Rezoluţiune contract. Sentința nr. 306/2015. Tribunalul GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 306/2015 pronunțată de Tribunalul GALAŢI la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 306/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECTIE I CIVILA
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 306/2015
Ședința publică de la 05 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. N.
Grefier A. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei Civil privind pe reclamanții H. M., M. S. și pe pârâții B. I., R. D., având ca obiect rezoluțiune contract pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, când Tribunalul a avut nevoie de timp pentru deliberare și a amânat pronunțarea la data de 27.02.2015, respectiv la 05.03.2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.06.2014, sub nr._, reclamanții H. M. și M. S., în contradictoriu cu intimații B. I. și R. D., au solicitat a se constata rezoluțiunea promisiunii bilaterale de vânzare – cumpărare autentificate sub nr. 1662/10.03.2011 la BNP V. și Asociații, obligarea pârâților la plata sumei de 500 000 EURO reprezentând penalități stabilite prin clauză penală și a dobânzilor legale calculate la această sumă și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că, la data de 10.03.2011, între reclamanți, în calitate de promitenți – vânzători și pârâții B. I. și R. D., în calitate de promitenți – cumpărători, a intervenit Promisiunea bilaterală de vânzare – cumpărare autentificată sub nr. 1662/10.03.2011 la BNP V. și Asociații prin care reclamanții și-au asumat obligația de a vinde cota indiviză de ½ din dreptul de proprietate asupra unor suprafețe de teren, astfel cum au fost acestea identificate în actul menționat. Totodată, s-a prevăzut în mod expres că, în cazul în care contractul nu se va încheia în termenul stabilit – 3 ani de la data încheierii antecontractului – din culpa uneia dintre părți, aceasta va datora celeilalte părți suma de 500 000 Euro, cu titlu de penalități (clauză penală).
Au menționat reclamanții că obligația asumată prin contractul din data de 10.03.2011 trebuia îndeplinită până la data de 10.03.2014, iar, la data de 20.01.2014, prin Notificarea nr. 1/2014, formulată prin B. Coțac D. C., au adus la cunoștința promitenților – cumpărători faptul că promitenții – vânzători sunt pregătiți să își îndeplinească obligația asumată prin promisiunea bilaterală de vânzare – cumpărare și, în același timp, pârâții au fost puși în întârziere solicitându-li-se stabilirea de comun acord a notarului care să autentifice contractul.
Reclamanții au precizat că, până în prezent, pârâții nu au înțeles să își îndeplinească obligația asumată.
Totodată, au menționat că, anterior promovării acțiunii, au demarat procedura de informare cu privire la avantajele medierii care, însă, nu s-a putut realiza, întrucât pârâții nu s-au prezentat la ședința de informare privind avantajele medierii, conform procesului – verbal nr. 28/21.05.2014 întocmit de Biroul de mediator I. V.. Reclamanții au subliniat că, în prezent, obligația de a se prezenta la ședința privind avantajele medierii nu mai subzistă, dată fiind decizia din 07.05.2014 a Curții Constituționale, însă tăcerea pârâților, subsecventă lipsei oricărui răspuns la Notificarea nr. 1/2014, denotă atitudinea de refuz privind îndeplinirea obligațiilor asumate.
S-a învederat că, potrivit dispozițiilor art. 1020 – 1021 C.civ. (1864), rezoluțiunea unei convenții bilaterale intervine în cazul neexecutării culpabile a obligațiilor izvorâte dintr-un contract sinalagmatic, efectul fiind de desființare retroactivă a acestuia și poate fi cerută numai de către creditorul obligației neexecutate culpabil și nu de către partea vinovată de neexecutarea obligației pe care și-a asumat-o prin convenție sinalagmatică.
Reclamanții au precizat că, în calitate de promitenți – vânzători, și-au asumat și obligația de a le determina pe soțiile lor să ratifice convenția încheiată, iar această obligație a fost îndeplinită, așa cum rezultă din declarația dată la data de 25.03.2013 în fața notarului de către soțiile reclamanților.
Au apreciat reclamanții că, întrucât până la data promovării acțiunii, promitenții – vânzători nu și-au îndeplinit obligația de a achita prețul total al vânzării în vederea cumpărării imobilului, în cuantum de 2 875 000 Euro, deși au fost notificați în acest sens, acțiunea formulată este întemeiată în conformitate cu clauza penală inserată în contractul invocat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 969 și art. 1020 – 1021 C.civ..
În susținerea cererii formulate, reclamanții au solicitat administrarea probei cu înscrisuri. Au fost atașate, la dosar, în copie, Promisiunea bilaterală de vânzare – cumpărare autentificată sub nr. 1662/10.03.2011 la BNP V. și Asociații, Notificarea nr. 1/2014, formulată prin B. Coțac D. C., dovezi de comunicare, declarația numitelor H. C. și M. M., autentificată sub nr. 1737/25.03.2013 de BNP V. și Asociații, procesul – verbal nr. 28/21.05.2014 întocmit de Biroul de mediator I. V..
P. precizările formulate la data de 02.07.2014, reclamanții au arătat că solicită ca dobânda legală să fie calculată de la data de 10.03.2014, respectiv data la care obligația trebuia îndeplinită, iar cuantumul acestei dobânzi calculate până la data înregistrării cererii de chemare în judecată este de 44 145,31 lei.
P. întâmpinarea înregistrată la data de 30.09.2014, pârâții au arătat că Notificarea invocată de reclamanți a fost emisă la data de 20.01.2014, înainte ca obligațiile lor să devină scadente și punerea în întârziere era mult anterioară termenului scadent . au apreciat pârâșii că, în aceste condiții, nu pot fi obligați să execute obligațiile reclamate decât după împlinirea scadenței acestora.
Pârâtul R. D. a arătat că nu a fost citat la termenul la care ar fi putut să se prezinte la mediator, deși avea această intenție și avea și interes în acest sens. A menționat că a primit, lipite pe ușă, în aceeași zi, două comunicări din partea mediatorului și neaflându-se în localitate, a solicitat telefonic mediatorului să stabilească o altă întâlnire peste trei zile, iar acesta a părut că înțelege situația.
S-a menționat că nu se înțelege în ce constau dobânzile solicitate și că, având natură juridică diferită, dobânzile civile nu pot fi adăugate unei clauze penale.
Totodată, s-a arătat că însăși clauza penală nu poate deveni scadentă decât în momentul rezoluțiunii contractului. ,motivată de neîndeplinirea obligațiilor.
Pârâtul R. D. a arătat că le-a plătit fiecărui reclamant câte o sumă în valoare de 43 125 Euro, din eroare, fără o cauză juridică și că aceste sume pot fi compensate cu suma solicitată de reclamanți.
Pârâții au apreciat că, dată fiind natura contractului și domiciliile pârâților, cauza ar trebui să fie judecată la instanța din B..
În susținerea întâmpinării, pârâții au solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale.
P. întâmpinarea formulată la data de 02.10.2014, pârâții R. D. și B. I. au solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În motivare, au arătat că, potrivit antecontractului invocat, o parte din terenuri aveau plantații de livezi (5 suprafețe), iar o altă parte din aceleași terenuri aveau plantații de vii (5 suprafețe).
Au învederat pârâții că, în fapt, convenția părților privea vânzarea tuturor suprafețelor de teren menționate în antecontract, terenuri pentru care s-a stabilit un preț unic, iar, cu aproximativ 1 an și 6 luni înainte de data de 10.03.2014, terenurile respective au fost defrișate.
În opinia pârâților, în condițiile descrise anterior, obiectul vânzării nu mai este același pentru care părțile au convenit perfectarea contractului de vânzare – cumpărare și acesta a fost modificat în mod culpabil de către reclamanți, astfel încât pârâții nu aveau obligația de a perfecta contractul de vânzare – cumpărare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 -207 C.proc.civ..
Nu s-a solicitat administrarea unor probe în susținerea întâmpinării.
P. cererea reconvențională formulată, pârâtul R. D. a solicitat obligarea reclamanților la restituirea sumei de 86 250 Euro virate din eroare, la data de 28.03.2012 în contul reclamanților.
În motivare, pârâtul a arătat că cele două sume virate (43 125 Euro și 43 125 Euro) nu fac parte din prețul convenit în antecontract și nici reclamanții nu fac vreo referire la faptul că s-ar fi achitat o parte din preț.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 209 C.proc.civ..
P. precizările din data de 15.10.2014, pârâtul R. D. a precizat că valoarea în lei a obiectului cererii reconvenționale este de 380 859,5 lei.
Au fost atașate, la dosar, în copie, ordine de plată din data de 28.03.2012.
P. răspunsul la întâmpinare, reclamanții au arătat că pârâții au confirmat prin întâmpinare că au fost notificați în vederea îndeplinirii obligațiilor contractuale, că au primit notificarea, însă că au apreciat –o fără valoare juridică.
Au subliniat reclamanții că, prin notificarea adresată pârâților, le-au adus la cunoștință acestora data scadenței obligației și faptul că sunt în situația ca, la scadență să își îndeplinească obligația și, astfel, punerea în întârziere urma să își producă efectele după data scadenței.
Reclamanții au mai arătat că pârâții s-au obligat să perfecteze convenția în termen de trei ani de la data semnării antecontractului, astfel încât obligația putea fi îndeplinită și anterior îndeplinirii termenului.
S-a apreciat că momentul neîndeplinirii obligației coincide cu data de la care operează clauza penală și cu data expirării celor trei ani.
În ceea ce privește argumentul referitor la defrișarea terenurilor, reclamanții au învederat că o astfel de conduită nu le-a fost reproșată până în prezent, iar susținerile pârâților nu sunt dovedite.
Cu referire la cererea reconvențională, prin întâmpinare, reclamanții au arătat că aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 194 C.proc.civ., nefiind indicate temeiul de drept sau probele pe care aceasta se sprijină.
În ședința publică din data de 09.12.2014, pârâții, prin reprezentant au învederat că nu mai susțin excepția necompetenței teritoriale a instanței.
Capătul 2 al cererii de chemare în judecată a fost legal timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 27 456,85 lei.
P. precizările din data de 06.01.2015, reclamanții au invocat excepția inadmisibilității cererii reconvenționale arătând că pretențiile pârâților nu derivă din același raport juridic și nu sunt strâns legate de acesta.
P. Încheierea din data de 12.01.2015, instanța a admis cererea reclamanților și a dispus instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale pârâților până la concurența sumei de 500 000 Euro.
În ședința publică din data de 22.01.2015, instanța a încuviințat, pentru părți, proba cu înscrisuri și a constatat că operează decăderea pârâților din dreptul de a mai administra proba cu expertiza.
În aceeași ședință publică, instanța a anulat primul capăt din cererea principală, ca netimbrat.
A fost atașat, la dosar, raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expert Sterica B..
De asemenea, au fost atașate, la dosar, extrase de carte funciară și contractele de vânzare cumpărare autentificate sub nr. 6766/10.09.2010 și nr. 6765/20.09.2010.
Analizând actele și lucrările cauzei, cu referire la excepția inadmisibilității cererii reconvenționale, reține următoarele:
În drept, potrivit art. 209 alin. 1 C.proc.civ., dacă pârâtul are, în legătură cu cererea reclamantului, pretenții derivând din același raport juridic sau strâns legate de acesta, poate să formuleze cerere reconvențională.
În fapt, cererea reconvențională vizează restituirea sumei de 86 250 Euro despre care pârâtul R. D. susține că a fost virată, din eroare, la data de 28.03.2012, în contul reclamanților. Pârâtul nu a indicat vreo legătură juridică dintre plata pe care susține că a făcut-o din eroare și raporturile juridice derivate din antecontractul de vânzare – cumpărare invocat de reclamanți.
P. prisma dispozițiilor art. 209 alin. 1 C.proc.civ., instanța reține că, pe calea cererii reconvenționale, nu se pot formula orice pretenții, ci doar acelea care au o legătură cu cererea de chemare în judecată. Soluția decurge firesc din caracterul incidental al cererii reconvenționale.
În consecință, reținând că nu pot fi identificate elemente de legătură între cererea reconvențională formulată de pârâți și acțiunea principală, de natura celor indicate de art. 209 alin. 1 C.proc.civ., va admite excepția inadmisibilității cererii reconvenționale formulate de pârâtul R. D., ca constata ca fiind inadmisibilă formularea cererii reconvenționale a pârâtului în cadrul procesual conturat prin cererea principală și va dispune înaintarea cererii reconvenționale, împreună cu înscrisurile atașate acesteia, spre repartizare aleatorie.
În acest context, reține că inadmisibilitatea invocată și analizată anterior vizează doar cadrul procesual în care a fost formulată cererea reconvențională, iar nu un fine de neprimire pentru această cerere care ar putea fi analizată ca o cerere principală de sine stătătoare. Din acest motiv, instanța apreciază că se impune trimiterea acesteia spre repartizare aleatorie pentru a fi analizată în cadrul procesual indentificat prin elementele cererii reconvenționale. Nu se impune, în speță, ca soluție, disjungerea, întrucât cererea reconvențională nu a fost primită, ca atare, în acest cadru și, astfel, nu ar putea fi disjunsă.
Cu referire la fondul cauzei, reține următoarele:
În fapt, la data de 10.03.2011, între reclamanți, în calitate de promitenți – vânzători și pârâții B. I. și R. D., în calitate de promitenți – cumpărători, a intervenit Promisiunea bilaterală de vânzare – cumpărare autentificată sub nr. 1662/10.03.2011 la BNP V. și Asociații (f. 5) prin care reclamanții și-au asumat obligația de a vinde cota indiviză de ½ din dreptul de proprietate asupra unor suprafețe de teren, astfel cum au fost acestea identificate în actul menționat. Totodată, promitenții – cumpărători s-au obligat să cumpere de la promitenții – vânzători bunul imobil indicat.
Părțile au convenit ca prețul total al vânzării să fie suma de 2 875 000 Euro, preț pe care promitenții – cumpărători s-au obligat să îl achite în termen de trei ani de la data semnării contractului, dată la care urmau să se perfecteze în formă autentică actele de vânzare – cumpărare.
S-a prevăzut în mod expres că, în cazul în care contractul nu se va încheia din culpa uneia dintre părți, aceasta va datora celeilalte părți suma de 500 000 Euro, cu titlu de penalități (clauză penală).
P. convenția menționată, reclamanții și-au asumat și obligația de a le determina și pe soțiile lor să ratifice promisiunea bilaterală de vânzare – cumpărare despre care s-a menționat că a fost încheiată și în numele acestora.
P. Somația nr. 1/2014, formulată prin B. Coțac D. C. (f. 7) și comunicată la data de 22.01.2014 (f. 7 și f. 8) reclamanții au adus la cunoștința promitenților – cumpărători faptul că promitenții – vânzători sunt pregătiți să își îndeplinească obligația asumată prin promisiunea bilaterală de vânzare – cumpărare, aceasta fiind ratificată de soțiile reclamanților. În același timp, li s-a adus la cunoștință pârâților că, în cazul în care se dezic de clauzele contractuale asumate, urmează să achite suma de 500 000 Euro cu titlu de prejudiciu adus reclamanților. Li s-a solicitat pârâților ca, în termen de o săptămână de la data primirii notificării, să îi contacteze pe reclamanți în vederea stabilirii datei la care urmează a fi încheiată convenția de vânzare – cumpărare și a notarului public la care va fi încheiată.
Conform declarației autentificate sub nr. 1737/25.03.2013 (f, 10), numitele H. C. și M. M. au învederat că înțeleg și sunt de acord cu toate clauzele promisiunii autentificate sub nr. 1662/2011, încheiate de soții lor H. M. și M. S., în calitate de promitenți – vânzători și o ratifică în totalitate obligându – se să semneze alături de soții lor contractul de vânzare – cumpărare la termenul și în condițiile din promisiunea de vânzare – cumpărare.
Potrivit contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 6766/20.09.2010, soții M. S. și M. M. au dobândit în proprietate terenul extravilan în suprafață de_ mp, categoria vii, situat în G., T 82, P 498 (în acte P 498/1), terenul în suprafață de 308 458 mp – arabil, situat în G., T 75 P 452, terenul în suprafață de 191 542 mp – arabil, situat în G., T 82 P 498 (în acte 498/6), terenul în suprafață de 50 000 mp – vii, situat în G., T 82 P 498 (în acte P 498/2), terenul în suprafață de 35 000 mp – vii, situat în G., T 82 P 498 (în acte 498/3), terenul în suprafață de 38 916 mp – arabil, situat în G., T 82 P 82 P 498/6 (în acte . terenul în suprafață de 63 884 mp – vii, situat în G., T 82, P 82 P 498 (498/4).
Potrivit contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 6765/20.09.2010, soții H. M. și H. M. au dobândit în proprietate terenul extravilan în suprafață de 37 971 mp, situat în G., T 83, P 504 L. 3 din care 10 505 mp – vie T 82 P 503/1, 504 (în acte T 82 P 504) și 27 466 mp livadă T 83, P 503/1, 504 (în acte T 83, P 504), terenul extravilan în suprafață de 12 847 mp, - pășune situat în G., T 83, P 503/1, 504 (în acte lot 2 T 83, P 503/1), terenul extravilan în suprafață de 79 710 mp – livadă, situat în G., T 115, P 657, terenul extravilan în suprafață de 134 416 mp, situat în G., T 86/1, 8871 P 514/1 din care 116 285 mp – alte terenuri neagricole T 86/1, 88/1 P 514/1și 18 131 mp livadă T 86/1, 8871 P 514/1/1 (în acte .), terenul extravilan în suprafață de 4723 mp, categoria arabil, situat în G., T 82, P 498/1/1, terenul extravilan în suprafață de 79 567 mp, categoria vie, situat în G., T 82, P 498, terenul extravilan în suprafață de 152 744 mp - livadă, situat în G., T 83, P 503/1, 504 ( în act lotul 1, . extravilan în suprafață de 104 847 mp, categoria livadă, situat în G., T 86/1, 88/1, P 514/1 (în acte lot 1, . la lotul 1 se face prin ./1) și terenul extravilan în suprafață de_ mp, categoria livadă, situat în G., T 87, P 524/1.
Analizând Promisiunea bilaterală de vânzare – cumpărare autentificată sub nr. 1662/10.03.2011 la BNP V. și Asociații (f. 5) rezultă că imobilele ce fac obiectul promisiunii se numără printre imobilele dobândite de soții M. S. și M. M. și soții H. M. și H. C. prin contractele de vânzare – cumpărare menționate anterior.
Așa cum rezultă din extrasele de carte funciară eliberate de OCPI G. și atașate, în copie, la dosarul cauzei, la data împlinirii termenului de trei ani indicat în Promisiunea bilaterală de vânzare – cumpărare autentificată sub nr. 1662/10.03.2011, respectiv la data de 10.03.2014, dreptul de proprietate ce face obiectul promisiunii menționate se regăsea în patrimoniul soților M. S. și M. M., respectiv al soților H. M. și H. C..
Se poate concluziona, astfel, date fiind și Somația nr. 1/2014, formulată prin B. Coțac D. C. (f. 7), respectiv declarația autentificată sub nr. 1737/25.03.2013 (f, 10), că, la data indicată în convenția părților, respectiv la data de 10.03.2014, reclamanții erau pregătiți să își îndeplinească obligația asumată prin promisiunea bilaterală de vânzare – cumpărare.
Reclamanții au precizat că, până în prezent, pârâții nu au înțeles să își îndeplinească obligația asumată prin aceeași convenție, fapt necontestat de pârâți.
În acest context, instanța reține că argumentele pârâților legate de defrișarea unor terenuri dintre cele ce fac obiectul promisiunii bilaterale de vânzare – cumpărare autentificate sub nr. 1662/10.03.2011 reprezintă o veritabilă excepție de neîndeplinire a obligațiilor contractuale din partea reclamanților care, însă, nu a fost dovedită ca atare.
Pe de o parte, este de reținut că obiectul promisiunii era reprezentat de cota de ½ din dreptul de proprietate asupra terenurilor indicate în contract și, deși, fiecare teren în parte, a fost identificat și prin categoria de folosință, conform mențiunilor din carte funciară (inclusiv livadă sau vii), nu rezultă din convenția părților că situația terenurilor, respectiv categoria de folosință indicată pentru acestea ar fi reprezentat cauza determinantă pentru încheierea viitoare a contractului de vânzare – cumpărare.
Pe de altă parte, nu pot fi avute în vedere concluziile raportului de expertiză extrajudiciară atașat la dosar, dat fiind principiul nemijlocirii în administrarea probelor, consacrat de dispozițiile art. 16 C.proc.civ., în împrejurarea în care pârâții au fost decăzuți din dreptul de a mai solicita administrarea probei cu expertiza tehnică.
Mai mult, este de reținut, chiar dacă ar fi demonstrată o eventuală schimbare a situației imobilelor ce face obiectul promisiunii, că momentul acestei schimbări este incert. În cazul în care schimbarea ar fi intervenit ulterior termenului scadent indicat în convenția părților, nu ar putea fi reținută o culpă a reclamanților în neîndeplinirea obligațiilor asumate, chiar în situația în care categoria de folosință a terenurilor ar fi considerată ca fiind legată de cauza determinantă în încheierea contractului de vânzare – cumpărare.
Pentru toate aceste argumente, instanța reține că, în speță, culpa în neîndeplinirea obligațiilor asumate conform promisiunii de vânzare – cumpărare autentificate sub nr. 1662/10.03.2011 le aparține pârâților.
Totodată, reține că, în drept, clauza invocată de reclamanți în susținerea acțiunii formulate reprezintă o clauză penală în sensul dispozițiilor art. 1066 C.civ. (1864) potrivit cărora clauza penală este aceea prin care o persoană, spre a da asigurare pentru executarea unei obligații, se leagă a da un lucru în caz de neexecutare din parte-i.
Potrivit art. 1069 și art. 1068 C.civ., clauza penală este o compensație a daunelor interese, ce creditorul suferă din neexecutarea obligației principale, iar acesta are facultatea de a cere de la debitorul care n-a executat la timp sau îndeplinirea clauzei penale sau aceea a obligației principale.
Contrar susținerilor pârâților, eficacitatea clauzei penale nu este condiționată, conform dispozițiilor legale citate anterior, de rezoluțiunea contractului, deși ambele sunt legate de neîndeplinirea unor obligații contractuale.
Instanța reține că, dată fiind modalitatea în care a fost formulată, Somația nr. 1/2014, (f. 7) comunicată pârâților la data de 22.01.2014 (f. 7 și f. 8) reprezintă, în sensul art. 1522 C.civ. (2009) (aplicabil în cauză conform art. 114 din Legea nr. 71/2011), o punere în întârziere a acestora cu privire achitarea sumei de 500 000 Euro, cu titlu de clauză penală, pentru situația în care aceștia se dezic de clauzele contractuale asumate. Contrar susținerilor pârâților, nu era necesar ca termenul de trei ani indicat în promisiunea bilaterală de vânzare – cumpărare să se fi împlinit pentru ca acești să fie puși în întârziere, în condițiile în care –a menționat în mod expres că termenul avut în vedere este cel indicat în convenția părților.
Față de dispozițiile deciziei Curții Constituționale nr. și față de valoarea obiectului acțiunii, date fiind dispozițiile art. din Legea nr. 192/2006, instanța reține că părțile nu aveau obligația de a participa la ședința de informare privind avantajele medierii. Astfel, argumentele pârâtului R. D. legate de modalitatea în care a fost convocat la ședința de mediere și imposibilitatea sa de a participa la această ședință nu pot avea o relevanță în cauză.
În consecință, pentru toate aceste considerente, apreciind că neexecutarea Promisiunii bilaterale autentificate sub nr. 1662/10.03.2011 le este imputabilă pârâților, va admite acțiunea și îi va obliga pe aceștia la plata sumei de 500 000 Euro cu titlu de daune interese, evaluate convențional, către reclamanți.
Cu referire la dobânda legală solicitată de reclamanți, reține că, potrivit art. 1alin. 1 din OUG nr. 13/2011, părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât și pentru întârzierea la plata unei obligații bănești.
Potrivit art. 1 alin. 2 și alin. 3 din OUG nr. 13/2011, dobânda datorată de debitorul obligației de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenței obligației, este denumită dobândă remuneratorie, iar, dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare.
În sensul art. 2 din OUG nr. 13/2011, în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.
Contrar susținerilor pârâților, clauza penală și dobânda legală solicitate au naturi diferite și sunt menite să acopere prejudicii diferite. Astfel, în timp ce clauza penală reprezintă o evaluare convențională a daunelor –interese pentru cazul neexecutării culpabile a obligațiilor contractuale, dobânda legală solicitată de reclamanți este dobândă penalizatoare, în sensul art. 1 din OUG nr. 13/2011 și este menită să acopere prejudiciul suferit de reclamanți prin neachitarea, la scadență, respectiv la data la care pârâții au fost puși în întârziere, a sumei indicate în clauza penală. De altfel, dobânda solicitată se calculează, conform dispozițiilor OUG nr. 13/2011, prin raportare la suma indicată în clauza penală.
Conform art. 1088 C.civ. (1864), la obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate. Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.
Or, în speță, obligația derivată din clauza penală are ca obiect o sumă de bani, iar, așa cum am arătat mai sus, pârâții au fost puși în întârziere începând cu data de 10.30.2014, prin Somația nr. 1/2014, formulată prin B. Coțac D. C. (f. 7) și comunicată la data de 22.01.2014 (f. 7 și f. 8).
Este de reținut efectul punerii în întârziere, momentul în care s-a realizat aceasta fiind și momentul de la care debitorul datorează creditorului daune – interese moratorii.
În consecință, constatând că pârâții au fost în mod legal puși în întârziere cu referire la obligația de a achita suma de 500 000 Euro, cu titlu de clauză penală, îi va obliga pe pârâți la plata către reclamanți a sumei de 44 145,31 lei reprezentând dobânda legală calculată până la data de 16.06.2014 și a dobânzii legale calculate prin raportare la suma datorată (500 000 Euro) de la data înregistrării acțiunii – 16.06.2014 – și până la data executării efective a obligației de plată a sumei de 500 000 Euro.
În temeiul art. 453 C.proc.civ., dată fiind culpa procesuală a acestora, îi va obliga pe pârâți la plata către reclamanți a sumei de 27 456,85 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea principală privind pe reclamanții H. M., M. S., cu sediul procesual ales la Cabinet avocat A. R., în G., ., ., și pe pârâții B. I., cu domiciliul în B., Piața Independenței, nr. 2, ., ., R. D., cu domiciliul în B., Calea Călărașilor, nr. 54, ., jud. B., având ca obiect rezoluțiune contract pretenții.
Obligă pe pârâții B. I. și R. D. la plata către reclamanții H. M. și M. S. a sumei de 500 000 Euro, cu titlu de daune – interese, a sumei de 44 145,31 lei reprezentând dobânda legală calculată până la data de 16.06.2014 și a dobânzii legale calculate prin raportare la suma datorată (500 000 Euro) de la data înregistrării acțiunii – 16.06.2014 – și până la data executării efective a obligației de plată a sumei de 500 000 Euro.
Obligă pe pârâții B. I. și R. D. la plata către reclamanții H. M. și M. S. a sumei de 27 456,85 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.
Admite excepția inadmisibilității cererii reconvenționale formulate de pârâtul R. D..
În temeiul art. 209 alin. 1 C.proc.civ., constată ca fiind inadmisibilă formularea cererii reconvenționale a pârâtului R. D. în cadrul procesual conturat prin cererea principală.
Dispune înaintarea cererii reconvenționale, împreună cu înscrisurile atașate acesteia către C. Registratură din cadrul Secției I Civilă în vederea repartizării aleatorii. Vor fi înaintate copii de pe filele 2,3,4,27, 28, 35, 43, 53, 54, 55, 56 și 65 din dosar, se vor detașa filele 47, 48 și 49 pentru a fi înaintate, iar chitanțele de plată a taxei judiciare de timbru aferente cererii reconvenționale (f. 44 și 66) vor fi înaintate în original atașându-se la prezentul dosar copii de pe acestea.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Tribunalul G. – Secția I Civilă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Martie 2015.
Președinte Grefier
R. N. A. P.
Red. R.N./13.05.2015
Tehn. P.A./ 6 ex./13.05.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 315/2015. Tribunalul GALAŢI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 144/2015. Tribunalul GALAŢI → |
|---|
