Pretenţii. Decizia nr. 885/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 885/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 18-11-2015 în dosarul nr. 885/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 885
Ședința publică de la 18 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. A.
Judecător D. G. B.
Grefier C. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta-reclamantă ASOCIAȚIA DE P. NR. 3 T., cu sediul în mun.T., ., ., ., în contradictoriu cu intimatul-pârât M. T. – PRIN PRIMAR, cu sediul în mun.T., ., nr. 66, jud. G. și intimata-chemată în garanție F. M., cu sediul în mun.T., ., ., . civile nr. 1901/07.11.2014 pronunțată de Judecătoria T. în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04.11.2015, când Instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 18.11.2015.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. sub nr._ la data de 16.07.2014, reclamanta Asociația de P. nr. 3 T. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. T., prin primar, obligarea acestuia la plata sumei totale de 4.476,95 lei, din care suma de 2.363,36 lei reprezintă cheltuieli de întreținere datorate pentru perioada ianuarie 2012-aprilie 2014 și suma de 2.113,59 lei reprezintă penalități de întârziere datorate pentru aceeași perioadă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile de plată aferente apartamentului nr. 85, situat în .. 1, . de plată atașate, precum și penalitățile de întârziere aferente.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 31 din Regulamentul cadru al asociațiilor de proprietari, Legea nr. 114/1996, HG nr. 400/2003, Legea nr. 230/2007, HG nr. 1538/2007, dispozițiile C.pr.civ.
Legal citat, pârâtul M. T. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului T. și excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului, iar, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare, a arătat că a fost încheiat cu F. M. contractul de închiriere nr. 1943/30.01.2012, astfel că sunt aplicabile dispozițiile art. 1829 alin. 2 C.civ., potrivit cărora chiriașii sunt obligați să contribuie la cheltuielile pentru iluminarea, încălzirea, curățarea părților și instalațiilor de folosință comună.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1518 și art.1829 C.civ.
Pârâtul M. T. a formulat și cerere de chemare în garanție a chiriașului F. M., prin care a solicitat obligarea acestuia la plata sumei totale de 4.476,95 lei, din care suma de 2.363,36 lei reprezintă cheltuieli de întreținere datorate pentru perioada ianuarie 2012-aprilie 2014 și suma de 2.113,59 lei reprezintă penalități de întârziere datorate pentru aceeași perioadă, în cazul în care va cădea în pretenții.
În motivare, a arătat că între Primăria Municipiului T. și chematul în garanție a fost încheiat contractul de închiriere din 30.01.2012.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 72-74 și art. 453 C.pr.civ., art. 1831 alin. 2 C.civ.
Potrivit art. 50 alin. 2 Legea nr. 230/2007, acțiunea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Prin sentința civilă nr. 1901/07.11.2014 Judecătoria T. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. T. și, în consecință, a respins cererea de chemare în ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. De asemenea, a respins cererea de chemare în garanție ca rămasă fără obiect.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut din conținutul înscrisurilor depuse de părți la dosar că Primăria Municipiului T. a încheiat contractul de închiriere nr. 1943/31.01.2012 cu chematul în garanție F. M., având ca obiect închirierea locuinței din T., .. 1, ., .> Potrivit art.III lit.b din contract s-a reținut că în cauză chiriașul se obligă să participe la plata cheltuielilor ce decurg din folosirea părților și instalațiilor comune ale clădirii, să participe la constituirea fondului de rulment și a fondului de reparații stabilit de asociația de proprietari în cadrul căreia se află apartamentul supus închirierii.
Ca urmare, s-a apreciat că prin acordul de voință al părților și în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare la acea dată, cheltuielile de întreținere sunt în sarcina chematului în garanție, în calitate de chiriaș.
Având în vedere dispozițiile art. 1279 C.civ., potrivit cărora „contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. T..
Cât privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M. T., instanța a reținut că aceasta a rămas fără obiect, întrucât, cererea de chemare în garanție se judecă odată cu cererea principală. Ori, în condițiile în care se respinge cererea principală și cererea de chemare în garanție s-a reținut că trebuie respinsă, deoarece nu poate avea o individualitate proprie.
Împotriva acestei hotărâri a promovat apel reclamanta Asociația de P. nr. 3 T., care a criticat-o sub aspectele nelegalității și netemeiniciei acesteia.
În motivarea cererii, a arătat că în mod greșit instanța de fond a excepția lipsei calității procesuale pasive, apreciind că municipiul nu ar avea calitate întrucât prin contractul de închiriere nr. 1943/31.01.2012, chiriașul F. M. și-ar fi asumat obligația de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației.
Astfel, arată că au fost nesocotite dispozițiile art. 50 din Legea nr. 230/2007, potrivit cărora asociația cheamă în judecată pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cheltuielilor de întreținere.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 și urm. C.pr.civ.
Legal citat, intimatul-pârât M. T., prin primar, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, întrucât potrivit dispozițiilor art. III lit. b din contractul de închiriere nr. 1943/31.01.2012 și art. 1892 alin. 2 C.civ. chiriașul este obligat să plătească cheltuielile ce decurg din folosirea părților și instalațiilor comune ale clădirii, să participe la constituirea fondului de rulment și a fondului de reparații stabilit de asociația de proprietari în cadrul căreia se află apartamentul supus închirierii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-208 C.pr.civ., art. 1892 alin. 2 C.civ., contractul de închiriere nr. 1943/31.01.2012.
În calea de atac a apelului instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.
Analizând și coroborând întregul material probator administrat în cauză, Tribunalul apreciază că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. T., se reține că această calitate procesuală pasivă presupune o echivalență între persoana celui obligat și persoana chemată în judecată în calitate de pârâtă, astfel că se impune a se verifica dacă, în speța de față, există o identitate între persoana vinovată de producerea prejudiciului în patrimoniul reclamantei și pârâtul M. T..
Astfel, în cauză, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 12 lit. c din HG nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, proprietarul are obligația de a contribui la constituirea mijloacelor bănești și materiale ale asociației de proprietari și să achite în termenul stabilit, cota de contribuție care îi revine în cadrul cheltuielilor asociației de proprietari. În temeiul dispozițiilor art. 25 alin. 1 din același act normativ, cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceștia în termen de maxim 20 zile de la data afișării listei de plată.
În plus, potrivit dispozițiilor art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat, de neplata cheltuielilor comune timp de mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
Față de dispozițiile mai sus menționate și din întreaga reglementare legislativă în materie locativă, instanța reține că cel ce ar putea fi obligat într-un raport juridic având ca obiect plata cheltuielilor de întreținere și a penalităților de întârziere aferente unui apartament este proprietarul, care, în înțelesul art. 3 lit. f din Legea nr. 230/2007 reprezintă persoana fizică sau juridică, de drept public ori de drept privat, care are în proprietate acel spațiu, respectiv apartament, într-un condominiu.
Raportând aceste considerente la situația dedusă judecații, instanța reține că pârâtul, în calitate de proprietar, a încheiat contractul de închiriere nr. 1943/31.01.2012 cu chematul în garanție F. M., iar potrivit prevederilor art. 58 alin. 2 din Legea nr. 230/2007, raporturile juridice ale proprietarului, stabilite de comun acord cu chiriașul, indiferent de statutul locuinței, precum și nerespectarea obligațiilor contractuale de către chiriaș nu absolvă proprietarul de la obligațiile sale față de asociația de proprietari prevăzute de lege. În baza contractului de închiriere poate fi angajată răspunderea contractuală a părții care nu își îndeplinește obligațiile, inclusiv a chiriașului care nu își achită cheltuielile de întreținere stabilite pentru apartamentul închiriat.
În consecință, având în vedere cele expuse mai sus, față de obiectul și temeiul juridic al cererii de chemare in judecată, instanța apreciază că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. T. este nefondată, urmând a o respinge.
În ceea ce privește prescripția dreptului material la acțiune se reține că potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege și, odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal, se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.
În cauză, se reține că pretențiile au fost solicitate până în luna aprilie 2014, iar față de data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 16.07.2014, se reține că termenul de 3 ani reglementat prin dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958 nu se împlinise. Mai mult, verificând actele dosarului prin prisma acestei excepții, respectiv fișa de cont pentru operații diverse, instanța reține că s-au realizat plăți parțiale în cursul anului 2011 și 2012, ceea ce, în temeiul dispozițiilor art. 16 alin. 1 lit. c din Decretul nr. 167/1958 a dus la întreruperea cursului prescripției dreptului material la acțiune pentru întregul debit.
Față de toate acestea, se reține că excepția prescripției dreptului material la acțiune apare ca fiind nefondată, urmând a fi respinsă.
În ceea ce privește fondul cauzei, se reține că apelanta-reclamantă a solicitat cheltuieli de întreținere pentru perioada ianuarie 2012-aprilie 2014, deși cuantumul acestora viza și debitul pentru perioada anterioară celei menționate, astfel cum reiese din fișa de cont pentru operații diverse(fila 6 dosar fond).
Față de această situație, față de suma solicitată și față de principiul disponibilității, va fi avut în vedere debitul existent în luna aprilie 2014 și prin urmare se reține că suma datorată cu titlu de cheltuieli de întreținere până la această dată este în cuantum de 2.363,36 lei.
În ceea ce privește plata penalităților de întârziere, se rețin dispozițiile art. 25 alin. 1 din HG nr. 1588/2007, potrivit cărora asociația de proprietari poate calcula și percepe penalizări de întârziere pentru suma neachitată, în condițiile stabilite și aprobate de adunarea generală a asociației de proprietari și în conformitate cu dispozițiile art. 49 alin. 1 din Legea nr. 230/2007. În cauză, se constată că prin procesul-verbal din data de 21.07.2012, din data de 23.02.2013 și din data de 22.03.2014 al adunării generale s-a stabilit procentul de 0,1% și 0,2% pentru calcularea penalităților de întârziere(file 12-18 dosar fond) și conform dispozițiilor art. 24 al. 4 din Legea nr. 230/2007 sunt opozabile părților. Mai mult, instanța constată că acestea au fost calculate cu respectarea prevederilor art. 49 al.1 din Legea nr.230/2007, în sensul că nu depășesc procentul maxim admis de lege de 0,1% și 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, iar suma penalizărilor nu depășește debitul la care s-au aplicat.
În condițiile în care, au fost achitate parțial și cu întârziere cheltuielile de întreținere, este cert că sunt datorate și penalitățile de întârziere în cuantum de 2.113,59 lei, calculate până în luna aprilie 2014.
Referitor la cererea de chemare în garanție, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 477 C.pr.civ., instanța se va pronunța în limitele stabilite de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată. Însă, cu toate acestea se reține că acest caracter extensiv al apelului nu se aplică în cazul cererilor incidentale, în speță cererea de chemare în garanție.
În acest caz, se reține că deși soluția ce vizează cererea de chemare în garanție este dependentă de soluția ce se dă cererii principale, pentru ca instanța să se poată pronunța asupra cererii de chemare în garanție intimatul ar fi trebuit să formuleze un apel principal sau apel provocat împotriva intimatului pe care el însuși l-a introdus în cauză prin cererea de intervenție forțată.
În prezenta cauză, intimatul M. T., prin primar, nu a uzat de calea de atac a apelului principal sau provocat, astfel că instanța nu se poate pronunța decât asupra apelului promovat de reclamanta Asociația de P. nr. 3 T., respectiv asupra cererii principale, nu și asupra cererii de chemare în garanție.
Față de aceste considerente, față de dispozițiile art. 480 alin. 2 C.pr.civ., tribunalul apreciază că sentința instanței de fond este nelegală și se impune a fi reformată, motiv pentru care urmează să admită apelul, să schimbe în parte sentința atacată, și în rejudecare va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. T., prin primar, ca fiind nefondată, va respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune, ca fiind nefondată.
De asemenea, va admite cererea principală, va obliga pârâtul M. T., prin primar, la plata către reclamanta Asociația de P. nr. 3 T. a sumei totale de 4.476,95 lei, din care suma de 2.363,36 lei reprezintă cheltuieli de întreținere datorate până în luna aprilie 2014 și suma de 2.113,59 lei reprezintă penalități de întârziere datorate până la aceeași dată.
În ceea ce privește cererea apelantei-reclamante de plată a cheltuielilor de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 453 C.pr.civ., instanța o va respinge ca fiind nefondată, întrucât nu s-a făcut dovada unor astfel de cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-reclamantă ASOCIAȚIA DE P. NR. 3 T., cu sediul în mun.T., ., ., ., jud.G., în contradictoriu cu intimatul-pârât M. T. – PRIN PRIMAR, cu sediul în mun.T., ., nr. 66, jud. G. și intimata-chemată în garanție F. M., cu sediul în mun.T., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 1901/07.11.2014 pronunțată de Judecătoria T., pe care o schimbă în parte și în rejudecare:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. T., prin primar, ca fiind nefondată.
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune, ca fiind nefondată.
Admite cererea principală.
Obligă pârâtul M. T., prin primar, la plata către reclamanta Asociația de P. nr. 3 T. a sumei totale de 4.476,95 lei, din care suma de 2.363,36 lei reprezintă cheltuieli de întreținere datorate până în luna aprilie 2014 și suma de 2.113,59 lei reprezintă penalități de întârziere datorate până la aceeași dată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate și le înlătură pe cele contrare prezentei.
Respinge cererea apelantei-reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată ca fiind nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.11.2015.
Președinte, M. A. | Judecător, D. G. B. | |
Grefier, C. B. |
Red.MA/tehn.CB
Ex. 6/20.11.2015
Fond - N.B.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 457/2015.... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 556/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
