Grăniţuire. Decizia nr. 100/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 100/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 22-02-2013 în dosarul nr. 6534/318/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia nr.100
Ședința publică din data de 22 februarie 2013
Completul compus din:
Președinte N. B.
Judecător V. B.
Grefier V. O.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelantul–reclamant L. G. împotriva sentinței civile nr._/01.11.2012 pronunțată de Judecătoria Tg–J. în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimata–pârâta C. E..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat P. A., în substituire pentru avocat M. C., pentru apelantul–reclamant L. G. și intimata pârâtă C. E., asistată de avocați U. A.–M. și N. N., lipsind apelantul–reclamant L. G..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care avocat P. A., pentru apelantul reclamant L. G., depune la dosar împuternicirea avocațială nr.1/21.02.2013 și propuneri de obiective pentru expertiză, solicitând efectuarea în cauză a unei expertize specialitatea topografie, instanța punând în discuția părților această probă. Avocat N. N. și avocat U. A., pentru intimata pârâtă C. E., au solicitat respingerea acestei probe, arătând că în fața instanție de fond s-a întocmit un raport de expertiză, s-au încuviințat obiecțiunile părților, iar expertul a răspuns la aceste obiecțiuni, astfel încât proba fiind suficient de concludentă, nu se mai pune în discuție o nouă expertiză. Deliberând asupra probei solicitate de către apelantul reclamant tribunalul apreciază proba ca fiind lipsită de utilitate, în condițiile în care prin apelul de față apelantul reclamant nu critică în nici un mod concluziile lucrării de specialitate, ci soluția pronunțată de către instanță și care are în vedere actele de proprietate prezentate de părți și modul în care instanța a interpretat aceste acte. De asemeni, în fața instanței de fond apelantul reclamant nu a pus în discuție această probă, și anume întocmirea unei noi lucrări de specialitate, și cum necesitatea acesteia nu rezultă din actele dosarului, tribunalul o va respinge. Având în vedere precizarea părților că nu mai au ale cereri de formulat, apelul fiind în stare de judecată, s-a acordat cuvântul pe apel.
Avocat P. A., pentru apelantul reclamant L. G., a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței instanție de fond în sensul admiterii acțiunii promovată de către reclamant, arătând că nu se poate reține linia de hotar stabilită de lucrarea de specialitate întocmită în cauză și care presupune traversarea casei apelantului. Dincolo de linia de hotar astfel stabilită se află construcții improvizate, care ar putea să fie ridicate, însă situația imobilului casă de locuit nu poate fi rezolvată în nici un mod. S-a mai arătat că în lucrarea de specialitate nu s-a respectat vecinătatea reprezentată de ogaș, care este stabilită în actele de proprietate, astfel încât sentința apelată a ignorat actele vechi de proprietate, cu atât mai mult cu cât judecățile anterioare dintre părți nu au stabilit linia de hotar. A solicitat obligarea intimatei pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în cauză.
Avocat N. N. și avocat U. A., pentru intimata-pârâtă C. E., depun la dosar chitanța nr.59/08.02.2013 privind achitarea onorariului de avocat în cuantum de 700 lei și solicită respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond. S-a arătat că din hotărârile anterioare pronunțate în litigiile dintre părți a rezultat că apelantul a cumpărat suprafața de 1000 mp și nu suprafața de 1310 mp pe care îi solicită prin modul în care cere să se stabilească linia de hotar, astfel încât nu justifică această diferență de teren. De asemenea, după cum a fost trasată linia de hotar prin lucrarea de specialitate nu este afectat imobilul casă de locuit, ci doar anexele construire cu rea credință de către apelantul reclamant în perioada în care erau pe rol litigiile dintre părți.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin acțiunea civilă adresată instanței de judecată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._ reclamantul L. G. a chemat în judecată pârâta C. E. solicitând ca prin sentința ce va pronunța să se stabilească linia de hotar dintre proprietățile părților pe malul sudic al Ogașului nr.1208/1, astfel încât terenul reclamantului să aibă lățimea de 20,25 m la limita de vest și 18,75 m la limita de est, cu obligarea pârâtei să-și retragă gardul din stâlpi metalici și plasă de sârmă la limita de hotar ce se va stabili.
În motivare, s-a arătat că reclamantul este proprietarul unui teren cu suprafața de 1330 mp învecinat la est cu DN 66, la vest cu rest proprietate și moștenitori Baciolacu Ș., la nord cu Ogașul 208/1 și la sud cu B. Vergilica, terenul fiind dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.5847/8.11.2007. Pârâtei i-a fost eliberat titlul de proprietate nr._/1997 pentru suprafața de 2238 mp învecinat la nord cu B. A., la sud cu Chisalom M. (actuala proprietate a reclamantului), la est cu DN 66 și la vest cu Ș. C. și V. G., titlu de proprietate în care a fost inclus și Ogașul nr.208/1. A mai arătat reclamantul că în anul 2010 pârâta, împreună cu soțul acesteia, a amplasat un gard din stâlpi metalici și plasă de sârmă la sud de ogașul nr.208/1 chiar în spatele casei reclamantului, nerespectând linia de hotar, iar apa și zăpada care cad pe casa acestuia pot afecta zidul casei datorită gardului pârâtei, amplasat prea aproape de casa sa.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.584 C.civ și art.1073 C.civ.
Pârâta a formulat în cauză întâmpinare, prin care a arătat că reclamantul nu deține în mod legal decât suprafața de 1000mp conform deciziei civile nr.1175/1997 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr.2452/2007, rămasă definitivă prin nerecurare. Menționează pârâtul că au mai existat două dosare în care părțile s-au judecat, reclamantul L. G. solicitând anularea titlului de proprietate nr._/1997 al pârâtei, cererea formulată în acest sens fiind respinsă de instanțele de judecată prin sentința civilă nr.7308/5.11.2010 pronunțată de Judecătoria Tg-J., rămasă irevocabilă prin decizia nr.777/2011 pronunțată de Tribunalul Gorj.
De asemenea, a arătat că prin sentința nr.7461/17.11.2009 pronunțată de Judecătoria Tg-J. într-o cauză având ca obiect revendicare imobiliară promovată de pârâtă și soțul acesteia, C. N., rămasă definitivă prin decizia nr.246/2010 pronunțată în dosarul nr._, L. G. a fost obligat să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de 114 mp, această suprafață fiind, în fapt, diferența pe care reclamantul L. G. o solicită în plus față de suprafața de_ de mp pe care o deține legal.
Față de aspectele invocate, pârâta a arătat că este de acord cu stabilirea, în urma efectuării unei expertize topografice, a liniei de grănițuire dintre cele două proprietăți, arătând că suprafața deținută de L. G. nu poate depăși 1000 mp, iar diferența de suprafață între terenul din titlul de proprietate al pârâtei, cei 1000 mp ai reclamantului și suprafața efectivă îi revine tot pârâtei, întrucât în titlul de proprietate se învecinează cu L. G., iar nu cu ogașul menționat de reclamant, iar în acest context, ținându-se cont de faptul că terenurile sunt într-o zonă ce a fost cooperativizată, în mod evident diferența de suprafață trebuie să-i revină acesteia.
În cauză s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză specialitatea topografie, lucrarea fiind realizată de doamna expert D. A..
Prin sentința civilă nr._/01.11.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul L. G. împotriva pârâtei C. E. și a fost obligat reclamantul să plătească în favoarea pârâtei suma de 1300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință a reținut prima instanță că proprietățile părților sunt învecinate și că în prezent există o delimitare a celor două proprietăți prin împrejmuiri făcute de fiecare dintre acestea însă reclamantul, nemulțumit de modul în care este realizată grănițuirea proprietăților, a solicitat ca această grănițuire să se facă de maniera cerută de el, respectiv, să se stabilească linia de hotar astfel încât terenul său să aibă o lățime de 20,25 m la limita de vest și o lățimea de 18, 75 m la limita de est, iar pârâta să fie obligată, la rândul său, să-și retragă gardul din stâlpi metalici și plasă de sârmă la limita de hotar ce se va stabili conform cerințelor reclamantului.
S-a reținut că reclamantul deține ca titlu de proprietate contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.5847/08.11.2007 conform căruia vânzătorul său a înstrăinat un teren în suprafață de 1330 mp pe care l-a dobândit prin actul de adjudecare nr.231/E/2003. Conform acestui act de adjudecare însă, terenul dobândit este de numai 1000 de mp, aspect reținut cu putere de lucru judecat „in rem” și prin decizia nr.1175/11.06.1997 pronunțată în dosarul nr.2452/2007 al Tribunalului Gorj-Secția Civilă prin care s-a reținut că înstrăinătorul reclamantului deținea un teren siliște de casă, în speță cel înstrăinat reclamantului în suprafață de 1000 de mp, iar nu de 1304,45 mp cum se reținuse în sentința civilă nr.9796/1996 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr.5651/1996.
În ce privește pârâta, s-a reținut că aceasta deține titlul de proprietate nr._/1997 pentru suprafața de 2238 mp învecinată cu reclamantul, titlu de proprietate ce a și fost verificat de către instanță, fiind pronunțată de Judecătoria Tg-J. sentința civilă nr.7308/2010 prin care s-a respins acțiunea formulată de reclamantul L. G. privind constatarea nulității acestui titlu de proprietate și a actelor premergătoare, sentință menținută prin decizia nr.318/2010 a Tribunalului Gorj. S-a mai reținut că prin sentința civilă nr.7461/2009 reclamantul actual, L. G., a fost obligat să lase pârâtei și familiei acesteia suprafața de teren de 114 mp identificată în raportul de expertiză și care se situează la limita celor două proprietăți, fiind respinsă cererea pentru ridicarea construcțiilor ce se aflau pe terenul respectiv. Astfel, prin această sentință s-a stabilit cu putere de lucru judecat că cei 114 mp aparțin pârâtei, iar construcția lui L. G. este pe terenul familiei C..
Așadar, prin sentința respectivă, rămasă irevocabilă prin decizia nr.246/2010 a Tribunalului Gorj s-a stabilit cu putere de lucru judecat in rem faptul că o parte din construcțiile lui L. G. se află pe terenul familiei C. și față de situația reținută din aceste hotărâri judecătorești devenite irevocabile, coroborată cu concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, ce concluzionează că o parte din construcțiile reclamantului se află pe terenul pârâtei, instanța a apreciat ca fiind neîntemeiată cererea reclamantului privind stabilirea liniei de hotar pe amplasamentul propus de către reclamant. S-a concluzionat că potrivit probatoriilor analizate linia de hotar ar putea fi pe aliniamentul A–B din schița anexă la raportul de expertiză, iar nu pe linia roșie de pe această schiță, astfel cum a solicitat reclamantul.
Instanța a apreciat că în speță instanța nu a fost învestită cu o simplă cerere de stabilire a liniei de hotar care, potrivit art.584 C.civ. aplicabil în raport de dispozițiile art.6 din C.civil, raportat la art.223 din Legea nr.71/2011 ar fi în principiu admisibilă. S-a reținut că proprietățile în prezent sunt îngrădite și deci există o linie de hotar, iar reclamantul nu a solicitat pur și simplu grănițuirea, ci a investit instanța solicitând expres stabilirea liniei de hotar pe un anume aliniament în care terenul său să aibă o lățime de 20, 25 m la vest și de 18,75 m la est, iar pârâta să-și ridice gardul de pe acest aliniament. Așadar, fiind sesizată cu o cerere expresă de stabilire a liniei de hotar pe un anumit aliniament, iar din probatoriile administrate rezultând că linia reală de hotar nu poate fi pe aliniamentul solicitat de reclamant, și, potrivit dispozițiilor art.129 alin.6 C.pr.civ.instanța nu poate hotărî decât asupra cererii exprese cu care a fost investită, a apreciat ca neîntemeiată această cerere a reclamantului, considerând că din probatorii nu rezultă ca real aliniamentul liniei de hotar pe cel solicitat de către reclamant.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamantul L. G., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate și solicitând admiterea apelului și administrarea în cauză a unei noi expertize specialitatea topografie, pentru a se putea stabili în mod corect linia de hotar dintre proprietățile părților.
În motivarea apelului s-a arătat că prin sentința civilă nr.7641/2009 pronunțată de Judecătoria Tg-J. a fost obligat să lase în deplină proprietate și liniștită posesie intimatei pârâte suprafața de 114 mp, însă după pronunțarea acestei hotărâri C. E. a mutat gardul despărțitor dintre părți până sub acoperișul casei sale, contestând astfel hotarul dintre cele două proprietăți. S-a mai menționat că în actul de proprietate pe care îl deține terenul său se învecinează cu ogașul și nu cu C. E., iar motivarea instanței de fond referitoare la faptul că există deja o delimitate a celor proprietăți prin împrejmuirile realizate de acestea nu poate fi primită, după cum nu este corectă nici susținerea că s-a stabilit cu putere de lucru judecat că o parte dintre construcțiile lui L. G. se află pe terenul proprietatea pârâtei. Astfel, din sentința civilă menționată anterior rezultă că doar două dintre anexele sale gospodărești se află pe terenul proprietatea lui C. E. și nu casa construită în urmă cu peste 70 de ani, astfel încât expertiza întocmită în cauză este în totală contradicție cu expertiza întocmită în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg-J.. S-a mai menționat, de asemenea, că cererea sa de efectuare a unei noi expertize de specialitate care să țină seama de dispozitivul sentinței civile nr.7461/2009 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost respinsă de către instanță fără nici o motivare, iar instanța nu a verificat nici susținerile referitoare la faptul că intimata pârâtă a mutat gardul care delimitează proprietățile părților.
La rândul său, intimata pârâtă C. E. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond, arătând că prin acțiunea promovată apelantul reclamant pretinde să i se atribuie în proprietate o suprafață mai mare decât cea de 1000 mp pe care a achiziționat-o în anul 2003. Atât din raportul de expertiză întocmit în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg-J., cât și din raportul de expertiză întocmit în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg-J. rezultă că apelantul reclamant ocupă abuziv o parte din terenul din titlul de proprietate nr._/19.05.1997 eliberat în favoarea lui C. E.. S-a mai menționat că nu este reală afirmația referitoare la faptul că linia de hotar astfel stabilită în fața instanței de fond trece pe sub casa construită în urmă cu 70 de ani, deoarece vechea casă care avea suprafața de 57 mp nu este afectată de linia de hotar și ceea ce se află pe terenul proprietatea intimatei pârâte este extinderea acestui imobil, extindere realizată de către apelantul reclamant ulterior. Totodată, a invocat puterea de lucru judecat decurgând din pronunțarea deciziei nr.246/11.02.2010 de către Tribunalul Gorj în dosarul nr._ în care s-a reținut că o parte din terenul lui C. E. este ocupat de construcțiile realizate de către L. G., iar singurul considerent pentru care i-a fost respins capătul de cerere având ca obiect demolarea acestora a fost altul decât acela că intimata nu ar avea calitatea de proprietar.
Analizând apelul de față tribunalul reține că prin acțiunea civilă promovată pe rolul Judecătoriei Tg-J. reclamantul L. G. a chemat în judecată pârâta C. E., solicitând ca prin sentința ce va pronunța să se stabilească linia de hotar dintre proprietățile părților, astfel încât terenul proprietatea L. G. să aibă lățimea de 20,25 m la limita de vest și lățimea de 18,75 m la limita de est, cu consecința obligării pârâtei de a-și retrage gardul despărțitor la limita acestui hotar. Prin promovarea acțiunii în grănițuire în aceste condiții reclamantul a solicitat practic să i se recunoască anumite dimensiuni ale terenului deținut în proprietate și pe cale de consecință o anumită suprafață, căci prin aplicarea lățimii de 20,25 m la limita de vest și a lățimii de 18,75 m la limita de est s-ar obține o suprafață mai mare decât suprafața de 1000 mp pentru care L. G. deține un titlu de proprietate.
În mod corect instanța de fond a stabilit că în cazul de față nu este investită cu o simplă cerere în grănițuire întemeiată pe dispozițiile art.584 Cod civil, ci cu o cerere prin care, stabilindu-se linia de hotar în anumite condiții (dimensiunile terenului la limita de est și de vest), să se recunoască dreptul de proprietate asupra terenului prevăzut de aceste dimensiuni.
Pe cale de consecință, instanța de fond a verificat dacă reclamantul deține acte de proprietate care să prevadă dimensiunile solicitate de 20,25 m la limita de vest și, respectiv 18,75 m la limita de est, pentru a verifica dacă este sau nu întemeiată acțiunea civilă promovată de reclamant. S-au analizat deci titlul de proprietate opus de către L. G. și reprezentat de actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.5847/8.11.2007 și care a avut la bază actul de adjudecare nr.231/E/2003 al autorului său, dar și titlul de proprietate nr._/1997 prezentat de pârâta C. E. și obținut în procedura Legii nr.18/1991 pentru suprafața de 2238 mp. Judecătoria a avut în vedere, la interpretarea și stabilirea eficienței juridice a acestor acte, și hotărârile judecătorești prin care s-au soluționat anterior litigiile dintre părți, și anume sentința civilă nr.7308/2010 pronunțată de Judecătoria Tg-J. prin care s-a respins acțiunea civilă pentru constatare nulitate absolută titlu de proprietate formulată de L. G., precum și sentința civilă nr.7461/2009 pronunțată de Judecătoria Tg-J. și prin care același reclamant L. G. a fost obligat să lase în deplină prorpietate și liniștită posesie familiei C. suprafața de 114 mp. De asemenea, instanța de fond a arătat că este ținută cu putere de lucru judecat de considerentele și dispozitivul deciziei nr.1175/11.06.2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.2452/2007 prin care s-a stabilit că autorul reclamantului nu putea să înstrăineze suprafața de 1330 mp prin contractul de vânzare cumpărare autentificat în anul 2007, în condițiile în care actul de adjudecare nr.231/E/2003 prin care dobândise acest teren specifica în mod expres suprafața de 1000 mp.
Pe cale de consecință, expertiza întocmită în cauză a avut în vedere toate aceste acte prezentate de către părți, iar transpunând în teren suprafața de 1000 mp pentru care reclamantul L. G. deține un titlu de proprietate în sensul legii s-a concluzionat că linia de hotar dintre proprietățile părților stabilește alte dimensiuni pentru terenul proprietatea lui L. G. și nu acela de 20,25 m în partea de vest și respectiv 18,75 m în partea de est.
Tribunalul apreciază, pe cale de consecință, că instanța de fond a interpretat în mod corect dispozițiile art.584 cod civil și a avut în vedere, în ceea ce privește verificarea temeiniciei acțiunii civile promovată de către reclamant, dacă acesta din urmă deține acte de proprietate care să justifice o lățime de 20,25 m la limita de vest și respectiv 18,75 m la limita de est, pentru a se putea stabili linia de hotar în raport de aceste dimensiuni. Cum s-a stabilit că reclamantul L. G. nu deține un titlu de proprietate pentru suprafața de teren astfel delimitată, în mod corect s-a respins acțiunea civilă în grănițuire, stabilindu-se că instanța nu a fost investită cu o simplă cerere de stabilire a liniei de hotar în raport de actele de prorpietate prezentate, ci cu stabilirea unei anumite linii de hotar, care ar presupune în prealabil și recunoașterea proprietății pentru o anumită suprafață de teren, suprafață pentru care reclamantul nu deține un titlu în sensul legii.
În consecință, pentru considerentele menționate anterior, în baza art.295 C.pr.civ. va fi respins ca nefondat apelul promovat de apelantul reclamant L. G..
În baza art. 274 C.pr.civ. va fi obligat apelantul reclamant L. G. la plata către intimata pârâtă C. E. a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, suma reprezentând onorariu avocat achitat cu chitanța de la fila 26 din dosarul de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul–reclamant L. G., domiciliat în comuna Plopșoru, . împotriva sentinței civile nr._/01.11.2012 pronunțată de Judecătoria Tg–J. în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimata–pârâta C. E., domiciliată în comuna Plopșoru, ..
Obligă apelantul reclamant L. G. la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata pârâtă C. E..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 februarie 2013, la Tribunalul Gorj.
Președinte, N. B. | Judecător, V. B. | |
Grefier, V. O. |
Red.N.B.
Tehnored.L.M.
Jf.P.J.
ex.5/ 27.03. 2013
| ← Fond funciar. Hotărâre din 14-02-2013, Tribunalul GORJ | Fond funciar. Hotărâre din 16-01-2013, Tribunalul GORJ → |
|---|
