Fond funciar. Decizia nr. 397/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 397/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 15-02-2013 în dosarul nr. 20988/95/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia nr.397
Ședința publică din data de 15 februarie 2013
Completul compus din:
Președinte V. B.
Judecător A. E. S.
Judecător N. B.
Grefier L. G. C. I.
Pe rol fiind judecarea cererile de contestație în anulare și revizuire formulate de contestatorul P. G. împotriva deciziei civile nr.3605/06.12.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimații C. I., B. D., P. I. și intimatele C. L. Novaci pentru aplicarea legii 18/1991 și C. Județeană Gorj pentru aplicarea legii 18/1991.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns contestatorul P. G. și intimatul C. I. și avocat N. M. pentru intimatul B. D., lipsind intimații P. I., B. D. și reprezentanții intimatelor C. L. Novaci pentru aplicarea legii 18/1991 și C. Județeană Gorj pentru aplicarea legii 18/1991.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că intimatul B. D. a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură al instanței, întâmpinare împreună cu împuternicire avocațială și chitanța de plată a onorariului de avocat. La rândul său intimatul C. I. a depus la dosar titlul de proprietate nr._/08.06.1999, titlul de proprietate nr._/08.06.1999, titlul de proprietate nr._/04.06.1999 și titlul de proprietate nr._/30.06.2007 și, având în vedere precizarea părților că nu mai au alte cereri de formulat, apreciindu-se cererea în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părților.
Contestatorul P. G. a solicitat admiterea cererii de revizuire și a contestației în anulare, urmând ca instanța să aprecieze care este calea de atac extraordinară promovată și întemeindu-și cererea pe dispozițiile art.322 C.pr.civ. A arătat că, după cum rezultă din actele depuse la dosarul cauzei, terenul pentru care a fost pus în posesie B. D. se suprapune peste terenul provenit de la autoarea lui P. G. și pentru care s-a eliberat și în favoarea acesteia actul de proprietate care nu au fost anulate. S-a mai arătat că între părți există trei sentințe judecătorești contradictorii și urmează ca prin acțiunea civilă de față să se anuleze decizia civilă pronunțată de către Tribunalul Gorj în recurs.
Intimatul C. I. a solicitat admiterea cererii formulate de P. G., arătând că pe aceeași parcelă de teren sunt emise patru titluri de proprietate și a solicitat admiterea cererii și constatarea nulității absolute a tuturor actelor de proprietate emise pe terenul contestatorului.
Avocat N. M., pentru intimatul B. D., a solicitat în ceea ce privește contestația în anulare respingerea acesteia ca nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art.318 C.pr.civ. (nu este incident nici unul din motivele expres prevăzute de lege), iar în ceea ce privește cererea de revizuire s-a arătat că aceasta este admisibilă, deoarece se solicită revizuirea unei decizii a instanței de recurs prin care nu s-a antamat fondul cauzei. De asemenea, a solicitat obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
TRIBUNALUL
Prin acțiunea civilă adresată instanței de judecată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Novaci sub nr._ reclamantul P. G. a chemat în judecată pârâții C. L. Novaci pentru aplicarea legii 18/1991, C. Județeană Gorj pentru aplicarea legii 18/1991 și B. D., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a procesului verbal de punere în posesie nr.36/10.05.2006 eliberat pârâtului B. D., cu privire la terenul arabil și fânețe din punctul numit „Pădurea Statului”, cu vecinii: N - Ecoboi E., E-Giugiulan I., S- V.C. și V-șoseaua Novaci – Cărpiniș.
Prin întâmpinarea formulată în cauză de pârâtul B. D., s-a solicitat respingerea acțiunii, invocând în principal excepția lipsei de interes cu motivarea că acesta nu este proprietar asupra terenului din litigiu, nefăcându-se dovezi în acest sens.
S-a susținut și excepția autorității de lucru judecat dat fiind faptul că anterior a avut loc un litigiu definitiv și irevocabil cu reclamantul și frații săi cu privire la terenul din litigiu, procesul-verbal atacat fiind emis tocmai ca urmare a soluționării acestuia.
În ceea ce privește fondul cauzei s-a menționat că terenul a aparținut autorilor A. și V. R., ce a instituit pe pârât și soția sa ca unici legatari universali și în baza legilor fondului funciar le-a fost restituit, o perioadă fiind în folosință mamei reclamantului. A mai precizat că pentru suprafața din litigiu au avut cu reclamanții peste 60 de dosare, soluțiile fiind în favoarea pârâtului.
Pârâta C. L. Novaci a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat, menționându-se că identificarea terenului, măsurarea acestuia și punerea în posesie a avut loc la data de 5.04.2006 și s-a făcut în baza deciziei nr. 1649/R/21.11.2005 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, prin care au fost menținute prevederile HCJ nr. 2929/2001.
În ședința publică din data de 14.11.2009 reclamantul a depus răspuns la întâmpinarea Comisiei locale Novaci arătându-se că prin HCJ nr.2929/2001 s-a validat pârâtului B. D. suprafața de 8500 mp. în pct. „Pădurea Statului” și 1,3 ha în pct. Smida, teren ce fusese cedat în baza Decretului 308/l953.
Că, anterior acestei hotărâri, a fost emisă HCJ nr. 174/1992 pentru suprafața de 5666 mp astfel că i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru un total de 14.l66 mp.
Raportată suprafața reconstituită la suprafața ocupată de D. F., C. G. și Ecoboi E. (7834 mp. conform HCJ nr.2929/14.05.2001), cât și la suprafața de teren naționalizată în pct. Pădurea Statului în suprafață de 2,20 ha este de necontestat faptul că pârâtul a fost pus în posesie pe terenul său.
La același termen de judecată a fost depusă și o cerere de intervenție formulată de intervenienții C. I. și P. I., arătându-se că sunt frații reclamantului, aflați în indiviziune cu privire la terenul din litigiu, în calitate de moștenitori ai autoarei C. (fostă P.) G., împroprietărită în anul 1953 cu suprafața de 0,67 ha teren situat în pct. Pădurea Statului de pe raza orașului Novaci, județul Gorj.
Ulterior, reclamantul și-a precizat acțiunea introductivă, arătând că, întrucât pârâtul a depus la dosar și titlul de proprietate emis pentru terenul pentru care a fost întocmit procesul-verbal de punere în posesie, a solicitat a se constata parțial nulitatea absolută a acestuia, respectiv a T.P. l483469/30.06.2006 pentru suprafața de 4196 mp.
În ședința publică din data de 19 mai 2009 instanța a unit excepțiile invocate cu fondul și a încuviințat administrarea probei cu expertiză după ce a pus în discuția părților necesitatea acesteia.
Prin sentința civilă nr. 632/20.04.2010 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul B. D. și a Comisiei LFF Novaci,jud.Gorj.
A fost admisă excepția lipsei de interes formulată de pârâtul B. D. și în consecință respinge acțiunea pentru nulitate absolută formulată de reclamantul P. G., împotriva pârâților B. D., C. de Fond Funciar Novaci și C. Județeană Gorj.
A fost respinsă cererea de intervenție accesorie.
S-a luat act de renunțarea intervenientului P. C.I. din Novaci, ., la cererea de intervenție și a fost obligat reclamantul și intervenientul C. I., în solidar la 350 lei, cheltuieli de judecată către pârât.
Prin decizia civilă nr. 2931/10.12.2010 pronunțată în dosarul nr._, au fost admise recursurile formulate de recurentul reclamant P. G. și de intervenientul C. I., s-a casat sentința și a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Prin sentința civilă nr. 1261/18.09.2012 a fost respinsă acțiunea precizată formulată de reclamantul P. G., domiciliat în orașul Filiași, ..17, județul D., în contradictoriu cu pârâții B. D., domiciliat în Novaci, ., jud.Gorj, C. L. de Fond Funciar Novaci, jud.Gorj, C. Județeană de Fond Funciar Gorj și cererea de intervenție formulată de intervenientul C. I., domiciliat în orașul Novaci . și P. C. I. din Novaci, . și au fost obligați reclamantul și intervenientul C. I. la 750 lei cheltuieli de judecată către pârâtul B. D..
Pentru a pronunța această sentință, instanța, în rejudecarea cauzei, a reținut următoarele:
Prin HCJ Gorj nr. 2929/2001 s-a validat propunerea comisiei locale de fond funciar Novaci și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate numitului B. V., ca moștenitor al defuncților R. A. și R. V., pentru 8500 mp, teren situat în pct. Pădurea Statului, reținându-se că diferența de 7834 mp. este ocupată de construcțiile edificate de D. F., C. G. și E. E..
De asemenea, prin HCJ Gorj nr. 174/21.09.1992 i s-a reconstituit pârâtului B. D. dreptul de proprietate pentru suprafața de 5666 mp. în același punct, Pădurea Statului.
În același timp, instanța mai reține că prin înscrisul purtând nr. 365/23.11.1953 și denumirea „Act de trecere în proprietatea statului” s-a preluat în proprietatea statului, din proprietatea autorului A. R., suprafața de 2,20 ha, teren situat în punctul Pădurea Statului.
Din această suprafață, în baza Decretului Lege nr. 444/1953 sa fost împroprietărită autoarea P. G., mama reclamantului și a intervenientului, cu suprafața de 0,61 ha.
Prin acțiunea formulată și cererea de intervenție, s-a solicitat constatarea nulității procesului verbal de punere în posesie nr. 36/10.05.2006 eliberat pârâtului B. V. pentru terenul situat în pct. Pădurea Statului, ulterior precizându-se că întrucât pârâtul a depus la dosar și titlul de proprietate emis pentru terenul pentru care a fost întocmit procesul-verbal de punere în posesie, a solicitat a se constata parțial nulitatea absolută a acestuia, respectiv a T.P. l483469/30.06.2006 pentru suprafața de 4196 mp.
Reclamantul P. G. și intervenientul C. I. au invocat că prin emiterea procesului verbal de punere în posesie nr. 36 din 10.05.2006 este afectată suprafața de teren privitor la care HCJ nr. 2929/2001 a reținut că rămâne în proprietatea celor trei cetățeni ce au edificate case de locuit, susținând în esență că procesul verbal de punere în posesie nu respectă HCJ nr. 2929/2001.
În analizarea temeiniciei acțiunii și cererii de intervenție, instanța are în vedere că între părți au mai existat anterior litigii, soluționate irevocabil, fiind supuse controlului judecătoresc cele două hotărâri ale comisiei județene emise pârâtului.
Astfel, prin sentința civilă nr. 2305/25.05.1993 pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești în dosarul nr. 7585/1992 (fila 31 fond), a fost respinsă plângerea petentei P. G., autoarea reclamantului și intervenientului, împotriva HCJ Gorj nr. 174/21.09.1992, în contradictoriu cu intimata R. V., autoarea pârâtului.
De asemenea, prin decizia civilă nr. 1649/R din 21.11.2005 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. 2868/civ/2005 (fila 40 fond), a fost respinsă acțiunea reclamantului C. I. privind anularea HCJ Gorj nr. 2929/2001.
Prin sentința civilă nr. 536/15.04.2002 pronunțată de Judecătoria Novaci, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 352/06.02.2003 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr. 5642/civ/2002 (fila 47 fond), s-a respins acțiunea reclamantului C. I. având ca obiect constatarea nulității absolute a certificatului de moștenitor nr. 281/12.11.1993 privind pe defuncta R. V..
În același timp, se mai observă (filele 54-58 fond) că între reclamant și intervenient, pe de o parte, și pârât pe de altă parte, a mai existat un litigiu prin care s-a solicitat anularea titlului de proprietate nr._/1999 eliberat lui B. D., în baza HCJ Gorj nr. 174/1992, acțiunea fiind respinsă irevocabil pe considerentul că suprafața în litigiu, de 797 mp, fusese lăsată de pârât în deplină proprietate și liniștită posesie părților adverse, pentru întregirea suprafeței de 0,61 ha cu care autoarea P. G. fusese împroprietărită, nefăcând parte din acel titlu.
În litigiul de față, C. L. de Fond Funciar Novaci a solicitat respingerea acțiunii, întrucât punerea în posesie prin procesul verbal atacat s-a realizat în urma soluționării irevocabile, de către Curtea de Apel Pitești, a acțiunii promovate împotriva HCJ nr. 2929/2001.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține, în esență, că autorului pârâtului i-a fost preluată și trecută în proprietatea statului suprafața menționată de 2,20 ha, din care autoarea reclamantului și intervenientului, P. G., a fost împroprietărită cu suprafața de 0,61 ha (fila 92 fond).
Pentru suprafața preluată de stat, prin cele două hotărâri ale comisiei județene, menționate mai sus și care au făcut obiectul controlului judecătoresc, pârâtului B. D. i s-a recunoscut îndreptățirea la reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață totală de_ mp.
Potrivit art. 61 din Lg. nr. 1/2000, în forma în vigoare la data emiterii HCJ nr. 2929/2001, reținut și de Curtea de Apel Pitești în considerentele deciziei pronunțate, în situația in care anumite suprafețe sunt revendicate de 2 solicitanți, dintre care unul este proprietarul deposedat prin masurile abuzive aplicate in perioada anilor 1953-1959, iar cel de-al doilea este persoana care a fost împroprietărita cu teren preluat de la fostul proprietar, teren ce a fost preluat sub orice forma de cooperativa, se va restitui in natura ambilor solicitanți, in limita resurselor de teren existente.
Acest articol a fost abrogat de pct. 11 al art. I, Titlul VI din Legea nr. 247 din 19 iulie 2005, prin pct. 10 al aceleiași norme fiind introdus alin. 21 al art. 6 din Lg. 1/2000, care prevede de asemenea că în situația in care anumite suprafețe sunt revendicate de doua persoane, dintre care una este fostul proprietar, căruia i s-a preluat terenul prin masurile abuzive aplicate in perioada anilor 1945 - 1990, si cea de a doua, persoana căreia i s-a atribuit teren din cel preluat de la fostul proprietar in limita resurselor de teren existente, inclusiv a rezervelor create, se va restitui terenul in natura ambilor solicitanți. In cazul in care resursele sunt insuficiente, se va atribui in natura terenul persoanei care deținea actele de proprietate in anul 1990, iar cei care au fost improprietariti cu asemenea terenuri vor fi despagubiti in conditiile legii.
Prin urmare, la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenul preluat și din care ulterior s-a atribuit o parte autoarei reclamantului și intervenientului, are prioritate pârâtul, ca moștenitor al proprietarului inițial, care l-a solicitat, fiind validat.
În ceea ce privește expertiza efectuată în cauză, instanța are în vedere că, deși aceasta conține opinia unui specialist, nu are o valoare probantă absolută, aprecierea concluziilor expertului desemnat urmând a se face prin prisma examinării în coroborare cu întreg materialul probator administrat.
Mai mult, se observă că expertul parte propus de pârât, care este tot un expert tehnic judiciar de aceeași specializare, a avut o opinie separată față de expertul principal, care este în concordanță cu celelalte probe administrate, sub aspectul esențial ce se cerea a fi lămurit, respectiv dacă prin emiterea actelor atacate este afectată suprafața moștenitorilor autoarei P. G..
În consecință, reținându-se incidența dispozițiilor legale mai sus-enunțate, în raport de modul de dobândire a dreptului de către fiecare parte, dezlegarea dată de instanțele judecătorești care au soluționat anterior litigii între părți, în modul arătat, instanța apreciază că în cauză nu este incident niciunul din motivele de nulitate prevăzute la art. III din Lg. 169/1997, acțiunea principală, astfel cum a fost precizată, cât și cererea de intervenție au fost respinse, ca neîntemeiate.
Împotriva sentinței au declarat recurs recurentul reclamant P. G. și recurentul intervenient C. I..
În motivarea recursurilor, recurenții au invocat că instanța de fond nu a avut în vedere întregul probatoriu administrat în cauză, ci doar probele favorabile pârâților, că nu s-a ținut seama de concluziile expertului desemnat de instanță care a răspuns la toate obiectivele indicate de instanță și prin decizia de casare, una din îndrumări vizând identificarea terenului în suprafața de 7834 mp, despre care se face vorbire în HCJ nr. 2929/2001. S-a mai menționat că nu s-a ținut cont de răspunsul la obiectivul nr.4 prin care s-a solicitat expertului să se identifice terenul deținut de către recurenți, expertul constatând că suprafața de 7834 mp a fost diminuată cu 3850 mp, nu s-a ținut cont nici de constatarea expertului conform căreia prin emiterea procesului verbal de punere în posesie al intimatului se afectează suprafața de 7834 mp, că nu s-a avut în vedere autorizația de construire nr.23/1992 și certificatul de nomenclatură stradală existent la filele 16 și 17, precum și de sentința civilă nr.515/1997 pronunțată de Judecătoria Novaci prin care li s-a lăsat în deplină proprietate suprafața de 797 mp, precum și de sentința civilă nr.1408/17.12.1990 pronunțată de Judecătoria Novaci prin care s-a constatat că P. G. este proprietara suprafeței de 0,61 ha. S-a menționat la dosar există certificat de legatar care atestă faptul că nu există bunuri după defunctul R. A., iar pe suprafața de 3850 mp ocupată de pârât se află o temelie pentru care recurenții dețin autorizație de construire.
Prin decizia civilă nr.3605/06.12-2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ au fost respinse ca nefondate recursurile formulate de recurentul reclamant P. G. și recursul formulat de recurentul intervenient C. I. împotriva sentinței civile nr.1261/18.09.2012 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ și au fost obligați recurenții la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată față de intimatul pârât B. D..
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut că prin cererile precizate de reclamantul P. G. și intervenientul C. I., Judecătoria Novaci a fost învestită cu soluționarea acțiunii în constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/30.06.2006 și a procesului verbal nr.36/10.05.2006 eliberate pârâtului B. D., acțiunea fiind motivată sub aspectul încălcării dreptului de proprietate al reclamantului și intervenientului, mai precis prin afectarea suprafeței de teren la care face referire HCJ nr.2929/2001.
S-a apreciat că instanța de fond a reținut corect starea de fapt, respectiv s-a avut în vedere că prin înscrisul nr.365/23.11.1953 s-a preluat de către stat din proprietatea autorului A. R. suprafața de 2,2 ha, teren situat în punctul „Pădurea Statului”, suprafață din care a fost împroprietărită în baza Decretului Lege nr.444/1953 autoarea P. G., mama reclamantului și a intervenientului cu suprafața de 0,61 ha. Prin HCJ nr.174/21.09.1992 s-a reconstituit lui R. V. suprafața de 5666 mp în punctul Pădurea Statului, reținându-se în cuprinsul hotărârii, la art.1, că reconstituirea dreptului de proprietate privește terenurile pentru care nu s-au făcut împroprietăriri. Prin HCJ nr.2929/2001 s-a validat propunerea comisiei locale și s-a reconstituit dreptul de proprietate lui B. D., moștenitor al defunctului R. A. și R. V. pentru 8500 mp teren situat în punctul „Pădurea Statului”, făcându-se mențiunea că pentru suprafața de 5666 mp a fost eliberat titlul de proprietate acestuia, iar suprafața de 7834 mp este ocupată de construcțiile lui D. F., C. G. și E. E. în baza unei hotărâri judecătorești.
Raportat la cele două hotărâri al comisiei județene, însumând suprafața reconstituită autoarei R. V. cu suprafața reconstituită pârâtului B. D. rezultă o suprafață totală de_ mp, teren reconstituit în punctul „Pădurea Statului”, cu mențiunea că hotărârile comisiei județene au fost contestate de către detentori, în acest sens instanța de fond făcând trimitere la sentința civilă nr.2305/1993 a Judecătoriei Tg-Cărbunești și la decizia civilă nr.1649/21.11.2005 a Curții de Apel Pitești.
Instanța de rejudecare a trasat obiectivele expertizei efectuate în cauză de către expert G. în raport de îndrumările deciziei de casare, obiective care au urmărit identificarea terenului în suprafață de 2,20 ha situat în punctul „Pădurea Statului”, așa cum este descris în actul de trecere în proprietatea statului nr.365/1953, stabilind că amplasamentul identificat are un caracter probabil, formele acestuia rezultând din hotarele existente pe teren, deși expertul asistent identifică în teren o suprafață de 1,8602 ha.
Deși expertul desemnat de instanță opinează în sensul că prin procesul verbal de punere în posesie nr.36/10.05.2006 se afectează suprafața de teren de 7834 mp, iar expertul asistent, dimpotrivă, că nu este afectată această suprafață de teren ocupată cu construcții, se apreciază că nu intră în discuție o contradicție între cele două expertize, câtă vreme ambele expertize stabilesc că prin emiterea procesului verbal de punere în posesie nu se depășește suprafața totală validată prin cele două hotărâri ale organului județean.
Instanța de fond nu s-a raportat nemijlocit la concluziile expertului asistent și pe cale de consecință nu a motivat exclusiv hotărârea pronunțată prin prisma acestor concluzii, ci a avut în vedere că în temeiul hotărârilor comisiei județene pârâtul B. D. a beneficiat în punctul „Pădurea Statului” de reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață totală de_ mp, iar emiterea procesului verbal de punere în posesie și a titlului de proprietate s-a realizat după . Legii nr.1/2000, așa cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005, lege care prin art.6 alin.21 prevede că în situația in care anumite suprafețe sunt revendicate de doua persoane, dintre care una este fostul proprietar, căruia i s-a preluat terenul prin masurile abuzive aplicate in perioada anilor 1945 - 1990 si cea de a doua, persoana căreia i s-a atribuit teren din cel preluat de la fostul proprietar in limita resurselor de teren existente, inclusiv a rezervelor create, se va restitui terenul in natura ambilor solicitanți, iar în cazul in care resursele sunt insuficiente, se va atribui in natura terenul persoanei care deținea actele de proprietate in anul 1990, iar cei care au fost împroprietăriți cu asemenea terenuri vor fi despăgubiți in condițiile legii.
Așadar pârâtul, ca moștenitor al fostului proprietar căruia i s-a preluat terenul prin măsurile aplicate în perioada anilor 1945-1990, i se cuvine reconstituirea cu prioritate în natură a dreptului de proprietate, ori acest lucru a fost avut în vedere la emiterea procesului verbal de punere în posesie și a titlului de proprietate.
Nu s-a invocat de recurenți că pe terenul pentru care s-a emis proces verbal de punere în posesie ar exista efectiv construcții ce le aparțin, iar cât privește împrejurarea că ar exista o temelie pentru care există autorizație de construcție nr.23/12.02.1992 și certificatul de nomenclatură stradală, această împrejurare a făcut obiectul analizei și în considerentele deciziei nr.1649/2005 a Curții de Apel C.. În această decizie se arată că în raportul de expertiză efectuat în acea cauză rezultă existența unei temelii edificată în anul 1992 pe baza unei autorizații de construcție ce a expirat în anul 1994 astfel că, în conformitate cu Legea nr.50/1991 republicată, nefinalizarea lucrărilor în termenele stabilite conduce la pierderea valabilității autorizației, iar această construcție nu poate fi considerată o construcție în sensul legii. Și în considerentele acestei decizii se reține că hotărârea nr.2929/2001 a fost emisă în baza Legii nr.1/2000 pentru terenuri diferite de cele cuprinse în hotărârea nr.174/1992, terenuri care sunt libere de construcții, iar pârâtul B. D. are prioritate la aplicarea dispozițiilor art.6 din Legea nr.1/2000.
Potrivit art.61din legea nr.1/2000, în forma în vigoare la data emiterii HCJ nr.2929/2001, în situația in care anumite suprafețe sunt revendicate de doi solicitanți, dintre care unul este proprietarul deposedat prin masurile abuzive aplicate in perioada anilor 1953-1959, iar cel de-al doilea este persoana care a fost împroprietărita cu teren preluat de la fostul proprietar, teren ce a fost preluat sub orice forma de cooperativa, se va restitui in natura ambilor solicitanți, in limita resurselor de teren existente.
S-a concluzionat de către instanța de recurs că, așa cum s-a menționat anterior raportat la cauza dedusă prezentei judecăți, legalitatea actelor de proprietate contestate de către recurenți se raportează la prevederile legale în vigoare la momentul emiterii lor, respectiv la dispozițiile art.6 alin.21 din Legea nr. 1/2000 modificată prin Legea nr.247/2005, articol care dă prioritate la reconstituirea în natură fostului proprietar din al cărui teren au fost împroprietărite alte persoane. Certificatul de legatar din 30 aprilie 1998 nu cuprinde și terenul pentru care s-au emis actele contestate de recurenți, întrucât nu se finalizase procedura reconstituirii dreptului de proprietate prin emiterea titlurilor de proprietate pentru terenurile de care autorii R. A. și R. V. au fost deposedați anterior anului 1990, iar după decesul acestor autori vocație la reconstituire a dobândit legatarul universal, care de altfel a formulat cerere de reconstituire în baza legilor funciare intrate în vigoare după decesul autorilor. Cât privește suprafața de 797 mp ce a făcut obiectul sentinței civile nr.515/22.04.1997, această suprafață a fost stabilită pe baza înțelegerii dintre părți, producând efecte obligatorii între acestea, astfel că prin soluția de față nu se aduce atingere puterii de lucru judecat al sentinței respective.
Împotriva deciziei Tribunalului Gorj a formulat revizuire P. G., solicitând admiterea cererii, anularea hotărârii atacate și reluarea judecății de la cel mai vechi act de procedură în vederea pronunțării unei hotărâri legale.
În motivarea cererii s-a arătat că instanța de recurs a omis să cerceteze motivele de recurs referitoare la sentința civilă nr.1408/17.12.1990 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești și sentința civilă nr.635/18.02.1992 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești prin care s-a constatat că autoarea P. G. este proprietara suprafeței de 0,61 ha, ca urmare a faptului că aceasta deține terenul de al adevăratul proprietar reprezentat de Statul Român, iar preluarea terenului a fost realizată cu titlu valabil. S-a arătat că există astfel autoritate de lucru judecat cu privire la valabilitatea titlului statului, astfel încât era sarcina intimaților să administreze probe pentru a constata nevalabilitatea titlului statului, însă nu s-au administrat asemenea probe utile și concludente, ceea ce conduce la o soluție nelegală, motivată pe stări de fapt și împrejurări aleatorii. S-a mai invocat și dispozițiile art.1 din protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și s-a arătat că instanța de fond nu a dat curs cererilor sale referitoare la depunerea înscrisurilor prin care s-a aplicat HG nr.2929/2001, acte care demonstrau că nu au fost încălcate dispozițiile art.6 alin.11 și art.12 alin.1 din Legea nr.1/200 și a produs ca rezultat o hotărâre ambiguă.
S-a mai arătat că există un contract de vânzare cumpărare provenit de la autorul lui R. A., și anume R. G. și care trebuia să fie avut în vedere la momentul întocmirii expertizei topografice, fiind cel mai vechi act de proprietate și în raport de care trebuia să se procedeze la măsurarea terenului.
Un alt motiv a vizat aspectul că nu este corectă susținerea instanței de recurs referitoare la faptul că prin sentința instanței de fond și care a făcut obiectul recursului în care s-a pronunțat decizia contestată nu se aduce atingere sentinței civile nr.515/22.04.1997 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești, deoarece în realitate suprafața de 797 mp a fost inclusă în actul de proprietate al intimatului și reprezentat de procesul verbal nr.36/10.05.2006.
Analizând cererea de față intitulată revizuire dar și motivele invocate, tribunalul reține că aceasta vizează atât aspecte specifice contestației în anulare (invocându-se că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs și nu le-a analizat corespunzător), cât și aspecte legate de modalitatea de soluționare în fond a litigiului dedus părții, astfel încât va fi analizată cererea și sub aspectul contestației în anulare, dar și sub aspectul revizuirii.
Art.318 C.pr.civ. stabilește că hotărârile instanței de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare și în situația în care instanța de recurs nu a analizat toate motivele de recurs invocate de recurent, însă textul legal face referire la neanalizarea motivelor de recurs prevăzute de art.304 C.pr.civ.și nu la argumentele invocate de către părți în susținerea recursului. Cum în speța de față contestatorul arată că instanța de recurs a omis să cerceteze motivele referitoare la sentințe judecătorești pronunțate în anii 1990 și 1992 și prin care s-a stabilit dreptul de proprietate al autoarei sale pentru suprafața de 0,61 ha teren agricol, acestea sunt de fapt argumente invocate de către contestator prin care se critică soluția instanței de fond și de recurs și nu este vorba despre omisiunea instanței de a se pronunța asupra vreunuia dintre motivele de recurs prevăzute de art.304 C.pr.civ, aceeași situație vizând-o și susținerea legată de valabilitatea sau nevalabilitatea titlului care a stat la baza actului autoarei P. G..
De asemenea, faptul că nu s-au administrat probele solicitate de către contestator în fața instanței de fond și că nu s-au solicitat documentele cu care s-ar fi probat încălcarea dispozițiilor art.6 alin.11 și art.12 alin.1 din legea nr.1/2000 nu reprezintă motive de contestație în anulare în sensul prevăzut de art.317 C.pr.civ.și art.318 C.pr.civ. după cum un asemenea motiv nu este reprezentat nici de ignorarea actului de vânzare-cumpărare al autorului R. G. la momentul realizării lucrării de specialitate în cauză.
De asemenea, în ceea ce privește cererea de revizuire, în condițiile în care decizia contestată nr.3605/06.12.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ nu a evocat fondul cauzei, ci a respins ca nefondat recursul promovat de P. G., această cale de atac apare ca fiind inadmisibilă pentru motivele prevăzute de art.322 pct.1-6 și art.322 punctele 8-10 C.pr.civ., deoarece aspectele de revizuire pot fi invocate doar în situația în care hotărârea de fond a rămas definitivă în instanța de apel sau prin neapelare (nu este cazul de față) sau poate afecta o hotărâre a instanței de recurs dar numai în situația pronunțării sale ca urmare a evocării fondului și ca neîntemeiată pentru motivele prevăzute de art.322 pct.7.
Astfel, în ceea ce privește revizuirea pentru motivul prevăzut de art.322 pct.7 C.pr.civ. decurgând din contrarierea de hotărâri, tribunalul reține că acest caz nu este incident în speța de față, deoarece decizia pronunțată de Tribunalul Gorj la data de 06.12.2012 nu este potrivnică și dată în una și aceeași pricină, între aceleași persoane și având aceeași calitate față de sentințele civile nr.1408/17.12.1990 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești, nr.635/18.02.1992 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești și nr.515/22.04.1997 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești invocate de către revizuient.
În consecință, pentru considerentele menționate anterior, în baza art.317 art.318 și art.322 C.pr.civ. vor fi respinse cererile de contestație în anulare și revizuire.
În baza art.274 C.pr.civ. va fi obligat revizuientul la plata sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli de judecată către intimatul B. D., suma reprezentând onorariu avocat achitat de către intimat cu chitanța de la fila 40 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de contestație în anulare și revizuire formulate de contestatorul P. G. împotriva deciziei civile nr.3605/06.12.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimații C. I., B. D., P. I., C. L. Novaci pentru aplicarea Legii 18/1991 și C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii 18/1991.
Obligă revizuientul P. G. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul B. D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 februarie 2013, la Tribunalul Gorj.
Președinte, V. B. | Judecător, A. E. S. | Judecător, N. B. |
Grefier, L. G. C. I. |
Red.N.B.
Tehnored.L.M.
ex.2/25 februarie 2013
| ← Reziliere contract. Decizia nr. 421/2013. Tribunalul GORJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 433/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
