Contestaţie la executare. Decizia nr. 306/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 306/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 306/2015
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2949
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ NR. 306
Ședința publică din data de 23.04.2015
Completul constituit din:
Președinte: L. B.
Judecător: D. G. N.
Grefier: V. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de către apelantul C. M., împotriva sentinței civile nr. 1384/03.09.2014 pronunțate de Judecătoria T. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata U. A. TERITORIALĂ ., având ca obiect contestație la executare .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 23.04.2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei T., la data de 04.04.2014, sub nr._, contestatorul C. M. în contradictoriu cu intimata U. A. Teritorială a comunei Ghidigeni a solicitat anularea titlului executoriu nedatat și a executării silite pornită de intimată. A solicitat și obligarea intimatei la cheltuieli de judecată.
In fapt, în motivarea contestației, contestatorul a arătat că i s-a comunicat la data de 19.03.2014 un plic ce conținea o somație și un titlu executoriu emis de UAT Ghidigeni, prin care era înștiințat că urmează să fie executat pentru suma de 9206 lei .
A mai arătat contestatorul că soția sa, numita C. A., a formulat o cerere către UAT Ghidigeni la data de 27.03.2014, prin care solicitase să i se acorde compensarea sumei de 1956,50 lei achitată în anul 2010 cu o parte din datoria soților către această instituție, dar cu toate acestea nu a primit răspuns.
A considerat contestatorul că executarea nu îndeplinește două din cele trei condiții prevăzute de art. 662 C.p.c. și anume, creanța nu este certă și nici exigibilă. A arătat că nu este certă creanța, deoarece a plătit către UAT Ghidigeni suma de 1956,50 lei și nu s-a ținut cont de această plată nedatorată și s-a calculat un debit și penalități pentru chiria unui garaj, deși nu a încheiat nici un contract de închiriere pentru garaj și mai mult, penalitățile sunt mai mari decât debitul. S-a mai arătat că în titlu nu este prevăzută data scadentă și nici perioada pentru care au fost calculate datoriile, creanța nefiind deci exigibilă.
Contestatorul a învederat și că titlul executoriu nu este valabil deoarece nu este completat în conformitate cu prevederile legale, lipsind mențiunile pentru identificarea persoanei, mai exact CNP-ul, numărul de înregistrare a titlului executoriu, iar pentru amenzi nu s-au indicat numărul și data titlului executoriu.
S-a mai precizat că somația și titlul executoriu au fost emise la aceeași dată, 17.03.2014, și comunicate în același plic, în 19.03.2014, cu încălcarea Codului de procedură fiscală, care prevede că mai întâi se emite somația care poate fi contestată în 15 zile, și dacă debitorul nu achită și nici nu contestă somația, se emite titlul executoriu.
In drept contestația a fost întemeiată pe disp. art. 662 C.p.c.
In dovedirea contestației s-a solicitat încuviințarea probelor cu expertiză și cu înscrisuri, fiind depuse la dosar în copie, o cerere înregistrată sub nr.2457/27.03.2014, o somație și titlul executoriu atacate, proces verbal din 18.01.2010 emis de executorul judecătoresc G. R. din T., sentința civilă nr. 610/2011 a Judecătoriei T..
Intimata U. A. Teritorială a comunei Ghidigeni a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca fiind tardiv formulată, deoarece a fost depusă cu încălcarea termenului de 15 zile prev. de art. 172 – 173 din OG nr. 92/2003 și art. 714 C.p.c.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea contestației la executare silită, deoarece contestatorul nu a contestat în termen de 15 zile și nu s-a prezentat la primărie pentru clarificarea situației .
Referitore la creanța ce reprezintă chirie garaj, s-a arătat că este una certă, deoarece contestatorul a construit garajul înainte de anul 1998, fără a avea contract de închiriere, acesta fiind notificat de mai multe ori pentru a se prezenta și a încheia un contract de închiriere.
S-a mai arătat că penalitățile au fost calculate conform legii, că somația și titlul executoriu poartă același nr. de înregistrare în registrul de intrări-ieșiri, că lipsa CNP-ului nu este un motiv de nulitate absolută.
Intimata a mai precizat că o parte din debit a fost achitat după primirea înștiințării, iar cu privire la compensarea sumei de 1956,50 lei, s-a învederat că nu s-a putut face deoarece prin sentința civilă nr. 259/15.04.2005 a Tribunalului G. a fost obligată soția contestatorului, C. A., în solidar cu primarul de la acea dată, la plata unei sume către Primăria Ghidigeni, sentința privind-o strict pe soția contestatorului.
Contestatorul a răspuns la întâmpinare (f. 32-33 d.f.) și a solicitat respingerea excepției tardivității deoarece titlul executoriu și somația au fost comunicate la 17.03.2014, nu în 17.02.2014.
Pe fondul cauzei s-a arătat că se recunoaște că datorează bugetului local sume de bani cu titlul de taxe și impozite locale, dar că suma de 9206 lei stabilită în sarcina sa este prea mare, iar în ceea ce privește plata chiriei pentru garaj, în lipsa unui contract de închiriere, nu putea fi pretinsă.
S-a mai menționat că bunurile pentru care se plătesc taxe și impozite sunt bunuri dobândite în timpul căsătoriei și, pe cale de consecință, obligațiile pe care la bugetul local sunt comune, așa încât suma de 1956,50 lei reținută soției sale fără temei poate fi compensată.
Prin încheierea din 24.04.2014 s-a admis în parte cererea de ajutor public judiciar formulată de contestator, reducându-se taxa judiciară de timbru de la 565,30 lei la 282,65 lei, ce a fost achitată de contestator, f. 20 bis d.f.
Prin încheierea din 01.07.2014, Judecătoria T. a respins excepția tardivității pentru considerentele indicate în încheierea din acea dată.
Cu ocazia cercetării judecătorești s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 1384/03.09.2014, Judecătoria T. a admis în parte contestația la executare, a anulat în parte somația și titlul executoriu nr. 2054/17.03.2014 emise de UAT Ghidigeni, doar în ceea ce privește suma de 547 lei reprezentând chirie garaj și majorări aferente, sumă pe care a exclus-o din aceste acte de executare.
A fost obligată intimata să plătească contestatorului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, iar ajutorul public judiciar de care a beneficiat contestatorul, sub forma scutirii parțiale de taxa judiciară de timbru în sumă de 282,65 lei, a rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Intimata U. A. Teritorială a comunei Ghidigeni a demarat executarea silită față de contestator în dosarul de executare nr. 2084/17.03.2014, fiind emise somația și titlul executoriu pentru suma totală de 9206 lei.
In ceea ce privește contestația la titlul executoriu, instanța a constatat că motivele invocate de contestator, și anume lipsa mențiunilor pentru identificarea persoanei, CNP-ul, lipsa mențiunii termenului legal, indicarea titlurilor în baza cărora se percep amenzile, nu sunt prevăzute sub nulitatea absolută și nu-l prejudiciază în vreun fel pe contestator, care oricum a recunoscut debitele, cu excepția chiriei percepute pentru garaj.
In ceea ce privește numărul titlului executoriu, instanța a constatat că este identic cu al somației și coincide cu numărul dosarului de executare, care este trecut în colțul din stânga sus, și anume 2054/2014.
S-a reținut că nu s-au contestat debitele, ci doar chiria pentru garaj, invocându-se și compensarea cu suma de 1956,50 lei reținută soției contestatorului, precum și că bunurile pentru care se percep taxe și impozite sunt bunuri comune și că se putea face compensarea.
Instanța a reținut că potrivit art. 116 alin. 1 din OG nr. 92/2003, astfel cum era în vigoare la 28.02.2014, prin compensare se sting creanțele statului sau unităților administrativ-teritoriale ori subdiviziunile acestora reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului general consolidat cu creanțele debitorului reprezentând sume de rambursat, de restituit sau de plată de la buget, până la concurența celei mai mici sume, când ambele părți dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât și pe cea de debitor, cu condiția ca respectivele creanțe să fie administrate de aceeași autoritate publică, inclusiv unitățile subordonate acesteia.
Conform alin. 6 al aceluiași articol, compensarea se constată de organul fiscal competent, la cererea debitorului sau din oficiu .
A reținut prima instanță că pentru a opera compensarea, contestatorul trebuie la rândul său să aibă calitatea de creditor față de intimată, or acesta a invocat o creanță pe care soția sa ar avea-o față de intimată.
Instanța a constatat că soția contestatorului, numita C. A., nu a intervenit în proces și că cererea de compensare a fost formulată de aceasta după emiterea actelor de executare, și anume la data de 27.03.2014 (fila 5 d.f.), ceea ce înseamnă că la data la care contestatorul formulase contestația organul fiscal competent se afla încă în termenul de 7 zile de la data la care ar fi putut efectua operațiunea de compensare pentru a putea comunica o eventuală decizie de compensare soției contestatorului.
In plus, instanța a reținut, pe de o parte, că în actele de executare este trecut numai contestatorul, nu și soția acestuia, iar până la proba contrară aceasta nu poate fi considerată a avea calitatea de debitor față de intimată, că soția contestatorului nu a intervenit în proces, iar contestatorul nu poate invoca să se facă o compensare cu o creanță aparținând altei persoane, și în plus, ca nu a fost respectată procedura compensării, astfel cum a fost prevăzută de OG nr. 92/2003.
Mai mult, conform adresei nr. 4349/2014 (fila 51), ulterior formulării prezentei contestații, intimata a comunicat lui C. A. că s-a făcut compensarea, conform procesului-verbal nr. 73/2010 a B. G. R..
Instanța a mai constatat că la dosar a fost depus de către contestator un raport de expertiză contabilă care însă nu-l privește pe contestator, fiind efectuat într-o cauză având ca obiect contestație la executare, judecata între intimată și soția contestatorului. In respectivul raport de expertiză s-a concluzionat că debitul stabilit de Tribunalul G., prin decizia civilă nr. 259/2005, în sarcina contestatorului din acea cauză (dosar nr._ al Judecătoriei T.), a fost depășit, rezultând o încasare peste cea stabilită de Tribunalul G., dar această expertiză nu are legătură cu prezenta cauză.
Instanța a mai reținut că, în conformitate cu prevederile art.119 alin. 4 din OG nr. 92/2003, dobânzile și penalitățile de întârziere se stabilesc prin decizii întocmite în condițiile aprobate prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, iar conform art. 120 indice 1 alin. 2 nivelul penalităților este de 0,02% pentru fiecare zi de întârziere, așadar susținerile contestatorului în sensul că penalitățile depășesc debitul nu sunt întemeiate, neexistând niciun text care să prevadă această limită.
S-a apreciat de către prima instanță că singurul motiv întemeiat al contestației îl reprezintă suma pretinsă cu titlu de chirie pentru garaj, deoarece nu există un act încheiat între părți în care să se fi prevăzut de comun acord cuantumul chiriei sau modul de calcul al acesteia.
Împotriva acestei soluții a declarat apel contestatorul C. M., solicitând modificarea în tot a sentinței apelate, iar în rejudecare, admiterea contestației la executare.
Apelantul a arătat că în mod eronat nu a admis prima instanța compensarea legală cu suma de 1956,50 lei, că știe că datorează anumite sume la bugetul local și că dorește să le achite, după cum a demonstrat pe perioada procesului, prin achitarea sumei de 1000 lei. A învederat că bunurile pentru care se datorează taxele și impozitele sunt bunuri comune, ale sale și ale soției sale, C. A., care prin cererea înregistrată la intimata sub nr. 2457/27.03.2014 își însușește datoria familiei și solicită compensarea cu suma de 1956,50 lei.
Al doilea motiv de apel privește diminuarea cheltuielilor de judecată, pe care apelantul a apreciat-o nelegală. Astfel, s-a arătat că deși s-a admis în parte contestația, intimata a fost obligată doar la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, în condițiile în care contestatorul a achitat 282,65 lei doar taxa de timbru, pe lângă onorariul de avocat de 500 lei. A apreciat apelantul că aceste cheltuieli de judecată au avut caracter necesar, real și rezonabil.
În drept, au fost invocate disp. art. 466 C.pr.civ., solicitându-se judecată și în lipsă.
Apelul a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru de 283 lei, f. 18 dosar apel.
Intimata UAT . întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefundat deoarece din procesul verbal nr. 73/18.01.2010 emis de executorul judecătoresc G. R. debitul de 1956,50 lei a fost stins prin compensare. Mai mult, debitul era către soția contestatorului, care nu este parte în cauza dedusă judecății.
Cu privire la diminuarea cheltuielilor de judecată, intimata a arătat că raportat la prevederile art. 451 alin.1 C.pr.civ., decizia instanței de fond este întemeiată.
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel, dar ținând seama și de prevederile art. 477 NCPC, Tribunalul constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin primul motiv de apel, contestatorul a criticat sentința primei instanței sub aspectul nereținerii compensației legale între creanța intimatei UAT . soției sale, C. A..
Instanța de apel constată că în mod corect a reținut prima instanța că în speță nu poate opera instituția compensației legale. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 1144 C. civ. (art. 1616 NCC), compensația operează de drept, în puterea legii, dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1145 C. civ. (art. 1617 NCC), respectiv să existe două datorii certe, lichide și exigibile, oricare ar fi izvorul lor, și care sa aibă ca obiect o sumă de bani sau o anumită cantitate de bunuri fungibile de aceeași natură.
Or, pe de o parte creanța invocată aparține soției contestatorului, creanțele nefiind așadar reciproce, iar pe de altă parte, în privința acestei creanțe în cuantum de 1956,50 lei, în dosarul de executare nr. 73/2010 al B. G. R., prin procesul verbal din 18.01.2010 (f. 53 d.f.), s-a constatat compensația legală cu creanța datorată de numita Căpățîna A. intimatei din prezenta cauză în temeiul sentinței civile nr. 259/15.04.2005, pronunțate de Tribunalul G.. Astfel, nu s-ar putea opera a doua oară o compensație legală între această creanță și o altă creanță a intimatei. De altfel, instanța de apel constată că în cererea de apel, apelantul nu a arătat motivele pentru care această compensație din 2010 nu ar produce efecte juridice.
Instanța de apel constată că, deși nu a invocat în motivele de apel că acest act de executare ar fi fost anulat, în fața primei instanțe contestatorul a depus copia sentinței civile nr. 610/17.03.2011, pronunțate de Judecătoria T., în dosarul nr._, prin care s-a constatat prescris dreptul de a cere executarea silită în baza sentinței comerciale nr. 259/2005 a Tribunalului G., iar toate actele de executare din dosarul de executare nr. 348/2010 au fost anulate. Totuși, prin decizia civilă nr. 722/10.10.2011 a Tribunalului G., a fost admis recursul declarat de intimatul CONSILIUL LOCAL AL . cu intimații-contestatori C. G. și CAPĂȚÎNĂ A. –împotriva sentinței civile nr. 610/17.03.2011 pronunțate de Judecătoria T., care a fost modificată în tot și, în rejudecare, a fost admisă excepția lipsei capacității procesuale pasive a Consiliului Local al . contestația la executare promovată de contestatorii C. G. și C. A. ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală pasivă.
Prin urmare, compensația legală constată prin procesul verbal din 18.01.2010 și-a produs pe deplin efectele, acest act de executare nefiind anulat.
În privința celui de al doilea motiv de apel, instanța de apel constată că apelantul nu are cunoștință de prevederile art. 45 alin.1 lit. f din OUG nr. 80/2013, conform cărora sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, dupa caz, integral, partial sau proportional, la cererea petitionarului, cand contestatia la executare a fost admisa, iar hotararea a ramas definitiva. Alineatul al doilea al aceluiași articol prevede că în cazul prevazut la alin. (1) lit. f) taxa se restituie proportional cu admiterea contestatiei.
Prin urmare, contravaloarea taxei judiciare de timbru achitate pentru soluționarea contestației la executare nu se include în cuantumul cheltuielilor de judecată ce se pun în sarcina părții adverse, ci se restituie, la cerere, după rămânerea definitivă a hotărârii prin care a fost admisă, în tot sau în parte, contestația la executare. Astfel, în mod corect nu a obligat prima instanță pe intimată să achite contestatorului, cu titlu de cheltuieli de judecată, taxa judiciară de timbru.
În privința onorariului de avocat, instanța de apel constată că prima instanța nu a diminuat cuantumul inclus în cheltuielile de judecată, ci a obligat pe intimată să plătească suma de 150 lei, în măsura admiterii contestației.
Astfel, conform art. 453 alin.2 C.pr.civ., când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
În speță, contestația la executare a fost admisă în parte, în sensul că s-a dispus anularea în parte a somației și titlului executoriu pentru suma de 547 lei, dintr-un total de 9206 lei, ce făcea obiectul executării silite, contestația fiind admisă în proporție de circa 6%. Având în vedere că onorariul achitat de contestator apărătorului său ales a fost de 500 lei, conform chitanței . nr. 16/31.07.2014, f. 61 d.f., înseamnă că, acordând cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 150 lei, aproximativ 30 % din onorariul plătit de contestator, prima instanță a acordat acestuia cheltuieli de judecată într-o proporție chiar mai mare decât cea în care a admis contestația acestuia.
Ambele motivele de apel invocate fiind neîntemeiate, având în vedere și dispozițiile art. 480 C.pr.civ., apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de contestatorul C. M., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 1384/03.09.2014 pronunțată de Judecătoria T., în contradictoriu cu intimata U. A. Teritorială ., cu sediul în Comuna Ghidigeni, ., județ G..
Obligă apelantul să plătească intimatei suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 23.04.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
L. B. D. G. N. V. B.
Red. Jud. NDG/04.06.2015
Tehnored. B.V./ 04.06.2015 /4ex
Comunicat 2ex..
Jud. Fond: L. V.-G.
| ← Obligaţie de a face. Hotărâre din 23-02-2015, Tribunalul GALAŢI | Grăniţuire. Decizia nr. 342/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
