Anulare act. Decizia nr. 441/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 441/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 1315/95/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 441
Ședința publică de la 19 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. T.
Judecător G. R.
Judecător V. N.
Grefier E. L. B.
Pe rol se află judecarea contestației în anulare formulată de contestatoarea L. E. împotriva deciziei civile nr. 3696/13.12.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns contestatoarea L. E. asistată de avocat D. C. și intimata T. M. asistată de avocat P. F. în substituire pentru avocat Dragotescu L., intimatul T. I. fiind reprezentat de avocat P. F. în substituire pentru avocat Dragotescu L..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocat D. C. depune la dosar împuternicirea avocațială și dovada achitării timbrajului cu chitanța nr._ din 18.02.2013 în cuantum de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 1 leu, iar avocat P. F., pentru intimați, depune delegația de substituire.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul constată contestația în anulare în stare de judecată, acordând cuvântul părților asupra acesteia.
Avocat D. C., pentru contestatoarea L. E., a solicitat admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată, anularea deciziei nr. 3696/13.12.2012 a Tribunalului Gorj și rejudecarea declarat împotriva sentinței civile nr.2315/03.10.2012 pronunțată de Judecătoria Motru. Arată că instanța de recurs nu s-a pronunțat pe motivul referitor la desființarea înscrisului ca fals.
Avocat P. F., pentru intimați, a solicitat respingerea contestației în anulare potrivit concluziilor scrise pe care le depune la dosar, iar în temeiul art.274 Cpr.civ., obligarea la plata cheltuielilor de judecată, depunând, totodată, chitanța privind plata pentru onorariul de avocat și împuternicirea avocațială a apărătorului ales.
TRIBUNALUL
Prin decizia civilă nr. 3696/13.12.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă L. E. împotriva sentinței civile nr.2315 din data de 03.10.2012 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._, fiind obligată recurenta la 300 lei cheltuieli de judecată față de intimați.
La pronunțarea acestei decizii Tribunalul Gorj a reținut că prin cererea formulată, reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare cu păstrarea uzufructului făcut în dauna intereselor reclamantei de moștenitor rezervatar, cu consecința revenirii bunurilor în patrimoniul vânzătorilor, precum și simulația aceluiași contract de vânzare cumpărare.
Potrivit art.966 cod civil, cauza este acel element al actului juridic care constă în obiectul urmărit la încheierea unui asemenea act și pentru a fi valabilă cauza actului juridic civil trebuie să îndeplinească în mod cumulativ următoarele condiții: să existe, să fie reală, să fie licită și morală.
Separat de cauză, dar parte a voinței juridice, consimțământul este acea condiție esențială, de fond și generală a actului juridic civil, care constă în hotărârea de a încheia un act juridic manifestată în exterior și pentru a fi valabil consimțământul trebuie să fie exteriorizat cu intenția de a produce efecte juridice și să nu fie alterat de vreun viciu de consimțământ.
Că, în mod corect a reținut instanța că lipsa discernământului numitului Rădulicea G. de natură să afecteze consimțământul acestuia la încheierea contractului de vânzare cumpărare cu păstrarea uzufructului a fost invocată și analizată de către instanță ce a pronunțat sentința civilă nr.1728 din 04.06.2002 în dosarul nr.1242/2002, reținându-se în considerentele acestei sentințe că la data încheierii contractului autorul care ulterior a decedat în cursul lunii martie 2001 era perfect conștient.
Totodată, în considerentele aceleași sentințe, s-a consemnat că prețul a fost primit în întregime din partea cumpărătorilor și deci s-a stabilit într-o judecată anterioară că autorul Rădulicea G. a avut discernământ la momentul încheierii actului, exprimând astfel un consimțământ valabil, prețul stabilit de părți a fost plătit, iar Rădulicea A. a avut cunoștință de obiectul contractului, și deci nu se pune în discuție că prețul nu a fost serios și sincer.
Că, din probele administrate, nu a rezultat că acest contract ar avea o cauză ilicită, având în vedere și faptul că autorii vânzători au înstrăinat doar nuda proprietate păstrându-și uzufructul asupra bunurilor ce au făcut obiectul contractului, fiind adevărat că s-a invocat de către reclamantă că, în speță, este vorba de un act simulat, anume o donație deghizată, însă nu s-au făcut dovezi din care să rezulte că în realitate contractul de vânzare cumpărare cu păstrarea uzufructului ar ascunde un act cu titlu gratuit, atât timp cât prețul a fost plătit și primit, iar cumpărătorii au primit nuda proprietate a bunurilor ce fac obiectul contractului și deci contractul este cu titlu oneros.
În considerarea celor expuse, tribunalul a constatat că instanța de fond a pronunțat o sentință legală și temeinică în limita investirii și în raport de susținerile și apărările părților, precum și de probele administrate, reținând că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile de casare sau modificare a sentinței din cele prevăzute de art.304 și 304 ind.1 cod procedură civilă, motiv pentru care, a respins recursul ca nefondat.
Împotriva deciziei civile nr. 3696/2012 a Tribunalului Gorj a formulat contestație în anulare contestatorul L. E., în temeiul art. 318 C.p.civ., invocând atât teza I cu privire la greșeala materială a instanței de recurs în dezlegarea pricinii, cât și teza a II-a, privind omisiunea din greșeală de a se cerceta un motiv de casare.
Astfel, arată contestatorul că instanța de fond a fost învestită cu două petite, și anume: constatarea nulității absolute a contractului de vânzare – cumpărare cu păstrarea uzufructului și simulația contractului, având ca temei juridic art. 948, respectiv art. 845 C.civil de la 1864; prin cererea din 12.09.2012, s-a învestit instanța și cu cererea de desființare a înscrisului, respectiv a contractului de vânzare-cumpărare.
Deși s-a invocat drept motiv de recurs nepronunțarea instanței de fond pe cererea de desființare a actului juridic, instanța de recurs a omis să analizeze critica formulată. Or, dacă se dovedea că înscrisul era unul fals s-ar fi produs, susține contestatorul, efecte asupra obiectului întregii acțiuni.
Sub aspectul greșelii materiale, se susține de către contestator că instanța de recurs a interpretat greșit prevederile art. 845 C.p.civ., textul legal instituind o prezumție legală în favoarea descendenților, adică un act cu titlu oneros încheiat sub rezerva rentei viagere sau a uzufructului este prezumat a fi o donație deghizată. Aceleași dispoziții sunt preluate și de art. 1091 alin.4 C.p.civ. Mai arată că nu s-a analizat de către instanța de fond realitatea prețului, seriozitatea și sinceritatea, respectiv nu s-au analizat cererile prin prisma art. 948 C.civil de la 1864.
Intimații T. M. și Trășculeascu I. au depus concluzii scrise.
Contestația în anulare nu este fondată pentru considerentele care succed.
Sub aspectul greșelii materiale invocate ca motiv de contestație în anulare specială, potrivit art. 318 teza I C.p.civ., instanța constată că se face confuzie de către contestatoare între greșeala materială în sensul normei de drept invocată, care se referă la erori de natură strict procedurală, formală și greșeala de judecată, care privește aprecierea eronată a probelor dintr-un dosar, respectiv aplicarea greșită a legii sub aspectul normelor de drept material. Or, din argumentele părții rezultă că este criticat modul de analiză a probatoriului administrat în cauză de prima instanță, respectiv interpretarea greșită a art. 845 din Codul civil de la 1864. Ca atare, motivația părții nu se circumscrie cazului de contestație în anulare prevăzut de art. 318 teza I C.p.civ.
Relativ la nepronunțarea asupra unui motiv de recurs de către instanța de recurs, se constată, de asemenea, neîntemeiată critica formulată.
Astfel, în recurs s-a invocat nepronunțarea asupra desființării actului civil de către instanța civilă, ca urmare a dispunerii neînceperii urmăririi penale de către procuror față de făptuitorul indicat de persoana vătămată.
Se constată că după suspendarea judecării cauzei prin încheierea de ședință din 14.03.2012 a Judecătoriei Motru, prin cererea de repunere pe rol de la fila 28 dosar fond s-a solicitat instanței să dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare. Nu se motivează în vreun fel care sunt elementele care să conducă la constatarea de către instanța civilă a falsului săvârșit de către o persoană în legătură cu actul juridic dedus judecății.
În primul rând, se reține că inițial s-a cerut constatarea nulității absolute, iar prin cererea de repunere pe rol anularea aceluiași act. Sancțiunea nulității absolute sau relative este stabilită de instanța de judecată în raport de probele dosarului și încadrarea juridică corectă, atribut exclusiv al acesteia.
Ca atare, la instanța de fond nu s-a solicitat desființarea unui act juridic, conform celor arătate mai sus, iar în recurs, se critică tocmai acest aspect, care se încadrează în noțiunea de cerere nouă direct în calea de atac, nepermisă în recurs conform art. 316 coroborat cu art. 294 Cod procedură civilă. Deși nu încadrează în drept cererea, dar se face referire în recurs la decizia civilă nr. 2/2011 a ÎCCJ, care în recurs în interesul legii a statuat dreptul procurorului, dar și obligația acestuia de a sesiza instanța de judecată, se deduce că este vorba despre prevederile art. 45 C.p.civ. coroborate cu art. 245 alin.1 lit.c1 Cod procedură penală, cea din urmă prevedere legală dând dreptul procurorului să sesizeze instanța civilă pentru desființarea unui act juridic civil când nu a dispune trimiterea în judecată.
Or, mențiunea din cererea de repunere pe rol că solicită anularea actului dedus judecății nu poate fi apreciată ca o modificare a acțiunii civile, aceasta putându-se face, potrivit art. 132 C.p.civ. până la prima zi de înfățișare, definită de art. 134 C.p.civ. drept termenul de judecată la care părțile sunt legal citate și pot depune concluzii, adică formula apărări/ cere probe pe cele susținute. Chiar dacă nu se prevede o sancțiune expresă de către legea procedurală civilă, aceasta este decăderea din dreptul de a mai modifica acțiunea peste termenul indicat de art. 132 C.p.civ., neputându-se extinde dispoziția art. 135 C.p.civ., în sensul de a se judeca separat, prin disjungere, cererea nouă, acest text legal având în vedere doar cererea reconvențională și chemarea în judecată a unei alte persoane. Or, situațiile de excepție reglementate de lege se interpretează strict.
Pe cale de consecință, nu s-a formulat la fond o cerere de desființare a actului juridic dedus judecății, ci constatarea nulității, apoi anularea acestuia. Instanța reține, totodată, că la primul termen de judecată după repunerea pe rol, partea, asistată de avocat ales, a precizat că nu are cereri de formulat și nici probe de propus, solicitând admiterea acțiunii formulate. De altfel, chiar și din concluziile scrise de la filele nr. 46 și 47 dosar fond depuse de avocatul reclamantei recurente reiese că s-a solicitat expres anularea contractului de vânzare-cumpărare nr. 512/2001, să se constate titlul gratuit al convenției, mai precis simulația, deci nu s-a solicitat să se constate falsul de către instanța civilă cu privire la semnătura vânzătorului.
Instanța de fond s-a pronunțat pe ceea ce s-a cerut, iar instanța de recurs a analizat recursul sub toate aspectele, conform art. 3041 C.p.civ., neavând a se pronunța asupra unei cereri noi, interzise conform art. 316 raportat la art. 294 C.p.civ.
Față de cele de mai sus, se reține că nu sunt întemeiate cazurile de contestație în anulare invocate în speță, urmând, față de prevederile art. 318 C.p.civ. să se respingă ca nefondată contestația în anulare formulată.
Partea nu pierde dreptul de ataca în instanța civilă actul juridic în litigiu în scopul desființării sale, însă aceasta trebuie să urmeze procedura prevăzută de lege, cu mijloacele procesuale și probele specifice de administrat.
Având în vederea asupra fondului contestației, contestatoarea este căzută în pretenții, urmând în baza art. 274 alin.1 Cpr.civ., să fie obligată la plata a 500 lei cheltuieli de judecată în calea de atac către intimata T. M..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea L. E. împotriva deciziei civile nr. 3696/13.12.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, ca nefondată.
Obligă contestatoarea la 500 lei cheltuieli de judecată față de intimata T. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Februarie 2013, la Tribunalul Gorj.
Președinte, M. T. | Judecător, G. R. | Judecător, V. N. |
Grefier, E. L. B. |
Red. Jud. G.R./tehn.E.C.
21 Februarie 2013/ 2 ex.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 963/2013. Tribunalul GORJ | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 718/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
