Fond funciar. Hotărâre din 05-12-2013, Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 3830/318/2012
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2412
Ședința publică din 05 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G.
Judecător N. U.
Judecător M. T.
Grefier Firuța Ș.
Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de recurentul intervenient N. M. împotriva sentinței civile nr.6031/13.09.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant Șoitoman D. I., intimata intervenientă Stațiunea de C. și Dezvoltare Horticolă și intimatele C. L. de fond funciar Tg-J. și C. Județeană de fond funciar Gorj.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul intervenient N. M., avocat O. C. pentru intimata intervenientă Stațiunea de C. și Dezvoltare Horticolă, lipsă fiind intimatul reclamant Șoitoman D. I. reprezentat de avocat G. Vasii F. și intimatele C. L. de fond funciar Tg-J. și C. Județeană de fond funciar Gorj.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care avocat O. C. pentru intimata intervenientă Stațiunea de C. și Dezvoltare Horticolă solicită acordarea unui nou termen de judecată, având în vedere că nu i-au fost comunicate motivele de recurs .
Tribunalul a pus în discuție cererea de amânare .
Recurentul intervenient N. M. se opune la cererea de amânare .
Avocat G. Vasii F. lasă la aprecierea instanței soluționarea cererii de amânare.
Tribunalul, având în vedere data la care a fost înmânată citația intimatei Stațiunea de C. și Dezvoltare Horticolă, precum și calitatea ei procesuală, respinge cererea de amânare și constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat, recursul fiind în stare de judecată, a acordat cuvântul asupra acestuia.
Recurentul intervenient N. M. a depus la dosar note scrise și a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, expunând oral motivele de recurs. Subliniază că instanța de fond nu s-a pronunțat pe acea ce s-a solicitat, că nu s-a avut în vedere că prin aceeași HCJ a fost invalidat și recurentul la poziția 18; că cererea pe care s-a pronunțat comisia locală este ulterioară, ce reiterează pe prima, respectiv este cererea de reconstituire din anexa la HCJ.
S-a mai invocat lipsa rolului activ al instanței, având în vedere nepronunțarea asupra fondului cauzei și nu se face referire la chitanța prin care a arătat că este plătitorul terenului .
S-a criticat raportul de expertiză, întrucât expertul vorbește de un amplasament probabil, că nu s-au analizat înscrisurile depuse la dosar și nu s-au verificat actele premergătoare, iar expertul nu a folosit metode moderne de măsurare și în ciuda obiecțiunilor, expertul și-a menținut greșit concluziile.
Avocat G. Vasii F., pentru intimatul reclamant Șoitoman D. I. a depus la dosar note de ședință și a solicitat respingerea recursului, apreciind însă că există o neconcordanță între minută și dispozitiv.
Avocat O. C. intimata intervenientă Stațiunea de C. și Dezvoltare Horticolă a solicitat respingerea recursului, apreciind că intervenientul avea la îndemână o cale separată pentru realizarea intereselor sale.
Recurentul intervenient N. M. în replică precizează că între el și reclamant nu a existat o ieșire din indiviziune.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. sub nr._ petentul Șoitoman D. a chemat în judecată intimatele C. L. de fond funciar Tg.-J. și C. Județeană Gorj de fond funciar, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună obligarea la întocmirea documentației și înaintării actelor pentru emiterea titlurilor de proprietate pentru suprafața de 0,15 ha teren, situat în Tg.-J., Cartier Drăgoieni, județul Gorj, arătând că în anul 1968 a cumpărat printr-un act intitulat „dovadă"" de la numitul R. G. N. o suprafață de teren situată în Târgu J. pe . Calea București.
Că, de la data cumpărării terenului a intrat în posesia lui și o dată cu apariția legilor fondului funciar, a făcut demersurile necesare pentru obținerea actelor de proprietate.
A menționat petentul că, în baza Legii nr. 18/1991 i-a fost eliberat titlul de proprietate pentru o suprafață de 2448 mp., titlu de proprietate pe care l-a intabulat la Oficiul de
Cadastru și Publicitate Imobiliară Gorj și că, o parte din terenul cumpărat în anul 1968 s-a aflat în perimetrul fermei nr.3 Drăgoieni, respectiv terenul cu suprafață de 0,15 ha., aspect care rezultă din adeverința 1245/24.08.2005 și în urma cererii de reconstituire formulată și pentru acest teren, s-a emis Hotărârea Comisiei Județene nr. 115/1992, unde la poziția 26 a tabelului anexă nr. 19. cu terenul menționat în suprafață de 0.15 ha.
A mai arătat petentul că și după apariția Legii 247/200, în urma .solicitărilor repetate de reconstituire a dreptului de proprietate, i-a fost comunicat prin adresa_/23 09.2005 răspunsul pozitiv privind reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren, însă, cu toate aceste demersuri până în prezent nu a fost întocmită documentația pentru emiterea titlului de proprietate, motiv pentru care a apreciat că au fost nesocotite de către C. L. Târgu J. atribuțiile ce îi revin, potrivit art. 5 din HG 890/2005.
A precizat petentul că terenul pentru care solicită întocmirea documentației pentru emiterea titlului de proprietate este liber, nu s-au emis acte în favoarea altor persoane.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii 18/1991 și Legea 169/1997, art.2 alin2 din Legea 1_.
Prin încheierea de ședință din 03 aprilie 2012, instanța, în virtutea rolului activ prev. de art. 129 alin.5 C.proc. civ. a dispus emiterea unei adrese către C. L. pentru aplicarea Legii 18/1991 pentru a se comunica dacă s-a întocmit documentația în vederea eliberării titlului de proprietate reclamantului pentru suprafața de 0,15 ha, teren situat în Tg-J., cartier Drăgoeni, jud.Gorj, iar în caz negativ să precizeze motivele care au stat la baza neînaintării documentației cu propunere de validare sau invalidare către C. Județeană Gorj pentru aplicarea Legii 18/1991.
În cauză a formulat cerere de intervenție în interes propriu N. M. ( filele 23 – 25), solicitând admiterea în principiu a acestei cereri, sa se dispună comunicarea ei pârtilor din proces si, in fond, sa-i fie admisa si sa se constate că este îndreptățit la aceleași pretenții ale reclamantului, în contradictoriu cu C. L. de fond funciar Tg.-J. și C. Județeană Gorj, arătând că el este proprietarul unei părți din terenul solicitat de reclamant asupra căruia părțile se judecă, urmând sa fie obligate C. L. de fond funciar Tg.-J. și C. Județeană Gorj să-i atribuie aceeași suprafață de teren (15 ari) ca și reclamantului, în considerentul înscrisului comun de care dispunem în calitate de co-cumparători, precum și să îi respecte dreptul de proprietate si posesie asupra părții de teren din titlul său de proprietate, în eventualitatea că, urmare a deciziei judecătorești, terenul solicitat i-ar reveni, pe nedrept și nelegal doar lui Șoiotman D..
În fapt, a solicitat intervenția sa în acțiune alături de și împotriva reclamantului Soitoman D., în contradictoriu cu intimatele C. L. de fond funciar Tg.-J. și C. Județeană Gorj, pentru următoarele motive:
Reclamantul Soitoman D. a formulat la data de 21.03.1991 o cerere cu nr.6793 de reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 15 ari, parte aparținătoare a unui teren cumpărat împreună în cote-părți egale de la numitul R. N., potrivit înscrisului numit dovadă, datată 7 noiembrie, 1968, coroborat cu adresa nr.94/20.01/1998, emisă de SCPP Tg-jiu pe numele N. M., prin care se specifică faptul că în anexa 19 la Legea 18/1991 a Primăriei Municipiului Tg-J., atât el, cât și reclamantul Șoitoman D. figurau, fiecare, cu câte15 ari suprafață de teren, parte din cumpărătura efectuată împreună.
A considerat nu numai că este îndreptățit la reconstituirea aceluiași drept de 15 ari pretins de reclamant, în contradictoriu cu cele două intimate, dar și prejudiciat în propriul drept de către reclamant, întrucât, în cazul în care i s-ar reconstitui doar lui acest drept în defavoarea sa, această suprafață, așa cum el o pretinde, se suprapune parțial peste terenul cuprins în titlul său de proprietate. De altfel, reclamantul Șoitoman D. i-a și distrus o parte din pomii plantați pe terenul său, dându-le foc, crezând că în urma judecății, va obține o hotărâre care să îi confere lui dreptul exclusiv asupra unei părți din terenul său, tulburându-i astfel posesia.
A menționat intervenientul că din cererea reclamantului Soitoman D. de reconstituire a dreptului de proprietate, la Legea 18, cu nr. 6793/21.03.1991, rezultă că au cumpărat, în cote egale, de la numitul R. N., suprafața de 1 ha și 3250 m.p., cuprinsă între următoarele vecinătăți: Est- Soitoman T. ; Vest - Conon S.; Sud- Drumul Național 67 ; Nord - fostul CAP « Pandurul » (izlazul orașului Tg-J.), iar documentele pe baza cărora s-a efectuat această cumpărare, în limita legilor de la data cumpărării (7 noiembrie, 1968), invocate de reclamant, sunt exact aceleași cu cele deținute și invocate de N. M., în calitate de cumpărător cu drepturi egale, adică: certificat de moștenitor nr. 263/1967 și dovada din 7 noiembrie, 1968
Că, în urma acestei cereri, reclamantului Soitoman D. i s-a validat, absolut ilegal, prin Hotărârea nr. 115/15^06.1992 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate, suprafața de 50 de ari, pentru care i s-au și eliberat adeverințe și, respectiv, titluri de proprietate. De asemenea, tot ilegal, i s-a atribuit, la schimb, integral restul de suprafață de un hectar din totalul terenului solicitat, așa cum el însuși a cerut/manipulat, în intravilanul orașului Tg-J., toate acestea, în ciuda faptului că eram co-cumpărători în cote părți egale ai aceluiași teren arătat, cu vecinătățile menționate în același înscris (Dovada din 1968) și același act testamentar transmis în copie de către vânzători, de care dispun în egală măsură ambi co-cumpărători.
De asemenea, a arătat că la baza tuturor acestor drepturi obținute, exact în forma în care au fost formulate în cererea sa, reclamantul Șoitoman D., stă o singură chitanță a acestuia indicând infima sumă de 500 (cinci sute lei), plătiți vânzătorului abia după trei ani de la data tranzacționării terenului ( 1974).
Că, pentru a elucida odată pentru totdeauna această situație, pentru a lămuri modul dubios în care s-a procedat la reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de 1 ha și 2500 m.p.în favoarea reclamantului SoitomanDionisie, conform cererii sale mai sus menționate, de către cele două intimate, pentru a pune definitiv în lumină alte posibile ilegalități ce urmează să stea, probabil, la baza noii sale cereri formulate, în considerentul căreia solicită, din nou, altă suprafață, este dispus, dacă va fi nevoie, să solicite și intervenția Parchetului, în vederea demarării cercetării penale.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 49 - art. 56 C. proc. civ., art. 220 și 253 C. penal, iar dovada acesteia înțelege să o facă cu interogatoriile celorlalte parți din proces, expertiza tehnică, cercetarea judecătorească si cu alte acte doveditoare.
Față de considerentele expuse, a solicitat admiterea in principiu a cererii de intervenție formulata, să fie comunicată părților din acest proces si pe fond să fie admisa, iar prin hotărârea ce se va pronunța sa se dispună situarea sa în pretenții egale, alături de reclamantul Soitoman D. și împotriva sa, dacă va fi prejudiciat în drepturile sale, întrucât, în calitate de co-cumpărător, chiar dacă nu a plătit prețul cuvenit, se folosește de exact aceleași acte de care mă folosesc și intervenientul. Rezultând că nu sunt posibile soluții diferite pentru situații juridice identice
A solicitat, de asemenea, in conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedura civila, să fie obligate părțile ce vor cădea în pretenții la plata cheltuielilor de judecata ocazionate acest proces.
Intervenientul a depus la dosar și note scrise ( filele 37, 38), prin care a solicitat admiterea în principiu a cererii sale de intervenție în interes propriu, să se dispună comunicarea ei părților în proces și în fond să-i fie admisă, constatându-se că el este îndreptățit la aceleași pretenții, drepturi și acte de procedură ca și reclamantul în contradictoriu cu intimatele C. L. de fond funciar Tg.-J. și C. Județeană Gorj, de vreme ce și el, și reclamantul Șoitoman D., dispun de aceleași înscrisuri doveditoare ale proprietății în discuție și sunt co-cumpărători în cote părți egale ai suprafețelor ce urmează să facă obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, pentru a evita gravele inechități ce ar rezulta în situația în care i s-ar reconstitui doar reclamantului dreptul de proprietate asupra suprafeței solicitate.
Prin încheierea de ședință din 22 mai 2012 instanța a admis în principiu cererea de intervenție formulată de intervenientul N. M., a admis proba testimonială solicitată de petent și proba cu expertiza tehnică, specialitatea topografie.
De asemenea, în cauză, Stațiunea de C. si Dezvoltare Horticola Tg.-J. a formulat cerere de intervenție ( filele 157, 158), pentru apărarea dreptului său asupra terenului ce formează obiectul dosarului_ . al acestei instanțe si prin care reclamantul Soitoman D. I., a chemat in judecata civila parata C. Locala de Fond Funciar Tg-J. si/parata C. Județeană Gorj. pentru a i se recunoaște dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 1500 mp, diferența rezultata ca urmare a faptului ca. in urma unei vânzări-cumpărări realizata in anul 1968, ar fi dobândit 6500 mp. nu 5000 mp, așa cum in mod greșit a fost trecut in actul de vânzare-cumpărare, act ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr._ din 08.08.1996.
În fapt, s-a arătat că suprafața de teren ce formează obiectul litigiului, respectiv cei 1500 mp, fac parte din domeniul public al statului, ca parte din . reiese din art.20 ( de modificare a art.31 alin 1,2 din legea 45/2009), Legea 72/2011 de modificare si completare a legii 45/2009 si anexa nr.4.1 la legea 72/2011.
Că, potrivit anexei nr.4.1 la legea 72/2011 si a art. 20 din prezenta lege, terenul situat in . plan de încadrare în zona întocmit de ing. Militam M.), din care face parte si suprafața de 1500 mp, revendicata de reclamantul Sotoiman D. I., formează obiectul dreptului său de administrare, iar terenul situat in . care face parte si suprafața de 1500 mp se învecinează cu terenul reclamantului Soitoman D.-I. (in suprafața de 1448 mp) pentru care i-a fost reconstituit dreptul de proprietate conform titlului de proprietate nr._ din 8.8.1996.
Că, așa cum a precizat si in cuprinsul adresei nr.559 din 22.08.2012 emisa ca urmare a cererii făcute de reclamantul Soitoman D. I., nr.518 din 27.07.2012, suprafața de 1500 mp este libera de sarcini, aspect pe care îl considera ca fiind firesc, întrucât face parte dintr-un teren-domeniu public si care, conform dispozițiilor normelor civile (de ordine publica), se bucura de protecție, fiind considerat inalienabil, insesizabil si imprescriptibil.
F. de acțiunea in revendicare intentata de Soitoman D.-I., având ca obiect suprafața de teren de 1500 mp - parte a domeniului public, a solicitat introducerea sa în cauză, in calitate de intervenienti voluntari in nume propriu, in vederea apărării dreptului său de administrare, stabilit prin art. 20 din legea 72/2011.
Prin sentința civilă nr. 6031/13.09.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost admisă în parte cererea principală, formulată de petentul Șoitoman D. I., domiciliat în Tg.-J., .. 67, județul Gorj, în contradictoriu cu intimatele C. L. de fond funciar Tg.- J., C. Județeană Gorj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Tg.-J..
A fost admisă în parte cererea de intervenție formulată de intervenientul N. M., domiciliat în Tg.-J., Calea București, nr. 65, județul Gorj.
A fost anulată parțial HCJ nr.4022/2006 cu privire la poziția 19 cu privire la petiționarul Soitoman D. si s-a dispus reconstituirea in favoarea acestuia a dreptului de proprietate pentru o suprafața de 802 mp, teren identificat in anexa 1 la raportul de expertiza întocmit de expert G. M., prin punerea la dispoziția acestuia a unui alt amplasament echivalent din rezerva Comisiei Locale sau, in cazul in care nu mai exista teren in rezerva, prin acordare de despăgubiri.
A fost obligată C. Locala de fond funciar Tg-J. sa soluționeze cererea de reconstituire depusa de N. M. si inregistrata sub nr._/29.11.2005.
A fost respinsă cererea de intervenție voluntară principală formulată de SCDH Tg.-J., cu sediul în Tg.-J., Calea București, nr. 71, județul Gorj.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 07 noiembrie 1968 a fost încheiat un înscris sub semnătură privată, intitulat „dovadă de mână” între R. G. N., în calitate de vânzător și Șoitoman D. și N. D. M., în calitate de cumpărători, înscris în temeiul căruia vânzătorul înțelege să înstrăineze suprafața de 5000 m.p., teren de construcție, situat în Mun. Tg-J., .. 67, cu următoarele vecinătăți: la E – proprietate Șoitoman T.; la V – proprietate Conon S.; la S – cu . o lățime de 20 m.l. și la N – cu proprietatea CAP Pandurul Tg.-J. – Izlaz.
Prin HCJ nr. 115/1992 au fost validate propunerile de validare înaintate de C. L. Tg.-J., conform Anexei 1, iar ulterior au fost emise titluri de proprietate reclamantului, respectiv intervenientului principal pentru suprafața de 2448, respectiv 2500 m.p.. Ulterior, reclamantul a formulat cerere de reconstituire, invalidată prin HCJ nr. 4022/2006, conform relațiilor înaintate de comisia locală pentru termenul de judecată din data de 11.09.2012, motiv pentru care la același termen reclamantul a înțeles să își modifice acțiunea, în sensul de a solicita anularea HCJ nr. 4022/2006. Față de poziția procesuală a celorlalte părți cu privire la această cerere, în sensul în care acestea nu s-au opus modificării, instanța a încuviințat proba cu expertiză topografică, precum și proba cu martori, ultima cu privire la amplasament și starea actuală a terenului.
Din ansamblul probelor administrate, instanța a reținut că terenul solicitat de reclamantul Șoitoman D. I. are o suprafață de 802 m.p., fiind localizat in continuarea terenului pentru care reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin titlul de proprietate nr._/1996, conform anexei nr. 1 la raportul de expertiză, iar terenul solicitat de N. M. are o suprafață de 750 m.p. și este localizat în continuarea terenului cu suprafața de 2500 m.p. pentru care intervenientul a primit titlul de proprietate nr._/2005, conform aceleiași anexe la raportul de expertiză. S-a mai constatat că ambele terenuri se regăsesc în înscrisul intitulat „Dovadă”, identificat pe baza vecinătăților descrise în acest înscris, precum și în declarația dată de R. P. - moștenitorul înstrăinătorului, autentificată sub nr. 190/2012.
De asemenea, s-a reținut că terenurile solicitate de părți se regăsesc și în cererile de reconstituire depuse de părți, iar din raportul de expertiză reiese că atât terenul reconstituit reclamantului, cât și terenul reconstituit intervenientului fac parte din suprafața de 6500 m.p., ce face obiectul înscrisului din 07 noiembrie 1968, intenția părților la data încheierii înscrisului sub semnătură privată a fost aceea de a se înstrăina o suprafață de 6500 m.p., aspect care reiese și din declarațiile concordante ale martorilor audiați, precum și din limitele menționate în act, respectiv vecinătățile precizate de înstrăinător.
La data de 07.01.2013 Stațiunea de C. și Dezvoltare Horticolă a formulat o cerere de intervenție principală, admisă în principiu în ședința publică din 19 februarie 2013, conform încheierii de ședință în care s-a reținut că intervenienta este titulara unui drept de administrare asupra unor terenuri situate în aceeași . prin acțiune, respectiv prin cererea de intervenție principală, conform actelor înaintate la dosarul cauzei. Că, din adresa nr.104/2013 rezultă că administrarea terenului în litigiu se face de către intervenientă, în baza Legii nr. 45/2009 și Protocolului de predare – primire nr._/2011 încheiat între Agenția Domeniilor Statului București și Stațiunea de C. și Dezvoltare Horticolă Tg-J., în care este inclusă și tarlalele nr.152 și 153, în care părțile își revendică dreptul de proprietate.
Expertul tehnic desemnat în cauză a concluzionat, ținând cont de adresele nr. 1245/2005 și nr. 559/2012 emis de SCDH Tg-J. că terenul identificat mai sus, respectiv cel solicitat de părți se regăsește în perimetrul Stațiunii de C. și Dezvoltare. Conform art. 31 alin.2 din Legea 45/2009, institutele naționale și stațiunile de cercetare – dezvoltare din domeniul agricol administrează bunuri din domeniul public identificate prin Hotărârea Guvernului de reorganizare a unor unități de cercetare – dezvoltare, bunuri din domeniul privat al statului, precum și bunuri propriii dobândite in condițiile legii, fiind destinate exclusiv activității de cercetare, iar suprafețele de teren menționate mai sus sunt bunuri aparținând domeniului public al statului.
Prin urmare, deși părțile au făcut dovada îndreptățirii la reconstituire si pentru suprafața ce excede celei deja reconstituite prin emiterea titlurilor de proprietate, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, nu fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în natură, terenurile trecute in proprietatea statului, indiferent de modalitate, și care, la data formulării cererii de reconstituire, se aflau in administrarea institutelor de cercetare agricolă.
Astfel, instanța a constatat că modalitatea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața dovedită constă în acordarea de despăgubiri sau în punerea la dispoziție a unui alt amplasament din rezerva comisiei locale, în condițiile în care o astfel de posibilitate există.
Conform art. 5 alin.2 din Legea nr. 18/1991, coroborat cu art. 35 alin.2 și 3 din același act normativ, terenurile care fac parte din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile și nu pot fi introduse în circuitul civil decât dacă, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public. A constatat instanța că sunt îndeplinite criteriile enumerate de art. 35 din Legea 18/1991, motiv pentru care, a admis în parte cererea principală, în sensul că a dispus reconstituirea dreptului de proprietate prin punerea la dispoziție a unui alt amplasament din rezerva comisiei locale sau, în cazul în care nu există această posibilitate, prin acordare de despăgubiri.
Instanța a avut în vedere dispozițiile art. 4 indice 1 din Legea 1/2000.
Cu privire la cererea de interventie formulată de N. M., instanța a reținut că acesta a reiterat cererea de reconstituire la data de 29.11.2005-fila 88 din dosar, prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul cumpărat in anul 1968 de la R. N.. C. Locala nu a prezentat documente din care să reiasă ca s-a pronunțat asupra acestei cereri, respectiv de face propunere corespunzătoare comisiei Judetene, motiv pentru care a admis in parte cererea de intervenție si a obligat in consecința C. L. să soluționeze cererea înregistrata sub nr._/29.11.2005.
În concluzie, cererea de intervenție in interes propriu formulată de SCDH a fost respinsă ca nefondată, întrucât s-a făcut dovada dreptului de proprietate de către părțile din proces.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intervenientul N. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Critica principală adusă sentinței vizează faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra a ceea ce a solicitat în calitate de intervenient în interes propriu prin acțiunea formulată și în mod expres prin concluziile scrise depuse la dosar și anume nu a anulat parțial HCJ 4022/2006 la poziția 18 cu privire la petiționatul N. M., prin care i s-a invalidat cererea nr._/5.09.2005, în baza căreia a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra testului de proprietate de la 2500 mp ( în prezent în administrarea ., cât consideră că a cumpărat de la numitul R. N. pe baza înscrisului numit dovadă din 1968 și chitanței din 1970 ( ultimul fiind înscrisul prin care recurentul învederează că a plătit în două rânduri întreaga sumă vânzătorului ) . D. urmare s-a invocat că nu a fost obligată comisia locală să-i reconstituie dreptul de proprietate cel puțin asupra celor 1500 mp, precizând că nu a solicitat să i se atribuie 750 mp cum eronata stabilit expertul, ci efectiv cei 1500 mp. S-a subliniat că instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, raportat la dispoziția ce vizează obligarea comisiei locale să-i soluționeze cererea de reconstituire înregistrată sub nr._/29.11.2005, cerere ulterioară celei cu nr._/5.09.2005 invalidată prin HCJ nr. 4022/2006 și care potrivit sublinierilor din concluziile orale rezultă o reiterare a celei ce a făcut obiectul invalidării .
A susținut recurentul că nu a cerut ca instanța să se pronunțe pe cererea înregistrată sub nr._/2005, ci pe faptul invalidării cererii cu nr._/2005, subliniindu-se că i-a fost încălcat dreptul al un proces echitabil.
În subsidiar s-a criticat raportul de expertiză sub aspectul încălcării regulilor de procedură privind întocmirea și administrarea acestei probe, în condițiile în care expertul s-a raportat la un ,, amplasament probabil „ și nu a identificat terenul solicitat de recurent de 1500 mp.
Că, măsurarea terenului nu s-a realizat în prezența părților și în cuprinsul raportului de expertiză nu se face referire la metodele utilizate și nici nu s-au observat înscrisurile depuse la dosar de către părți.
S-a făcut referire la faptul că prin înscrisul intitulat ,,chitanță” s-a învederat achitarea integrală a sumelor de bani vânzătorului numai de către recurent.
A criticat greșita menținere a concluziilor de către expert cu ocazia soluționării obiecțiunilor la raportul de expertiză.
Tribunalul analizând ansamblul actelor și lucrărilor, prin raportare la criticile formulate de către recurent apreciază recursul ca fiind fondat, luând în considerare în principal critica adusă sentinței referitoare la nepronunțarea instanței cu privire la ceea ce s-a solicitat de către intervenient și în mod corelativ pronunțarea instanței asupra a cea nu s-a cerut prin această cerere .
Tribunalul reține întemeiată această critică și în contextul în care prin minuta sentinței se admite în parte cererea de intervenție formulată de intervenient, fără a se detalia modalitatea concretă de soluționare a acestei cereri.
Se apreciază că nu se poate reține o simplă omisiune a instanței cu ocazia deliberării, în contextul în care în dispozitivul sentinței se arată modalitatea concretă în care a înțeles instanța să se pronunțe asupra admisibilității cererii de intervenție, întrucât între ceea ce se reține prin dispozitivul sentinței sub aspectul cererii de intervenție și cele solicitate de intervenient prin cererea de intervenție există evidentă contradicție .
Mai mult, din considerentele sentinței nu rezultă că intervenientul și-ar fi precizat în mod expres acțiunea în sensul obligării comisiei locale să-i soluționeze cererea de reconstituire nr._/29.11.2005, fiind o calificare juridică dată de instanță a cererii intervenientului fără ca în baza rolului activ să o fi pus în discuția părților, dar și fără ca o astfel de calificare juridică să rezulte din toate considerentele pe care și-a întemeiat cererea de intervenție în intervenție propriu intervenientul N. M..
Motivând soluția adoptată cu privire la cererea de intervenție instanța de fond a reținut că intervenientul a reiterat cererea de reconstituire la data de 29.11.2005-fila 88 din dosar, prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul cumpărat in anul 1968 de la R. N., iar C. Locala nu a prezentat documente din care să reiasă ca s-a pronunțat asupra acestei cereri, respectiv de face propunere corespunzătoare comisiei Judetene, motiv pentru care a admis in parte cererea de intervenție si a obligat in consecință C. L. să soluționeze cererea înregistrata sub nr._/29.11.2005.
Or, așa cum învederează recurentul cererea de reconstituire de la data de 29.11.2005 este o reiterare a celei cu nr._/5.09.2005 invalidată prin HCJ nr. 4022/2006, astfel că soluționarea celei cu privire la care instanța de fond a dispus astfel, este rămasă practic fără obiect, în măsura în care se stabilește fără echivoc că invalidarea vizează chiar terenul în litigiu.
Așa cum a fost motivată cererea de intervenție, intervenientul s-a prevalat de faptul că are aceleași drepturi asupra suprafeței de teren totale de 15 ari ca și reclamantul, făcând trimitere la înscrisurile în baza cărora s-a susținut că a fost dobândită proprietatea terenului și s-au achitat sumele de bani cu titlu de preț vânzătorului .Or, în acest context în raport și de modificarea acțiunii de către reclamant, era necesară stabilirea exactă a obiectului cererii de intervenție.
Ca atare, reținându-se existența unei neconcordanțe între minută și dispozitivul sentinței în contextul în care întemeiat se invocă de către intervenient că instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut prin cererea de intervenție, devine incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 c.pr.civ., dar și o necercetare a fondului cauzei prin prisma scopului urmărit nemijlocit de intervenient prin promovarea cererii de intervenție și a neexercitării rolului activ de către instanța de fond, pentru stabilirea exactă a obiectului cererii de intervenție, astfel că în baza art. 312 alin. 5 c.pr.civ. va fi admis recursul, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță, casarea în integralitate a sentinței impunându-se pentru analizarea cauzei în raport de apărările și susținerile intervenientului legat de modalitatea în care a fost dobândită proprietatea terenului în litigiu, precum și de faptul că prin HCJ nr. 4022/2006 la poziția 18 a fost invalidat și intervenientul N. M. cu privire la suprafața de 0,62 ha solicitată prin cererea_/2005, cerere prin care intervenientul a susținut că a reiterat-o prin cea înregistrată sub nr._/29.11.2005.
Se mai are în vedere că soluționarea plângerii formulate de recl. Șoitoman D. împotriva HCJ 4022/2006 nu putea fi realizată cu ignorarea drepturilor intervenientului, atâta vreme cât dobândirea dreptului de proprietate se întemeiază pe un act în care atât reclamantul, cât și intervenientul au calitate de cumpărători.
Cu ocazia rejudecării se va stabili cu exactitate cadrul procesual al cererii de intervenție și se vor administra probe legate de acest cadrul procesual și pe baza cărora să se soluționeze cererile deduse judecății, se vor avea în vedere criticile formulate de intervenient în legătură cu neanalizarea tuturor înscrisurilor depuse la dosar precum și criticile legate de concluziile raportului de expertiză, ca probă utilă, în special, sub aspectul individualizării terenului ce face obiectul cererilor deduse judecății .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil formulat de recurentul intervenient N. M. împotriva sentinței civile nr.6031/13.09.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant Șoitoman D. I., intimata intervenientă Stațiunea de C. și Dezvoltare Horticolă și intimatele C. L. de fond funciar Tg-J. și C. Județeană de fond funciar Gorj.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05 Decembrie 2013, la Tribunalul Gorj.
Președinte, M. G. | Judecător, N. U. | Judecător, M. T. |
Grefier, Firuța Ș. |
Red. MG
j.f.B. D.
ex.3
SL /10 dec. 2013
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 690/2013. Tribunalul GORJ | Fond funciar. Decizia nr. 1956/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
