Fond funciar. Decizia nr. 1317/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1317/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 6773/318/2011*
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1317/2013
Ședința publică de la 28 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. N.
Judecător M. T.
Judecător G. R.
Grefier O.-D. M.
Pe rol fiind pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din 21.05.2013 privind judecarea recursurilor civile declarate de recurentele reclamante P. A. și M. V. M. împotriva sentinței civile nr. 598/24.01.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ și recurenta-pârâtă M. I. V. împotriva sentinței civile nr. 598/24.01.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ și împotriva sentinței civile nr. 2047/07.03.2013 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura completă din ziua dezbaterilor.
Deliberând, tribunalul pronunță următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._, reclamanții P. A. și M. V. M., au solicitat instanței ca, în contradictoriu cu pârâtele C. L. Arcani de aplicarea Legii 18/1991, C. Județeană Gorj de aplicarea Legii 18/1991, M. I. M. și M. I. V., prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea adeverinței de proprietate nr. 1189/25.02.2011, a procesului verbal de punere în posesie din data de 25.02.2011, a titlului de proprietate aferent și a planului parcelar întocmite pârâtei M. M., sub aspectul amplasamentului terenului stabilit de expert C. D. prin raportul de expertiză întocmit în dosarul nr._/2004, în care a fost pronunțată sentința nr. 2363/20.04.2005.
În motivarea cererii au arătat că actele pentru care au solicitat anularea conțin erori sub aspectul amplasamentului, nefiind în concordanță cu cele stabilite în mod definitiv și irevocabil prin hotărârile judecătorești pronunțate în baza legii 18/1991, hotărâri judecătorești pronunțate în urma unor cereri formulate inițial de pârâta M. M. și ulterior chiar de C. locală Arcani de aplicarea Legii 18/1991, în dosarele respective fiind administrate probatorii, inclusiv expertiza de specialitate, prin care s-a stabilit cu certitudine amplasamentul terenului pârâtei M. I. M..
Au mai arătat reclamantele că în mod corect au reținut instanțele judecătorești faptul că ele sunt moștenitoarele autorului M. N. V., iar pârâta este moștenitoarea lui M. N.I., cei doi autori având ca autor comun pe M. V.St. N. care a lăsat moștenire fiului cel mare V. suprafața de 0,40 ha menționată în registrul agricol al lui M. N. V.,
Au susținut că urmare a validării prin HCJ 34/1991 le-a fost eliberat procesul verbal de punere în posesie și titlul de proprietate pentru suprafața de 1,2995 ha din care face parte și suprafața din punctul „Siliștea casei” în suprafață de 3779 mp, iar după emiterea documentației pârâta a formulat acțiune în judecată care a făcut obiectul dosarului nr._/2004 în care s-a întocmit raportul de expertiză de către expert C. D. și fără a se ține cont de documentele indicate și de hotărârile judecătorești au fost emise documentele a căror nulitate se solicită, documente care se suprapun peste amplasamentul deținut în mod legal, determinând chiar și modificarea planului parcelar.
Au mai precizat că din actele întocmite pârâtei M. M. se observă că amplasamentul terenurilor acesteia este eronat și nu respectă hotărârile judecătorești.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
În dovedirea cererii au depus la dosar s.c. nr. 2363/1005 a Judecătoriei Tg-J., raport de expertiză tehnică din dosarul nr._/2004, schiță teren, sent.civ. nr. 9730/11.12.2008 a Judecătoriei Tg-.jiu, declarația pârâtei M. M..
În cauză C. L. Arcani de aplicarea Legii 18/1991 a formulat o precizare prin care a solicitat admiterea cererii formulată de reclamante arătând că în mod corect s-a reținut de către instanțele de judecată că reclamantele sunt moștenitoarele autorului M. N V. iar pârâtele M. V. și M. M., moștenitoarele lui M. N.I., cei doi autori au avut ca autor comun pe M. V.St. N.. A menționat că terenul în litigiu nu face parte din siliștea casei pîrîtei, acesta este amplasat peste drumul comunal în fața siliștii pârâtei fiind deținută de pârâta M. M., iar prin HCJ 34/1991 autorul pârâtelor a fost validat cu 1,30 ha iar al reclamantelor cu 1,60 ha.
Pârâtele M. V. și M. M. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată și obligarea reclamantelor la plata cheltuielilor de judecată.
Au susținut pârâtele că această cauză a format și obiectul dosarului_ al Judecătoriei Tg-J..
Alăturat întâmpinării au depus raportul de expertiză din dosarul nr._, certificat de moștenitor nr. 31/2011 fila din registru agricol al autorului M. V.ST. N.,, cererea formulată de M. N.I., tabel anexăm, proces verbal, adeverință, plan de amplasament al terenurilor, proces verbal de punere în posesie, certificat de atestare fiscală, titlu de proprietate_/2004.
Reclamantele au formulat răspuns la întâmpinarea pârâtelor prin care au solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale active a acestora deoarece justifică calitate procesuală activă și totodată un interes legitim în promovarea acțiunii constatării actelor indicate prin cerere de chemare în judecată.
Instanța a dispus atașarea dosarelor nr._/318/2008 și a dosarului nr._ ale Judecătoriei Tg.J..
Prin sent. civ. nr.1082/02.02.2012, pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ 2012, instanța a dispus admiterea excepției lipsei de interes invocată de pârâte prin întâmpinare, și a respins ca lipsită de interes cererea formulată de reclamantele P. A. și M. V. M., în contradictoriu cu pârâtele C. L. Arcani de aplicarea Legii 18/1991, C. Județeană Gorj de aplicarea Legii 18/1991, M. I. M. și M. I.V..
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamantele, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate cu motivarea că în mod greșit a fost admisă excepția lipsei lor de interes fără a se avea în vedere faptul că interesul lor este dat de faptul că prin eliberarea greșită a titlului de proprietate al pârâtelor și a planurilor parcelare terenul lor este deplasat spre proprietăților din partea de nord, nemairespectându-se astfel vechiul amplasament.
Prin decizia civilă nr.2190/20.06.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ 2012, instanța a dispus admiterea recursului declarat de recurentele reclamante P. A. și M. V. M. împotriva sent. civ. nr.1082/02.02.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J., a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecarea după casare, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice, fiind numit prin tragere la sorți expert tehnic L. I., iar raportul de expertiză a fost depus la 19.11.2012, (filele 36-44).
Împotriva acestui raport de expertiză au fost formulate obiecțiuni de către reclamante la termenul de judecată din data de 29.11.2012, ce au fost respinse la termenul de judecată din data de 17.01.2013, motivarea regăsindu-se în încheierea de ședință. Alăturat obiecțiunilor formulate ,reclamantele au depus la dosar înscrisuri (filele 49-52 și 68-118).
Prin sentința civilă nr. 598/24.01.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost respinsă cererea formulată de reclamantele P. A. și M. V. M., ambele cu domiciliul în comuna Arcani, . în contradictoriu cu pârâtele C. L. Arcani de aplicarea Legii18/1991, cu sediul în ., C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii 18/1991, cu sediul în mun.Tg-J., jud.Gorj, M. I. M. cu domiciliul în comuna Arcani, . și M. I. V., cu domiciliul în comuna Arcani, ., având ca obiect fond funciar.
Au fost respinse cererile de acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că reclamantele M. V M. și P. A. sunt moștenitoarele autorului M. N Șt. V., fiul autorului M. V Șt. N., iar pârâtele sunt moștenitoarele autorului M. N I., fiul aceluiași M. V Șt. N..
Deoarece autorul M. N Șt. V. a deținut poziție separată de rol agricol, iar fratele său M. N I. a continuat să figureze la poziția de rol a lui M. V Șt. N., cu ocazia reconstituirii dreptului de proprietate în baza legii 18/1991 s-a procedat la validarea celor două poziții separate, și anume s-a validat suprafața de 1,30 ha în favoarea autorului M. V Șt. N., la poziția căruia figura și fiul său M. N I. (soțul lui M. M. și tatăl lui M. V.) și suprafața de 1,60 ha în favoarea autorului M. V Șt. N V., fiul lui M. V Șt. N..
În baza acestei validări reclamantele au fost puse în posesie pe suprafața reconstituită, procedându-se și la eliberarea titlului de proprietate nr._/2004 pentru suprafața de 1,2995 ha teren agricol în favoarea autorului M. V Șt. V..
De asemenea, în baza acestei validării, pârâtei M. I. M., i-a fost eliberată adeverința de proprietate nr.1189/25.02.2011, punerea în posesie realizându-se prin procesul verbal de punere în posesie datat 25.02.2011, a căror anulare se solicită prin prezenta acțiune, și în plus și anularea schiței aferentă procesului verbal de punere în posesie și a titlului de proprietate și a planului parcelar.
Astfel, în adeverința de proprietate nr.1189/25.02.2011, ce a fost eliberată pe numele def.M. N. I., cu moștenitor M. I. V., a fost înscrisă suprafața de 0, 6542 ha situată în extravilanul localități Stroiești, . verbal de punere în posesie datat 25.02.2011 a fost întocmit tot pentru aceeași suprafață de 0,6542 ha.
Cu autoritate de lucru judecat, respectiv prin sentința civilă nr.2363/20.04.2005, pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._/2004, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.848A/14.09.2005 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.2108/2005, în care moștenitoarele autorului M. N I. au solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/2004 eliberat în favoarea lui M. V Șt.V. pentru suprafețele de teren menționate în tarlaua 48, . . motivarea că terenul menționat a fost reconstituit în mod incorect în favoarea autorului lui M. V M. și P. A., terenul aparținând în fapt lui M. N I., s-a stabilit că reconstituirea dreptului de proprietate s-a realizat în mod corect, respectându-se pozițiile de rol ale fiecărui autor al părților, iar titlul de proprietate este în concordanță cu actele premergătoare.
S-a mai reținut că atât moștenitoarea autorului M. N Șt. N V., și anume M. V M., cât și moștenitoarea autorului M. N I., și anume M. I M. au formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate, iar celor doi autori le-au fost validate suprafețele înscrise la rolul agricol, și anume 1,60 ha pentru M. N Șt. N V. și 1,30 ha pentru M. N I., iar terenurile reconstituite prin titlul de proprietate contestat respectă deținerea terenurilor anterior cooperativizării, terenul în litigiu pentru care se solicită constatarea nulității absolute parțiale nefăcând parte din siliștea casei lui M. I M., ci doar a fost folosit de către aceasta din urmă după anul 1990.
Pârâtele, pe parcursul litigiilor între părți, și-au demonstrat constant dreptul de proprietate cu Registrul Agricol din perioada 1959-1963, unde este trecut titular de rol M. V. Șt.N., cu suprafața de 2,08 ha în anul 1959 și ulterior 1,35 ha.
Autorul M. V. Șt.N. (tatăl autorilor părților), în timpul vieții a împărțit averea la cei doi fii ai săi rămânând la rol împreună cu M. A. (soție) și M. I. (fiu), în timp ce pentru celălalt fiu M. V. Șt.V., s-a constituit rol separat în registrul agricol la poziția 86, unde au plecat de la rolul autorului său 0,36 ha teren arabil, 0,33 ha fânețe, 0,05 ha vie și 0,02 ha neproductiv, total 0,73 ha prin moștenire, astfel încât în perioada 1960-1961, la rolul inițial au mai rămas 1,35 ha.
În baza acestui rol, M. N. I. a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată la Comisa L. Arcani de aplicarea Legii 18/1991 sub nr.7863/13.03.1991, prin care solicită suprafețele din registrul agricol, desfășurate pe puncte și denumiri toponimice.
Astfel, în primul rând al acestei enumerări a solicitat să fie pus în posesie cu „1 bucată de pământ arabil cu pădure ce merge de la șoseaua Rasovița până în apa Rasovița (0,87 ha)”, continuând cu alte terenuri.
Această suprafață de 0,87 ha este înscrisă la rolul autorului M. V. Ș. N., la punctul B, nr.crt.3-Siliștea Casei-0,87 ha, și este terenul de peste drum de casa pârâtei, ce a aparținut acestora și despre care reclamantele arată că se suprapune cu terenul ce i-a fost reconstituit prin titlul de proprietate nr._/2004, deși suprafața despre care arată că se suprapune nu apare înscrisă ca atare în Registrul agricol la autorul acestora din urmă.În acest sens sunt și cele reținute prin sent. civ. sentința civilă nr.2363/20.04.2005, pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._/2004, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.848A/14.09.2005 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.2108/2005, arătate anterior.
S-a mai reținut că părțile s-au mai judecat și în acțiune în revendicare în dosarul nr._ al Judecătorie Tg-J., acțiune formulată de reclamante întemeiată pe dreptul de proprietate conform titlului de proprietate nr._/2004, în care s-a administrat proba cu expertiza în specialitatea topografie, de către trei experți care la întocmirea lucrării au avut în vedere și adeverința de proprietate nr.1189/25.02.2011, iar instanța la pronunțarea hotărârii a avut de asemenea în vedere și această adeverință(chiar dacă nu a fost determinantă în pronunțarea soluției așa cum reține instanța de control judiciar), reținând prin sent. civ. nr.5893/29.06.2011, rămasă definitivă prin decizia nr. în decizia civilă nr.2383/24.10.2011 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, că între părți există doar raporturi de vecinătate, pârâtele neocupând vreo parte din terenul reclamantelor din titlul de proprietate al acestora din urmă.
Și în prezenta cauză, în raportul de expertiză întocmit de către expert L. I. (filele 36-44), prin care s-au comparat actele deținute de către fiecare parte, (pentru pârâte actele a căror anulare se solicită,), cu modul de deținere al terenurilor la data efectuării expertizei și planul parcelar, se concluzionează că terenurile părților nu se suprapun, ci se învecinează, iar terenul reclamantelor se suprapune cu terenul numitului Udriștoiu C.(lățime de 6 m), și peste terenul numitei S. I. (1 m).
Instanța a reținut astfel că pârâtele își justifică dreptul de proprietate ce le-a fost reconstituit prin HCJ de validare nr.34/1991, și ulterior prin eliberarea adeverinței de proprietate nr.1189/25.02.2011, respectiv proces verbal de punere în posesie datat 25.02.2011, fără ca prin recunoașterea acestui drept de proprietate să afecteze dreptul de proprietate al reclamantelor.
Poziția Comisiei Locale Arcani de aplicarea LegiI 18/1991, este contradictorie de-a lungul litigiilor civile intervenite între părți, în sensul că prin adresa nr.542/30.03.2009 înaintată în dosarul nr._/318/2008 al Judecătorie Tg-J. a comunicat că în mod eronat a întocmit documentația eliberării titlului de proprietate pe autor M. V. cu moștenitori M. M. și P. A., pentru terenul în litigiu, această suprafață suprapunându-se cu terenul numitului Udriștoiu C., în acest sens încheind și un proces verbal la data de 07.04.2009, pentru ca prin înscrisul intitulat „precizări ” depus la fila 33 din dosarul nr._, să arate că în mod eronat s-a eliberat adeverința de proprietate nr.1189/25.02.2011 și procesul verbal de punere în posesie, astfel că instanța a înlăturat ca fiind contradictorii susținerile pârâtei C. L. Arcani de aplicarea Legii 18/1991 și a analizat prezenta cauză prin prisma probatoriului cu expertiza în specialitatea topografie întocmită de expert L. I., și prin proba cu înscrisuri, inclusiv expertize extrajudiciare întocmite în alte cauze de către experții M. M., G. M. și C. I. (în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg-J.-filele 50-54 din dosarul nr._ ), de către expertul D. D. (în dosarul nr._ al Judecătorie Tg-J., filele 55-61 din dosarul nr._ ).
Așa cum s-a mai reținut și în decizia civilă nr.2383/24.10.2011 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, susținerea reclamantelor P. A. și M. V. M., în sensul că titlul de proprietate nr._/2004 a fost emis în concordanță cu sentința civilă nr.2363/2005, în care s-a întocmit raportul de expertiză de către expert tehnic C. D., nu poate fi primită câtă vreme titlul de proprietate a fost emis anterior pronunțării sentinței civile nr.2363/2005 .Acesta a fost și unul dintre motivele pentru care practic în prezenta cauză nu se mai impunea efectuarea unei contraexpertize.
De asemenea susținerile reclamantelor cu privire la lățimea terenului în litigiu, au fost analizate în raportul de expertiză întocmit de expert L. I.-paragraful 4 al paginei 3 la raportul de expertiză, concluzionând că lățimea terenului de 11,5 m a terenului din actele vechi de proprietate ale autorului comun al părților se referă la terenul din siliștea casei, și nu la terenul în litigiu care nu face parte din siliștea casei, astfel că și aceste susțineri, instanța le-a respins ca fiind neîntemeiate.
Cu privire la nulitatea adeverinței de proprietate nr.1189/25.02.2011 și pe motivul invocat de către reclamante că ar fi fost eliberată doar pârâtei M. V. în calitate de moștenitoare a def.M. N. I., instanța a reținut că adeverința de proprietate nr.1189/25.02.2011 a fost eliberată pe numele def-M. N. I., cu moștenitor M. V., dar aceasta nu constituie un motiv de nulitate, ci printr-a acțiune în modificare se poate îndrepta această situație, care însă nu poate fi formulată de către reclamante ,deși ulterior, prin certificatul de moștenitor nr.31/24.05.2011 eliberat de B.N.P. ASOCIAȚI „A. M.” s-a stabilit că M. V. este unica moștenitoare a defunctului, M. M. renunțând la succesiune, potrivit declarației de neacceptare a succesiuni autentificate sub nr.-1683/11.04.2011 .
Pentru toate aceste motive, conform dispozițiilor Legii 18/1991, instanța reținând că terenurile părților doar se învecinează, și nu se suprapun, cererea de anularea adeverinței de proprietate nr. 1189/25.02.2011 și a procesului verbal de punere în posesie din data de 25.02.2011, eliberate pârâtelor M. M. și M. V., este neîntemeiată, nesubzistând niciun motiv pentru care s-ar putea dispune anularea acestora, din contră pârâtele își justifică dreptul de proprietate ce le-a fost reconstituit.
Instanța a reținut de asemenea, că pârâtelor M. M. și M. V. nu le-a fost eliberat titlul de proprietate aferent validării și procesului verbal de punere în posesie datat 25.02.2011, iar planul parcelar corespunde realității din teren, așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză întocmit de expert L. I., astfel că și cu privire la anularea acestor acte instanța a respins cererea ca fiind neîntemeiată.
De asemenea, în baza art.274 C.pr. civ, a respins intanța și cererea pârâtei M. V. de acordarea cheltuielilor de judecată deoarece în dovedirea acestor cheltuieli reprezentând onorariu avocat, a fost depusă o copie a unei chitanțe de plată a onorariului din care nu rezultă însă că a fost plătit pentru asistența și reprezentarea acordată în prezenta cauză.
Prin cererea, înregistrată la data de 22.02.2013 la Judecătoria Tg-J., petenta M. V. a solicitat în contradictoriu cu intimatele C. L. Arcani de aplicarea Legii 18/1991, C. Județeană Gorj de aplicarea Legii 18/1991, M. I. M., P. A. și M. V. M., ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sent. civ. nr.598/24.01.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, în sensul obligării reclamantelor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3500 lei către petentă, reprezentând onorariu avocat.
În măsura în care se apreciază că nu sunt incidente dispozițiile art.281 C.pr. civ, cererea să fie soluționată ca o cerere privind completarea dispozitivului sentinței civile nr.598/24.01.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, potrivit dispozițiilor art.281 2 C.pr. civ.
A solicitat judecarea cauzei în lipsa sa.
La termenul de judecată din data de 07.03.2013, petenta a depus la dosar în copie: chitanța nr._/24.09.2012 și delegația de avocat nr._ în baza contractului de asistență juridică nr.373/2012.
Prin sentința civilă nr.2047/07.03.2013 a fost respinsă cererea formulată de petenta pârâtă M. V., cu domiciliul în comuna Arcani, ., în contradictoriu cu intimatele M. I. M., cu domiciliul în comuna Arcani, ., C. L. Arcani de aplicarea Legii 18/1991, cu sediul în ., C. Județeană Gorj de aplicarea Legii 18/1991, cu sediul în mun.Tg-J., județul Gorj, P. A. și M. V. M., ambele cu domiciliul în ..
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că potrivit art. 2812 C.p.c., se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, dacă prin hotărârea dată, instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal, sau accesoriu, ori asupra unei cereri conexe sau incidentale.
Dispozițiile art.2812 alin 2 C.p.c., se aplică în cazul judecății în primă instanță, când instanța are a se pronunța asupra cererilor principale accesorii, conexe sau incidentale cu care a fost învestită, precum și cazul judecății în fond, după casarea cu reținere, respectiv după anularea sentinței în apel.
Prin sentința civilă nr.598/24.01.2013, instanța s-a pronunțat asupra cererii având ca obiect cheltuielile de judecată formulată de petenta pârâtă în întâmpinare, în sensul respingerii acestei cereri, cu motivarea că în dovedirea acestor cheltuieli reprezentând onorariu avocat, a fost depusă o copie a unei chitanțe de plată a onorariului din care nu rezultă însă că a fost plătit pentru asistența și reprezentarea acordată în prezenta cauză.
Aspectele invocate de către petenta pârâtă M. V., puteau fi invocate în cadrul căii de atac a recursului și nu pe calea unei cereri de îndreptare eroare materială sau completare dispozitiv.
Împotriva sentinței civile nr. 598/24.01.2013 au declarat recurs recurentele reclamante P. A. și M. V. M. și recurenta pârâtă M. V., aceasta din urmă declarând recurs și împotriva sentinței civile nr.2047/07.03.2013.
În motivele de recurs, recurenta pârâtă M. V. a criticat sentința civlă nr. 598/24.01.2013 pentru nelegalitat, susținând că în mod greșit a fost respinsă cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată cu motivarea eronată că din înscrisul depus la dosar nu rezultă că onorariul a fost plătit pentru asistența și reprezentarea acordată în cauza dedusă judecății.
Cu privire la sentința civilă nr.2047/07.03.2013, aceeași recurentă a invocat ca motiv de nelegalitate respingerea cererii prin care a solicitat obligarea reclamantelor la 3500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat conform chitanțelor doveditoare state în dosarul de fond și de recurs efectuate cu prilejul primei judecăți.
Recurentele reclamante P. A. și M. V. M. au criticat sentința civilă nr. 598/24.01.2013 pentru nelegalitate, invocând în motivele de recurs că au fost încălcate de către instanță disp.art.315 Cpr.civ., iar hotărârea a fost dată de același judecător care a pronunțat în aceeași cauză și sentința anterior casată. Au susținut că s-a respins în mod greșit proba cu martori și acte și deși era necesar să se încuviințeze obiecțiunile la expertiză instanța în mod greșit le-a respins fără nici o motivare. Au mai invocat că instanța trebuia să examineze puterea doveditoare a dreptului de proprietate a adeverinței nr.198/25.02.2011 eliberată pârâtelor și procesul verbal de punere în posesie în comparație cu titlul definitiv de proprietate eliberat reclamantelor în 2004 și procesul verbal de punere în posesie și trebuia să se aibă în vedere autoritatea de lucru judecat în condițiile art. 1201 C.civ. întrucât pentru reclamante s-a stabilit irevocabil că sunt proprietarele terenului din titlul lor de proprietate, în timp ce amplasamentul din adeverința eliberată pârâtelor conține erori, pârâta ocupând fără drept lățimea de 7 m a terenului în litigiu ce constituie proprietatea reclamantelor și este cuprinsă în adeverința nr. 1665/08.12.2004 eliberată de C. L. de Fond Funciar Arcani. În adevreința de proprietate nr. 1189/25.02.2011 eliberată pârâtei s-a înscris suprafața totală de teren având o lățime de 11 m cu nesocotirea dreptului de proprietate al reclamantelor care au titlu de proprietate definitiv confirmat de hotărâri judecătorești, fiind puse în posesie în Tarlaua 48, .>
Au arătat aceleași recurente reclamante că în anul 2009 C. L. de Fond Funciar Arcani a făcut deplasarea terenurilor pentru proprietățile vecine în partea de nord cu reclamantele, intercalând între proprietatea S. și proprietatea acestora, proprietatea familiei Udriștoiu, dar fără să se ocupe din terenul reclamantelor.
Reanalizând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, se constată că recursul declarat de recurentele reclamante este nefondat pentru următoarele considerente.
Susținerile recurentelor reclamante că prin intercalarea între proprietatea acestora și proprietatea S. a proprietății familiei Udriștoiu nu s-a ocupat din terenul reclamantelor este neargumentată de către recurente și contrazisă de raportul de expertiză întocmit în cauză cu prilejul judecării după casare de către expert L. I. dar și de cel întocmit de către expert asistent D. D. și de către cei trei experți M. M., G. M. și C. I. în raportul de expertiză întocmit în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg.J. care au transpus în teren atât titlul de proprietate al reclamantelor nr._/15.06.2004 cât și adeverința nr. 1189/25.02.2011 și procesul verbal de punere în posesie din 25.02.2011, schița terenului și proiectul parcelar însușit de Primăria Arcani.
Astfel, experta L. I. a precizat în raportul de expertiză că terenurile reclamantelor și cele ale pârâtelor nu se suprapun ci se învecinează, iar terenul reclamantelor din titlu de proprietate se suprapune peste terenul lui Udriștoiu C.( lățime 6 m) și peste terenul vecinei S. I. (1m). Cei trei experți M. M., G. M. și V. N. au precizat în raportul de expertiză că terenurile reclamantelor și pârâtelor nu se suprapun, fiind vecine, că pârâta M. I M. are garduri edificate pe terenul ce face obiectul adeverinței nr.1189/25.02.2011, respectiv Taralua 48, ., gard ce împrejmuiește o grădină și nu afectează terenul ce face obiectul titlului de proprietate nr._ din 15.06.2004, Tarlaua 48, Parcelele nr.905/6 și 906/6. Au constatat cei trei experți, M. M., G. M. și V. N. raportat la situația din teren că Marcioiu I M., prin modul de deținere al terenului din adeverința eliberată nu ocupă din terenul reclamantelor, terenul din titlul acestora, respectiv al reclamantelor suprapunându-se peste terenul deținut de Udriștoiu C. pe o lungime de 95 m și o lățime de 6 m și parțial peste cel deținut de S. I. pe o lungime de 95 m și o lățime de 1 m.
Se mai reține de către tribunal că așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit de către expert L. I., lățimea de 11,5 m a terenului din actele vechi de proprietate ale autorului comun al părților, invocată de către recurentele reclamante se referă la terenul din siliștea casei și nu la terenul în litigiu care nu face parte din siliștea casei, chiar și în considerentele sentinței civile nr. 2363/2005, invocată de către recurente s-a reținut din concluziile raportului de expertiză încuviințate în acea cauză că terenul în litigiu se află în extravilanul satului Stroiești și nu face parte din siliștea casei, fiind amplasat peste drumul comunal față de acea siliște, iar la emiterea HCJ nr.34/1991 au fost avute în vedere suprafețele totale menționate în filele de registru agricol pentru fiecare dintre autorii părților, validarea realizându-se pentru fiecare dintre autorii părților, moștenitorilor autorului M. V. fiindu-le validată suprafața totală de 1,60 ha, iar reclamantelor fiindu-le eliberat titlul de proprietate pentru suprafața totală de 1,2995 ha, sub aspectul amplasamentului competența revenind Comisiei Locale, propunerile de validare și hotărârea Comisiei Județene fiind întocmite anterior modificărilor prevăzute de Legea nr.169/1997.
Pentru aceste argumente, se constată de către tribunal că nu există motive de anulare a adeverinței, procesului verbal de punere în posesie, a planului parcelar privind amplasamentul terenului pârâtelor, iar până în prezent acestora nu li s-a eliberat titlu de proprietate pentru ca instanța să se poată pronunța și asupra acestuia așa cum au solicitat reclamantele. Nu se impunea nici examinarea puterii doveditoare a dreptului de proprietate a adeverinței a cărei anulare s-a solicitat în comparație cu titlul de proprietate eliberat reclamantelor, o astfel de apreciere fiind necesară doar într-o acțiune în revendicare în cadrul căreia se pot compara titlurile de proprietate ale părților.
Nefondate sunt și criticile formulate de către recurentele reclamante referitoare la soluționarea cauzei de către același judecător care a pronunțat și sentința în primul ciclu procesual, cu prilejul rejudecării cauza fiind soluționată de alt judecător decât cel ce a pronunțat sentința civilă nr. 1082/02.02.2012, sentință prin care oricum se respinsese acțiunea pe excepția lipsei de interes a reclamantelor, nefiind analizat fondul cauzei, astfel că nu exista motiv de incompatibilitate chiar dacă sentința ar fi fost pronunțată de același judecător.
Nici celelalte critici formulate de către recurentele reclamante nu sunt fondate.
S-a reținut în decizia de casare că reclamantele au învestit instanța cu o acțiune având mai multe capete de cerere respectiv anularea adeverinței de proprietate nr.1189/25.02.2011 a procesului verbal de punere în posesie, a titlului de proprietate și a planului parcelar întocmite pârâtei M. M. sub aspectul amplasamentului cu motivarea că aceste acte nu respectă amplasamentul stabilit conform raportului de expertiză întocmit în dosar nr._/2004 al Judecătoriei Tg.J., cu motivarea că prin eliberarea acestor acte de reconstituire pârâtelor le este afectată proprietatea ca amplasament întrucât amplasamentul acordat pârâtelor se suprapune celui acordat lor anterior.
Deși în cauză se impunea să se administreze un probatoriu îndestulător pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța de fond a admis excepția lipsei interesului reclamantelor raportându-se la un raport de expertiză întocmit într-un dosar anterior nr._ al Judecătoriei Tg. J. care concluziona că terenurile părților se învecinează fără a se suprapune, raport de expertiză efectuat anterior anului 2011 când au fost eliberate actele contestate prin prezenta acțiune.
Chiar și pentru a se verifica lipsa interesului trebuiau administrate probe prin care să se verifice susținerile părților în sensul că actele de proprietate eliberate pârâtelor în anul 2011, acte premergătoare și act final - titlu de proprietate, precum și planurile parcelare se suprapun ca amplasament amplasamentului atribuit lor. Mai mult, instanța face referire în favoarea pârâtelor la titlul de proprietate nr._/15.06.2004, care însă este titlul de proprietate al reclamantelor, nestabilindu-se de altfel care este titlul a cărui anulare se solicită prin prezenta acțiune și față de care trebuia administrat întregul probatoriu.
S-a stabilit de către instanța de control judiciar că față de probatoriul existent, de susținerile părților că reclamantele prezintă interes în promovarea prezentei acțiuni față de împrejurarea că este posibil prin eliberarea actelor pârâtelor să le fie ocupat amplasamentul terenurilor lor, împrejurare ce poate fi dezlegată numai prin soluționarea cauzei pe fond prin administrarea probei cu expertiză tehnică de specialitate, care în funcție de momentul actual și de actele de proprietate ale părților, inclusiv planurile parcelare să stabilească dacă prin amplasamentul acordat pârâtelor terenul lor ar necesita o deplasare spre nord și evident ar exista o suprapunere între terenurile părților ca amplasament.
Astfel, în mod eronat cauza a fost soluționată pe excepția lipsei de interes a reclamantelor, urmând ca ea să fie soluționată pe fond cu respectarea disp.art.129 alin.5 Cpr.civ., respectiv administrarea unui probatoriu complet, inclusiv expertiză tehnică de specialitate, probatoriu care să dezlege întrutotul pricina dedusă judecății prin stabilirea corectă a stării de fapt și aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor legale.
Cu prilejul rejudecării, tocmai în considerarea indicației deciziei de casare s-a încuviințat efectuarea expertizei, astfel că nu au fost încălcate disp.art.315 Cpr.civ., iar obiecțiunile la raportul de expertiză au fost puse în discuție așa cum rezultă din încheierea din 17.01.2013, instanța respingându-le motivat de faptul că expertul a răspuns la toate obiectivele stabilite, a procedat la identificarea terenului în litigiu în raport de vecinătăți, încadrându-l în planul parcelar precum și în raport de modul de deținere al terenurilor. Pentru aceleași considerente și având în vedere totalitatea înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, a fost respinsă și proba cu o nouă expertiză solicitată de apărătorul reclamanților, astfel că și sub acest aspect criticile sunt nefondate.
Se constată însă că la fila 130 în dosarul instanței de fond se afla depusă chitanța privind onorariu de avocat, iar pârâta Merciou V. a fost asistată de avocat M. A., astfel că subzistă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 punct 9 Cpr.civ., ca urmare a neaplicării a disp.art. 274 Cpr.civ. de către instanță și în raport de aceste constatări se va admite recursul recurentei pârâte M. V. împotriva sentinței civile nr.598/24.01.2013 și se va modifica în parte această sentință în sensul obligării reclamantelor la plata sumei de 2480 lei cheltuieli de judecată către pârâta M. V., reprezentând onorariu avocat.
Criticile formulate de recurenta M. Vasica împotriva sentinței civile nr. 2047/07.03.2013 sunt nefondate, fiind respinsă în mod legal cererea de completare a hotărârii, nefiind incidente disp.art. 2812alin.2 Cpr.civ.
În temeiul art. 274 C.pr.civ, tribunalul obligă recurentele reclamante la plata sumei de 1860 lei cheltuieli de judecată în recurs către recurenta pârâtă M. V. reprezentând onorariu avocat conform chitanței aflate la fila 31 în dosar.
Văzând și disp.art. 312 Cpr.civ.;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul civil declarat de reclamantele P. A. și M. V. M. împotriva sentinței civile nr. 598/24.01.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._
Respinge recursul civil declarat de recurenta-pârâtă M. I. V. împotriva sentinței civile nr. 2047/07.03.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._
Admite recursul declarat de pârâta M. V. împotriva sentinței civile nr. 598/24.01.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
Modifică în parte sentința civilă nr. 598/24.01.2013, în sensul că obligă reclamantele la plata a 2480 lei cheltuieli de judecată către pârâta M. V..
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă recurentele reclamante la plata a 1860 lei cheltuieli de judecată în recurs către recurenta pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 28.05.2013 la Tribunalul Gorj.
Președinte, V. N. | Judecător, M. T. | Judecător, G. R. |
Grefier, O.-D. M. |
Red M.T.
05 Iunie 2013
Thn. . /Jud fond C. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 433/2013. Tribunalul GORJ | Revendicare imobiliară. Hotărâre din 28-05-2013, Tribunalul GORJ → |
|---|
