Grăniţuire. Decizia nr. 342/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 342/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 342/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ NR. 342
Ședința publică din data de 07.05.2015
Completul constituit din:
Președinte: L. B.
Judecător: D. G. N.
Grefier: V. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de apelantul-pârât P. E., împotriva sentinței civile nr. 660/24.09.2014, pronunțată de Judecătoria Liești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații D. I., D. CUȚA, D. T., I. M. și G. R., având ca obiect „grănițuire-revendicare+pretenții”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 23.04.2015, 30.04.2015 și data de 07.05.2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Liești, în data de 19.08.2011, sub nr._, reclamanții D. I. și D. CUȚA au solicitat în contradictoriu cu pârâții P. E. și P. GHINIȚA, grănițuirea proprietăților, obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 7,5 mp ocupata de pârâți pe nedrept, obligarea pârâților la plata sumei de 5000 de lei reprezentând daune materiale pentru deteriorarea casei de locuit și 500 de lei reprezentând daune materiale pentru deteriorarea gardului despărțitor dintre proprietăți.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt vecini cu pârâții, că neînțelegerile dintre părți s-au născut în urmă cu circa trei ani, din anul 2009, din pricina intenției de a construi pe terenul reclamanților un nou gard despărțitor. Autoritățile au efectuat o delimitare dar aceasta nu a fost respectată de pârâți.
În drept, și-au întemeiat acțiunea pe disp. art. 584, 480, 998 c.civ.
La data de 07.09.2011, apărătorul reclamanților a depus o cerere prin care se renunță la capătul de cerere cu privire la obligarea pârâților la plata sumei de 5000 de lei, f. 28 vol. I d.f. Prin încheierea din 07.09.2011 instanța a luat act de renunțarea la acest capăt de cerere.
Prin întâmpinare (f. 22 vol. I d.f.), pârâții au fost de acord cu capătul de cerere privind grănițuirea, au solicitat respingerea celorlalte capete de cererii. S-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P. Ghinița, arătându-se că bunul imobil este proprietatea exclusivă a pârâtului P. E..
Cu privire la ridicarea gardului construit de pârâtul P. E., s-a arătat că a obținut autorizație de construcție, iar gardul reclamanților nu a fost distrus sau afectat prin ridicarea gardului propriu, cererea privind desființarea acestuia fiind neîntemeiată, întrucât este ridicat pe terenul propriu al pârâtului.
Totodată, pârâtul P. E. a formulat o cerere reconvențională, f. 23 vol. I d.f., solicitând introducerea în cauză a pârâților D. I., D. Cuța, D. Z., I. M., toți în calitate de moștenitori ai defunctului A. Gărlescu și a pârâtului G. R., pentru ca pârâții reconvenționali să fie obligați să lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 13,70 mp, ocupată de aceștia fără drept, cu obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată.
S-a arătat că pârâtul P. E. este proprietarul suprafeței de 500 mp, conform titlului de proprietate nr._ din 20.08.2009, iar cu ocazia măsurătorilor efectuate de topometriști s-a constatat că deține în fapt cu 13,70 mp mai puțin.
Pârâții reconvenționali D. Z., I. M. și G. R., au formulat întâmpinare și cerere reconvențională (f. 38-39 vol. I d.f.), arătând că sunt de acord cu grănițuirea proprietăților, au solicitat respingerea cererii de revendicare formulată de pârâtul reclamant reconvențional P. E. și, pe cale reconvențională, revendicarea suprafeței de teren de 1000 de mp, cu motivarea că, în calitate de moștenitori ai defunctului G. A., conform certificatului de moștenitor nr._ (f. 40 vol. I d.f.), sunt proprietari ai suprafeței de 3400 mp teren intravilan situat în T 67, P 23 (TP_-12/1994, f. 41, 42, 21 vol. II d.f.), teren învecinat pe două laturi cu cel al pârâtului P. E., acesta acaparând o suprafață de teren din cel al pârâților.
Prin încheierea din 02.11.2011, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P. Ghinița.
Cu ocazia cercetării judecătorești s-au administrat probele cu înscrisuri, testimonială (declarațiile martorilor H. M., G. Culina și R. L. fiind consemnate și atașate la f. 49-51 vol. I d.f.), expertiza cadastrală (raportul – inclusiv anexe - efectuat de expert B. Sterica fiind depus la dosar, f. 71-78 vol. I d.f.). Expertul a răspuns la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză (f. 99-100 vol. I d.f.). Prin încheierea din data de 22.05.2012 s-a admis cererea reclamanților de efectuare a unei noi expertize, fiind numit expert A. F., care a fost înlocuit prin încheierea din 26.06.2012 cu expert N. D., înlocuit la rândul său cu expert B. C. prin încheierea din 03.04.2013. La cererea acestuia din urmă, prin încheierea din 15.05.2013 s-a dispus înlocuirea cu expert A. F.. Expertul N. D. a depus un raport de expertiză și anexe, în data de 03.07.2013, după ce fusese înlocuit, f. 56-67 vol. II dosar., iar instanța a dispus achitarea onorariului de expert în contul expertului N. D. prin încheierea din 03.07.2013. Prin încheierea din 30.10.2013 instanța a dispus înlocuirea expertului N. D. cu expert Blănar E., iar în data de 31.10.2013 a fost depus la dosar un raport de expertiză refăcut de expert N. D., f. 83-88 vol. II d.f. Raportul de expertiză –inclusiv anexe - efectuat de expert Blănar E. a fost depus la dosar la f. 95-102 vol. II, iar la f. 120-122 și f. 135-137 vol. II d.f. au fost depuse completări la raport. Expertul a depus ulterior și inventarul de coordonate și planșele fotografice efectuate cu ocazia expertizei, f. 148 – 153, 157 vol. II d.f. Expert Blănar E. a depus la dosar un raport de expertiză refăcut, f. 176-179 vol.II d.f.
Prin sentința civilă nr. 660/24.09.2014, Judecătoria Liești a admis în parte acțiunea în revendicare și grănițuire formulată de reclamanții D. I. și D. Cuța, a stabilit ca linie de hotar între proprietatea reclamanților și proprietatea pârâtului P. E., linia notată în raportul de expertiză tehnică efectuată de expert E. Blănar, prin punctele B – C, având coordonatele X=_.13, Y=_.48, respectiv X=_.40, Y=_.09.
A fost obligat pârâtul P. E. să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 6 mp deținută de pârât din proprietatea reclamanților, prin retragerea gardului ce desparte cele două proprietăți, de la aliniamentul 18-17-16-15 la aliniamentul B – C pe planul anexă la raportul de expertiză, identificată în T 67, P 25, situată pe teritoriul comunei Ivești, ..
A fost respinsă cererea reclamanților privind revendicarea suprafeței de 1,5 mp din suprafața de teren proprietate a pârâtului P. E..
A fost obligat pârâtul P. E. să achite contravaloarea gardului reclamanților, în cuantum de 500 de lei, precum și să le plătească acestora suma de 3.730,09 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cererea reconvențională formulată de pârâtul P. E. împotriva pârâților D. Z., I. M. și G. R. a fost respinsă, iar cererea reconvențională formulată de pârâții D. Z., I. M. și G. R. împotriva pârâtului P. E. a fost admisă.
A fost obligat pârâtul P. E. să lase pârâților D. Z., I. M. și G. R. în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 1123 m.p., cuprinsă între punctele A-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-15-C-D-A, pe planul anexă la raportul de expertiză – anexa 4, fila 137, identificată în T 67, P 23, situată pe teritoriul comunei Ivești, ., punctele A - D – C, având coordonatele X=_.97, Y=_.38, respectiv X=_.40, Y=_.66 și X=_.40, Y=_.09.
A fost obligat pârâtul P. E. să plătească pârâților D. Z., I. M. și G. R. suma de 3.272 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a menționat în dispozitiv că raportul de expertiză efectuat în cauză de expert E. Blănar face parte integrantă din hotărâre.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin titlul de proprietate nr._-85/22.04.1996 s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, în favoarea autorului reclamanților, D. S., asupra unui imobil teren cu construcții, in suprafata de 1600 mp, situat in . jud. Galati si identificat in cvartalul Cv 67, . care D. S. a edificat o casă de locuit.
Prin contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 803/05.12.2001 de catre BNP M. C. N., reclamanții au dobândit imobilul casa de locuit impreuna cu terenul aferent in suprafata de 1600 mp situat in . jud. Galati si identificat in Cv 67 P 25. Reclamanții se învecinează în nord cu pârâtul P. E., în est - stradă, în vest – teren al statului.
Pârâtul reclamant P. E., conform titlului de proprietate nr._ din 20.08.2009, este proprietarul unei suprafețe de teren de 500 mp, situat în . 67, . delimitat la nord și la vest de G. A., est – stradă, iar la sud cu reclamantul D. I..
Pârâții reclamanți D. Z., I. M. și G. R. sunt, conform certificatului de moștenitor nr. 75/08.04.2009, coproprietari asupra terenului în suprafață de 3400 mp, situat în comuna Ivești, . 67, . la sud cu pârâtul P. E. și reclamantul D. I., la est – stradă și pârâtul P. E., iar la vest – parc.
Din declarațiile martorilor audiați, instanța a reținut că în urma unor neînțelegeri cu pârâtul P. E., reclamanții au solicitat autorităților administrației publice locale stabilirea liniei de hotar, având în vedere că, în același an, a fost emis titlul de proprietate în favoarea pârâtului. Deși au fost amplasați țăruși pe linia de demarcație, pârâtul P. E. a desființat semnele de hotar, fapt repetat și după reamplasarea țărușilor de către comisia primăriei, în prezența a doi agenți de poliție (depoziția martorei H. M.). În continuare, pârâtul a smuls stâlpul despărțitor de la stradă, a desființat gardul despărțitor dintre cele două proprietăți și o porțiune de gard de la drum, după care a amplasat un alt stâlp, de la care a început ridicarea actualului gard. Deși reclamanții s-au adresat imediat autorității locale, nu au putut împiedica amplasarea noii fundații de gard, funcționarii primăriei efectuând o deplasare în teren abia după două zile, când fundația era turnată. Conform depoziției martorei G. Culina, gardul vechi despărțitor, desființat de pârât, avea fundație de beton, stâlpi metalici și gard de scânduri.
Din raportul de expertiză efectuat de expert E. Blănar, prima instanță a reținut că reclamanții dețin o suprafață de 1572 mp, față de 1600 mp prevăzută în titlul de proprietate, o suprafață de teren de 6 mp fiind ocupată de pârâtul P. E. în urma desființării vechiului gard despărțitor și a reamplasării noului gard, iar diferența de 20 mp fiind situată în vestul proprietății. Totodată, s-a constatat că deschiderea la stradă a proprietății reclamanților este mai mică cu 20 cm în urma ocupării terenului de către același pârât.
Instanța a apreciat că aceste concluzii ale raportului de expertiză se coroborează cu susținerile reclamanților și cu depozițiile martorilor, dovedind faptul că pârâtul P. E. a ocupat o suprafață de teren de 6 mp din suprafața aflată în proprietatea reclamanților.
Astfel, s-a retinut ca pârâtul-reclamant P. E. ocupă o suprafață de 1629 mp, cu 1129 mp mai mult decât suprafața cuprinsă în titlul său de proprietate, posesie pe conturul 5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-15-16-17-18, evidențiat în anexa 3 refăcută (f.122 vol. II d.f.) și anexa 4 (f.137 vol. II d.f.), precum si ca raportul de expertiză evidențiază și ocuparea unei suprafețe de teren de 1122 mp de la pârâții-reclamanți D. Z., I. M. și G. R., iar la stradă, a construit, în punctele 5 și 18, stâlpi din beton cu lățimea de 0,30 m, iar pe aliniamentul 17-18 un zid din bolțari.
S-a retinut ca pârâții-reclamanți D. Z., I. M. și G. R. dețin o suprafață de teren de 1822 mp, pe conturul 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11, cu o suprafață de 1578 mp mai puțin decât suprafața menționată în actul de proprietate, de 3400 mp.
În stabilirea liniei de hotar dintre reclamanții D. I. și D. Cuța si pârâtul P. E. s-au avut în vedere depozițiile martorilor și concluziile raportului de expertiză, stabilindu-se ca linie de hotar, linia notată în raportul de expertiză tehnică efectuat de expert E. Blănar, prin punctele B – C, având coordonatele X=_.13, Y=_.48, respectiv X=_.40, Y=_.09 și a fost obligat pârâtul P. E. să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 6 mp deținută de pârât din proprietatea reclamanților, prin retragerea gardului ce desparte cele două proprietăți, de la aliniamentul 18-17-16-15 la aliniamentul B – C pe planul anexă la raportul de expertiză (f.137 vol. II d.f.), suprafața deținută de pârât fiind de 500 mp (patrulater neregulat, cu dimensiunile de: AB=13m, BC=38m, CD=13,23m, DA=38,38m), corespunzatoare celei menționate în titlul de proprietate.
Față de cele mai sus arătate, proprietatea fiind un drept de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut și întrucât prin probele administrate reclamanții au dovedit dreptul lor de proprietate asupra suprafeței de teren revendicată, de 6 mp (din totalul de 7,5 mp solicitată), instanta a admis în parte acțiunea, respingand-o in privinta suprafeței de 1,5 mp din suprafața de teren proprietate a pârâtului P. E. ca nedovedită.
Prima instanta a mai retinut ca nu au fost identificate vechi semne de hotar între proprietățile reclamanților și a pârâtului P. E., gardurile vechi, pe aliniamentul 13-14-15, respectiv 19-20 (menționate în completările la raportul de expertiză, f. 162 vol. II), delimitand proprietatea reclamanților de a pârâților D. Z., I. M. și G. R., între care nu s-a solicitat stabilirea liniei de hotar.
Având în vedere că pârâtul P. E. a desființat gardul despărțitor dintre cele două proprietăți al reclamanților, a fost obligat pârâtul P. E. la plata către reclamanți a contravalorii acestuia, cu titlu de daune materiale pentru demolarea gardului. În ceea ce privește valoarea gardului, instanța, luând în considerare depoziția martorei Girlescu Culina, a apreciat, în baza art. 1203 Cod civil, ca rezonabilă o valoare a gardului de 500 de lei, incluzând costul materialelor (beton, stâlpi metalici, scânduri) și al manoperei.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant P. E., în contradictoriu cu pârâții reclamanți D. Z., I. M. și G. R., instanta a apreciat ca aceasta nu a fost dovedită. Contrar susținerilor, suprafața de 13,70 mp nu este ocupată de D. Z., I. M. și G. R., în realitate P. E. deține suprafața de teren de 1123 mp din terenul proprietatea pârâții reclamanți D. Z., I. M. și G. R., fapt retinut din depozițiile martorilor și concluziile raportului de expertiză efectuat de expert E. Blănar. În consecință, a fost respinsa acțiunea formulată de pârâtul reclamant P. E..
Instanta a retinut ca acțiunea civilă în revendicare formulată de pârâții reclamanți D. Z., I. M. și G. R. în contradictoriu cu pârâtul reclamant P. E. este întemeiată.
Astfel, din depoziția martorei R. L. (f.51 vol. I d.f.), s-a retinut că P. E. a ocupat o suprafață de teren de la defunctul G. A., pe care a refuzat să o elibereze. Prin metode de intimidare, profitând de vârsta înaintată a acestuia (adresarea nepoliticoasă, sustragerea recoltei, aruncarea pietrelor spre defunct), P. E. l-a determinat pe defunct să nu se împotrivească folosinței terenului. Nici moștenitorii acestuia, deși au moștenit imobilul încă în anul 2009 (certificat de moștenitor nr. 75/2009 – f.40 vol.I d.f.), nu au revendicat terenul până la chemarea lor în judecată. S-a retinut ca hotarul dintre proprietăți a fost modificat de P. E. atât la stradă, cât și pe latura de vest a imobilului, limita de nord a proprietății pârâtului reclamant P. E. fiind mutată pe aliniamentul 5-6-7-8-9-10-11, iar limita de vest a fost desființată, prin ocuparea terenului.
S-a constatat ca, potrivit raportului de expertiză, P. E. ocupă o suprafață de 1123 mp din terenul defunctului G. A. (f.135 vol. II d.f. - completări la raportul de expertiză), identificată de expert între aliniamentul A-D-C și aliniamentul A-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-15-C.
În consecință, a fost obligat pârâtul să lase pârâților reclamanți D. Z., I. M. și G. R., în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 1123 m.p., cuprinsă între punctele A-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-15-C-D-A, pe planul anexă la raportul de expertiză – anexa 4, fila 137 vol. II d.f., identificată în T 67, P 23, situată pe teritoriul comunei Ivești, ., punctele A - D – C, având coordonatele X=_.97, Y=_.38, respectiv X=_.40, Y=_.66 și X=_.40, Y=_.09.
Prima instanta nu a reținut apărările pârâtului reclamant P. E., pentru următoarele considerente:
Evidențele registrului agricol cu privire la bunurile defunctului D. S., depuse în copie la f. 111 – 116 vol. I d.f., se referă la anii 1971 – 1975, anii 1964 – 1968 si anii 1962 și 1963. Pentru anii 1971 – 1975, 1964 – 1968 și pentru anul 1963, suprafața totală a gospodăriei este sub 3400 mp, întrucât în anul 1962 a fost declarată încheiată cooperativizarea, iar terenurile agricole, inclusiv grădinile gospodăriilor din mediul rural, au fost preluate de stat sau cooperativele agricole de producție. Pentru anul 1962, registrul agricol indică o suprafață de teren de 3400 mp (0,34 ha), după cum reiese din rubrica ”terenuri în folosința personală a gospodăriei”, nr. curent 5 – suprafața totală 1-4. Impozitul achitat de pârâtul P. E. în perioada 1974 – 1985 (f. 117, 118, 119 vol. I d.f.), astfel cum rezultă din evidențele primăriei, nu dovedesc existența unui drept de proprietate.
Nici faptul că pârâtul a folosit o suprafață de teren de 1400 mp în perioada anilor 2003 – 2007, după cum reiese din cuprinsul adeverinței depusă la f. 119 vol. I d.f., al adeverinței nr. 5858/26.06.2012, pentru perioada 2004 - 2009 (f. 140 vol. I d.f.), al adresei nr. 6624/21.08.2012 (f. 4 vol. II d.f.), precum și din cuprinsul adeverinței 6007/05.07.2012 (f. 141 vol. I d.f.), nu poate fi luat în considerare la stabilirea liniei de hotar sau la stabilirea întinderii dreptului de proprietate al pârâtului. Pârâtului P. E. i s-a reconstituit dreptul de proprietate doar asupra unei suprafețe de teren de 500 mp, suprafața de 3400 mp, încă din anul 1994, fusese restituită, în baza Legii nr. 18/1991, defunctului G. A. (T.P. nr._-12/05.07.1994, f. 41 vol. I d.f.), iar din depozițiile martorilor rezultă că pârâtul P. E. îl ocupase fără drept de la defunct.
Potrivit dispozițiilor Codului fiscal, persoanele ce folosesc suprafețe de teren sunt obligate să depună declarația de impunere la primării, fără ca aceste declarații să poată conduce la dobândirea, imediat, a unui drept de proprietate. Astfel, evidențele din registrul agricol din perioada 2003 – 2007 sunt urmările propriilor declarații, fără valoarea probantă a unui drept de proprietate, la fel ca și chitanțele dovedind plata impozitului, depuse în copie la f. 129-130 vol. I d.f.
De altfel, pârâtului P. E. i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de doar 500 mp, deși, prin Decizia nr. 45/28.06.1972 (depusă la termenul de judecată din 10.09.2014), Consiliul Popular al Comunei Ivești i-a atribuit, în folosință, suprafața de doar 250 mp teren, pentru construcția unei case. Vecinătățile menționate în decizia de atribuire sunt descrise așa cum erau la momentul emiterii actului administrativ, când în vestul lotului, terenul era considerat proprietate de stat (anul 1972).
Cu privire la celelalte evidențe ale registrului agricol, instanța a constatat că privesc alte persoane, înscrisurile neputând conduce la soluționarea cauzei. Instanta a retinut ca nici schițele depuse de pârâtul P. E. la f. 132 – 135, 145-146 vol. I d.f. nu au valoare probantă, nu constituie documentații cadastrale, nu sunt efectuate de experți tehnici judiciari, în cadrul cercetării judecătorești, iar rezervele pârâtului cu privire la corecta întindere a suprafețelor deținute de alți vecini, raportat la suprafața de teren deținută de celelalte părți, exprimată în notele scrise depuse la f. 141 vol. II d.f. și în ședința de judecată din 07.05.2014, nu privesc prezenta cauză.
Instanta a mai retinut ca certificatul de urbanism depus la f. 163 vol. II d.f. (împreună cu secțiunea de gard evidențiată în planșa depusă la f. 165 vol. II d.f.), nu ține loc de autorizație de construcție pentru gardul edificat de pârâtul P. E..
Văzând și disp. art. 274 C.pr.civ. în referire la art. 584 C.civ. (în ce privește grănițuirea), instanta a stabilit următoarele obligații de plată a cheltuielilor efectuate:
Reclamanții au avansat suma de 1823 lei pentru efectuarea lucrărilor tehnice de expertiză, taxa judiciară de timbru de 100 lei și timbre judiciare de 3,30 lei. Pârâtul reclamant P. E. a achitat taxa judiciară de timbru de 70 lei, iar pârâții-reclamanți D. Z., I. M. și G. R. au achitat taxa judiciară de timbru de 91 de lei si completare onorariu expert 181 lei.
Instanța a apreciat că este echitabil ca reclamanților să le revină o proporție de 40% (adică 2004x0,4=801,60 lei) din totalul sumelor achitate pentru lucrările tehnice (din care 20% pentru grănițuire și 20% pentru revendicare), iar câte 30 % celorlalte părți – pârâtului P. E. suma de 601,20 lei și pârâților reclamanți D. Z., I. M. și G. R. suma de 601,20 lei.
Având în vedere ca acțiunea în grănițuire a fost admisa, l-a obligat pe pârâtul P. E. la plata către reclamanți a ½ din suma de 400,80 lei, respectiv 200,40 lei și a ½ din taxa judiciară de timbru de 9,65 lei, cu titlu de cheltuieli de grănițuire. L-a mai obligat același pârât la plata către reclamanți a sumei de 320,64 lei (expertiză) + 24 lei +1,5 lei taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, reprezentând cheltuieli de judecată aferente capătului de cerere privind revendicarea suprafeței de teren de 7,5 mp, avand in vedere ca cererea a fost admisă doar in limita a 6 mp. A mai fost obligat pârâtul P. E. la plata sumei de 51 lei +1,50 lei =52,50 de lei, reprezentand taxă judiciară de timbru și timbru judiciar aferente pretenților admise. De asemenea, a fost obligat pârâtul P. E. la plata către reclamanți a sumei de 300+600 + 1200=2100 de lei, reprezentand onorariu avocat, apreciind la 300 de lei onorariul pentru pretenții, la 1200 de lei onorariul pentru grănițuire (suportat de ambii vecini) și 1500 de lei onorariul pentru revendicare, ce a fost admisă în parte.
F. de paratii-reclamanti D. Z., I. M. și G. R. a fost obligat pârâtul P. E. la plata sumei de 181 de lei, achitate de aceștia cu titlu de onorariu parțial pentru expertiză și a taxei judiciare de timbru și timbru judiciar de 91 de lei, precum si a sumei de 3000 de lei.
Având în vedere că reclamanții D. I. si D. Cuta au avansat suma de 1823 de lei pentru lucrările tehnice de expertiză, iar pârâtul P. E. nu a achitat nicio sumă pentru efectuarea lucrărilor tehnice, datorând 601,20 lei (30%) pentru respingerea cererii de revendicare formulată de pârâtul reclamant P. E. și 601,20 lei (30%) pentru admiterea cererii de revendicare formulată de pârâții reclamanți D. Z., I. M. și G. R., a fost obligat pârâtul P. E. la plata către reclamanții D. I. si D. Cuta a sumei de 601,20 lei + 601,20 lei - 181 lei =1021,40 lei (suma de 181 de lei, urmand a fi achitată pârâților reclamanți D. Z., I. M. și G. R..
Impotriva acestei sentinte a declarat apel paratul P. E., solicitand schimbarea ei in parte in sensul respingerii capatului de cerere privind revendicarea formulata de reclamantii D. I. si D. Cuta, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecata.
Apelantul a evocat pe scurt cuprinsul cererii de chemare in judecata a reclamantilor, intampinarii si cererii sale reconventionale, precum si solutia pe scurt a primei instante.
A apreciat hotararea primei instante nefondata si nelegala pentru urmatoarele motive:
In dispozitivul sentintei nu se mentioneaza care din cele patru rapoarte de expertiza efectuate de expert Blanar E. a fost avut in vedere de instanta la stabilirea liniei de hotar dintre proprietati, apelantul apreciind ca a fost avut in vedere raportul refacut depus la termenul din 10.09.2014, avand in vedere ca instanta a facut trimitere la coordonatele X –_,13 Y –_,48, respectiv X –_,40 Y –_,09.
A aratat ca din raportul de expertiza rezulta ca pe aliniamentul 13 – 14 ar trebui sa mute gardul cu 15 cm si 11 cm, iar pe aliniamentul 16 – 18 se afla o bordura cu o latime de 25 cm, ce ar ingusta linia de hotar cu aproximativ 20 cm.
Apelantul a precizat ca, fiind vorba de distante foarte mici (11-15 cm), trebuia avut in vedere ca este vorba de un gard de beton cu grosime de circa 28 cm, astfel incat masuratorile trebuiau efectuate de la jumatatea grosimii gardului si nu de la limita interioara sau exterioara a acestuia, precum si sa se tina seama de erorile permise de legislatia in vigoare, la art. 7 lit. b si art. 7 pct. 3 din Ordinul nr. 634/2006.
A invederat ca gardul despartitor trebuie sa respecte linia de hotar in raportul de mijlocul gardului, or din raportul de expertiza nu rezulta de unde au fost facute masuratorile si daca au avut in vedere erorile permise.
Apelantul a aratat ca in cauza au fost depuse cinci rapoarte de expertiza (primul intocmit de expert N. D., al doilea de expert Blanar E., completarile depuse de expert Blanar la termenele din 19.03.2014 si din 02.04.2014, precum si raportul refacut de expert Blanar si depus la termenul din 10.09.2014), fiecare oferind dimensiuni diferite ale proprietatii si motivari diferite cu privire la suprafetele in litigiu. A exemplificat cu dimensiunile latimii si lungimii proprietatii, aratand ca in primul raport efectuat de expert Blanar, anexa 3, latimea proprietatii sale este de 13,12 metri la drum, iar a reclamantilor de 12,20 metri, pentru ca in ultimul raport sa detina la drum 13 metri, iar reclamantii 12,30 metri, aceasta fiind si varianta avuta in vedere de instanta.
A aratat apelantul ca din motivarea sentintei nu rezulta care au fost considerentele pentru care instanta a insusit ultimul raport de expertiza, avand in vedere contradictorialitatea variantelor prezentate si diferentele foarte mici care demonstreaza ca stabilirea cu exactitate a dimensiunilor suprafetei de teren este imposibila.
Apelantul a precizat ca expertul a retinut ca in suprafata de 28 mp care nu se regaseste in suprafata detinuta de reclamant se datoreaza retragerii gardului de la vest si 6 mp sunt detinuti de P. E., fiind evident ca prin retragerea gardului s-a modificat suprafata reclamantilor, dar ca mutarea s-a produs de către reclamanți in timpul litigiului, cu scopul de a-si micsora proprietatea. A aratat ca nu s-a putut stabili cu cat a fost mutat gardul de catre reclamanti, iar dispozitivul sentintei contine repere eronate ce contravin raportului de expertiza.
In ultimul rand, apelantul a aratat ca a fost obligat sa lase reclamantilor 6 mp, prin retragerea gardului de pe aliniamentul 18-17-16-15 la aliniamentul B-C, in conditiile in care in raportul de expertiza sunt mentionate punctele 13 -14, iar 15 este numarul stalpului. Totodata, sunt trecute ca elemente de reper punctele de inventar X –_,13 Y –_,48, respectiv X –_,40 Y –_,09 care nu se regasesc in schita anexa.
Apelantul a apreciat ca se impune ca expertul sa precizeze modalitatea in care a facut masuratorile (instrumentul folosit, marja de eroare a acestuia si daca a masurat de la jumatatea grosimii gardului), solicitare la care s-a renunțat la termenul de judecată din 16.04.2015.
Apelul a fost timbrat cu taxa judiciara de timbru de 9,50 lei si timbre judiciare de 0,50 lei.
Legal citati, intimatii nu au depus intampinare.
Analizând apelul declarat de pârâtul P. E., în limitele criticilor invocate, instanța de apel reține următoarele:
Apelul vizează doar soluția pronunțată cu privire la capătul de cerere având ca obiect revendicarea (implicit și cel privind grănițuirea) în raport de reclamanții D. I. și D. Cuța.
Deși în cauză au fost efectuate mai multe expertize în specialitatea topografie, așa cum s-a arătat în prezenta decizie când au fost enumerate probele administrate în cauză, nu se poate reține susținerea apelantului, în sensul că nu se poate stabili care dintre rapoarte a fost avut în vedere la pronunțarea soluției.
Astfel în dispozitivul sentinței apelate s-a menționat expres că raportul efectuat de expert Blănar E. face parte integrantă din hotărârea pronunțată, iar din considerentele sentinței rezultă că a fost avut în vedere raportul depus de expert Blănar la f. 95-102 vol. II, așa cum a fost completat prin precizările depuse la f. 120-122 și f. 135-137 vol. II d.f. Ceea ce a invocat apelantul că ar fi un nou raport, refacut de expert Blanar si depus pentru termenul din 10.09.2014, reprezintă de fapt o completare a raportului inițial cu coordonatele punctelor liniei de hotar pe schița efectuată, cu indicarea vechilor semne de hotar.
Împrejurarea că în cele trei rapoarte de expertiză (efectuate de experții B., N. și Blănar), nu cinci cum a indicat apelantul, sunt redate dimensiuni diferite ale proprietatii sale si motivari diferite cu privire la suprafetele in litigiu nu este de natură a duce la concluzia că sentința pronunțată ar fi netemeinică sau nelegală, atât timp cât instața și-a însușit unul dintre aceste rapoarte.
Apelantul a invocat că instanța nu a explicat de ce și-a însușit concluziile unuia dintre rapoarte de expertiză, ceea ce echivalează cu a invoca nemotivarea hotărârii. Este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea judecătorească se dă în numele legii și trebuie să menționeze, printre altele, ”motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”.
În mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro și contra care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care, în mod necesar, trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susținerile și apărările părților, iar, pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății, în caz contrar fiind lipsită de suport probator și legal și pronunțată cu nerespectarea prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Motivarea este, așadar, un element esențial al unei hotărâri judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, exigență a art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Indiscutabil, orice parte în cadrul unei proceduri are dreptul să prezinte judecătorului observațiile și argumentele sale și de a pretinde organului judiciar să le examineze pe acestea în mod efectiv. Dreptul la un proces echitabil, prin urmare, nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile părților sunt corect examinate de către instanță, care are în mod necesar obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.
Or, din considerentele sentințe apelate rezultă că instanța a analizat probele care au fost administrate, a stabilit împrejurările de fapt esențiale în cauza și a evocat normele substanțiale și procedurale incidente și aplicarea lor în speță. Astfel, prima instanță a analizat, în mod efectiv, argumentele apelantului-pârât și a procedat la o înlăturare, motivat și argumentat, în mod explicit, a susținerilor sale în partea finală a considerentelor, anterior motivării soluției în privința cheltuielilor de judecată, f. 212 vol. II d.f. Prin urmare, chiar dacă a nu evidențiat expres de ce și-a însușit concluziile unuia dintre rapoartele de expertiză, instanța a relevat motivele de fapt și de drept pentru care a înlăturat apărările formulate de apelantul-pârât.
Instanța de apel mai reține că la termenul din 10.09.2014, în fața primei instanțe, pârâtul P. E. nu a formulat obiecțiunile la suplimentul la raportul de expertiză pe care le-a invocat în cererea de apel (expertul trebuia să facă masuratorile de la jumatatea grosimii gardului si nu de la limita interioara sau exterioara a acestuia, precum si sa se tina seama de erorile permise de legislatia in vigoare, la art. 7 lit. b si art. 7 pct. 3 din Ordinul nr. 634/2006).
Instanța de apel reține că Ordinul nr. 634/2006 emis de Directorul General al Agentiei Nationale de cadastru si Publicitate Imobiliara, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1048 din_, reglementează continutul si modul de intocmire a documentatiilor cadastrale in vederea inscrierii in cartea funciara
Art. 7 din Anexa la acest act normativ (anexa conținând regulamentul propriu-zis) se referă la modul de executare a lucrărilor în situația realizării unei documentații cadastrale și totodată la erorile admisibile în cazul unor astfel de lucrări. Astfel, textele invocate incomplet de apelant prevăd că la ridicarea detaliilor planimetrice se va avea in vedere ca limitele imobilelor sa se determine la jumatatea grosimii gardului, cu exceptia cazurilor in care cei doi proprietari vecini indica altceva (art. 7 alin.1 lit. b), precum și că erorile admise sunt următoarele: eroarea de identificare a punctului de contur, in cazul imobilelor imprejmuite ± 10 cm, iar in cazul imobilelor neimprejmuite ± 30 cm, eroarea pozitiei reciproce a punctelor de contur ale imobilelor ± 10 cm, eroarea de pozitie absoluta a punctelor, incluzand erorile mentionate la aliniatul (2) si erorile punctelor retelei geodezice de sprijin, nu va depasi in cazul imobilelor imprejmuite ± 20 cm, iar in cazul imobilelor neimprejmuite ± 40 cm (art. 7 alin.2 și 3).
Numai că în speță nu ne aflăm în situația întocmirii și recepției documentației cadastrale în vederea înscrierii unor imobile în cartea funciară, ci în apelul pârâtului împotriva unei sentințe prin care s-a stabilit linia de hotar dintre proprietatea sa și cea a reclamanților D. I. și D. Cuța.
Ceea ce sugerează apelantul, fără a invoca expres, ar fi că o acțiune în revendicare sau o acțiune în grănițuire ar trebui respinsă ca inadmisibilă în situația în care suprafața terenului revendicat sau cu privire la care se cere grănițuirea, s-ar situa în limitele prevăzute de art. 7 din Ordinul nr. 634/2006, care la alin.(3) prevede că „eroarea de poziție absolută a punctelor, incluzând erorile menționate la alineatul (2), (adică eroarea de identificare a punctelor de contur) și erorile punctelor rețelei geodezice de sprijin, nu va depăși în cazul imobilelor împrejmuite (așa cum este în speță) ±20 cm”. Legea de drept material nu condiționează însă admisibilitatea acțiunii în revendicare de mărimea imobilului ocupat de partea adversă (art. 480 Cod civil).
Dispozițiile Regulamentului se referă la erori de identificare a punctului de contur, care în cazul proprietăților împrejmuite sunt de 10 cm, precum și la erorile punctelor retelei geodezice de sprijin, care nu va depasi in cazul imobilelor imprejmuite ± 20 cm, or din raportul de expertiză efectuat de expert Blănar rezultă că încălcarea proprietății reclamanților la stradă este de 20 cm prin ocuparea terenului de către apelantul-pârât, adică mai mult decât eroarea admisibilă de 10 cm în cazul unui punct de contur, precum sunt cele de hotar identificate de expert, astfel încât criticile apelantului sunt nefondate.
Totodata, nici critica apelantului în sensul că în dispozitivul sentinței sunt trecute ca elemente de reper punctele de inventar X –_,13 Y –_,48, respectiv X –_,40 Y –_,09 care nu se regasesc in schita anexa nu este întemeiată, aceste coordonate regăsindu-se în completarea la raport depusă de expert Blănar pentru termenul din 10.09.2014 al Judecătoriei Liești, f. 178 vol. II d.f.
Apelantul a mai aratat ca a fost obligat sa lase reclamantilor 6 mp, prin retragerea gardului de pe aliniamentul 18-17-16-15 la aliniamentul B-C, in conditiile in care in raportul de expertiza sunt mentionate punctele 13 -14, iar 15 este numarul stalpului. Or, în raportul de expertiză s-a menționat că linia de hotar existentă respectă lățimea de 12,50 m a imobilului reclamanților pe aliniamentul 13-14 și impune mutarea stâlpului de hotar notat cu 15 cu 11 cm spre nord, a stâlpului de hotar notat cu 16 cu 15 cm spre nord și mărirea deschiderii la stradă cu 20 cm, în condițiile în care pe aliniamentul 16-18 apelantul P. E. a construit o bordură de beton.
Prin urmare, instanța nu a modificat linia de hotar pe aliniamentul 13-14 și în mod corect a stabilit ca linie de hotar linia notată prin punctele B – C, obligându-l pe pârâtul P. E. să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie, suprafața de 6 mp deținută de pârât din proprietatea reclamanților, prin retragerea gardului ce desparte cele două proprietăți, de la aliniamentul 18-17-16-15 la aliniamentul B – C pe planul anexă la raportul de expertiză (f.137 vol. II d.f.), astfel încât suprafața deținută de pârât să fie de 500 mp (patrulater neregulat, cu dimensiunile de: AB=13m, BC=38m, CD=13,23m, DA=38,38m), corespunzatoare celei menționate în titlul de proprietate.
Pentru considerentele anterior expuse, văzând și dispozițiile art. 296 C.pr.civ., apelul va fi respins ca nefondat. În temeiul dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., apelantul va fi obligat să plătească intimaților D. I. și D. Cuța suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, conform chitanței depuse la f. 19 dosar ce atestă plata onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-pârât P. E., domiciliat în Comuna Ivești, ., împotriva sentinței civile nr. 660/24.09.2014, pronunțată de Judecătoria Liești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți D. I. și D. CUȚA, ambii domiciliați în Comuna Ivești, . și intimații-pârâți D. T., domiciliată în Comuna Ivești, ., județ G., I. M., cu domiciliul în Comuna Ivești, ., nr. 164 și G. R., domiciliat în Comuna Ivești, .. 60, județ G..
Obligă apelantul să plătească intimaților D. I. și D. Cuța, suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 07.05.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
L. B. D. G. N. V. B.
Red. Jud. NDG/25.06.2015
Tehnored. B.V./ 25.06.2015 /8ex
Comunicat 6ex..
Jud. Fond: S. O.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 306/2015. Tribunalul GALAŢI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 345/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
