Fond funciar. Decizia nr. 1290/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1290/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 23-05-2013 în dosarul nr. 4434/318/2011*
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 1290/2013
Ședința publică din data de 23 mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Judecător N. U.
Judecător G. D.
Grefier Firuța Ș.
Pe rol se află judecarea recursului civil declarat de recurentul-reclamant M. D. împotriva sentinței civile nr. 989 din 05.02.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant M. D. asistat de avocat A. G., lipsă fiind intimatele C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii 18/1991 și C. L. Turceni pentru aplicarea Legii 18/1991.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și înscrisuri de depus, s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul.
Avocat A. G. a solicitat admiterea recursului modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, susținând că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile Legii nr.247/2005 dar și actul din anul 1948 având în vedere că suprafața de teren cu pădure a fost separată de suprafața de teren arabil de 1,56 ha.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față,
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Tg-J., reclamantul M. D. a solicitat instanței ca, în contradictoriu cu intimatele C. L. Turceni pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 și C. Județeană Gorj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin sentința ce va pronunța, să dispună anularea HCJ nr. 5588/28.01.2011 prin care i-a fost invalidată reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1 ha teren cu vegetație forestieră situat pe raza localității Turceni și obligarea pârâtei C. L. Turceni de fond Funciar să întocmească documentația în vederea reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 1 ha teren pe raza acestei localități Turceni, în punctul „Pogoane” cu vecini la N- rest proprietate, S- culmea Grozeștilor, E- G. M. și V- P. M..
În motivarea cererii a arătat că este unicul moștenitor al autorului Piticea C. C. așa cum rezultă din certificatul de moștenitor, iar autorul său a fost proprietarul unei curele de teren lată de 10 m ce pleacă din mijlocul Gropii de cenușă și ajunge în culmea Grozeștilor, iar în anul 1948 i-a fost naționalizată suprafața de 1 ha ce face obiectul acestui litigiu, rămânându-i numai suprafața de 12 ari ce au făcut parte din pădurea comunală suprafață ce i-a fost validată.
A mai arătat reclamantul că acest teren există fizic nu a fost solicitat de alte persoane și nici nu a făcut reconstituirea dreptului de proprietate altor persoane.
În dovedirea cererii a depus la dosar HCJ 5588/2011, rolul agricol al autorului Piticea C. C., cerere de reconstituire, declarații pe proprie răspundere și schițe.
Prin sentința civilă nr. 608/26.01.2012 a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, a fost anulată parțial, cu referire la reclamant, HCJ nr. 5588/28.01.2011 și i s-a reconstituit reclamantului dreptul de proprietate asupra suprafeței de 8675 mp teren cu vegetație forestieră pe vechiul amplasament, conform raportului de expertiză.
Împotriva sentinței a declarat recurs intimată C. L. de Fond Funciar Turceni, criticând-o ca netemeinică și nelegală și având în vedere că instanța de fond nu a verificat îndeplinirea condițiilor prevăzute de procedura specială a reconstituirii dreptului de proprietate, de către reclamant și nici apărările comisiei locale de fond funciar, invocate prin adresa nr._/11.01.2012, tribunalul a constatat că nu s-a cercetat fondul litigiului, motiv pentru care, în baza art. 312 pct. 6 ind. 1 c.pr.civ., prin decizia civilă nr. 2189/20.06.2012, Tribunalul Gorj – Secția I Civilă a admis recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Prin sentința nr. 989 din 05.02.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost respinsă cererea formulată de reclamantul M. D., domiciliat în localitatea Turceni, ., în contradictoriu cu intimatele C. L. Turceni pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 și C. Județeană Gorj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Cu prilejul rejudecării, instanța a pus în vedere reclamantului să facă dovada calității de moștenitor al autorului Piticea C C., precum și a dreptului de proprietate al autorului asupra terenului de un hectar cu vegetație forestieră și a verificat totodată susținerile Comisiei Locale de Fond Funciar Turceni privind posibilitatea de reconstituire a dreptului de proprietate pe amplasamentul solicitat de reclamant, în vederea pronunțării unei sentințe care să soluționeze fondul litigiului .
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin acțiunea dedusă judecații, reclamantul a solicitat anularea unei HCJ prin care s-a dispus invalidarea reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 1 ha teren cu vegetație forestiera.
Astfel, la data de 02.09.2005, reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului cu vegetație forestieră ce a aparținut autorului său, Piticea C., însă prin HCJ nr. 5588/2011 a fost invalidată această cerere pe motiv că reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului solicitat. Se retine ca anterior acestei date, respectiv la 19.08.1993 prin HCJ nr. 660/1993 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,12 ha, conform mențiunilor BAP 1948-1951.
Din analiza cererii de reconstituire din anul 2005, reiese ca reclamantul a solicitat 1 ha teren cu vegetație forestiera, din punctul Pogoane, in plus fata de suprafața de 0,12 ha cu care este înregistrat in registrul agricol. In schița întocmită si anexată cererii se indica următoarele vecinătatea: hotar Grozesti, G. M., P. M., vecinătăți care corespund cu cele menționate in raportul de expertiza întocmit de ing. Gramada R., in primul ciclu procesual.
Instanța a pus in discuția parților administrarea probei testimoniale, in acest sens fiind audiata, la solicitarea petentului, martora B. I., in calitate de moștenitor al autoarei G. E., insa declarația acesteia este insuficienta pentru a proba dreptul de proprietate al reclamantului, întrucât autorilor săi nu le-au fost emise acte de proprietate pentru terenul învecinat si nici nu figurează ca persoana validata in anexele la hotărârile Comisiei Județene ce au avut ca obiect cererile vizând terenurile forestiere din zona. De asemenea, nu a fost depus vreun act vechi de proprietate care sa tinda la a dovedi ca aceasta a deținut teren in imediata vecinătate.
De asemenea, s-a reținut si faptul ca această probă este insuficientă în raport de dispozițiile imperative ale art. 6 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, care prevede că la stabilirea, prin reconstituire, a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole și forestiere, comisiile locale și cele județene vor verifica, în mod riguros, existența actelor doveditoare prevăzute la art. 9 alin. 5 din Legea 18/1991, precum și pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludența acestor acte. De asemenea, alin. 13 din același text de lege menționează că, în situația în care nu mai există înscrisuri doveditoare, proba cu martori este suficientă în reconstituirea dreptului de proprietate când aceasta se face pe vechile amplasamente și când martorii ce le recunosc sunt proprietarii vecini sau moștenitorii lor, pe toate laturile terenului pentru care s-a cerut reconstituirea.
Pe de altă parte, s-a reținut că atât Legea 18/1991, cat si Legea 1/2000, astfel cum au fost modificate prin Legea 247/2005 au impus, prin dispozițiile art. 11 alin 1 si alin 3, respectiv art. 6, ca reconstituirea dreptului de proprietate sa se facă in primul rând pe baza consemnărilor efectuate intre anii 1945 si 1990 in registrele agricole, a cererilor de intrare in cooperative, a documentelor existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor - acte cu valoare declarativa -, iar in cazul in care aceste acte doveditoare nu exista, pe baza probei testimoniale, atunci când reconstituirea se face pe vechiul amplasament și când martorii sunt proprietarii vecini pe toate laturile.
S-a mai reținut de instanță că nu a fost depus vreun act declarativ sau translativ de proprietate care să provină de la autorii reclamantului, si nici nu s-a făcut dovada continuității deținerii unei suprafețe mai mare de 0,12 ha, cu cat figurează in BAP in anul 1949. S-a invocat aspectul ca in mențiunile aferente anului 1948 figurează autorul cu o suprafața de 100 ari, adică un hectar, aspect despre care se afirma ca ar face dovada proprietății autorului, insa din extrasul înaintat la dosar reiese ca suprafața totala a gospodăriei este de 1,55 ha, in condițiile in care suprafața de teren agricol este de 1,46 ha, ceea ce determina existenta unui dubiu cu privire la suprafața solicitata.
In acest sens, a reținut instanța că intimata C. Locala Turceni a contestat dreptul de proprietate al petentului, in calitate de moștenitor al autorului Piticea C., depunând in acest sens o . acte prin care dovedesc ca amplasamentul solicitat este ocupat prin emiterea unor acte premergătoare către terțe persoane, ale căror validări sunt anterioare cererii de reconstituire formulate de petent, conform HCJ nr. 2608/1999-filele 68-69.
Cu privire la argumentul petentului ca terenul identificat de expert se găsește in continuarea celui deja validat, in suprafața de 0,12 ha, nici acesta nu este suficient pentru a determina concluzia îndreptățirii la o suprafața mai mare, întrucât amplasamentul terenului de 0,12 ha nu este individualizat in vreun act depus la dosar, ci este indicat tot de către reclamant.
Prin urmare, instanța a constatat că reclamantul nu a făcut dovada îndreptățirii la reconstituire pentru o suprafață mai mare decât cea validată anterior, astfel că cererea a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul reclamant M. D. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S –a susținut de către recurent că hotărârea a fost dată cu încălcarea prevederilor art.304 punctul 9 cod procedură civilă în sensul că a fost pronunțată printr-o aplicare greșită a legilor fondului funciar, având în vedere că reclamantul a depus la dosarul cauzei actele de filiație față de autorul Piticea C.C. precum și BAP-ul din anul 1948 din care rezultă că terenul cu vegetație forestieră nu a fost preluat în anul 1962 ci în anul 1948 prin legea de naționalizare, motiv pentru care terenul a fost solicitat la Legea 247/2005.
Totodată, s-a susținut că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile Legii 247/2005 dar și actul din anul 1948 respectiv BAP-ul din 1948 în care sunt menționate suprafețele de teren din care rezultă că autorul a avut la rubrica păduri 100 arii și la rubrica teren arabil 1,56 ha. și deci suprafața de teren cu pădure a fost separată de suprafața de teren arabil de 1,56 ha și nu inclusă în aceasta.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a mai susținut că terenul deținut în anul 1948 de autor este același cu cel individualizat de către expertul topo și în plus a fost audiată și fiica lui G. M., vecină cu terenul în litigiu.
Tribunalul, analizând motivele de recurs invocate de recurentul reclamant M. D., constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Prin cererea formulată, reclamantul a solicitat anularea HCJ nr. 5588/28.01.2011 și reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1 ha teren cu vegetație forestieră.
Atât Legea nr.18/1991 cât și Legea nr.1/2000 așa cum au fost modificate prin legea nr.247/2005 au impus prin dispozițiile art.11 alin.1 și 3 respectiv art.6 ca reconstituirea dreptului de proprietate să se facă în primul rând pe baza consemnărilor efectuate între anii 1945 și 1990 în registrele agricole, a cererilor de intrare în cooperative, a documentelor existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, acte cu valoare declarativă, iar în cazul în care aceste act nu există pe baza probei testimoniale atunci când reconstituirea se face pe vechiul amplasament.
Deci, în mod corect a reținut instanța că nu a fost depus un act declarativ sau translativ de proprietate care să provină de a autorii reclamantului și nici nu s-a făcut dovada continuității deținerii unei suprafețe mai mare de 0,12 ha cu cât figura în BAP în anul 1949, iar din extrasul înaintat la dosar a rezultat că suprafața totală a gospodăriei este de 1,55 ha. în condițiile în care suprafața ce teren agricol este de 1,46 ha.
Mai mult, în raport de dispozițiile art.6 alin. 1 ind. 4 din Legea nr.1/2000 intimata C. L. Turceni care are un rol important în reconstituirea dreptului de proprietate conferit de legile fondului funciar a contestat dreptul de proprietate al petentului, depunând în acest sens o . acte prin care dovedesc că amplasamentul solicitat este ocupat prin emiterea unor acte premergătoare către terțe persoane, ale căror validări sunt anterioare cererii de reconstituire formulate de petent, conform HCJ nr. 2608/1999.
În mod corect s-a motivat de către instanța de fond că terenul identificat de expert se găsește în continuarea celui deja validat în suprafață de 0,12 ha., însă nu este suficient argumentul pentru a conduce la concluzia că reclamantul este îndreptățit la o suprafață mai mare având în vedere că amplasamentul terenului de 0,12 ha. nu este individualizat în nici un act depus la dosarul cauzei.
În considerarea celor expuse, tribunalul constată că instanța de fond a interpretat corect actul dedus judecății cu aplicarea corectă a dispozițiilor Legii nr.1/2000 și a dispozițiilor Legii nr.18/1991 Republicată precum și a Legii nr.247/2005 în raport de înscrisurile depuse, apărările și susținerile părților în cauză nefiind îndeplinite condițiile de modificare a sentinței prin cele prevăzute de art.304 punctul 9 Cod procedură civilă, motiv pentru urmează a respinge recursul ca nefondat .
Văzând și art.312 cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant M. D. împotriva sentinței civile nr. 989 din 05.02.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23.05.2013, la Tribunalul Gorj.
Președinte, M. G. | Judecător, N. U. | Judecător, G. D. |
Grefier, Firuța Ș. |
Red. N.U. /Tehnored. C.B.
Jud. fond D.B.
2 ex./ 29 mai 2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 530/2013. Tribunalul GORJ | Pretenţii. Hotărâre din 06-02-2013, Tribunalul GORJ → |
|---|
