Fond funciar. Decizia nr. 1160/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1160/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 08-05-2013 în dosarul nr. 2563/263/2011
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE nr. 1160/2013
Ședința publică de la 08 mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. G.
Judecător M. A. C.
Judecător D. F. T.
Grefier C. B.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenții reclamanți D. D.- F. și B. C. împotriva sentinței civile nr.513 din data de 25.02.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat recurenta reclamantă D. D. F. și intimații pârâți G. G. asistat de avocat L. E. și Brădușcă I., lipsă fiind recurentul reclamant B. C. reprezentat de mandatar D. D. F., intimații pârâți G. C., G. P., D. F., B. V. și intimatele C. L. de Fond Funciar Mătăsari și C. Județeană de Fond Funciar Gorj.
Procedura de citare legal îndeplinită.
După efectuarea referatului oral al cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se recursul în stare de judecată, instanța a acordat cuvântul.
Recurenta reclamantă D. D. F. a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii și a capetelor de cerere privind constatarea nulității absolute a H.C.J. nr.1467/1995 și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul expert.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a susținut că în mod greșit acest capăt de cerere a fost respins pe excepția lipsei de interes în situația în care soția autorului Șoangher I., respectiv Șoangher M. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 6730 m.p. în temeiul cererii 1750/21.03.1991 mai mult decât atât i s-a emis titlul de proprietate pe numele acesteia nr._/26.03.1998 pe numele acesteia. La data emiterii HCJ 1467/1995 Șoangher M. era în viață aceasta a decedat în 1997 iar validarea pe suprafața de 1 ha trebuia făcută pe numele acesteia nu pe numele lui G. C.I. care este menționat la poziția nr.132 din anexă sau dacă nu era validată nici o cerere a moștenitorilor suprafața respectivă trebuia să se regăsească la validarea ce a fost făcută prin HCJ 3221/2002. Mai mult, prin HCJ 1467/1995 a fost validat G. C.I. fostul ginere a lui Șoangher I. care este o persoană neîndreptățită neavând nici o vocație succesorală față de succesiunea lui Șoangher I.. Cealaltă critică se referă la cheltuielile de judecată, susținându-se că în mod greșit au fost compensate aceste cheltuieli fără a se arăta în considerentele sentinței limita pentru care s-a făcut compensarea.
Avocat L. E. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Intimata Brădușcă I. a solicitat respingerea recursului ca nefondat .
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față ;
Prin cererea înregistrată sub nr._, reclamanții D. D. F. și B. C. au chemat în judecată C. Județeană de fond funciar Gorj și Președintele Comisiei Locale de fond funciar Mătăsari, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rectificarea H.C.J. Gorj 3122 din 11.03.2002.
În motivarea cererii au arătat reclamanții că sunt moștenitori ai defuncților Șoangher I., Șoangher M., Șoangher G. și B. F., iar la apariția Legii 18/1991 s-a solicitat restituirea și eliberarea titlului de proprietate pentru terenurile agricole și forestiere aflate pe teritoriul comunei Mătăsari.
Că, după apariția Legii 1/2000 și a Legii 247/2005 a solicitat restituirea proprietăților pe vechile amplasamente întrucât terenurile erau libere și puteau fi restituite ca atare.
Că, în anul 2011 au aflat despre existența unei hotărâri a comisie județene pentru 4,46 ha teren ce a aparținut autorului Șoangher I., în hotărârea comisiei județene fiind menționate ca persoane care beneficiază de reconstituire G. C. I. și B. F..
Că, G. C. I. a fost căsătorit cu Șoangher G. până în anul 1955, după care, aceasta s-a recăsătorit. Că, Șoangher G. este bunica reclamanților și a decedat la data de 30.03.1978.
Că, la dezbaterea succesiunii după străbunica Șoangher M. a fost stabilită calitatea de moștenitoare a lui B. F., iar G. I. C. a renunțat la moștenire.
Că, la data de 12.01.2002 a decedat mama reclamanților dar prin hotărârea atacată i s-a reconstituit dreptul de proprietate alături de G. C. I., tatăl său, care însă nu este moștenitorul lui Șoangher I..
În drept, cererea a fost motivată pe dispozițiile Legii18/1991, Legii 169/1997, Legii 1/2000 și Legii 247/2005.
În dovedirea cererii, au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri ( filele 3-17).
La termenul de judecată din 11.07.2011 cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 C.proc. civ. din 1865, pentru lipsa părților.
Cauza a fost repusă pe rol la cererea reclamanților pentru termenul de judecată din 12.09.2011. Prin cererea respectivă s-a formulat și o precizare prin care se arată că, se solicită rectificarea HCJ Gorj 3122 din 11.03.2002, precum și constatarea nulității absolute a adeverinței de proprietate nr. 3969 din 08.06.2007 și a procesului verbal de punere în posesie emise de C. de aplicare a Legii 18/1991.
Prin aceiași cerere reclamanții au precizat și cadrul procesual solicitând introducerea în cauză a pârâților .
Cererea precizatoare a reluat în esență susținerile din petitul inițial.
Ulterior reclamanții au formulat o nouă precizare ( fila 115) prin care au arătat că înțeleg să conteste și HCJ 1647/1995 .
Legal citat, pârâtul G. G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii.
În apărare, a arătat pârâtul că, terenurile în litigiu aparțin lui G. C. I. și sunt primite ca zestre de la G. G., mama lui G. C. I..
Că, terenurile respective provin dintr-un act de cumpărare .
Pe cale de excepție, pârâtul a invocat excepția lipsei interesului a reclamanților în promovarea cererii cu motivarea că, nu au fost depuse cereri de reconstituire în termenele prevăzute de legislația funciară, fapt relevat inclusiv de răspunsul comisiei locale.
În apărare, pârâtul a depus la dosarul cauzei înscrisuri ( filele 242-266).
Prin încheierea de ședință din 31.10.2011 excepția invocată de pârât a fost unită cu fondul.
Având în vedere petitul inițial al cererii de chemare în judecată, precizările succesive formulate de reclamanți, conținutul întâmpinării și excepția invocată de pârât, instanța a solicitat în mai multe rânduri relații de la comisia locală .
C. locală de fond funciar a răspuns solicitărilor cu adresele 5986/07.10.2011( filele 48-106), 7795/18.11.2011( filele 122-239) .
Față de petitul inițial al cererii de chemare în judecată, de precizările ulterioare și având în vedere înscrisurile depuse la dosar de comisia locală, instanța a dispus efectuarea unei probe cu expertiză tehnică topografică stabilind în sarcina reclamanților obligativitatea achitării onorariului de expert.
La același termen de judecată a fost invocată excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților iar prin încheierea de ședință din 21.11.2011, excepția a fost unită cu fondul.
La termenul de judecată din 12.12.2011 a fost formulată o cerere de amânare din partea reclamanților, iar la termenul de judecată din 19.12.2011 s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul dispozițiilor art. 155 ind. 1 C.proc. civ. pentru neplata onorariului de expert.
Cauza a fost repusă pe rol pentru termenul de judecată din 22.10.2012 când reclamanții au făcut dovada achitării onorariului de expert.
Raportul de expertiză tehnică a fost întocmit de doamna expert U. D. și depus la dosarul cauzei la filele 315-323.
În virtutea rolului activ consfințit de dispozițiile art. 129 alin. 5 C.proc. civ. instanța a procedat la luarea unor interogatorii pârâților G. C. și G. G. ( filele 331-332).
Prin sentința civilă nr. 513 din data de 25.02.2013 pronunțată de Judecătoria Tg.J. în dosarul nr._, a fost admisă excepția lipsei de interes a reclamanților D. D. – F. și B. C., excepție invocată de pârâtul G. G., în privința capătului de cerere referitor la constatarea nulității absolute a HCJ Gorj 1647/1995 și pe cale de consecință respinge acest capăt de cerere.
A fost respinsă în rest excepția lipsei de interes.
A fost respinsă excepția tardivității cererii de chemare în judecată, excepție invocată de pârâtul G. G. .
A fost admis capătul de cerere în privința constatării nulității absolute a HCJ Gorj 3122 din 11.03.2002, cerere formulată de reclamanții D. D. – F. cu domiciliul în mun. Tg-J., .,., Jud. Gorj și B. C., dom. în Tg-J., ., .,., în contradictoriu cu pârâții G. P., G. G., ambii cu domiciliul în com. Mătăsari, ., G. C. cu domiciliul în Tg-J., ., ., Brădușcă I. cu domiciliul în Tg-J., ., ., . cu domiciliul în Tg-J., .. B2, ., județul Gorj și B. V. cu domiciliul în Tg-J., ., ., ., C. L. de fond funciar Mătăsari și C. Județeană de fond funciar Gorj.
S-a constatat nulitatea absolută a HCJ Gorj 3122/11.03.2002 în sensul înlăturării numelui G. C. I. din anexa 53 a hotărârii, poziția 36/132.
A fost admis capătul de cerere referitor la nulitatea absolută a adeverinței de proprietate 3969 din 08.06.2006 și a procesului – verbal de punere în posesie nr. 214 din 08.06.2007 și constată nulitatea absolută a adeverinței de proprietate 3969 din 08.06.2006 și a procesului – verbal de punere în posesie nr. 214 din 08.06.2007.
Au fost compensate între ele cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că cererea de chemare în judecată așa cum a fost precizată privește constatarea nulității absolute a HCJ Gorj 1647/1995, a HCJ Gorj 3122/11.03.2002, anexa 53 și a adeverinței de proprietate 3969 din 08.06.2007.
În acest sens, instanța a reținut că, procedura prevăzută de legislația funciară nu face vorbire despre rectificarea unui act emis în procedura funciară, hotărârile comisiei județene și adeverințele ori titlurile de proprietate neavând regimul juridic al actelor de stare civilă, regim ce permite aplicarea instituției rectificării.
Potrivit dispozițiilor art. 137 din C.proc. civ. 1865, instanța a analizat mai întâi excepțiile invocate de pârât .
Asupra excepției lipsei de interes a reclamanților. Analiza acestei excepții trebuie realizată ținând cont de fiecare capăt de cerere așa cum este expus mai sus.
În acest sens, instanța a reținut mai întâi că, din înscrisurile depuse la dosar rezultă că s-au formulat cereri de reconstituire de către B. F. la 26.03.1998 și 10.03.2000 și de B. G. în anul 2006.
H.G.J. 1647/23.03.1995, contestată de reclamanți ( fila 136-137) a avut în vedere cererea formulată de G. C. I. și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru un hectar de teren, reconstituire care nu s-a realizat însă după autor Șoangher I. așa cum rezultă din anexa 15 la această hotărâre poziția 117.
Analiza existenței interesului în promovarea unei cereri pentru constatarea nulității absolute a adeverinței de proprietate 1647/1995 presupune și luarea în considerare a dispozițiilor Legii 18/1991.
Interesul este o cerință necesară pentru existența dreptului la acțiune, interesul conferind calitatea de parte .Deși, codul de procedură civilă din 1865, aplicabil prezentei cauze, nu definește interesul, în doctrină s-a arătat constant că, prin interes se înțelege folosul practic, imediat pe care îl are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a unei proceduri judiciare.
În aprecierea existenței interesului reclamanților în promovarea cererii ce face obiectul cauzei, instanța a reținut și aplicabilitatea dispozițiilor art. 8 alin. 3 din Legea 18/1991, text de lege potrivit căruia, stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere.
Cum, la data emiterii HCJ Gorj 1647/1995 autorii reclamanților nu formulaseră cerere de reconstituire, instanța a apreciat că aceștia nu au interes în promovarea unei cereri pentru anularea HCJ Gorj 1647/1995.
Față de cele arătate mai sus, instanța a admis excepția lipsei de interes a reclamanților în ceea ce privește capătul de cerere referitor la constatarea nulității absolute a HCJ Gorj 1647/1995, și pe cale de consecință va respinge acest capăt de cerere.
A fost respinsă în rest această excepție adică în privința capetelor de cerere privind constatarea nulității absolute a HCJ Gorj 3122/11.03.2002, anexa 53 și a adeverinței de proprietate 3969 din 08.06.2007, întrucât la data emiterii acestor acte se formulaseră cereri de reconstituire de către autorii reclamanților.( filele 102,104,106, 142).
În considerentele arătate mai sus, instanța a apreciat că este de prisos a se analiza excepția lipsei calității procesuale active întrucât în prezenta cauză această excepție este strâns legată de excepția lipsei de interes, excepție ce a fost analizată mai sus.
În ceea ce privește excepția tardivității formulării cererii, instanța a respins această excepție având în vedere că, așa cum s-a arătat mai sus, reclamanții au solicitat constatarea nulității absolute a unor acte emise în procedura instituită de legislația funciară, justificând un interes în sensul dispozițiilor art. III alin. 2 și 2 ind. 1 din Legea 169/1997. Fiind solicitată constatarea nulității absolute a acestor acte instanța apreciază că nu este aplicabil termenul de 30 de zile prevăzut de art. 53 alin. 2 din Legea 18/1991, nulitatea absolută putând fi invocată și în afara acestui termen.
Asupra fondului cauzei.
Prin H.C.J. Gorj 3122/11.03.2002, anexa 53 s-a dispus validarea propunerilor comisiei locale privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru G. C. I. și B. F., după autor Șoangher I. și pentru suprafața de 3,46 ha, teren cu vegetație forestieră.
Prin aceiași hotărâre a comisiei județene a mai fost validat G. C. I. pe anexa 39 pentru suprafața de 1, 08 ha . Comparând cele două anexe ( filele 250-253) rezultă că terenul de 1,08 ha la care face trimitere anexa 39 nu provine la Șoangher I., așa încât instanța va analiza doar legalitatea reconstituirii pentru terenul menționat în anexa 53 .
Potrivit dispozițiilor art. 13 din Legea 18/1991, alin. 3 titlul de proprietate se emite pe numele tuturor moștenitorilor, iar potrivit alin. 1 calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor, a hotărârii judecătorești definitive, ori din probe din care să rezulte acceptarea moștenirii.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că Șoangher G., fostă G., fiica lui I. și M. a fost căsătorită cu G. I. până în anul 1955 .
Așadar, între G. I. și Șoangher I. nu există o legătură de rudenie în sensul dispozițiilor Legii 18/1991 și ale Codului civil din 1864 așa încât acesta nu putea beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate . În acest sens, instanța reține că art. 13 alin. 3 din Legea 18/1991 face trimitere la moștenitorii îndreptățiți a căror calitate de moștenitor a fost deja stabilită ori urmează să fie stabilită cu respectarea dispozițiilor Codului civil din 1864.
Este adevărat că s-a formulat cerere de reconstituire de către G. I., dar această cerere trebuia analizată de comisia locală ținând cont de existența gradelor de rudenie.
Așa fiind, instanța a apreciat că G. I. nu este persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate în sensul Legii 18/1991, așa încât capătul de cerere referitor la constatarea nulității absolute a HCJ Gorj 3122/11.03.2002, anexa 53 urmează a fi privit ca întemeiat și admisă cererea urmând să se dispună constatarea nulității absolute a HCJ Gorj 3122/11.03.2002 în sensul înlăturării numelui G. C. I. din anexa 53, poziția 36/132 a acestei hotărâri.
Prin adeverința de proprietate nr. 3969 din 08.06.2007 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru G. I. după defunct Șoangher I. pentru suprafața de 0,7246 ha.
În cuprinsul acestei adeverințe se menționează că la emiterea sa au fost avute în vedere HCJ Gorj 1647/1995, 3271/2003 și 3122/11.03.2002.
Raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză a identificat terenul din această adeverință de proprietate stabilind că, pentru această suprafață de teren au formulat cerere de reconstituire B. G., B. F. și G. C. I. .
Același raport de expertiză a concluzionat că, terenul din adeverința de proprietate nu se regăsește în fila de registru agricol a lui G. C. I. aflată la fila 134 din dosar și nici în cuprinsul înscrisurilor de la filele 258 – 263, înscrisuri pe care pârâtul G. G. le-a depus la dosar în dovedirea faptului că terenul a aparținut lui C.I G. și nu lui Șoangher I..
Instanța a reținut și faptul că, în temeiul adeverinței de proprietate a fost emis și un proces – verbal de punere în posesie ( fila 50) proces verbal ce face referire expresă la HCJ Gorj 3122 poziția 132, hotărâre care așa cum s-a arătat mai sus a menționat greșit numele G. C. I. printre moștenitorii lui Șoangher I..
Comparând indicatorii cadastrali din adeverința de proprietate nr. 3969 cu cei din procesul verbal de punere în posesie a rezultat că este vorba despre aceleași suprafețe de teren.
Față de considerentele arătate mai sus și ținând cont inclusiv de cele reținute în analiza legalității HCJ Gorj 3122 din 11.03.2002, instanța a apreciat că adeverința de proprietate nr. 3969 din 08.06.2007 precum și procesul – verbal de punere în posesie 214 din 08.06.2007 nu respectă legislația funciară aplicabilă și expusă mai sus, terenurile provenind de la autor Șoangher I., autor după care G. C. I. nu este îndreptățit la reconstituire în sensul art. 13 din Legea 18/1991.
Așa fiind, instanța a admis capătul de cerere referitor la constatarea nulității absolute a adeverinței de proprietate și a procesului verbal de punere în posesie și a constatat nulitatea absolută a adeverinței de proprietate 3969 din 08.06.2007 și a procesului verbal de punere în posesie nr. 214 din 08.06.2007.
Văzând dispozițiile art. 274 și următoarele C.proc. civ. din 1865 și având în vedere că cererea a fost admisă în parte, instanța a compensat între ele cheltuielile de judecată, onorariul expert pentru reclamanți și onorariul avocat pentru pârâtul G. G..
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții D. D. F. și B. C. numai cu privire la greșita respingere a capătului de cerere în ceea ce privește constatarea nulității absolute a HCJ 1647/23.03.1995 și cu privire la greșita compensare a cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a susținut că în mod greșit acest capăt de cerere a fost respins pe excepția lipsei de interes în situația în care soția autorului Șoangher I., respectiv Șoangher M. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 6730 m.p. în temeiul cererii 1750/21.03.1991 mai mult decât atât i s-a emis titlul de proprietate pe numele acesteia nr._/26.03.1998 pe numele acesteia. La data emiterii HCJ 1467/1995 Șoangher M. era în viață aceasta a decedat în 1997 iar validarea pe suprafața de 1 ha trebuia făcută pe numele acesteia nu pe numele lui G. C.I. care este menționat la poziția nr.132 din anexă sau dacă nu era validată nici o cerere a moștenitorilor suprafața respectivă trebuia să se regăsească la validarea ce a fost făcută prin HCJ 3221/2002. Mai mult, prin HCJ 1467/1995 a fost validat G. C.I. fostul ginere a lui Șoangher I. care este o persoană neîndreptățită neavând nici o vocație succesorală față de succesiunea lui Șoangher I.. Cealaltă critică se referă la cheltuielile de judecată, susținându-se că în mod greșit au fost compensate aceste cheltuieli fără a se arăta în considerentele sentinței limita pentru care s-a făcut compensarea.
Analizând criticile formulate în raport de sentința pronunțată în cauză și de probele administrate, reține instanța de control judiciar că sentința este nelegală cu următoarea motivare:
Prima instanță a reținut în mod greșit că nu există interes în promovarea unei cereri pentru constatarea nulității absolute a adeverinței de proprietate nr.1647/1995 reținând eronat că prin această hotărâre nu s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru G. C.I. pentru suprafața de un ha teren după autorul Șoangher I., făcându-se trimitere la anexa la hotărâre poziția 117.
Verificând această anexă, la poziția 117 este trecută o altă persoană G. G. după autor G. Ghița, persoane care nu au legătură cu litigiul de față însă, la poziția 132 apare G. C.I. în anexă arătându-se că suprafața deținută în proprietate este de 4,46 ha. suprafața de teren cu vegetație forestieră pentru care i se reconstituire dreptul este de un ha după autorul Șoangher I..
De reținut cu privire la autori este următoarea stare de fapt:
Autorii recurenților au fost Șoangher I. decedat în 1959 a fost căsătorit cu Șoangher M. decedată în 1997 din relațiile lor de căsătorie rezultând Șoangher G.. Prin certificatul de despărțenie_ ( filele 12-17 dosar instanță de fond ) G. I. se desparte de G. G., fiica lui Șoangher I., la 29.12.1955 ( fila 14 dosar instanță de fond ).
Din relațiile de căsătorie dintre Șoangher G. și G. C.I. au rezultat B. F. care a decedat la 12.01.2002 și G. C. care este renunțător la succesiunea lui Șoangher Ghe.M. ( vezi certificatul de moștenitor nr.64 și 18 filele 3-4 dosar instanță fond ).
Moștenitorii lui B. F. sunt recurenții D. D. F. și B. C., iar renunțător la succesiunea acesteia este B. G. soțul lui B. F..
Observând anexa la H.C.J. 1647/29.05.1995 ( filele 136-137 dosar instanță fond ) G. C.I. la poziția 132 apare ca fiind moștenitor al autorului Șoangher I., adică fostul său socru ceea ce este greșit, G. C.I. neputând veni la succesiunea fostului său socru, el divorțând de fiica acestuia la 29.12.1955.
Din probele administrate în cauză, respectiv raportul de expertiză întocmit de expert U. D. rezultă că B. F. solicită la 26.03.1998 reconstituirea dreptului de proprietate pentru teren cu vegetație forestieră și agricol respectiv 2,12 ha diferență agricol și 17.000 m.p. ( este nedescifrabil ) teren cu vegetație forestieră ( fila 106 dosar instanță fond ) și mai solicită în anul 2000 la 10 martie să i reconstituie dreptul de proprietate pentru teren agricol și pădure continuarea terenului cu casa până la Culmea Grigorescului în lungime de 200 metri și lată de 15 metri, expertul reținând că terenurile se regăsesc în registrul agricol din 1948 la autorul Șoangher I. care figura în acea perioadă cu 4 ha și 46 arii ( filele 319-321 ).
Se reține așadar că greșit a fost respinsă pe excepția lipsei de interes acest capăt de cerere, prima instanța trebuia să soluționeze pe fond acest capăt de cerere și nu pe excepție.
De altfel, prin titlul de proprietate_/26.03.1998 i se reconstituie dreptul de proprietate lui Șoangher Il.M. pentru suprafața de 6730 m.p., se eliberează adeverința 942/25.03.1998, proces verbal de punere în posesie ceea ce presupune că a existat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
S-a susținut de către moștenitorului autorului G. I. decedat la 09.01.2011 că acesta, în momentul când s-a căsătorit cu G. a adus în gospodăria socrului mai multe bucăți de teren. Verificând acest aspect se reține că la poziția 186 rol Șoangher I. avea 3 ha 1662 m.p., Șoangher M. soția sa 3 ha 1960 m.p., iar G. I. a adus 9 ha și 9900 m.p., însă când formulează cererea de reconstituire și înregistrată la nr.2072/26.03.1991 el solicită terenurile așa cum au fost menționate în registrul agricol la poziția 141, indicând ca autor pe Șoangher I. în realitate la poziția 141 figurează cu rol separat G. C.I. ( filele 131-134 dosar instanță fond ).
Pe cale de consecință, se impune admiterea recursului sub acest aspect, casarea sentinței și soluționarea pe fond a cererii privind constatarea nulității HCJ 1647/1995, urmând ca instanța să stabilească pe bază de probe de la ce autor provine terenul cu suprafața de 1 ha pădure și în funcție de probele ce se vor administra, să se pronunțe o soluție temeinică și legală.
Urmează de asemenea, să se verifice și motivul privind compensarea cheltuielilor de judecată, sub acest aspect, sentința fiind nemotivată, nearătându-se limita compensării cheltuielilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenții reclamanți D. D.- F. și B. C. împotriva sentinței civile nr.513 din data de 25.02.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ .
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 mai 2013.
Președinte, V. G. | Judecător, M. A. C. | Judecător, D. F. T. |
Grefier, C. B. |
Red.V.G./C.B.
Jud.f.Șt.A.
2 ex./13 Mai 2013
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 431/2013. Tribunalul GORJ | Pretenţii. Decizia nr. 1637/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
