Fond funciar. Decizia nr. 1796/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1796/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 20-09-2013 în dosarul nr. 2723/263/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia nr.1796
Ședința publică din 20 septembrie 2013
Completul compus din:
Președinte V. B.
Judecător D. F. T.
Judecător N. B.
Grefier L. P.
Pe rol fiind pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din 13.09.2013 privind judecarea acțiunii civile formulată de reclamantul D. F. I. împotriva pârâților S. C.N., . SA – Sucursala Divizia Minieră Tg-J., D. N., C. L. Mătăsari pentru aplicarea Legii 18/1991, C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii 18/1991, S. D., D. F., D. N., V. M., D. C., D. G. și N. P. C. P. - din C. Biroului Notarului P. T. I., având ca obiect nulitate adeverință de proprietate, după casare cu reținere spre rejudecare.
La apelul nominal făcut în camera de consiliu au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
Tribunalul, deliberând pronunță următoarea decizie.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea civilă adresată instanței de judecată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr._ reclamantul D. F.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâții C. L. Mătăsari pentru aplicarea Legii 18/1991, C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii 18/1991, S. C.N. și . SA, anularea în parte a adeverinței de proprietate nr.3318/09.08.2008 eliberată în favoarea lui S. N..
În motivarea în fapt a cererii reclamantul a arătat că prin adeverința de proprietate mai sus menționată s-au înstrăinat pârâtei . SA de către S. C.N. patru parcele de teren agricol situate în raza comunei Mătăsari (tarlaua 18 A, parcelele 129, 130, 153, și 154) pentru care prin titlul de proprietate nr._/22.06.1998 a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea autorului reclamantului, D. I.F..
Pârâtul S. N. a formulat întâmpinare, prin care a arătat că cererea de chemare în judecată este netemeinică și nelegală, arătând că doar terenul situat în T 18, P 154 în suprafață de 2.400 mp i-a fost reconstituit din eroare fără a fi îndreptățit, restul suprafețelor provenind de la autorul său.
Pârâtul S. N. a formulat de asemenea cerere reconvențională, prin care a solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/22.06.1998 și a actelor care au stat la baza emiterii acestuia, arătând că pârâților reconvenționali le-a fost reconstituit dreptul de proprietate și eliberat titlul de proprietate pentru suprafețe de teren ce provin de la autorul acestuia, S. C.C..
Intimatul . SA a formulat la rândul său întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca netemeinică și nelegală, arătând că între acesta și S. N. s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.775/05.02.2009, intimatul fiind cumpărător și posesor de bună credință, iar terenurile în litigiu sunt înscrise în cartea funciară, astfel că au intrat în circuitul civil. Se mai arată că în calitate de proprietari și posesori de bună credință au efectuat lucrări de excavații asupra terenurilor în litigiu, iar în situația în care cererea reclamantului va fi soluționată favorabil, acesta se află în situația prevăzută de art. III alineat 24 din Legea nr.169/1997, fiind îndreptățit la remiterea prețului de către pârât.
La data de 9.12.2010 . SA a formulat și o cerere de chemare în garanție împotriva pârâtului S. C.N. a notarului public C. P. din cadrul Biroului Notarului P. T. I. și a Comisiei Locale Mătăsari pentru aplicarea Legii 18/1991. În motivarea acestei cereri se arată că unitatea a încheiat cu pârâtul S. N. contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.775/05.02.2009 de notarul public C. P., în baza adeverinței de proprietate nr.3318/09.06.2008 și procesului verbal nr.564/09.06.2008 eliberate de C. L. Mătăsari pentru aplicarea Legii 18/1991. Cu privire la comisia locală se arată că aceasta a eliberat respectivele acte de proprietate după ce mai eliberase odată anterior acte de proprietate altor persoane, iar în privința notarului public, s-a arătat că acesta este chemat în garanție conform prevederilor Legii nr.36/1995 actualizată.
La data de 19.10.2010 reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că pe lângă capătul de cerere privind anularea adeverinței de proprietate a mai solicitat să se constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâtul S. N. și . SA. De asemenea, s-a arătat că solicită și obligarea pârâtului S. N. la restituirea sumei de bani primită de la C. E. Turceni SA pentru terenurile arabile situate în tarlaua 18 . 130, al căror proprietari se consideră a fi reclamantul. Reclamantul și-a mai precizat acțiunea în sensul că înțelege să se judece și cu C. E. Turceni, dar și cu moștenitorii S. D., D. F., D. N., V. M., D. C. și D. G..
La data de 16.11.2010 reclamantul a formulat completare la precizarea la acțiune, prin care a arătat că solicită să se constate nulitatea parțială a contractului de vânzare cumpărare încheiat între pârâtul S. N. și C. E. Turceni SA doar în ceea ce privește vânzarea cumpărarea terenurilor arabile situate în tarlaua 18, ., precum și obligarea pârâtului la suma de 15.803 lei reprezentând contravaloarea primită de pârât pentru cele două terenuri.
La termenul de judecată din data de 11 ianuarie 2011 instanța a pus în discuția părților efectuarea unei expertize de specialitate, părțile fiind de acord, raportul de expertiză fiind întocmit de către expert I. D. și atașat la dosarul cauzei.
La același termen de judecată reclamantul a invocat excepția tardivității cererii reconvenționale formulate de pârât, excepție respinsă de instanță. De asemenea, reprezentantul Complexului E. Turceni SA a solicitat disjungerea cererii de chemare în garanție și judecarea acesteia separat, cerere respinsă de către instanță.
Prin sentința civilă nr. 2003/06.09.2011 a fost admisă în parte acțiunea civilă astfel cum a fost precizată, s-a constatat nulitatea absolută parțială a adeverinței de proprietate nr.3318/09.08.2008, respectiv pentru terenul în suprafață de 2.400 mp situat în tarlaua 18, . respins capătul de cerere privind nulitatea parțială a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.775/05.02.2001 încheiat între . SA și S. N. și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 9.672 lei reprezentând preț primit de către pârât în baza contractului de vânzare-cumpărare pentru terenul în suprafață de 2.400 mp. A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtul S. C.N., precum și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul . SA, au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părți și obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 300 lei cu acest titlu.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs reclamantul D. I., iar prin decizia nr.89/17.01.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj a fost admis recursul declarat, s-a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru la data de 13.02.2012 sub nr._ .
În rejudecare, la solicitarea reclamantului s-a încuviințat proba testimonială, fiind ascultați martorii F. V. și Burău D., iar la solicitarea mandatarului avocat al pârâtului S. N. instanța a dispus înaintarea unei adrese către Primăria Mătăsari să comunice o copie conform cu originalul a suprafețelor de teren în evidență la data de 1 ianuarie 1990 pentru autorii S. C.C., D. F. și D. E., relații comunicate cu adresa nr.3573/25.05.2012.
Prin sentința civilă nr.2258/27.09.2012 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul-pârât D. F.I. în contradictoriu cu chemații în garanție N. P. C. P. din cadrul Biroului Notarului P. T. I., C. L. Mătăsari pentru aplicarea Legii 18/1991 și pârâții C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii 18/1991, S. C.N., S. D., D. F., D. N., V. M., D. C., D. G. și . SA.
S-a constatat nulitatea absolută parțială a adeverinței de proprietate nr. 3318/09.08.2008 emisă de C. L. Mătăsari pentru aplicarea Legii 18/1991 cu privire la suprafețele de teren arabil situate în parcelele 129,153 și 154 din tarlaua 18 în favoarea pârâtului–reclamant S. C.N., nulitatea parțială a contractului de vânzare–cumpărare autentificat sub nr.775/05.02.2009 de Biroul Notarului P. C. P. în ceea ce privește terenul în suprafață de 2400 mp situat în tarlaua 18, . fost obligat pârâtul–reclamant S. C.N. să plătească suma de 9.672 lei reprezentând prețul primit pentru terenul situat în tarlaua 18, . . SA. S-au respins cererea de chemare în garanție a pârâtului . SA, cererea reconvențională a pârâtului-reclamant S. C N. și s-a luat act că reclamantul–pârât renunță la pretențiile privind terenul în suprafață de 1395 mp situat în tarlaua 18, .> Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamantul a învestit instanța cu soluționarea mai multor capete de cerere, respectiv constatarea nulității absolute a adeverinței de proprietate nr.3318/09.06.2008 emisă pe numele pârâtului S. N., nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâtul S. N. și . SA, precum și obligarea pârâtului S. N. la restituirea sumei de bani primită de la C. E. Turceni SA pentru terenurile arabile situate în tarlaua 18 . 130. La rândul său, pârâtul S. N. a învestit instanța cu soluționarea cererii reconvenționale prin care a solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/22.06.1998 și a actelor care au stat la baza emiterii acestuia. Pârâtul C. E. Turceni SA a învestit instanța cu soluționarea cererii de chemare în garanție a împotriva pârâtului S. C N., a notarului public C. P. din cadrul Biroului Notarului P. T. I. și a Comisiei Locale Mătăsari pentru aplicarea Legii 18/1991.
Având în vedere capetele de cereri formulate, instanța le-a analizat în mod distinct, pe fiecare în parte, în funcție de motivele invocate și probatoriul administrat în cauză.
Astfel, cu privire la cererea reclamantului D. I. privind constatarea nulității absolute parțiale a adeverinței de proprietate nr.3318/09.06.2008 emisă pe numele pârâtului S. N., instanța a reținut că așa cum rezultă din adresa nr.7085/13.09.2010 a Comisiei Locale Mătăsari pentru aplicarea Legii 18/1991, adeverința a fost eliberată pe baza cererilor nr.1311/19.03.1991 și nr.807/06.03.1991, validate prin HCJ nr.1/1991, anexa nr.1 poziția 35 (suprafața de 5,82 ha înscrisă la poziția 35 volumul 2 din registrul agricol al anului 1962). Conform extrasului din registrul agricol autorul pârâtului, S. C C., figura în anul 1961 cu suprafața totală de 5,82 ha, poziția de rol agricol nr.35. În baza acestor acte, la data de 09.06.2008 C. L. Mătăsari pentru aplicarea legii 18/1991 a eliberat pârâtului S. C N. adeverința nr.3318 pentru o suprafață de 7612 mp, suprafață validată așadar prin HCJ nr.1/1991. S-a reținut că pârâtul S. N. a urmat procedura prealabilă prevăzută de Legea nr.18/1991, formulând cereri de reconstituire și fiind validat cu suprafața deținută de autorul său conform registrului agricol, în timp ce la data de 22 iunie 1998 a fost emis titlul de proprietate nr._ în favoarea autorului D. F., cu moștenitor D. E., autoarea reclamantului D. I..
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză expertul a identificat terenurile menționate în adeverința de proprietate nr.3318/09.06.2008 și s-a constatat că acestea se regăsesc și în titlul de proprietate nr._/22.06.1998. Cât privește poziția procesuală a pârâtului S. C N., acesta a arătat cu ocazia interogatoriului civil luat din oficiu că recunoaște faptul că din eroare a fost inclusă în adeverința sa de proprietate suprafața de 2400 mp arabil situată în tarlaua 18, . nu-i aparține întrucât provine de la autorul reclamantului și pe care el a înstrăinat-o Complexului E. Turceni SA, însă în ceea ce privește terenul de 1395 mp, a arătat că acesta provine de la tatăl său și îi aparține de drept.
S-a constatat astfel că pentru terenurile în litigiu pârâtul S. C.N. deține adeverința de proprietate nr.3318/09.06.2008, iar reclamantul deține titlul de proprietate nr._/22.06.1998. Cu toate acestea, chiar dacă adeverința de proprietate are un caracter provizoriu, nu se poate aprecia cu certitudine că într-adevăr reclamantul este îndreptățit la terenurile respectiv, întrucât în cadrul cererilor privind constatarea nulității absolute a actelor eliberate în baza legilor fondului funciar se verifică legalitatea emiterii acestora în raport de legea specială. Pe de altă parte, deținerea de către reclamant a unui titlu de proprietate comparativ cu deținerea de către pârât a unei adeverințe de proprietate pentru același teren nu constituie un criteriu exclusiv de natură a da preferință titlului reclamantului. Aceasta cu atât mai mult cu cât adeverința de proprietate a fost eliberată pârâtului S. C.N. cu respectarea prevederilor legii fondului funciar, fiind urmată întocmai procedura prealabilă prevăzută de lege (pârâtul a formulat cerere de reconstituire conform art.8 alineat 3 din Legea nr.18/1991, cererea sa a fost validată în condițiile art.27 din Legea nr.18/1991 și a fost pus în posesie în condițiile art.27 și 34 din aceeași lege). S-a arătat că în speță se pune însă problema amplasamentului terenului la care pârâtul este îndreptățit, amplasament care este stabilit de comisia locală de fond funciar cu ocazia punerii în posesie, în cazul de față neputându-se aprecia care dintre autorii părților au deținut acest amplasament.
S-a reținut că reclamantul era cel care în condițiile art.1169 cod civil trebuia să-și dovedească acțiunea, iar prin probatoriul administrat în cauză acesta nu a dovedit faptul că terenurile în litigiu îi aparțin, fiind situate pe vechiul amplasament deținut de autorii săi. S-a arătat în acest sens că la baza emiterii titlului de proprietate al reclamantului au stat următoarele acte: cererea de reconstituire nr.757/02.03.1991 și nr.2164/01.04.1991 depuse de D. E., HCJ nr.1/1991 prin care aceasta a fost validată scriptic pentru suprafața de 8,29 ha pe anexa 1, potrivit poziției nr.186 din registrul agricol. În registrul agricol nu este însă menționat amplasamentul terenului, nici vecinătățile acestuia, fiind indicată doar suprafața și punctele toponimice, iar reclamantul nu a depus nici eventuale acte vechi de proprietate pe terenul în litigiu și nici nu a prezentat martori care să ofere relații cu privire la amplasamentul terenului. Oricum, părțile se află în situația în care fiecare are acte de proprietate pe terenul în litigiu, cu toate că adeverința pârâtului are un caracter provizoriu până la emiterea titlului de proprietate, astfel că situația terenului poate fi lămurită în cadrul unei acțiuni în revendicare ce presupune administrarea unui probatoriu complex și în urma căreia să se dea preferabilitate unuia dintre titlurile invocate de părțile litigante.
În schimb, pârâtul S. C.N. a recunoscut cu ocazia interogatoriului civil luat din oficiu faptul că din eroare a fost inclusă în adeverința sa de proprietate suprafața de 2400 mp arabil situată în tarlaua 18, . nu-i aparține întrucât provine de la autorul reclamantului și în atare situație instanța, având în vedere recunoașterea pârâtului, a apreciat ca fiind întemeiat în parte capătul de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a adeverinței de proprietate nr.3318/09.06.2008, respectiv în ceea ce privește această suprafață de teren, cât și suprafețele de teren arabil situate în parcelele 129,153.
Cu privire la capătul de cerere având ca obiect nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâtul S. N. și . SA, instanța a reținut că între cei doi a intervenit contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.775/05.02.2009 de notarul public C. P. prin care S. N. a vândut Complexului E. Turceni SA mai multe terenuri printre care și suprafața de 2400 mp situată în tarlaua 18, . de 1395 mp arabil situată în tarlaua 18, . de vânzătorul S. N. în baza adeverinței nr.3318/2008.
Instanța a apreciat că dezlegarea acestui capăt de cerere presupune analiza aplicabilității în cauză a efectelor nulității actului juridic civil, și anume a principiului anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial și a arătat că principiul de drept unanim recunoscut de practica judiciară și consacrat ca atare în doctrina de drept civil privește efectele nulității actului juridic față de terți fiind o consecință a altor două mari principii de drept civil, și anume retroactivitatea în și repunerea în situația anterioară. Prin urmare, principiul de drept potrivit căruia anularea actului inițial conduce la anularea actului subsecvent poate fi definit ca o regulă generală de drept în virtutea căreia anularea unui act inițial, primar, atrage anularea actului subsecvent următor ținând cont de legăturile existente între cele două acte juridice și acest principiul de drept nu se bucură de o consacrare legal explicită într-un text de principiu sau cu caracter general din Codul civil, dar își găsește aplicabilitatea în condițiile art.1770 C.civ.
Instanța a reținut și faptul că legislația specială aplicabilă în materie funciară a consfințit aplicabilitatea excepției de la principiul anulării actului subsecvent prin dispozițiile art. III alin.24 din Legea 169/1997, text de lege potrivit căruia în cazul unor înstrăinări succesive ale terenurilor cel care a vândut terenul pe baza titlului constatat nul este obligat să remită prețul actualizat proprietarului rămas fără teren.
În consecință, instanța a apreciat ca fiind fondat capătul de cerere având ca obiect nulitatea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâtul S. N. și . SA pentru suprafața de 2400 mp situată în tarlaua 18, .> Cu privire la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului S. N. la restituirea sumei de bani primită de la C. E. Turceni SA pentru terenurile arabile situate în tarlaua 18 . 130,instanța a avut în vedere motivarea în ceea ce privește primul capăt de cerere, așa încât s-a raportat doar la terenul în suprafață de 2400 mp, reținând că pârâtul S. C N. a recunoscut cu ocazia interogatoriului civil luat din oficiu faptul că din eroare a fost inclusă în adeverința sa de proprietate suprafața de 2400 mp arabil situată în tarlaua 18, . acord chiar cu restituirea sumei, așa cum a arătat cu ocazia interogatoriului civil luat. Prin urmare, în condițiile în care pârâtul S. I. a încasat o sumă de bani pentru un teren care nu-i aparține, este evident că și-a majorat patrimoniul în detrimentul reclamantului și instanța a apreciat ca fiind întemeiată cererea privind restituirea sumei de bani primită de pârât și reprezentând contravaloarea terenului de 2400 mp. Cât privește valoarea acestui teren, instanța a avut în vedere prețul contractului calculat în mod corespunzător, reținându-se prețul unui mp teren ca fiind de 4,03 lei rezultând în total suma de 9672 lei pentru terenul în suprafață de 2400 mp, sumă la care este îndreptățit reclamantul.
În privința cererii reconvenționale formulată de pârâtul S. C.N. și prin care acesta a solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/22.06.1998 și a actelor care au stat la baza emiterii acestuia, instanța a reținut că la baza emiterii titlului de proprietate au stat cererile de reconstituire înregistrate sub nr. 757/02.03.1991 și nr.2164/01.04.1991 depuse de D. E. și HCJ nr.1/1991 prin care aceasta a fost validată scriptic pentru suprafața de 8,29 ha pe anexa 1, potrivit poziției nr.186 din registrul agricol. Astfel, reclamantul pârât D. I. respectiv autoarea acestuia a formulat cerere de reconstituire conform art.8 alineat 3 din Legea nr.18/1991, cererea sa a fost validată în condițiile art.27 din Legea nr.18/1991 și a fost pus în posesie în condițiile art.27 și 34 din aceeași lege. Pârâtul reclamant S. C.N. era cel care, în condițiile art.1169 cod civil, trebuia să-și dovedească acțiunea, iar prin probatoriul administrat în cauză acesta nu a dovedit că terenurile în litigiu îi aparțin, fiind situate pe vechiul amplasament deținut de autorii săi. În registrul agricol nu este menționat amplasamentul terenului în privința nici uneia dintre părțile în litigiu, nici vecinătățile acestuia, fiind indicată doar suprafața și punctele toponimice. De asemenea, pârâtul reclamant S. C.N. nu a depus nici eventuale acte vechi de proprietate pe terenul în litigiu și nici nu a prezentat martori care să ofere relații cu privire la amplasamentul terenului. S-a arătat că părțile se află în situația în care fiecare are acte de proprietate pe terenul în litigiu (cu toate că adeverința pârâtului are un caracter provizoriu până la emiterea titlului de proprietate), astfel că situația terenului poate fi lămurită în cadrul unei acțiuni în revendicare ce presupune administrarea unui probatoriu complex și în urma căreia să se dea preferabilitate unuia dintre titlurile invocate de părțile litigante și în consecință instanța a apreciat cererea reconvențională ca fiind nefondată.
Cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de C. E. Turceni SA împotriva pârâtului S. C N. a notarului public C. P. din cadrul Biroului Notarului P. T. I. și a Comisiei Locale Mătăsari pentru aplicarea legii 18/1991, instanța a reținut că cererea de garanție depinde de soluționarea cererii principale și în condițiile în care cererea principală având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare încheiat între S. C N. și C. E. Turceni SA a fost admisă, consecința este respingerea cererii de chemare în garanție.
Împotriva sentinței au declarat recurs recurentul reclamant D. F.I., recurenții pârâți S. C.N. și . SA-Sucursala Divizia Minieră Tg-J., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul său recurenta pârâtă . SA - Sucursala Divizia Minieră Tg-J. a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul menținerii contractului de vânzare cumpărare încheiat cu recurentul pârât S. N. și în subsidiar modificarea sentinței, în sensul admiterii cererii de chemare în garanție și al obligării chemaților în garanție la plata de despăgubiri pentru terenurile în litigiu, arătând că aceste terenuri au fost deja excavate și nu mai există în natură. S-a arătat astfel că în mod corect instanța de fond a apreciat că recurenta pârâtă nu putea să cunoască în mod obiectiv calitatea recurentului reclamant de proprietar asupra terenului în suprafață de 2400 mp și nici nu există probe din care să rezulte reaua credință a societății miniere, însă aplicarea principiului conform căruia anularea actului inițial conduce și la anularea actului subsecvent nu este absolut, existând și excepții în care nu funcționează această regulă, tocmai pentru a se respecta principiul ocrotirii bunei credințe a subdobânditorului cu titlu oneros și principiul stabilității circuitului civil. S-a mai menționat că în situația în care terțul achizitor este de bună credință legislația specială în materie funciară a consfințit, prin art. III alin.24 din Legea nr.169/1997, faptul că în cazul înstrăinării succesive a terenurilor cel care a vândut pe baza titlului constatat nul este obligat să remită prețul actualizat proprietarului rămas fără teren. Totodată, instanța de fond pe de o parte a respins cererea de chemare în garanție, iar pe de altă parte a anulat parțial contractul de vânzare cumpărare, ignorând prevederile art.46 din Legea nr.36/1995, potrivit căreia notarul public are obligația de a desluși raporturile reale dintre părți cu privire la actul pe care vor să-l încheie și să ceară părților documentele justificative și autorizațiile necesare pentru încheierea actului, responsabilitatea privind încheierea contractului de vânzare cumpărare în baza adeverinței de proprietate aparținând în totalitate notarului public.
De asemenea, în recursul promovat recurentul pârât S. N. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea soluționării fondului cauzei, după administrarea de noi probatorii. S-a apreciat soluția instanței de fond ca fiind nelegală în ceea ce privește constatarea nulității absolute a adeverinței de proprietate și a contractului de vânzare cumpărare pentru suprafața de 2400 mp, arătând că instanța de fond trebuia să administreze toate probele utile cauzei care să demonstreze proveniența terenurilor în ceea ce privește înscrierea în CAP și să analizeze faptul că autorul D. F. apărea înscris în perioada 1959-1962 cu suprafața de 0,30 ha teren fânețe în punctul ,,Dosul Hîrcii”, iar prin titlul de proprietate eliberat în anul 1998 i-a fost reconstituită suprafața de 6355 mp, existând astfel o neconcordanță evidentă între suprafața deținută și cea reconstituită. S-a mai menționat că se impunea efectuarea unei alte expertize specialitatea topografie care să identifice în mod corect terenurile din actele de proprietate ale părților, deoarece raportul de expertiză reține suprafețe diferite față de suprafețele înscrise în actele de proprietate ale părților și totuși concluzionează că aceste suprafețe se suprapun. S-a mai arătat că și depozițiile martorilor sunt contradictorii și neconcludente și instanța de fond trebuia să administreze și pentru recurentul pârât proba testimonială, în lipsa audierii unor martori propuși de S. N., încălcându-i-se acestuia dreptul la apărare. S-a mai criticat sentința instanței de fond și în ceea ce privește soluția pronunțată pentru suprafețele de teren amplasate în tarlaua 18, parcelele 129,153 și 154 deoarece, deși se menționează inițial că este întemeiat capătul de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a adeverinței de proprietate pentru aceste terenuri, instanța se pronunță dosar pentru suprafața de 2400 mp, iar pe de altă parte s-a procedat la anularea adeverinței sale de proprietate în condițiile în care recurentul reclamant nu a contestat și hotărârea de validare și procesul verbal emise în favoarea sa pentru aceeași suprafață de teren.
În recursul promovat, recurentul reclamant D. I. a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul constatării nulității absolute a adeverinței de proprietate și a contractului de vânzare cumpărare și în ceea ce privește terenul amplasat în tarlaua 18, . mod greșit s-a reținut că reclamantul ar fi renunțat la această pretenție, ignorând aspectul că parcelele 130 și 129 au format cândva o singură parcelă întretăiată de un drum.
Totodată, recurentul reclamant a formulat întâmpinare cu privire la recursul promovat de recurentul pârât S. C N., solicitând respingerea acestui recurs cu motivarea că soluția de trimitere a cauzei spre rejudecare în vederea administrării unei noi expertize specialitatea topografie ar conduce la tergiversarea soluționării cauzei, cu atât mai mult cu cât în fața instanței de fond recurentul pârât putea solicita administrarea probei cu martori și a expertizei tehnice de specialitate, însă nu a realizat asemenea solicitări .
Prin decizia civilă nr. 3758/21.12.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ au fost admise toate recursurile, casată sentința instanței de fond și reținută cauza pentru rejudecare în fond.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că prin acțiunea civilă astfel cum a fost precizată recurentul reclamant D. F.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâții S. N. și . SA constatarea nulității absolute a adeverinței de proprietate nr.3318/9.08.2008 eliberată în favoarea lui S. N., precum și a contractului de vânzare cumpărare încheiat între acesta din urmă și . SA aceleași suprafețe de teren amplasate în tarlaua 18, parcelele 129,130, 153 și 154, iar instanța de fond a admis în parte acțiunea civilă promovată de reclamant și anume doar pentru terenul arabil situat în tarlaua 18, parcelele 129,153 și 154 în ceea ce privește adeverința de proprietate și doar pentru terenul în suprafață de 2400 mp situat în tarlaua 18 . de vânzare cumpărare autentificat sub nr.775/5.02.2009, fiind respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta . SA împotriva Notarului P. C. P. (care a încheiat contractul de vânzare cumpărare în formă autentică) și a comisiilor locală și județeană pentru aplicarea Legii 18/1991 (care au eliberat adeverința de proprietate a cărei constatare nulitate parțială s-a solicitat).
Această soluție a fost pronunțată ca urmare a probatoriului administrat în fața instanței de fond și anume a depozițiilor martorilor și expertizei tehnice specialitatea topografie, prin care s-a concluzionat de către instanță că terenurile descrise în tarlaua 18, parcelele 129,130,153 și 154 (cuprinse atât în adeverința de proprietate eliberată în favoarea lui S. N., cât și în titlul de proprietate eliberat în favoarea lui D. F.I.) se suprapun.
Tribunalul a apreciat însă că această concluzie nu se impune în mod obligatoriu din cuprinsul lucrării de specialitate întocmită de domnul expert I. D. deoarece, așa cum arată și părțile în recursurile formulate, în lucrarea de specialitate se identifică suprafețe de teren care nu corespund cu suprafețele consemnate în adeverința de proprietate și în titlul de proprietate eliberate părților, lucrarea de specialitate făcând referire la suprafața de 2400 mp amplasată în tarlaua 18 . suprafețe de 880 mp, 1395 mp și 495 mp amplasate în parcelele 153, 129 și 130, care însă nu se regăsesc în cele două acte de proprietate menționate anterior, cu atât mai mult cu cât expertul precizează în lucrarea de specialitate că terenurile amplasate în parcelele 129/3 și 3 nu au fost identificate, deoarece nu fac obiectul litigiului de față.
Sub acest aspect sunt întemeiate motivele de recurs invocate de recurentul reclamant D. F.I. și de recurentul pârât S. N. referitoare la probatoriul administrat de către instanța de fond în ceea ce privește întreaga suprafață de teren pentru care s-a solicitat constatarea nulității absolute a adeverinței de proprietate și a contractului de vânzare cumpărare, expertiza întocmită în fața instanței de fond neoferind informații suficiente pentru soluționarea corectă a tuturor capetelor de cerere în ceea ce privește suprafețele de teren cuprinse în actele de proprietate deținute de părți și contestate.
Sunt întemeiate motivele de recurs invocate de D. F.I. și în ceea ce privește soluția pronunțată cu privire la renunțarea recurentului reclamant D. F.I. la pretenții pentru terenul amplasat în tarlaua 18, . fața instanței de fond acesta din urmă nu a menționat că renunță la judecată în ceea ce privește această suprafață de teren (și anume că renunță la judecata având ca obiect constatarea nulității absolute a adeverinței de proprietate și a contractului de vânzare cumpărare), ci doar la obligarea recurentului pârât S. N. de a restitui suma obținută de la . SA prin vânzarea acestei suprafețe de teren, ceea ce reprezintă, în mod evident aspecte diferite. Reținând că recurentul reclamant a renunțat la judecată în privința acestui teren, instanța de fond nu s-a pronunțat practic pe această cerere, lăsând-o nesoluționată și făcând astfel incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 C.pr.civ.
De asemeni, deși în cauză s-a formulat de către pârâtul S. N. o cerere de chemare în garanție împotriva comisiilor pentru aplicarea Legii 18/1991, care au eliberat în anul 2008 adeverința de proprietate contestată (în condițiile în care pentru aceeași suprafață de teren fusese eliberat cu 10 ani înainte un titlu de proprietate în favoarea recurentului reclamant), precum și împotriva notarului public care a încheiat contractul de vânzare cumpărare având la bază o adeverință de proprietate, iar instanța de fond a constatat nulitatea absolută parțială pentru suprafața de 2400 mp atât a adeverinței de proprietate, dar și a contractului de vânzare cumpărare încheiat în formă autentică, s-a respins cererea de chemare în garanție cu motivarea că admiterea cererii principale având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare atrage în mod automat respingerea cererii de chemare în garanție. Această motivare reprezintă o greșită aplicare a dispozițiilor art.60 C.pr.civ.(potrivit căruia partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul în care ar cădea în pretenții cu o cerere de chemare în garanție sau în despăgubire), deoarece textul invocat anterior stabilește că admisibilitatea cererii principale atrage în principiu și admisibilitatea cererii de chemare în garanție (și nu că admiterea cererii principale atrage de plano respingerea cererii de chemare în garanție), iar instanța de fond nu a verificat dacă este întemeiată cererea de chemare în garanție formulată de . SA pentru restituirea sumei plătite cu titlu de preț pentru terenul cu privire la care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare și dacă între părțile litigiului există raporturi de natură a atrage incidența instituției chemării în garanție.
Pentru considerentele expuse anterior, tribunalul a reținut că hotărârea instanței de fond este susceptibilă de motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.7 C.pr.civ. și art.304 pct.9 C.pr.civ, fiind întemeiate toate recursurile formulate de părți și care vizează soluționarea capătului de cerere având ca obiect constarea nulității absolute a adeverinței de proprietate și a contractului de vânzare cumpărare pentru terenurile cuprinse în titlul de proprietate eliberat în favoarea recurentului reclamant D. F.I. și situat în tarlaua 18, precum și soluționarea cererii de chemare în garanție formulată de . SA, urmând ca în temeiul acestor dispoziții legale, raportat la art.312 C.pr.civ. să fie admise toate recursurile, să se caseze sentința instanței de fond și cauza să fie reținută în vederea rejudecării de către tribunal pe aceste capete de cerere. Nu se va analiza soluția instanței de fond în ceea ce privește soluționarea cererii reconvenționale formulate de S. N. și având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate eliberat în favoarea autorului D. F., deoarece recursurile părților nu au vizat acest capăt de cerere și potrivit dispozițiilor art.316 C.pr.civ. raportat la art.295 alin.1 C.pr.civ. instanța de recurs se limitează la criticile formulate de părți și nu analizează din oficiu toate aspectele tranșate de instanța de fond.
Astfel, în baza art.312 alin.4 C.pr.civ. tribunalul a dispus rejudecarea pricinii în fond la termenul din data de 18.01.2013, termen la care s-a pus în discuția părților și proba cu expertiza tehnică specialitatea topografie pentru a se identifica în mod corect terenurile descrise în titlul de proprietate eliberat în favoarea recurentului reclamant și în adeverința de proprietate și contractul de vânzare cumpărare contestate (în condițiile în care lucrarea de specialitate întocmită în primul ciclu procesual conține date contradictorii), elemente necesare pentru a se soluționa în mod corect capătul de cerere având ca obiect terenul situat în tarlaua 18 și cererea de chemare în garanție formulată de . SA-Sucursala Divizia Minieră Tg-J..
În vederea rejudecării cauzei pe fond s-a dispus efectuarea în cauză a unei expertize în specialitatea topografie care să identifice terenurile care au făcut obiectul adeverinței de proprietate nr.3318/09.06.2008 emisă în favoarea lui S. C.G., terenul din titlul de proprietate eliberat în favoarea lui D. P.I. și terenul din vânzare cumpărare autentificat sub nr.775/05.02.2009 cu menționarea eventualelor suprapuneri existente între terenurile astfel identificate, lucrarea fiind realizată de expert Căvăloi D. (filele 109-117).
De asemenea, prin adresele nr.9244/22.01.2012 și nr.5544/12.07.2013 emise de Primăria comunei Mătăsari s-a menționat că adeverința de proprietate nr.3318/09.08.2008 eliberată în favoarea lui S. C.N. a fost rectificată de către organul local prin menționarea corectă a numerelor de . a vecinătăților pentru terenurile în suprafață de 0,1395 ha din tarlaua 18 . mențiune .), precum și pentru suprafața de 0,0495 ha situată în tarlaua18 parcela 129 (fostă .) cu menționarea corectă a loturilor ca fiind în tarlaua 18 parcelele A 129/1, A 130/1, A 153/1 și A 154/1 și în tarlaua 21 parcelele A 29/3 și A 3.
De asemeni, prin cererea nr.81/23.04.2013 emisă de Biroul Notarului P. T. I. s-a dispus îndreptarea erorilor materiale din cuprinsul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.775/2009 în sensul rectificării suprafeței de 2400 mp ce a făcut obiectul acestui contract ca fiind amplasată în . vecini la apus D. F., precum și a suprafeței de 1395 mp ca fiind amplasată în . având ca vecin la apus pe D. F..
În urma emiterii acestor documente, s-a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză întocmit în cauză în vederea identificării terenului astfel cum au fost rectificate suprafețele, lucrarea fiind realizată de domnul expert C. D. și depusă la filele 138-140 din dosarul de recurs.
După cum rezultă din acest supliment la raportul de expertiză, terenul din adeverința de proprietate nr.3318/09.06.2008 eliberată în favoarea pârâtului S. C.N., astfel cum a fost rectificată de organul local, precum și terenul din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.775/05.02.2009, astfel cum a fost modificat prin încheierea de îndreptare nr.81/23.04.2013 nu se mai suprapun cu terenul din titlul de proprietate nr._/22.06.1998 eliberat în favoarea lui D. F.. În aceste condiții acțiunea civilă promovată de reclamantul D. F.I. având ca obiect constatare nulitate absolută adeverință de proprietate și contract de vânzare cumpărare sunt lipsite de temei, nefiind justificate motivele invocate de către reclamat și referitoare la faptul că reconstituirea dreptului de proprietate realizată în favoarea pârâtului S. N. și vânzarea realizată de acesta din urmă către Societatea C. E. Oltenia SA s-au realizat pentru terenurile provenite de la autorul Dorbițoiu F. și sunt lovite de nulitate absolută în temeiul articolului III din Legea 169/1997 și art.480 C.civ. Astfel, nemaiexistând suprapunere între terenurile proprietatea părților, reclamantului nu-i este afectat dreptul de proprietate născut prin eliberarea titlului de proprietate nr._/22.06.1998 și acțiunea în constatare nulitate absolută urmează să fie respinsă, organul local eliberând adeverință de proprietate pentru un alt teren decât cel provenit de la autorul D. F., iar S. N. vânzând un alt teren decât cel din titlul de proprietate nr._/22.06.1998.
Nu sunt astfel incidente dispozițiile art.III din Legea nr.169/1997 referitoare la eliberarea adeverinței de proprietate contestate în favoarea unei persoane neîndreptățite la reconstituire, deoarece atâta timp câte terenurile din cele două acte ale părților nu se suprapun, iar reclamantul D. I. nu a făcut dovada îndreptățirii sale la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul din adeverința de proprietate astfel cum a fost rectificată, acțiunea civilă promovată de către reclamant urmează să fie respinsă.
Este lipsit de relevanță faptul că în forma inițială a adeverinței de proprietate nr.3318/09.06.2008 eliberată în favoarea lui S. C.N. și a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.775/05.02.2009 înainte de a fi rectificate terenurile din aceste acte se suprapuneau parțial cu proprietatea reclamantului din titlul de proprietate nr._/ 22.06.1998 (după cum rezulta din lucrarea de specialitate întocmită de domnul expert C. D.), deoarece prin modul în care au fost rectificate aceste documente de către organele emitente (și care aveau abilitatea de a realiza asemenea rectificări) proprietatea reclamantului D. I. nu mai este afectată în nici un mod prin reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea lui S. N. și actele de dispoziție realizate de acesta din urmă asupra terenului din adeverința de proprietate, după cum nici proprietatea lui S. N. nu este afectată de eliberarea titlului de proprietate în favoarea autorului D. F...
Pentru considerentele menționate, va fi respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul D. C.I. și având ca obiect constatare nulitate absolută adeverință de proprietate și contract de vânzare cumpărare și pentru aceleiași considerente va fi respinsă și cererea reconvențională formulată de pârâtului S. N. și având ca obiect constatare nulitate absolută titlu de proprietate eliberate în favoarea autorului D. F.. Pe cale de consecință, fiind respinsă acțiunea principală promovată împotriva pârâtului S. N., în baza art.60 C.pr.civ.va fi respinsă și cererea de chemare în garanție promovată de pârâta Societatea C. E. Oltenia SA împotriva Comisiei Locale Mătăsari pentru aplicarea Legii 18/1991, Comisiei Județene Gorj pentru aplicarea Legii 18/1991 și împotriva Notarului P. C. P..
În baza art. 274 C.pr.civ. va fi admisă însă cererea formulată de reclamantul D. F. I. și având ca obiect plata cheltuielilor de judecată ocazionate în prezenta cauză și totalizând suma de 4511 lei (3611 lei în primul ciclu procesual, la care se adaugă suma de 600 lei onorariu avocat, conform chitanței de la fila 37 din dosarul de recurs și suma de 300 lei cu titlul de onorariu experți), sumă la care va fi obligată pârâta C. L. Mătăsari pentru aplicarea Legii 18/1991. Cheltuielile de judecată vor fi suportate de această pârâtă, deoarece organul local se află în culpă procesuală pentru existența litigiului de față și care a fost generat de modul defectuos în care a eliberat adeverința de proprietate nr.3318/09.06.2008 în favoarea lui S. C. N.. Astfel, după cum rezultă din lucrarea de specialitate întocmită de domnul expert C. D., terenul din titlul de proprietate eliberat în favoarea lui D. F.I. se suprapunea parțial peste terenurile din adeverința de proprietate eliberată 10 ani mai târziu pârâtului S. N.. Acest aspect a generat promovarea acțiunii civile de față de către reclamantul D. F.I. pentru a-și proteja drepturile decurgând din titlul de proprietate nr._/22.06.1998 și numai acțiunea ulterioară a organului local, care și-a remediat propria greșeală în ceea ce privește terenurile reconstituite în favoarea lui S. N. (prin modificarea adeverinței de proprietate) a lăsat fără obiect acțiunea civilă de față. Practic, fără această rectificare acțiunea reclamantului era întemeiată și intervenția ulterioară a organului local nu o lipsește de culpa procesuală în litigiul de față, pentru că în situația în care ar fi eliberat de la început adeverința de proprietate în mod corect în forma rectificată litigiul de față nu ar mai fi existat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul D. F.I., domiciliat în comuna Cîlnic, . împotriva pârâților S. C.N., domiciliat în Mătăsari, județul Gorj, . SA – Sucursala Divizia Minieră Tg-J., cu sediul în Tg-J., ..1-15, județul Gorj, D. N., domiciliat în ., S. D., domiciliată în Tg-J., ., ., ., domiciliat în comuna Văgiulești, ., D. N., domiciliat în Petroșani, ., ., ., V. M., domiciliată în comuna Cîlnic ., D. C., domiciliat în comuna Mătăsari, ., D. G., domiciliat în comuna Ciuperceni, . Gorj și C. L. Mătăsari pentru aplicarea Legii 18/1991 și C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii 18/1991 și în contradictoriu cu chematul în garanție N. P. C. P. din C. Biroului Notarului P. T. I., cu sediul în Tg-J., județul Gorj.
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâtul S. C.N. împotriva reclamantului D. F.I..
Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Societatea C. E. Oltenia SA împotriva Comisiei Locale Mătăsari pentru aplicarea Legii 18/1991, Comisiei Județene Gorj pentru aplicarea Legii 18/1991 și împotriva Notarului P. C. P..
Obligă pârâta C. L. Mătăsari pentru aplicarea legii nr.18/1991 la plata sumei de 4511 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 septembrie 2013, la Tribunalul Gorj.
Președinte, V. B. | Judecător, D. F. T. | Judecător, N. B. |
Red. N.B./ Tehnored. L.P.
ex.2/ 24 Septembrie 2013
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 1475/2013. Tribunalul GORJ | Acţiune în constatare. Decizia nr. 775/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
