Fond funciar. Decizia nr. 287/2013. Tribunalul GORJ

Tribunalul GORJ - Sentințe și decizii civile / 2013

Decizia nr. 287/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 19-06-2013 în dosarul nr. 2241/267/2010*

Dosar nr._

Cod operator: 2443

ROMÂNIA

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 287/2013

Ședința publică de la 19 Iunie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. F. T.

Judecător V. G.

Grefier C. B.

Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de apelanta reclamantă B. T. E. și apelanta intervenientă B. V. împotriva sentinței civile nr. 388 din data de 26.02.2013 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat apelantul reclamant B. T.E. asistat de avocat M. P., lipsă fiind apelanta intervenientă B. V. reprezentată prin avocat L. M. și intimatele C. L. Bengești Ciocadia pentru aplicarea Legii nr.18/1991, C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii nr.18/1991, P. comunei Bengești Ciocadia și C. L. al comunei Bengești Ciocadia.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care văzând că apelurile sunt în stare de judecată, nemaifiind alte cereri, s-a acordat cuvântul.

Avocat M. P., pentru apelantul reclamant B. T.E. a criticat sentința ca fiind nelegală și a solicitat admiterea apelului și în baza dispozițiilor art. 296 c.pr.civ., schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și anularea procesului verbal din 16.09.1958 întocmit de executorii din cadrul Biroului de Executări Penale de pe lângă fostul Tribunal Popular Novaci, prin care s-a identificat și s-a dispus confiscarea averii lui T. B., tatăl apelantului reclamant B. T E., cu motivarea că terenul nu a fost în proprietatea lui B. T., ci a bunicilor acestuia, A. B. și Agripina B. .

S-a mai susținut că tatăl apelantului nu avut decât un drept de folosință transmis de părinții săi cu privire la teren, pe care și-a construit o casă pe roșu, astfel că în mod greșit prin procesul verbal din 16.09.1958 executorii din cadrul Biroului de Executări Penale de pe lângă fostul Tribunal Popular Novaci au identificat terenul ca fiind proprietatea lui T. B..

Au fost invocate dispozițiile art. 948 Cod civil, art. 961 Cod civil, 966 și 968 Cod civil, cauză de nulitate absolută fiind încălcarea regulilor privind capacitatea juridică a executorilor din cadrul Biroului de Executări Penale de pe lângă fostul Tribunal Popular Novaci, eroarea, nevalabilitatea obiectului actului juridic, cauza ilicită și falsă.

Avocat L. M. pentru apelanta B. V. a criticat sentința primei instanțe ca fiind nelegală, susținându-se că în mod greșit s-a reținut lipsa de interes a intervenientei B. V..

Cu privire la apelul declarat de B. T E., a solicitat respingerea acestuia ca nefondat .

Avocat M. P. cu privire la apelul declarat de intervenientă, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, arătând că apelanta prin contractul de vânzare-cumpărare și factura fiscală_/26 mai 2005 nu a cumpărat de la Cooperativa de Consum Alimpești decât spațiul comercial, nu și terenul, care este proprietatea apelantului reclamant.

Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către apelantul reclamant și apelanta intervenientă.

TRIBUNALUL

Asupra apelurilor de față.

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Novaci sub nr._, reclamantul B. T. E. a solicitat să se constate, în contradictoriu cu primarul comunei Bengești Ciocadia și C. L. de Fond Funciar că sunt îndreptățiți la reconstituirea proprietății (prin moștenire) a suprafețelor de 287,5 m.p. și respectiv 887 m.p. situate în comuna Bengești Ciocadia, ., identificate în schița anexată. S-a solicitat, totodată, obligarea Comisiei Locale de Fond Funciar să emită hotărâre prin care să se dispună reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr.247/2005 și să întocmească documentația pentru eliberarea titlului de proprietate.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că primarul și C. L. invocă faptul că prin sentința penală nr.5753 din 19.08.1958 B. T. (tatăl lui B. T.E. și respectiv fratele lui Căprici (fostă B. Agripina) a fost condamnat la 13 ani închisoare și confiscarea averii, iar prin procesul - verbal al Biroului de Executări Penale din 16 septembrie 1958 s-a dispus confiscarea casei și terenului aferent în suprafață de 1170 m.p. (adică exact terenul în litigiu).

În ce privește suprafața de teren, a menționat reclamantul că procesul - verbal al Biroului de executări penale de confiscare este lovit de nulitate absolută fiindcă terenul nu a aparținut lui Blcescu T. niciodată decât în folosință, atât timp cât adevăratul proprietar B. Agripina trăia (mama lui B. T. și a lui Căprici Agripina și respectiv bunica lui B. T. E.).

Totodată, a arătat reclamantul că este adevărat că proprietara B. Agripina, nu a mai solicitat acest teren pentru că imediat în anii 1960 a venit colectivizarea astfel că până la data decesului ei și ulterior terenul a fost în C.A.P.

Că în această situație, atât petentul ca și Căprici (fostă B.) Agripina sora lui B. T., sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate ca moștenitori ai bunicii lor B. Agripina care nu a pierdut niciodată proprietatea acestui teren decât prin efectul cooperativizării (și nu al confiscării prin hotărârea din 1958) fiindcă nu se poate confisca de la un cetățean un teren pe care îl avea doar în posesie și nu în proprietate.

S-a precizat încă odată faptul că, dacă B. T. a construit o casă pe terenul care aparținea în drept și în fapt mamei sale B. Agripina, nu poate duce în nici un mod la concluzia că acesta a devenit și proprietar al terenului în cauză atât timp cât nu a intervenit nici un fel de transmitere a proprietății de la părinți la fiul lor B. T. și că în acest context, practic procesul verbal de confiscare din 1958 este lovit de nulitate absolută fiindcă s-a confiscat un teren care nu aparținea condamnatului ci unei alte persoane.

La data de 24.11.2009, reclamantul prin apărător, a depus la dosar o completare la acțiune (o precizare punctuală) la acțiunea introdusă inițial prin care solicită constatarea nulității absolute a procesului verbal al Biroului de executări penale din 16 septembrie 1958 prin care s-a dispus confiscarea suprafeței de 1170 m.p. de teren de la B. T..

Prin serviciul registratură al acestei instanțe, s-a depus la dosar la data de 10.12.2009 o cerere de intervenție formulată de numitul B. V., procurator pentru fiica sa B. V. iar la data de 06.01. 2010 a depus la dosar note scrise la care se află anexate, în xerocopie, înscrisuri.

Prin încheierea de ședință din 12 ianuarie 2010, în conformitate cu dispozițiile art.52 C.proc.civ. s-a admis în principiu cererea de intervenție formulată de numitul B. V..

Prin sentința civilă nr. 817 din data de 31.05.2010 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea formulată de petentul B. T. E. în contradictoriu cu intimatele C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar Bengești-Ciocadia, C. Județeană de Aplicare a Legii Fondului Funciar Gorj și cu pârâtul P. C. Bengești-Ciocdaia și cererea de intervenție formulată de intervenientul.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, recurentul reclamant B. T. E. și recurenta intervenientă B. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, iar prin decizia nr. 2451/22.10.2010, Tribunalul Gorj a admis recursul reclamantului, a casat sentința civilă și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. A fost respins recursul intervenientei B. V..

S-a reținut că instanța de judecată trebuia să stabilească dacă reclamantul prin acțiunea formulată a avut în vedere faptul că până în prezent C. L. de Fond Funciar Bengești Ciocadia nu a soluționat cererea respectivă, caz în care instanța de judecată era obligată să verifice modalitatea de soluționare a acestei cereri de către C. locală de Fond Funciar, întrucât numai în raport de modul de soluționare al cereri respective reclamantul poate ulterior să parcurgă procedura specială a legilor fondului funciar.

Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, respectiv nulitatea absolută a procesului verbal din 16.09.1958 tribunalul a reținut de asemenea că instanța nu a dat dovadă de rol activ și nu a determinat cadrul procesual întrucât în raport de obiectul cererii Comisiile Locale de Fond Funciar nu aveau calitate procesuală pasivă în raport de acest capăt de cerere.

În aceste condiții instanța avea obligația de a cere lămuriri și precizări cu privire la părțile cu care reclamantul înțelege să se judece în raport de capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a procesului verbal încheiat de Biroul Executări Penale în 16.09.1958 și să pună în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive al comisiilor locale de fond funciar.

De asemenea, cele două cereri se impuneau a fi soluționate separat având în vedere temeiurile juridice diferite, calitatea procesuală pasivă diferită și în raport de motivele invocate se impunea a se verifica dacă suprafața de teren confiscată, menționată în procesul verbal - contestat aparținea la data confiscării autorului reclamantului B. T. sau, părinților acestuia și mamei acestuia B. Agripina așa cum a susținut reclamantul.

Totodată se impunea a se verifica dacă sentința civilă nr. 285/1969 a Judecătoriei Tg-Cărbunești a rămas definitivă și irevocabilă și dacă suprafața de teren pentru care s-a dispus scoaterea de sub sechestru prin sentința menționată este una și aceeași cu suprafața din litigiu.

Față de considerentele expuse, cu prilejul rejudecării, s-a dat indicația ca instanța de fond să determine clar care este obiectul și temeiul juridic al cererii deduse judecății și în aceste condiții va solicita lămuriri și precizări reclamantului, respectând regula dezbaterilor contradictorii pentru a stabili obiectul cererii și temeiul juridic al acesteia, urmând a soluționa cererea în raport de cadrul procesual fixat de reclamant .

De asemenea, s-a dat indicația de a se pune în discuția părților disjungerea cererii privind nulitatea absolută a procesului verbal din 16.09.1958 având în vedere temeiurile juridice diferite, calitatea procesuală pasivă diferită și în raport de cadrul procesual fixat de reclamant cu privire la acest capăt de cerere sub aspectul părților cu care dorește să se judece, se va verifica calitatea procesuală a pasivă a părții cu care dorește să se judece în contradictoriu iar în raport de motivele invocate se va verifica dacă suprafața de teren confiscată, menționată în procesul verbal - contestat aparținea la data confiscării autorului reclamantului B. T. sau părinților acestuia și mamei acestuia B. Agripina așa cum a susținut reclamantul.

Totodată se va verifica dacă sentința civilă nr. 285/1969 a Judecătoriei Tg-Cărbunești a rămas definitivă și irevocabilă și dacă suprafața de teren pentru care s-a dispus scoaterea de sub sechestru prin sentința menționată este una și aceeași cu suprafața din litigiu și în raport de toate aceste aspecte se va pronunța asupra nulității absolute a procesului-verbal din 16.09.1958.

Referitor la recursul intervenientei B. V. tribunalul a reținut că acesta este nefondat.

În acest sens, s-a constatat că recurenta intervenientă a formulat cererea de intervenție motivat de faptul că pe terenul în litigiu se află un spațiu comercial care a fost achiziționat de către aceasta în baza facturii fiscale_/26.05.2000 de la Cooperativa de Consum Alimpești, așadar intervenienta nu justifică nici un interes cu privire la terenul în litigiu, fiind doar proprietara construcției aflate pe acest teren, astfel că în mod corect instanța de fond a respins cererea de intervenție formulată de aceasta

În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr._, la data de 16.11.2010.

În rejudecare după casare, intervenienta B. V. a precizat cererea de intervenție menționând că intervenienta, fiica lui B. V., în prezent plecată din țară, justifică interes în promovarea cererii de intervenție, întrucât a cumpărat magazinul propriu construit pe acest teren, dat de Primăria Bengești-Ciocadia fostului UJCOOP, iar după cumpărare i s-a comunicat că terenul poate fi concesionat de la Primărie.

Intervenienta arată că procesul penal pentru teren s-a soluționat la cererea sa și a altui cetățean în dosarul_ ,împotriva primarului și secretarului Primăriei . au eliberat două dispoziții de restituire a aceluiași teren, numitului B. E., fiul moștenitor al lui B. T., terenul fiind confiscat pentru delapidare, fiind trecut în proprietatea statului în anul l958.

Prin precizarea la acțiune depusă în ședința publică din 2 martie 2011, reclamantul B. T. E. a solicitat disjungerea dosarului privind constatarea nulității absolute a Procesului-verbal din16 septembrie l958, de dosarul privind obligație de a face întemeiată pe prevederile legii fondului funciar și întocmirea a două dosare separate, cu obiect și părți distincte.

Avându-se în vedere precizările intervenientei prin cererea de intervenție, se constată că tehnic juridic disjungerea nu poate fi efectuată, neputându-se divide cererea de intervenție formulată în cauză, în două dosare separate.

S-a respins cererea de intervenție formulată de intervenientul B. V..

Împotriva sentinței au declarat recurs recurentul-petent B. T. E. și de recurenta-intervenientă B. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie ,iar prin decizia civilă nr. 2019/21.09.2011, Tribunalul Gorj a admis recursurile, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare.

Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că potrivit deciziei de casare nr. 2451/2 oct. 2010 instanța de fond trebuia să determine în mod clar obiectul și temeiul juridic al cererilor sub toate aspectele, să solicite lămuriri și precizări reclamantului și intervenientei, urmând să soluționeze cererea în cadrul procesual fixat de reclamant.

De asemenea, trebuia să pună în discuție disjungerea cererii privind nulitatea absolută a procesului verbal din 16.09.1958, tocmai având în vedere temeiurile juridice diferite, calitatea procesuală pasivă diferită a părților și în raport de cadrul procesual fixat de reclamant cu privire la acest capăt de cerere, sub aspectul părților cu care dorește să se judece, se va verifica calitatea procesuală pasivă a părții cu care reclamantul înțelege să se judece, se va identifica suprafața de teren confiscată prin procesul verbal din 16.09.1958, va trebui spusă în discuție s. civ. 185/1969 a Judecătoriei Tg .Cărbunești, verificându-se dacă aceasta a rămas definitivă și irevocabilă și dacă suprafața de teren pentru care s-a dispus scoaterea de sub sechestru este una și aceeași cu suprafața de teren în litigiu .

Analizând sub acest aspect sentința recurată, se reține că instanța de fond nu a făcut nici o verificare, a admis în parte cererea, a obligat comisia locală să se pronunțe asupra cererii de reconstituire formulată de petent prin cererea înregistrată sub nr. 3696/26 oct. 2005 și a fost respinsă cererea de intervenție formulată de B. V., deși cererea de intervenție trebuia analizată în raport de interv. B. V., B. V. fiind numai procuratorul acesteia .

În rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Novaci la data de 13.10.2011, sub numărul_ .

La termenul de judecată din 17 ianuarie 2012, în temeiul art.165 C.p.civ., având în vedere că a fost învestită cu două capete principale de cerere, prima privind nulitatea absolută a procesului verbal de confiscare din 1958 și o altă cerere având ca obiect obligația de a face, instanța a dispus disjungerea acesteia din urmă, pentru care s-a format dosarul nr._, cu termen de judecată la 14 Februarie 2012, pe rolul aceluiași complet de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 99 alin. 4 din regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 387/2005.

La același termen, s-a dispus în temeiul art. 155¹ C.p.civ. suspendarea judecății cererii privind nulitatea absolută a procesului verbal din 1958, pentru neîndeplinirea de către reclamant a obligației de a indica motivele de nulitate și temeiul juridic.

Cauza a fost repusă pe rol prin cererea formulată de reclamant la data de 17 ianuarie 2013, prin care acesta a arătat că acțiunea se întemeiază pe prevederile art. 948, 961 și 966 C.civ., coroborat cu art. 461 alin. 3 C.pr.civ., invocând motive de eroare, cauză falsă sau nelicită la încheierea actului a cărui nulitate o solicită.

În motivele expuse, s-a arătat în esență că ulterior hotărârii de condamnare s-a mai pronunțat o sentință civiă prin care unica și mătușa reclamantului au scos de sub sechestru o casă de locuit și terenul în suprafață de 1170 mp care nu erau ale lui B. T. dar care nu se referă la suprafața de teren în litigiu de 1193 mp și care a fost aferentă construcției ridicate de B. T..

S-a mai susținut că executorul penal a dispus confiscarea casei proprietatea lui B. T. dar absolut nelegal a dispus confiscarea terenului aferent casei, care nu era proprietatea acestuia.

Prin încheierea de ședință din 19.02.2013, instanța a pus în discuție excepția lipsei de interes a intervenientei, pe care a admis-o, precum și calitatea procesuală pasivă a pârâților chemați în judecată și excepția tardivității formulării acțiunii, față de temeiurile invocate –contestația la executare.

Prin sentința civilă nr. 388 din data de 26.02.2013 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._, s-a respins excepția tardivității formulării acțiunii precizate.

A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. L. de Fond Funciar Bengești Ciocadia, C. Județeană de Fond Funciar Gorj și C. L. al comunei Bengești-Ciocadia.

S-a respins acțiunea precizată formulată de reclamantul B. T. E., cu domiciliul în com. Bengești-Ciocadia, ., în contradictoriu cu P. comunei Bengești-Ciocadia în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale.

Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că prin cererea cu care instanța a rămas învestită, așa cum a fost precizată la data de 17.01.2013, reclamantul solicită constatarea nulității procesului verbal de confiscare din 16.09.1958 (fila 31 fond), întrucât terenul ce a făcut obiectul acestuia nu era proprietatea celui condamnat penal (conform Deciziunii penale nr. 5753/19.08.1958 pronunțată în dosarul nr._/958 al Tribunalului Regional C. Colegiul I – filele 29, 30 fond), acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 948, 961 și 966 C.civ., coroborat cu art. 461 alin. 3 C.pr.civ.

În ceea ce privește acest din urmă temei, după modul cum a fost reprodus în cererea precizatoare (fila 64), rezultă că privește contestația la executare în materie procesual penală, pentru care se prevede că această contestație împotriva actelor de executare privind confiscarea averii se soluționează de instanța civilă, potrivit legii civile.

Că, în ceea ce privește actele de executare a dispozițiilor din hotărârea penală cu privire la confiscarea averii inculpatului, legea procesual penală face trimitere la legea civilă, instanța punând în discuție excepția tardivității.

Întrucât reclamantul, prin apărător, a învederat că a înțeles să invoce motivele de nulitate absolută ale actului juridic civil, aplicabile și procesului verbal de confiscare a averii, ce pot fi invocate oricând, instanța a respins această excepție.

În ceea ce privește cadrul procesual sub aspectul calității procesuale pasive a pârâților chemați în judecată, s-a reținut că terenurile ce au făcut obiectul procesului verbal de confiscare au intrat în domeniul public al comunei, calitate procesuală având astfel unitatea administrativ-teritorială, reprezentată prin primar, față de ceilalți pârâți urmând a se admite excepția invocată.

Pe fond, s-a reținut că, prin procesul verbal de confiscare din anul 1958, după identificarea făcută de către executorii din cadrul Biroului Executări Penale al Tribunalului Popular al Raionului Novaci în funcție de evidențele Sfatului Popular al C. Ciocadia, s-a declarat confiscată averea condamnatului B. T. se compunea din o suprafață de 1170 mp, pe care se afla o casă cu 2 camere din lemn, acoperită cu șiță veche, consemnându-se totodată că s-a luat legătura cu soția condamnatului care a declarat că averea confiscată nu aparține acestuia ci mamei și surorii iar altă avere nu mai are.

Prin sentința civilă nr. 285/21.02.1969 pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești în dosarul nr. 3194/1968 (fila 105 fond), s-a admis acțiunea reclamantelor B. Agripina și Căprici Agripina (mama și sora condamnatului), în contradictoriu cu B. T. și C. Popular, dispunându-se scoaterea de sub sechestru și confiscare a casei bătrânești compusă din 2 camere și acoperită cu șindrilă și a suprafeței de 1170 mp pe care se află această casă, în considerente reținându-se că organele de executare au inclus în procesele verbale și au declarat confiscate 2 case și bucățile de teren respective pe care se află casele, respectiv o casă la roșu proprietatea condamnatului B. T., împreună cu suprafața de 1193 mp, pe care se află aceasta, și o casă bătrânească cu 2 camere, împreună cu siliștea de 1170 mp, acestea din urmă revenind însă în urma unui partaj voluntar numitei B. Agripina.

S-a reținut că pentru imobilele casă și teren ce din eroare fuseseră supuse confiscării s-a dispus înlăturarea acestei măsuri prin hotărârea civilă pronunțată în anul 1969, pentru restul imobilelor (casă la roșu și terenul de 1193 mp) actul de executare întocmit fiind valabil, neexistând niciun motiv de nulitate acestuia, cum neîntemeiat s-a susținut de reclamant, neexistând eroare asupra obiectului actului, reprezentat de suprafața de 1193 mp și casa la roșu, iar cauza actului există și este licită, urmărindu-se prin actul atacat aplicarea măsurii confiscării totale a averii, dispusă prin decizia penală din 1958.

Împotriva sentinței au declarat apel apelantul reclamant B. T.E. și apelanta intervenientă B. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Apelantul reclamant B. T.E. a solicitat schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și anularea procesului verbal din 16.09.1958 întocmit de executorii din cadrul Biroului de Executări Penale de pe lângă fostul Tribunal Popular Novaci, prin care s-a identificat și s-a dispus confiscarea averii lui T. B., tatăl apelantului reclamant B. T E., cu motivarea că terenul nu a fost în proprietatea lui B. T., ci a bunicilor acestuia, A. B. și Agripina B. .

S-a mai susținut în motivele de apel că tatăl apelantului nu avut decât un drept de folosință transmis de părinții săi cu privire la teren, pe care și-a construit o casă pe roșu, astfel că în mod greșit prin procesul verbal din 16.09.1958 executorii din cadrul Biroului de Executări Penale de pe lângă fostul Tribunal Popular Novaci au identificat terenul ca fiind proprietatea lui T. B..

Apelanta intervenientă B. V. a criticat sentința primei instanțe ca fiind nelegală, susținându-se că în mod greșit s-a reținut lipsa de interes a intervenientei B. V..

Tribunalul, analizând motivele formulate de apelantul reclamant B. T E., prin care a criticat sentința civilă 388/26.02.2013 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosar nr._, reține că apelul este nefondat, urmând să fie respins, cu următoarea motivare ;

Cu privire la starea de fapt, tribunalul reține următoarele ;

Inițial prin cererea înregistrată sub nr._ la Judecătoria Novaci reclamantul B. T. E. a solicitat să se constate, în contradictoriu cu primarul comunei Bengești Ciocadia și C. L. de Fond Funciar că este îndreptățit la reconstituirea proprietății (prin moștenire) a suprafețelor de 287,5 m.p. și respectiv 887 m.p. situate în ., identificate în schița anexată. S-a solicitat, totodată, obligarea Comisiei Locale de Fond Funciar să emită hotărâre prin care să se dispună reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr.247/2005 și să întocmească documentația pentru eliberarea titlului de proprietate.

În fapt s-a susținut că, C. L. de Fond Funciar Bengești Ciocadia și primarul în calitate de președinte al comisiei locale au invocat că prin sentința penală nr. 5753/19 august 1958 B. T., tatăl reclamantului și respectiv fratele lui Căprici ( fostă B. Agripina) a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare la 8 ani închisoare corecțională, obligat la plata sumei de 33.146,60 lei cu titlu de despăgubiri civile și s-a dispus confiscarea totală a averii .

S-a mai susținut de asemenea că în ceea ce privește confiscarea averii, aceasta a fost adusă la îndeplinire prin procesul verbal din 16.09.1958 (filele 29-31 dosar nr._ ), întocmit de Alionescu I. și I. P., executori în cadrul Biroului de Executări Penale de pe lângă fostul Tribunal Popular Novaci, proces verbal prin care s-a dispus atât confiscarea casei pe roșu construită de B. T. cât și a terenului aferent în suprafață de 1170 mp.( terenul din litigiu).

În ceea ce privește suprafața de 1170 mp, reținută prin procesul verbal din 16.09.1958 s-a susținut că acesta este lovit de nulitate absolută, deoarece terenul nu a aparținut lui B. T. decât în folosință, adevăratul proprietar fiind B. Agripina, mama lui B. T., care trăia și a lui Căprici Agripina, care este bunica lui B. T E..

Tot prin această cerere s-a mai susținut că B. Agripina nu a solicitat acest etern,pentru că imediat în anul 1960 a intervenit colectivizarea, terenul fiind preluat de CAP, astfel că B. T E., cât și Căprici Agripina, sora lui B. T. sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate ca moștenitori ai acesteia, care nu a pierdut niciodată proprietatea decât prin efectul colectivizării și nu al confiscării prin hotărârea din 1958.

Pe acest teren B. T. autorul reclamantului a construit o casă, însă el nu a devenit niciodată proprietar al terenului, astfel că în ceea ce privește terenul de 1170 mp, acesta nu putea face obiectul confiscării dispusă prin sentința penală 5753/19 august 1958 și adusă la îndeplinire prin procesul verbal din 16.09.1958, pe cale de consecință solicitându-se și constatarea nulității absolute a procesului verbal.

În cauză în acest prim ciclu procesual, B. V. în calitate de procurator al intervenientei B. V. a formulat cerere de intervenție, prin care a susținut că pe terenul în litigiu Cooperativa de Consum Alimpești a construit un magazin, ( filele 76-78) ce a fost înstrăinat către intervenientă, potrivit facturii fiscale_/26 mai 2000,astfel că intervenienta a devenit proprietara magazinului .

S-a mai susținut prin cererea de intervenție că terenul ce face obiectul procesului verbal din 16.09.1958 a fost confiscat de către stat pentru aducerea la îndeplinire a sentinței penale nr. 5753/19 august 1958.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs recurentul reclamant B. T. E. și recurenta intervenientă B. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, iar prin decizia nr. 2451/22.10.2010, Tribunalul Gorj a admis recursul reclamantului, a casat sentința civilă și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. A fost respins recursul intervenientei B. V..

Prin decizia de casare s-au dat îndrumări instanței de fond ca să determine clar care este obiectul și temeiul juridic al cererii deduse judecății și în aceste condiții va solicita lămuriri și precizări reclamantului, respectând regula dezbaterilor contradictorii pentru a stabili obiectul cererii și temeiul juridic al acesteia, urmând a soluționa cererea în raport de cadrul procesual fixat de reclamant .

De asemenea, s-a dat indicația de a se pune în discuția părților disjungerea capătuuli de cerere privind nulitatea absolută a procesului verbal din 16.09.1958 având în vedere temeiurile juridice diferite, calitatea procesuală pasivă diferită și în raport de cadrul procesual fixat de reclamant cu privire la acest capăt de cerere sub aspectul părților cu care dorește să se judece, se va verifica calitatea procesuală a pasivă a părții, în contradictoriu iar în raport de motivele invocate, să se verifice dacă suprafața de teren confiscată, menționată în procesul verbal - contestat aparținea la data confiscării autorului reclamantului B. T., sau părinților acestuia și mamei acestuia B. Agripina, așa cum a susținut reclamantul.

Totodată să se verifice dacă sentința civilă nr. 285/1969 a Judecătoriei Tg-Cărbunești a rămas definitivă și irevocabilă și dacă suprafața de teren pentru care s-a dispus scoaterea de sub sechestru prin sentința menționată este una și aceeași cu suprafața din litigiu și în raport de toate aceste aspecte să se pronunțe asupra nulității absolute a procesului-verbal din 16.09.1958.

În ceea ce privește recursul formulat de interv. B. V., acesta a fost respins ca nefondat, reținându-se că aceasta nu justifică interes cu privire la terenul în litigiu, ea fiind doar proprietara construcției aflată pe teren, sub acest aspect sentința civilă 817/31 mai 2010 intră în puterea autorității de lucru judecat cu privire la intervenientă.

Prin sentința civilă nr. 656/20.04.2011 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ a fost admisă în parte cu precizările ulterioare, acțiunea reclamantului B. T. E. domiciliat în com Bengești-Ciocadia ., împotriva intimaților P. comunei Bengești-Ciocadia, jud .Gorj, C. locală de fond funciar Bengești-Ciocadia, cu sediul în . Gorj și C. județeană Gorj privind stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și obligată C. locală de fond funciar Bengești-Ciocadia să se pronunțe asupra cererii de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată sub nr.3696 din 26 octombrie 2005, cerere formulată în baza prevederilor Legii 247 /2005, iar cu privire la al doilea capăt de acțiune care privește constatarea nulității procesului verbal din 1958, acesta a fost respins, întrucât petiționarul nu a făcut nici o dovadă că terenul aparține domeniului public sau privat, iar pe de altă parte prin s.p. 468/2007 rămasă definitivă prin dec. pen. 73 A/23.04.2008 a reținut instanța că B. T. nu era beneficiarul prevederilor Legii 10/2001, întrucât a fost condamnat pentru infracțiunea de delapidare și nu pentru o infracțiune politică, prin rechizitoriul din 21.03.2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Novaci fiind trimiși în judecată G. V. și B. G., pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice, pedepsită de art. 248 C.pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, pedepsită de art. 246 C.pen., fals intelectul și uz de fals prevăzut de art. 291 C.-pen. ( filele 37-39 dosar_ ).

Sub acest aspect reține tribunalul că prin sentința penală 468/5 dec. 2007, astfel cum a fost modificată prin decizia 73/A/2008 cu privire la dispozițiile de restituire în baza Legii 10/2001 cu nr. 420/10 oct. 2005, prin care s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 887 mp în satul Ciocadia cu vecini al N- DNM 67 C Novaci, la S –HC 1245-Pârâul U., la E-. cultural Ciocadia având o lățime de 5 m și în continuate dispensar uman, la V-Pachiu D. și B. T E. și nr. 1114/22 dec. 2004, prin care s-a restituit în natură terenul intravilan de 287,5 mp situat în . vecini la N- DN 67 C Novaci, S-HC 1245-pârâul U., la E-Federalcoop, la V- B. V. și B. E. au fost anulate, sub acest aspect sentința penală rămânând definitivă prin decizia 73 A/2008.

S-a respins cererea de intervenție formulată de intervenientul B. V..

Din considerentele deciziei de casare nr. 2019/21.09.2011, pronunțată de Tribunalul Gorj se reține că instanța de fond nu a făcut nici o verificare cu privire la cererea de reconstituire formulată în baza Legii 247/2005, a admis în parte cererea și a obligat comisia locală să se pronunțe asupra cererii nr. 3696/2005, cererea de intervenție trebuia analizată în raport de B. V., instanța pronunțându-se numai cu privire la B. V. acre este procuratorul acesteia, prin acțiunea formulată de reclamant în primul ciclu procesual la 16.09.2009 instanța a fost învestită cu două capete de cerere: primul se referă la obligarea comisiei locale de fond funciar să soluționeze cererea de reconstituire 3696/2005 cu privire la eternul în litigiu, iar al doilea capăt de cerere se referă la constatarea nulității absolute a procesului verbal de confiscare din 16.09.1958.

Tribunalul a reținut că nu s-a stabilit cadrul procesul pentru fiecare dintre capetele de cerere. Astfel, pentru primul capăt de cerere care are ca obiect obligarea comisiei locale de fond funciar să soluționeze cererea de reconstituire 3696/2005, calitate procesuală pasivă are C. L. de fond funciar și primarul comunei, iar pentru constatarea nulității absolute a procesului verbal de confiscare din 16.09.1958, calitatea procesuală pasivă trebuie discutată și stabilită cu ocazia rejudecării cauzei.

După această nouă casare, cauza a fost înregistrară sub_ la Judecătoria Novaci, iar la 17.01.2013 ( fila 64 dosar fond ) apelantul reclamant B. T.E. a precizat obiectul cererii de chemare în judecată în sensul că a învestit instanța numai cu soluționarea capătului de cerere care se referă la constatarea nulității absolute a procesului verbal de confiscare din 16.09.1958.

A precizat că într-adevăr prin sentința penală 5753/19 august 1958 pronunțată de Tribunalul Regional C. ca urmare a introducerii recursurilor formulate de I.R.A.C. Recolta C. și de inculpații T. G., B. T., A. I. și M. I., împotriva sentinței penale 518/22 iul.1958 pronunțată de Tribunalul Popular Novaci s-a admis recursul declarat de I.R.A.C. Recolta C., s-au majorat pedepsele aplicate inculpaților la 13 ani muncă silnică și s-a dispus confiscarea totală a averii inculpaților, menținându-se obligarea la despăgubiri către partea civilă ( fila 29 dosar ), iar prin procesul verbal din 16.09.1958 executori în cadrul Biroului de Executări Penale de pe lângă fostul Tribunal Popular Novaci au adus la îndeplinire în privința confiscării averii decizia penală 5753/19 august 1958 pronunțată de Tribunalul Regional C..

Analizând acțiunea reclamantului, astfel cum a fost precizată la 17.01.2013, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de confiscare din 16.09.1958 executorii din cadrul Biroului de Executări Penale de pe lângă fostul Tribunal Popular Novaci au declarat confiscată averea lui T. B., tatăl apelantului reclamant, respectiv o parcelă de teren de 1170 mp pe care se aflau construită o casă pe roșu, acoperită cu șiță veche, din cuprinsul procesului verbal reținându-se că cei doi executori judecătorești au luat legătura și cu B. E., soția lui T. B., respectiv mama apelantului, care a adus la cunoștința executorilor că averea nu aparține condamnatului, ci mamei și surorii condamnatului, iar altă avere nu mai există (fila 31 dosar fond ) .

Este de reținut însă, cum corect a reținut și prima instanță, că prin sentința civilă nr. 285/21.02.1969 pronunțată de Judecătoria Tg. Cărbunești în dosarul nr. 3194/1968 (fila 105 fond), s-a admis acțiunea reclamantelor B. Agripina și Căprici Agripina (mama și sora condamnatului), în contradictoriu cu B. T. și C. Popular, dispunându-se scoaterea de sub sechestru și confiscare a casei bătrânești compusă din 2 camere și acoperită cu șindrilă și a suprafeței de 1170 mp pe care se află această casă, fiind atribuite moștenitoarei Căprici Agripina, care este sora lui B. T..

Examinând conținutul acestei sentințe, tribunalul reține că prin acțiunea civilă pentru partaj introdusă de B. Agripina și Căprici Agripina, mama și sora lui B. T., tatăl reclamantului s-a solicitat ca în contradictoriu cu B. T. și C. Popular Bengești Ciocadia să se dispună ieșirea din indiviziune .În motivarea acțiunii s-a arătat că în anul 1957 B. T. a săvârșit infracțiunea de delapidare și pe lângă pedeapsa prevăzută de legea penală s-a dispus și pedeapsa complementară a confiscării averii, iar odată cu punerea în executare a sentinței penale nr. 5753/19 august 1958 s-a întocmit procesul verbal din 16.09.1958, prin care a fost declar4ată confiscată atât averea condamnatului, cât și averea lui B. Agripina și Căprici Agripina, respectiv o casă bătrânească cu 2 camere și o bucată de teren de 3200 mp situată în hotarul comunei Ciocadia.

Cu toate acestea a reținut instanța că au fost declarate confiscate și predate Consiliului Popular două case și terenurile pe care se află casele, respectiv o casă pe roșu proprietatea lui T. B. și suprafața de 1193 mp pe care se află casa și o casă bătrânească din 2 camere în valoare de 1700 lei, împreună cu siliștea în suprafață de 1170 mp pe care se află această casă.

În ceea ce privește casa bătrânească cu 2 camere și acoperită cu șiță și terenul de 1170 mp pe care se află această casă rezultă din considerentele sentinței că aceste două imobile nu sunt proprietatea lui B. T. și greșit s-a dispus confiscarea lor.

B. Agripina este mama lui Căprici Agripina și B. T., iar soțul lui B. Agripina s-a numit B. A., care a decedat în 1943, moștenitorii acestuia fiind soția supraviețuitoare, respectiv B. Agripina, B. T. și B. Agripina ( Căprici).

Se mai reține că soția supraviețuitoare și cei doi copii, Căprici Agripina și B. T. au împărțit casa și plațul proprietatea defunctului de bună-voie, lui B. T. revenindu-i casa și restul de plaț proprietate prin partaj voluntar încheiat între el, mama și sora sa.

În cursul procesului de partaj B. Agripina a decedat, instanța a reținut și a scos de sub măsura confiscării casa bătrânească din lemn cu 2 camere și terenul de 1170 mp și s-a atribuit lui Căprici Agripina, sora lui B. T..

De altfel, prin contractul de întreținere nr. 597/31.03.1994 în timpul vieții B. T. a înstrăinat lui M. G. și M. casa din lemn acoperită cu șiță compusă din 2 camere și suprafața de 1000 mp bunuri ce i-au revenit în urma sentinței de partaj 1437/25 iunie 1985 .

S-a susținut în apel că sentința primei instanțe este nelegală, că actul juridic respectiv procesul verbal de confiscare din 16.09.1958 este lovit de nulitate absolută, că prima in ștanță nu a avut în vedere dispozițiile Art. 948, 961 și 966 Cod civil, că de fapt executorii nu aveau competența să dispună confiscarea unei suprafețe de teren de 1170 mp, deoarece terenul nu era proprietatea lui B. T., ci a tatălui său B. A. și B. Agripina.

În primul rând este de observat că prin sentința penală 5753/19 august 1958 s-a dispus confiscarea averii lui B. T., fără a se arăta care sunt bunurile proprietatea acestuia .

Cu ocazia punerii în executare a acestei sentințe executorii prin procesul verbal din 16.09.1958 au identificat ca avere o parcelă de 1170 mp teren pe aceasta fiind o casă cu 2 camere din lemn, acoperită cu șiță, iar B. E., soția lui B. T. a declarat că averea nu aparține condamnatului, ci mamei și surorii acestuia ,ori această chestiune a fost tranșată prin sentința civilă 285/1969 când Bîlcescu Agripina și Căprici Agripina l-au chemat în judecată pe B. T. și C. Popular al comunei Ciocadia tocmai pentru a se scoate de sub confiscare bunurile ce au aparținut acestora, casa cu 2 camere acoperită cu șindrilă și terenul de 1170 mp ce au fost atribuite lui Căprici Agripina, reținându-se că, casa pe roșu și terenul erau proprietatea lui B. T., care au fost confiscate la 16.09.1958.

Nu se poate reține astfel că procesul verbal de confiscare este lovit de nulitate absolută, invocându-se dispozițiile art.,948,961,966 și 968 Cod civil, că s-a confiscat un bun de la B. T. care era proprietatea părinților săi, această chestiune fiind rezolvată cu ocazia contestației ce a făcut obiectul sentinței civile 285/1969.

Pe cale de consecință, nu se mai poate pune în discuție nulitatea acestui act pentru motivele de drept invocate, motiv pentru care apelul urmează să fie respins ca nefondat .

Se va respinge ca nefondat și apelul declarat de apelanta intervenientă B. V..

S-a susținut că în mod greșit i s-a respins cererea de intervenție în interes propriu pe lipsa interesului .

De altfel, analizând cadrul procesual cu privire la această apelantă, tribunalul reține că prin decizia civilă 2451/22 oct. 2010 recursul intervenientei a fost respins ca nefondat, reținându-se că aceasta nu justifică interes cu privire la terenul în litigiu, ea fiind doar proprietara construcției aflată pe acest teren, prin această decizie sentința civilă 817/31 mai 2010 față de intervenientă a rămas irevocabilă.

Văzând și dispozițiile art. 296 c.pr.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate apelurile declarate de apelantul reclamant B. T.E. și apelanta intervenientă B. V., împotriva sentinței civile nr. 388 din data de 26.02.2013 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ .

Cu recurs.

Pronunțată în ședința publică din 19 Iunie 2013 la Tribunalul Gorj.

Președinte,

D. F. T.

Judecător,

V. G.

Grefier,

C. B.

Red. VG

j.f. F. R M.

ex. 8

SL . 28 Iunie 2013

← Fond funciar. Hotărâre din 19-06-2013, Tribunalul GORJ		Pretenţii. Sentința nr. 70/2013. Tribunalul GORJ →

Fond funciar. Decizia nr. 287/2013. Tribunalul GORJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 287/2013. Tribunalul GORJ