intimații D. N. și D. V. nu au depus întâmpinare, dar la termenul din 08.12.2015 apărătorul lor ales a solicitat respingerea recursului, ca fiind nefondat, deoarece potrivit Încheierii din 17.10.2014, data la care s-au pus concluzii pe fondul cauzei, pârâta-reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Verificând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, sub toate aspectele de fapt și de drept, având în vedere că este dată fără drept de apel, în conformitate cu disp. art. 3041 C.proc.civ., Tribunalul constată recursul este fondat pentru considerentele următoarele:
Pârâta-reclamantă T. M. a solicitat modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul compensării cheltuielilor de judecată efectuate și solicitate de ambele părți, constând în taxa judiciară de timbru aferentă cererii de chemare în judecată, respectiv cererii reconvenționale, cu consecința obligării sale doar la plata onorariului de avocat, în cuantum de 1.500 lei, achitat de reclamanții-pârâți.
Din analiza sentinței recurate cu privire la acest capăt de cerere se constată că instanța de fond a reținut că ambele părți au solicitat cheltuieli de judecată, iar la dosar există dovada achitării taxelor de timbru atât de către reclamanții-pârâți, cât și de către pârâta-reclamantă, dar și a unui onorariu de avocat de 1.500 lei achitat de reclamanții-pârâți prin chitanța . nr. 92 din 27.03.2013.
Față de soluțiile date cererilor cu care a fost învestită, în temeiul art. 274 coroborat cu art. 276 C.proc.civ., instanța a obligat pe pârâta-reclamantă T. M. la plata către reclamanții-pârâți D. N. și D. V., la plata sumei de 2.685 lei, din care 1.185 lei reprezentând taxa judiciară de timbru iar 1500 lei onorariul de avocat.
Instanța de recurs constată că instanța de fond a admis în totalitate acțiunea principală formulată de reclamanții-pârâți, a respins capătul principal al cererii reconvenționale, dar a admis în parte cererea reconvențională subsidiară și i-a obligat reclamanții-pârâți la plata către reclamantă a sumei de 11.736,20 lei cu titlu de contravaloare îmbunătățiri imobil.
Prin urmare, în aplicarea art. 276 C.pr.civ., instanța urma a aprecia în ce măsură fiecare dintre părți putea fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor. În speță, pretențiile pârâtei-reclamante au fost admise în parte, astfel încât în limita proporției admise, se impunea ca partea echivalentă din cheltuielile de judecată pe care le efectuase să fie supusă compensării. Prin urmare, taxa judiciară de timbru aferentă pretențiilor admise pârâtei-reclamante era de 815,17 lei, sumă ce se impunea a fi inclusă în cuantumul cheltuielilor de judecată.
În concluzie, operând compensarea între cheltuielile efectuate de reclamanții-pârâți (1.185 lei taxă judiciară de timbru și 1.500 lei onorariu avocat), în valoare de 2.685 lei, și cele recunoscute pârâtei-reclamante (815,17 lei reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă pretențiilor ce i-au fost admise), urmează a fi admis recursul și în temeiul art. 312 alin.1 și alin.3 C.pr.civ., va fi modificată în parte sentința apelată, în sensul că va fi obligată pârâta-reclamantă T. M. la plata sumei de 1.869,83 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în loc de 2.685 lei, către reclamanții-pârâți D. N. și D. V..
Referitor la apărarea reclamanților-pârâți, potrivit căreia la termenul din 17.10.2014, data la care s-au pus concluzii pe fondul cauzei, apărătorul ales al pârâtei-reclamante nu a solicitat cheltuieli de judecată, instanța de recurs constată că, într-adevăr, potrivit mențiunilor încheierii de ședință de la acea dată, apărătorul ales al pârâtei-reclamante a arătat că nu solicită cheltuieli de judecată, însă acestea fuseseră solicitate prin cererea reconvențională, f. 23 d.f., astfel încât, în lipsa unui mandat special în acest sens, apărătorul ales nu putea renunța la acest capăt accesoriu de cerere, astfel încât instanța era în continuare învestită și cu acest capăt accesoriu de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta-reclamantă T. M., domiciliată în ., în contradictoriu cu intimații-reclamanți D. N. și D. V., domiciliați în G., ., ., împotriva sentinței civile nr._/21.11.2014, pronunțate de Judecătoria G..
Modifică în parte sentința apelată în sensul că o va obliga pe pârâta-reclamantă T. M. la plata sumei de 1.869,83 lei, în loc de 2.685 lei, către reclamanții-pârâți D. N. și D. V..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.12.2015.
Președinte, L. B. | Judecător, D. G. N. | Judecător, I. R. |
Grefier, C. B. |
Red.DGN/tehn.CB
Ex.2/18.01.2016
Fond-A.M.M.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 885/2015. Tribunalul GALAŢI | Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 1040/2015. Tribunalul... → |
|---|
