Obligaţie de a face. Decizia nr. 867/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 867/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 02-04-2013 în dosarul nr. 1104/267/2012
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 867/2013
Ședința publică de la 02 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. T.
Judecător G. R.
Judecător V. N.
Grefier E. L. B.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurenta pârâtă Asociația Obștea de Moșneni, Aninișeni – Radoșeni – Cărpinișeni, împotriva sentinței civile nr. 99 din 15.01.2013 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că se constată depusă la dosar o cerere din partea intimatului reclamant B. V. prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător.
Tribunalul respinge cererea de amânare întrucât constată că partea nu s-a conformat obligației de plată a taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, prevăzută de lege și comunicată de instanță, încât, față de art. 137 C.p.civ. de la 1865, urmează a se pronunța pe excepția anulării.
S-a lăsat cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Novaci sub nr._ reclamantul B. V. a chemat în judecată pe pârâta Obștea de Moșneni Aninișeni-Rădoșeni - Cărpinișeni, solicitând obligarea pârâtei să-i permită să ducă la pășunat animalele proprietate personală, pe terenul în suprafață de 17 ha, situat în extravilanul localității Crasna, județul Gorj, muntele Florile Albe, vecin la nord cu N. C., sud Obștea ARC, est Ocolul Silvic Novaci, vest muntele Florile Albe și N. Stelică, pentru care s-a încheiat contractul de arendare nr.14/24.03.2010.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat în fapt, că deși contractul de arendare a fost încheiat de vechea conducere, pe o perioadă de 5 ani, respectiv 24.03.2010 – 24.03.2015, obiectul său constituindu-l arendarea pentru pășunat a celor 17 ha, la prețul de 120 ron/ha, conform art.6 din contract, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.4 C.civ., noua conducere a obștii îi aduce la cunoștință reclamantului, că în urma ședinței Adunării Generale din 29.01.2012, Consiliul de Administrație a hotărât ca pentru suprafața arendată de către reclamant, pârâta să depună documentația la APIA Gorj, iar reclamantul să depună o nouă cerere pentru a obține accesul la pășunat.
Că, practic, prin această metodă, i se reziliază unilateral contractul nr.14/24.03.2010, măsură total abuzivă și nelegală care contravine disp.art.1020-1021 și art.18 și 26 din capitolul 5 din statutul obștii, în contract nefiind inserată nici o clauză care să permită denunțarea unilaterală a acestuia.
Măsura dispusă este de natură să-i aducă grave prejudicii, deoarece numărul animalelor pe care le crește reclamantul în gospodăria sa a fost determinat și în funcție de perspectivele create de acest contract. ori în momentul de față animalele nu pot fi duse la pășunat.
Consideră că rezilierea contractului pe cale judecătorească nu este posibilă, având în vedere că pentru rezilierea contractului se cer a fi îndeplinite cele trei condiții, respectiv: una din părți să nu-și fi executat obligațiile ce-i reveneau; neexecutarea să fi fost imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația și debitorul obligației neexecutate să fi fost pus în întârziere în condițiile prevăzute de lege, condiții ce nu pot fi reținute în sarcina reclamantului cu atât mai mult cu cât, statutul obștii, la capitolul 5 art.18 și 26, unde sunt reglementate atribuțiile Adunării Generale și a Consiliului de Administrație nu cuprind nici o atribuție care să permită rezilierea unilaterală a contractului.
De altfel, pârâta nu face vreo dovadă în sensul că reclamantul nu și-a realizat obligațiile asumate, fapt pentru care invocă în drept dispozițiile art.1639 și următoarele C. civ., precum și art.1073 – 1077 C.civ.
Pentru dovada acțiunii, a depus la dosar Hotărârea Adunării Generale Ordinare din 29.01.2012, procesul verbal din 12.03.2012, adresa pârâtei înregistrată la APIA Gorj sub nr.2439/08.03.2012, contractul de arendare nr.14/24.03.2010, statutul Obștei de Moșneni Aninișeni – Radoșeni – Cărpinișeni, procesul verbal încheiat la 20.03.2010.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, întemeiată pe dispozițiile art.115-118 C.pr.civ., art.23-25 din OG 26/2000, art.18 și 26 din Statul Obștei, art. 1020,1021 Cod civil, prin care a invocat o . excepții, respectiv excepția inadmisibilității cererii, cu motivarea că procesul verbal de ședință al Consiliului de Administrație ce ar reține măsura rezilierii contractelor de arendă, nu poate face obiectul controlului de legalitate, potrivit dispozițiilor art.23 și 25 din OG 26/2000, singurele acte ce pot fi supuse controlului judecătoresc fiind hotărârile Adunării Generale și ale Consiliului de Administrație și nu procesele verbale de ședință; excepția tardivității formulării cererii privind anularea hotărârii Consiliului de Administrație adoptată la 28.05.2011, hotărâre ce reține modificarea prețului arendării pentru anul 2011, acesta majorându-se la 160 Euro/ha, reclamantul semnând actul adițional la 19.06.2011. S-a invocat și lipsa de interes a reclamantului.
Pe fond, s-a arătat că a intervenit, de drept, măsura rezilierii contractului, ca urmare a neexecutării obligațiilor contractuale.
Urmare a acestei situații, pârâta apreciază că rezilierea a intervenit de drept ca urmare a neexecutării obligațiilor asumate contractual pe anul 2011, fiind incidente prev. art. 9 din contract, potrivit cărora în caz de neexecutare culpabilă a neexecutării de către una din părți contractul se consideră reziliat de drept fără intervenția instanței.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 115, 118, art. 23-25, din OG 26/2000, art. 18 și art. 26 din Statutul obștei și art,. 1020 și art. 1021 din Codul civil.
Pârâta a depus la dosar procesul verbal încheiat la 28.05.2011, fișa individuală a fermierului, hotărârea nr.16 din 28.05.2011, procesul verbal nr.129/12.03.2012, statutul obștei, procesul verbal din 08.06.2008, hotărârea Adunării Generale din 29.01.2012, procesul verbal din 29.01.2012, tabelul nominal cu membrii obștei participanți la Adunarea Generală din 29.01.2012, procesul verbal încheiat la 18.06.2011.
În ședința din 16.10.2012, reclamantul a precizat cel de-al doilea capăt de cerere al acțiunii, în sensul că a înțeles să solicite constatarea nulității Hotărârii Adunării generale din 29.01.2012.
La data de 24.09.2012 a fost depusă la dosar o cerere de intervenție în nume propriu formulată de numiții Z. Ș., C. G., C. A., B. I., C. I., N. A., G. G., C. I., P. D., B. I., C. M., T. P., F. D., G. C. G., D. I., Hașcău G., T. C., M. C., P. P., N. C., M. N., I. I., P. I., P. E., M. Ș., J. N., V. I. I., M. D., B. I., I. I., S. D., C. I., T. I., M. D. C. și H. C. I., în calitate de membri ai Asociației Obștea de Moșneni Aninișeni – Radoșeni – Cărpinișeni, prin care au solicitat să se constate ca reziliate de drept contractele de arendă încheiate abuziv de fostul consiliu de administrație al obștei, reziliere survenită prin neplata la timp și conform înțelegerilor din aceste contracte și din actele adiționale încheiate ulterior.
Prin încheierea de ședință din data de 16.10.2012, în baza art. 49-52 C.p.civ, a fost respinsă în principiu cererea de intervenție, cu motivarea că prin intermediul acesteia a fost formulat un capăt nou de cerere – constatarea rezilierii de drept a contractelor de arendă încheiate de fostul consiliu de administrație, în condițiile în care în cauză nu s-a formulat cerere reconvențională cu acest obiect și în aceste sens, nefiind întrunite condițiile prevăzute de lege, dreptul invocat pe această cale nefiind unul propriu al titularilor cererii de intervenție.
De asemenea, a fost unită cu fondul excepția tardivității, pentru administrarea de probe, iar excepția lipsei de interes a fost respinsă la aceeași dată, instanța apreciind că reclamantul prezintă un interes legitim, actual, personal și direct în promovarea acțiunii, în condițiile în care s-a invocat că pârâta îi îngrădește exercitarea drepturilor dobândite prin contract, hotărârea atacată vizând luarea măsurilor ce se impun cu privire la anularea sau rezilierea contractelor de arendă încheiate de fostul consiliu de administrație, fiind necesar a se analiza pe fond raporturile juridice dintre părți.
Totodată, s-a luat act că nu s-a mai susținut excepția inadmisibilității.
S-au administrat în cauză proba cu interogatoriul, proba testimonială și cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 99 din 15.01.2013 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ s-a respins excepția lipsei de interes invocată de pârâtă.
S-a admis excepția tardivității în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea Hotărârii Adunării Generale din 29.01.2012, invocată de pârâtă.
S-a admis în parte acțiunea precizată, formulată de reclamantul B. V. împotriva pârâtei Obștea de Moșneni Aninișeni – Radoșeni – Cărpinișeni.
A fost obligată pârâta să permită reclamantului pășunarea animalelor în condițiile prevăzute în contractul de arendă nr.14/24.03.2010.
A fost obligată pârâta la 8,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că la data de 24.03.2010, între reclamant și pârâtă s-a încheiat contractul de arendă nr. 14/24.03.2010, având ca obiect suprafața de 17 ha situat în extravilanul loc. Crasna, jud. Gorj, categoria de folosință fiind aceea de pășunat, pentru o durată de 5 ani, începând cu 24.03.2010, până la 24.03.2015.
Nivelul arendei a fost stabilit la 120 lei/ha/an, ce se va achita la încasarea subvenției anuale.
S-a stipulat, de asemenea, că în caz de neexecutare culpabilă a obligațiilor de către una dintre părți, contractul se consideră reziliat de drept fără intervenția instanței.
Părțile nu au încheiat act adițional prin care să modifice clauzele acestui contract.
Din înscrisurile depuse de reclamant la dosar, respectiv ordinul de plată din 22.05.2012 (fila 163), care se coroborează cu răspunsul la interogatoriu (filele 134, 135) a rezultat că aceasta a achitat, la acea dată, suma de 4080 lei reprezentând chiria datorată pentru doi ani (2010 și 2011), la nivelul stabilit prin contract, respectiv 120 lei/an/ha.
Pentru a susține netemeinicia acțiunii, pârâta a invocat rezilierea de drept a contractului, pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate de arendaș, conform clauzelor asumate.
Sub acest aspect, instanța a avut în vedere că pactul comisoriu expres permite rezilierea convenției numai ca efect al întrunirii condițiilor generale necesare pentru aplicarea acestei sancțiuni, în afară de neexecutarea obligației, ca element obiectiv, trebuind să existe și vinovăția debitorului obligației, ca element subiectiv, cât mai ales manifestarea de voință a creditorului ca fiind singurul în drept a aprecia dacă este cazul să se aplice pactul comisoriu expres sau să ceară executarea contractului.
În acest sens, prin conduita pârâtei în derularea relațiilor contractuale legate de arendarea pășunilor, s-a constatat că aceasta nu a considerat intervenită rezilierea de drept, în condițiile în care a încercat majorarea chiriei, prin act adițional, după cum rezultă din declarația martorului T. I., membru în consiliul de administrație (fila 136) și procesul verbal nr. 16/28.05.2011 (fila 70), a încasat în 2012 sume de bani aferente anului 2010 și 2011, deși acestea nu au fost achitate cu respectarea prevederilor contractuale din 2010, și cu toate că în procesul verbal din 12 martie 2012 (fila 16, nesemnat de reclamant) s-a făcut mențiune despre rezilierea tuturor contractelor de arendă începând cu ziua următoare, sumele de bani pentru 2010 și 2011 au fost încasate în luna mai 2012.
Mai mult, potrivit răspunsului la întrebarea nr. 1 a interogatoriului (fila 162), inclusiv în cursul procesului pârâta și-a exprimat acordul de a primi suma de 160 euro/hectar, ceea ce demonstrează manifestarea de voință în sensul continuării relațiilor contractuale și nu aplicării pactului comisoriu expres.
Prin urmare, chiar dacă sumele datorate nu au fost achitate la termenele prevăzute în contract, în condițiile arătate mai sus nu se poate considera că a operat rezilierea de drept.
Deși s-a invocat nerespectarea obligației de a pășuna, prin declarațiile martorilor propuși de pârâtă nu s-a dovedit că, pentru perioada ce face obiectul convenției, reclamantul nu s-ar fi aflat în munte, aspectele relatate conțin neconcordanțe în ceea ce privește locul controlului iar procesul verbal nr. 104/20.06.2011, depus la fila 71, a fost semnat doar de președintele obștii și cei doi martori audiați, având calitatea de membri în Consiliul de Administrație, fără să fie respectate prevederile contractuale (art. 7 lit. d) în ceea ce privește dreptul arendatorului de a efectua controale.
În condițiile în care părțile conveniseră modul de efectuare a controlului (în prezența arendașului sau a unui împuternicit al acestuia), actul întocmit cu nerespectarea acestor prevederi este viciat.
În sens contrar celor susținute de pârâtă, prin interogatoriul ținut reclamantului, acesta a arătat că a pășunat în anul 2011 pe suprafața arendată, ca în fiecare an.
În ceea ce privește folosința terenului arendat, deși pârâta a încercat, pe parcursul judecății, să dovedească, prin proba testimonială, că nu s-a opus exercitării drepturilor reclamantului, acest aspect rezultă cu prisosință din înscrisurile aflate la dosar, respectiv hotărârea Consiliului de Administrație nr. 16/28.05.2011 (fila 15), hotărârea Adunării Generale Ordinare din 29.01.2012 (fila 4) procesul verbal din 12.03.2012 (fila 16, nesemnat de reclamant), adresa Obștei din 08.03.2012 către APIA Gorj prin care s-a adus la cunoștință decizia Consiliului de Administrație de reziliere a contractelor de arendă (fila 6).
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, în anularea Hotărârii Adunării Generale Ordinare a Obștei din 29.01.2012, așa cum a fost precizat ulterior, instanța a constatat că acesta este tardiv formulat, față de împrejurarea că potrivit tabelului cu membrii prezenți și răspunsul reclamantului la interogatoriul din oficiu (fila 135), acesta a fost prezent la adunare iar acțiunea a promovat-o la data de 07.06.2012, fiind depășit termenul prevăzut de art. 23 alin. 2 din OG nr. 26/2000, astfel încât excepția unită anterior cu fondul a fost admisă.
Analizând și capătul accesoriu privind cheltuielile de judecată, în temeiul art. 274 și urm. C.p.civ., instanța a constatat că reclamantul este îndreptățit la acoperirea sumelor aferente capătului de cerere admis, respectiv taxa de timbru în cuantum de 8 lei și timbrul judiciar de 0,3 lei.
Împotriva sentinței a declarat recurs recurenta pârâtă recurenta pârâtă Asociația Obștea de Moșneni, Aninișeni – Radoșeni – Cărpinișeni, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se constată că recurenta pârâtă Asociația Obștea de Moșneni, Aninișeni – Radoșeni – Cărpinișeni nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 8 lei și timbrul judiciar în sumă de 0,3 lei – stabilită conform art. 11 din Legea nr. 146/1997 - și nici la termenul de judecată din data de 02.04.2013 nu s-a prezentat pentru a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 8 lei și timbru judiciar în sumă de 0,3 lei, deși a fost citată cu mențiunea timbrării după cum reiese din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 21 a dosarului de recurs.
Art.1 din Legea 146/1997 instituie principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, iar potrivit art. 20 alin. 3 din Legea 146/1997 și art. 35 alin. 5 din Ordinul nr.760/C/1997, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar datorate, cererea părții se anulează ca netimbrată.
În consecință, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior, tribunalul va anula ca netimbrat recursul formulat de recurenta pârâtă Asociația Obștea de Moșneni, Aninișeni – Radoșeni – Cărpinișeni.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta pârâtă Asociația Obștea de Moșneni, Aninișeni – Radoșeni – Cărpinișeni, împotriva sentinței civile nr. 99 din 15.01.2013 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Aprilie 2013, la Tribunalul Gorj.
Președinte, M. T. | Judecător, G. R. | Judecător, V. N. |
Grefier, E. L. B. |
Red. G.R. /Tehn. C.I.L
Jud. fond R.M.F.
2ex/03 Aprilie 2013
| ← Întoarcere executare. Decizia nr. 493/2013. Tribunalul GORJ | Evacuare. Sentința nr. 17/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
