Pretenţii. Sentința nr. 315/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 315/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 315/2015
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
Sentința civila nr. 315
Ședința publică din data de 10 martie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – D. G. B.
Grefier - M. R.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile având ca obiect „pretenții” promovata de reclamanta . în contradictoriu cu paratul M. G. REPREZENTAT PRIN PRIMAR.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 02.03.2014 ce au fost consemnate in încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 10.03.2015, pentru când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G., la data de 05.07.2011, sub nr._, reclamanta . G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M. G., aplicarea unei amenzi civile în favoarea statului în sumă de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere până la executarea efectivă a obligației prevăzută în titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 185/04.02.2011 pronunțată de Tribunalul G., precum și obligarea pârâtului să plătească reclamantei 5.000 lei pentru fiecare zi de întârziere reprezentând daune interese pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea obligației.
În motivare, reclamanta a arătat că prin decizia civilă nr. 185/04.02.2011 pronunțată de Tribunalul G. pârâtul a fost obligat să plătească suma de 14.237,13 lei, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Susține reclamanta că deși a notificat și somat pârâtul de mai multe ori, acesta cu rea-credință a refuzat să plătească suma actualizată.
În drept, reclamantul a invocat art. 580 ind. 3 alin. 1 și 2, art.572, art. 574 C.pr.civ, art. 998, 999 Cod civil, Constituția României, CEDO, OG77/2003.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus înscrisuri (filele 5-13).
Pârâtul, legal citat, a desemnat reprezentant în instanță dar nu a formulat întâmpinare.
La solicitarea instanței, B. P. Ș. a depus la dosarul cauzei o copie legalizată a dosarului de executare nr. 1314/2011 (filele 26-56).
La termenul din 06.07.2012 instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității cererii față de Decizia nr. 3/2011 a ÎCCJ.
Pentru termenul din 28.09.2012, reclamanta a formulat cerere modificatoare prin care a solicitat aplicarea amenzii civile în cuantum de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere pentru perioada 21.12._12 și a sumei de 5.000 lei pentru fiecare zi de întârziere pentru perioada 21.12._12.
La același termen pârâtul a invocat excepția tardivității formulării cererii modificatoare.
La termenul din 26.10.2012, instanța a respins excepția tardivității invocată de pârât.
La termenul din 26.10.2012, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității cererii motivat de faptul că obligația prevăzută în titlul executoriu este o obligație de a da, care poate fi adusă la îndeplinire prin procedura comună a executării silite. Pentru aplicarea art. 580 ind. 3 C.pr.civ., obligația prevăzută în titlul executoriu trebuia să fie o obligație de a face.
În motivarea excepției de inadmisibilitate, pârâtul a mai precizat că executarea silită s-a încheiat în data de 03.04.2012, așa încât în momentul pronunțării încheierii nu mai există dosar de executare silită.
Prin Încheierea nr. 2054 din data de 09.11.2012 a Judecătoriei G. a fost admisă excepția inadmisibilității, cererea fiind respinsă ca inadmisibilă.
Prin decizia nr. 645/19.06.2013 a Tribunalului G. s-a dispus casarea în parte a Încheierii nr. 2054/09.11.2012 pronunțată de Judecătoria G., numai cu privire la capătul de cerere având ca obiect daune interese întemeiate pe art.998-999 C.civ. și trimiterea cauzei spre rejudecare numai cu privire la acest capăt de cerere.
Pe rolul Judecătoriei G. cauza a fost înregistrată la data de 18.07.2013 sub nr._ .
Prin Încheierea din data de 07.03.2014 instanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al pârâtului M. G. a Societății civile profesionale de avocați ”O. D. și Asociații ” și a respins ca neîntemeiată excepția de nelegalitate a HCL nr. 10/19.07.2012.
Prin sentința civilă nr. 6703/20.06.2014 a Judecătoriei G. a fost admisă excepția necompetenței materiale și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului G..
Pe rolul Tribunalului G. cauza a fost înregistrată la data de 12.08.2014.
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 01.10.2014 reclamanta . a solicitat sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene precum și suspendarea judecării cauzei.
Prin Încheierea din 09.10.2014 instanța a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curtii Europene de Justitie cu intrebări preliminare și ca neîntemeiată cererea privind suspendarea judecării cauzei.
La termenul de judecată din data de 04.02.2015 instanța a invocat din oficiu excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a consilierului juridic T. Nicușor, excepție respinsă prin Încheierea din data de 12.02.2015.
Reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a Decretului nr. 86/2009 emis de Președintele României. (fila 140)
Analizând cu prioritate excepția invocată în cauză instanța constată următoarele;
Potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, „legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate”. Conform alin.2 al articolului menționat, excepția se soluționează de către instanța în fața căreia a fost ridicată.
Potrivit aceluiași alineat este necesar ca de actul administrativ cu caracter individual care formează obiectul excepției de nelegalitate, să depindă soluționarea litigiului pe fond. Or, soluționarea pe fond a prezentei cauze nu depinde de Decretul nr. 86/2009 emis de Președintele României.
Așadar, în litigiul dedus judecății nu este îndeplinită condiția de dependența dintre actul administrativ și soluția ce se pronunță pe fondul litigiului. Constatarea eventualei nelegalități nu produce consecințe asupra cererii prin care se solicită obligarea pârâtei la plata unei sume de bani, iar rolul instanței nu este acela de a verifica nelegalități generice ci concrete prin prisma intereselor și drepturilor specifice a căror încălcare se reclamă în litigiul dedus judecății.
În consecință, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția de nelegalitate astfel invocată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin decizia civilă nr. 185/04.02.2011 a Tribunalului G. s-a dispus obligarea Primăriei Municipiului G. să plătească reclamantei . suma de_,13 lei, reprezentând contravaloare lucrări suplimentare, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective. Totodată s-a dispus obligarea Primăriei Municipiului G. la plata sumei de 3467,45 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.(f.27,28 Dosar nr._ )
Prin Încheierea din data de 26.10.2011 a Tribunalului G. s-a dispus lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 185/2011 a Tribunalului G. în sensul că suma de_,13 lei reprezentând contravaloare lucrări suplimentare va fi actualizată cu indicele de inflație de la 18.04.2007 până la data plății efective. (f.29,30 Dosar nr._ )
Prin cererea adresată B. P. Ș. la data de 10.11.2011 reclamanta a solicitat punerea în executare a deciziei civile nr. 185/2011 a Tribunalului G.. (f.26 Dosar nr._ )
În cadrul dosarului de executare nr. 1314/2011 la data de 20.12.2011 se emite somația prin care debitorului Primăria Municipiului G. i se solicită să plătească suma de_,89 lei reprezentând debit actualizat, onorariu expert contabil și cheltuieli de executare.(f.39 Dosar nr._ )
Prin Ordinul de plată nr. 2/23.01.2012 și Ordinele de plată 545 și 546 din 03.04.2012 debitul menționat anterior a fost achitat de către debitoare astfel încât dosarul de executare nr. 1314/2011 al B. P. Ș. a fost închis cu mențiunea executat.(f. 45,49,55,56 Dosar nr._ )
În drept, în rezolvarea conflictului temporal de legi existent între dispozițiile vechiului cod civil (de la 1864) și cele ale Noului Cod Civil (Legea nr. 287/2009 republicată), instanța va face aplicarea normelor Codului civil vechi, deoarece, potrivit art. 3 Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Noului Cod civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
Potrivit art. 1073 Cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi împlinirea exactă a obligației, iar dacă acest lucru nu este posibil, el are dreptul la dezdăunare, care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare-daune interese. Executarea indirectă a obligației presupune dreptul creditorului de a pretinde și a obține de la debitor, echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a neexecutării ori executării cu întârziere a obligației.
În cauză, reclamanta solicită acordarea de daune interese moratorii, daune care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor prin executarea cu întârziere a obligației. Fiind vorba de o obligație de a da având ca obiect o sumă de bani, executarea obligației în natură este totdeauna posibilă, iar daunele moratorii solicitate sub forma dobânzii reprezintă echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a executării cu întârziere a obligației.
In privința condițiilor ce se cer a fi îndeplinite, instanța reține că în cauză sunt îndeplinite toate cerințele legii. Astfel, cât privește prejudiciul, fiind vorba de plata unei sume de bani, acesta nu trebuie probat, prin excepție în asemenea situație întinderea lui este fixată de lege la dobânda legală, considerându-se că lipsa de folosință a sumei datorate produce creditorului obligației un prejudiciu egal cu dobânda legală.
Potrivit dispozițiilor art. 1082 C.civ., condiția vinovăției este îndeplinită indiferent dacă debitorul a acționat cu intenție sau din culpă, în sarcina acestuia operând prezumția relativă de vinovăție pe care ar putea-o răsturna doar prin probarea unei cauze străine, neimputabile.
Instanța va înlătura ca neîntemeiate susținerile reclamantei conform cărora cuantumul daunelor interese este de 5000 lei pe zi, având în vedre că potrivit art. 1088 C.civ. „la obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate. Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept."
Ca atare, reclamanta este îndreptățită să primească daune moratorii datorate neexecutării la timp a obligației, acestea urmând a fi calculate pentru perioada 21.12._12, astfel cum a indicat reclamanta la termenul de judecată din 28.09.2012. Totodată instanța reține că aceste daune îmbracă forma beneficiului nerealizat, care, potrivit legii aplicabile, nu poate cuprinde decât dobânda legală.
Nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești a fost stabilit prin lege, respectiv OG nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, care de asemenea întărește această distincție, reglementând atât dobânda remuneratorie, cât și dobânda penalizatoare.
Potrivit art. 3 alin. 1 și 2 din OG 13/2011 rata dobânzii legale remuneratorii se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, care este rata dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de administrație al Băncii Naționale a României. Rata dobânzii legale penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință plus 4 puncte procentuale.
Potrivit Circularei BNR 37/2011 începând cu data de 3 noiembrie 2011, nivelul ratei dobânzii de referință a Băncii Naționale a României este de 6,00% pe an.
Față de aceste dispoziții legale, instanța va avea în vedere la stabilirea cuantumului prejudiciului o dobândă legală în cuantum de 10% pe an.
În consecință, instanța va admite în parte cererea și va dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 409,6 lei cu titlu de daune interese. (_,13 lei x 105 zile x 10% / 365)
În ceea ce privește cheltuielile de judecată potrivit art. 276 C.p.c. când pretențiile fiecărei părți au fost încuviințate numai în parte, instanța va aprecia în ce măsură fiecare din ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor. Față de aceste dispoziții instanța reține că pretențiile reclamantei (aplicarea unei amenzi civile în favoarea statului în sumă de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere până la executarea efectivă a obligației prevăzută în titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 185/04.02.2011 pronunțată de Tribunalul G., precum și obligarea pârâtului să plătească reclamantei suma de 525.000 lei reprezentând daune interese pentru acoperirea prejudiciilor cauzate prin neîndeplinirea obligației) au fost admise în parte. În consecință, instanța va obliga reclamanta la plata sumei de 4967,23lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform facturii fiscale și extrasului de cont (filele 67,68 Dosar nr._ ) stabilite proporțional cu pretențiile admise și după compensarea cu cheltuielile de judecată efectuate de reclamantă – 32,77 lei taxa de timbru aferentă pretențiilor admise.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMEL LEGII,
DISPUNE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de nelegalitate a Decretului nr. 86/2009.
Admite în parte acțiunea având ca obiect „pretenții” promovata de reclamanta . cu sediul în G., ., Cod poștal_ în contradictoriu cu paratul M. G. REPREZENTAT PRIN PRIMAR cu sediul în G., ., Cod poștal_.
Dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 409,6 lei cu titlu de daune interese.
Obligă reclamantul la plata sumei de 4967,23 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 10.03.2015.
Președinte, Grefier,
D. G. B. M. R.
Red.D.G.B. 31.03.2015
Dact. M.R. 31.03.2015/4 ex.
Comunicat 2 ex. 01.04.2015
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Rezoluţiune contract. Sentința nr. 306/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
