Grăniţuire. Decizia nr. 49/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 49/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 04-02-2013 în dosarul nr. 3460/263/2009**
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 49/2013
Ședința publică de la 04 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. A. M.
Judecător: Nicolița Ș.
Grefier: A. P.
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de apelantul reclamant P. N. și intervenienții P. E. și C. D. împotriva sentinței civile nr. 2718/31.10.2012 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul reclamant P. N. asistat de avocat P. N. și intimatul pârât B. V. asistat de avocat M. E. D. lipsă fiind apelanții intervenineții P. E. și C. D..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, avocat N. P. învederează instanței că intervenientele P. E. și C. D. au fost greșit consemnate în calitate de intimate, deși au formulat apel împreună cu reclamantul P. N. și solicită a fi chemată in instanță C. D. pentru a preciza dacă a formulat apel.
Avocat M. E. D. pentru intimatul pârât B. V. se opune cererii formulată de apărătorul apelanților arătând că voința intimatei de a declara apel rezultă din însăși cererea de apel.
Tribunalul respinge cererea formulată de avocat N. P. privind chemarea apelantei în instanță întrucât aceasta prin apărător a formulat apel. În plus avocat N. P. are calitatea de reprezentant și pentru apelanta C. D., astfel că o nouă precizare a intervenientei în fața instanței nu este necesară. Este întemeiată observația apărătoarei apelanților privind conceptarea greșită a intervenientelor P. E. și C. D. ca intimate în încheierea precedentă, urmând ca aceste părți să fie corecte conceptate în calitate de apelante.
Constatându-se că nu mai sunt cereri de formulat, tribunalul acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat P. N. pentru apelanții P. N., P. E. și C. D. solicită admiterea apelului pentru motivele arătate în cererea scrisă desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare sau admiterea acțiunii cu toate capetele de cerere precum și a cererii de chemare în judecată a altor persoane. Precizează că instanța de fond nu s-a conformat îndrumărilor deciziei de casare revendicarea a fost soluționată pe excepția lipsei calității de proprietar a reclamantului deși nu s-a identificat terenul păstrat de reclamant și soție în urma înstrăinării casei și terenului către fiică, grănițuirea și obligația de ridicare a gardului a fost soluționată în baza aceleiași excepții, iar pentru picătura streașinii greșit s-a reținut excepția lipsei de interes întrucât prin decizia de casare s-a stabilit că reclamantului în calitate de posesor al casei justifică interes, în plus excepția nu a fost pusă în discuția părților. Solicită cheltuieli de judecată.
Avocat M. E. D. solicită respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelanților la cheltuieli de judecată arătând că prin contractul de întreținere din 29.05.2008 C. D. a devenit proprietara terenului și aceasta a declarat că nu dorește să se judece cu pârâtul B. V., prin expertize s-a stabilit că suprafața de 60 mp teren în litigiu este situată la sud de proprietatea lui B. V., că B. V. nu se învecinează cu terenul reclamantului ci cu terenul dobândit de C. D., împrejurare care justifică respingerea capetelor de cerere privind revendicarea, grănițuirea și obligația de a face, iar pentru capătul de cerere privind picătura ștreașinii, lipsa de interes a reclamantului a fost reținută corect întrucât apele provenite de pe casa folosită de reclamant se scurg pe terenul pârâtului iar acesta nu a făcut vreo opoziție și nu a ridicat pretenții.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru la data de 20.10.2009, sub nr._ reclamantul P. N. a chemat în judecată pârâtul B. V., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se stabilească linia de grănițuire dintre proprietăți, în funcție de actele de proprietate deținute de fiecare parte; obligarea pârâtului să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 60 mp., sit. în pct.”Vatra Satului” Cloșani; obligarea pârâtului să-i respecte servitutea de scurgere a streașinii și să-i permită să construiască un gard pe linia de despărțire dintre proprietăți, pentru delimitarea proprietăților.
În motivarea cererii sale a arătat reclamantul că este proprietarul unei suprafețe de teren situată în localitatea Padeș, ., iar pârâtul îi ocupă abuziv suprafața de 60 mp., suprafață de teren care se află situată în spatele casei sale.
Că, terenul din litigiu face parte din plațul casei sale, fiind cuprins în autorizația de construire, casa fiind construită de peste 40 de ani, iar cu acest teren figurează înscris și la registrul agricol, plătind impozit pentru acest teren.
A mai arătat reclamantul că, lângă zidul casei sale pârâtul a depozitat lemne, nerespectând servitutea de scurgere a streașinii, astfel încât atunci când plouă apa se scurge la temelia casei sale, existând pericolul degradării acesteia.
În drept, și-a întemeiat cererea pe disp. art.480 – 483 C.civ., rt.584 C.civ., art.615 C.civ., art.1073,1075 și 1077 C.civ.
Legal citat pârâtul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii (fila 10 de la dosar).
La solicitarea reclamantului în cauză a fost încuviințată proba cu expertiza tehnică, raportul de expertiză fiind întocmit și depus la dosarul cauzei de domnul expert M. M..
La solicitarea reclamantului, în cauză a fost ascultat martorul V. I. și s-a luat un interogatoriu pârâtului.
La cererea pârâtului a fost ascultat martorul B. V..
La interogatoriul luat din oficiu reclamantului în ședința publică din data de 09.02.2010, acesta a arătat că împreună cu soția sa P. E. au făcut acte fiicei lor, care se numește C. D. pe casa care este situată lângă proprietatea pârâtului B. în anul 1998 pe data de 18 aprilie, iar instanța, la cererea reclamantului a introdus în cauză în calitate de intervenientă în interes propriu pe soția acestuia, P. E. în temeiul art. 58 C.p.civ.
La data de 16.03.2010 reclamantul a făcut o cerere de chemare în judecată și a altor persoane, respectiv a solicitat introducerea în cauză în calitate de reclamantă a numitei C. D.. A depus în copie înscrisurile de la filele 48- 56.
Instanța a admis cererea și a dispus introducerea în cauză în calitate de intervenientă în interes propriu a numitei C. D. în temeiul art. 58 C.p.civ.
În cursul cercetării judecătorești părțile au depus la dosarul cauzei înscrisuri.
La raportul de expertiză reclamantul și intervenientele au formulat obiecțiuni, obiecțiuni care au fost respinse prin încheierea de ședință din 30.11.2010.
Din oficiu, instanța a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului P. N..
Prin sentința civilă nr.2787 pronunțată de Judecătoria Motru la data de 07.12.2010 a fost admisă excepție lipsei calității procesuale active a reclamantului P. N..
A fost respinsă cererea principală formulată de reclamantul P. N., în contradictoriu cu pârâtul B. V. și intervenientele în nume propriu P. E. și C. D..
A fost respinsă cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de reclamantul P. N. și a fost obligat reclamantul la 600 lei cheltuieli de judecată către pârât.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat apel reclamantul și intervenientele în nume propriu, iar Tribunalul Gorj, prin decizia civilă nr.103 din 10.03.2011, a admis apelurile declarate, a desființat sentința civilă nr.2787/07.12.2010 a Judecătoriei Motru și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cauza a fost din nou înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru la data de 20.05.2011 sub nr._ .
În rejudecare la solicitarea părților, instanța a încuviințat proba testimonială cu câte doi martori pentru toate părțile, proba cu interogatoriul părților, interogatorii state la filele 25 – 29, 32, iar în cauză au fost ascultați martorii E. A. – fila 30, D. A. – fila 31, M. G. – fila 49.
Din oficiu, la termenul de judecată din data de 08.11.2011, instanța a luat un interogatoriu reclamantului P. N. – fila 36 de la dosar.
În baza rolului activ al judecătorului, consacrat de disp.art.129 alin.5 C.pr.civ. instanța a solicitat de la Primăria Comunei Padeș să comunice dacă reclamantul P. N. și intervenienta C. D. au solicitat și au autorizația pentru gardul dintre proprietățile lui P. N. și B. V., relații comunicate cu adresa nr.8132 din 20.01.2012- fila 53 de la dosar,la care a atașat înscrisurile de la filele 54 – 55.
De asemenea s-a solicitat domnului expert domnului expert M. M. să poziționeze pe schița sa din raportul de expertiză întocmit gardul identificat și poziționat de domnul expert G. M. în expertiza întocmită în dosarul nr._ depus la dosarul cauzei și să precizeze dacă pentru acest gard reclamantul P. N. sau intervenienta C. D. prezintă autorizație de construire.
Din oficiu instanța a dispus atașarea spre observare a dosarului nr._ .
Prin sentința civilă nr._ a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului P. N. și a intervenientei în interes propriu P. E. și respinse capetele de cerere având ca obiect grănițuire și revendicare, a fost respinsă în rest cererea principală formulată de reclamantul P. N., a fost respinsă cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de reclamantul P. N. și a fost obligat reclamantul la 1800 lei cheltuieli de judecată către pârât.
Prin decizia civilă nr. 300/04.07.2012, Tribunalul Gorj a admis apelul declarat de apelantul reclamant P. N. și apelanții intervenienți P. E. și C. D. împotriva acestei sentințe, a anulat sentința și a trimis cauza spre rejudecare.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Gorj sub nr._ .
În ședința publică din 10.10.2012 s-a luat un interogatoriu pârâtului, care se află atașat la dosar.
Pârâtul a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului P. N. și a intervenientei P. E. în ceea ce privește acțiunea în revendicare și acțiunea în grănițuire și admiterea excepției lipsei de interes a celor doi soți în ceea ce privește servitutea de scurgere a streșinii. S-a solicitat totodată instanței să ia act de renunțarea la cerere a intervenientei C. D..
Prin sentința civilă nr. 2718/31.10.2012 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului P. N. și a intervenientei în interes propriu P. E. în ceea ce privește acțiunea în revendicare, grănițuire și permitere construire gard.
A fost admisă excepția lipsei de interes a reclamantului P. N. și a intervenientei P. E. în privința solicitării de a se institui o servitute de scurgere a streșinii.
S-a luat act de cererea de renunțare la judecata cererii de chemare în judecată formulată de intervenienta C. D..
A fost obligat reclamantul P. N., domiciliat în ., intervenienta P. E., domiciliată în ., și intervenienta C. D., domiciliată în com. Padeș, ., la plata către pârâtul B. V., domiciliat în com. Padeș, ., a cheltuielilor de judecată în sumă de 2800 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamantul P. N. a solicitat prin cererea introductivă să se stabilească linia de grănițuire dintre proprietăți, în funcție de actele de proprietate deținute de fiecare parte și să fie obligat pârâtul să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie o suprafață de teren de 60 de m.p. situată în punctul toponimic ”Vatra Satului” Cloșani, să-i respecte servitutea de scurgere a streșinii și să-i permită să construiască un gard pe linia de despărțire dintre proprietăți, pentru delimitarea proprietăților.
Așadar, reclamantul P. N., a promovat o acțiune civilă în revendicare și grănițuire și în servitute de scurgere a streșinii, acțiune civilă întemeiată pe calitatea de proprietar a unei suprafețe de 60 m.p. situată în punctul toponimic Vatra Satului Cloșani.
În ceea ce privește acțiunea în revendicare, instanța a reținut că potrivit art.480 cod civil proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege, acțiunea în revendicare este acțiunea prin care proprietarul neposesor cere restituirea lucrului și recunoașterea dreptului de proprietate de către posesorul neproprietar, că pentru admisibilitatea unei cereri în revendicare este necesar ca reclamantul să facă dovada îndeplinirii cumulative a două condiții: dreptul de proprietate asupra bunului revendicat și ocupațiunea exercitată de către pârât.
Instanța a constatat că prin contractul de întreținere autentificat la BNP P. O. sub nr. 1094/ 29.05.2008 (fila 48 din dosar nr._ ), reclamantul P. N. și soția acestuia P. E. intervenientă în cauză, au înstrăinat fiicei lor C. D., următoarele imobile situate în intravilanul satului Cloșani, ., ./1, 285/1, având număr cadastral 917: terenul în suprafață totală de 560 m.p. curți –construcții și arabil compus din suprafața de 159 m.p. teren construcții și suprafața de 402 m.p. teren arabil, suprafața totală având ca vecini: la est Râul Motru, la vest E. A., la sud P. N., la nord B. V., F. H. și Ș. I. și una casă de locuit, P+1, construită din cărămidă și piatră, acoperită cu țiglă, în suprafață construită la sol de 65 m.p., situată pe terenul curți-construcții descris mai sus. În cuprinsul contractului s-a menționat că imobilul casă de locuit a fost dobândit prin construcție proprie, fără autorizație de construcție, imobilele au fost înscrise în cartea funciară cu nr. 658, număr cadastral 917, în favoarea proprietarului C. D. căsătorită cu C. C. ca urmare a cererii din 12.06.2008.
Identificând terenul în litigiu ce face obiectul cererii de chemare în judecată, expert G. M. în raportul de expertiză efectuat în al doilea ciclu procesual în dosarul nr._ a menționat că acesta are suprafața de 5,92 m.p, respectiv lungimea de 14,8 m și lățimea de 0,40 m, având următoarele vecinătăți: la nord B. V., la sud rest proprietate C. D., la est F. H., la vest rest proprietate C. D.. Acesta a precizat că terenul care face obiectul contractului de întreținere nr. 1094/2008 este situat la sud de terenul pârâtului. Același expert a concluzionat că terenul în litigiu nu face parte din proprietatea reclamantului, că pârâtul nu ocupă din terenul reclamantului, pentru că nu se învecinează cu terenul acestuia, în prezent terenul situat la sud de terenul pârâtului aflându-se în proprietatea numitei C. D., în baza contractului de întreținere nr. 1094/2008. Din concluziile expertului, reiese așadar că, petentul nu are în proprietate teren pe latura cu pârâtul B. V..
Totodată, nu au fost reținute susținerile reclamantului în sensul că ar fi proprietarul terenului în litigiu în temeiul autorizației de construire nr. 21/16.04.1967, întrucât autorizația de construire nu poate constitui dovadă a dreptului de proprietate asupra unui teren.
Că reclamantul nu a făcut dovada că este titularul dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, motiv pentru care a fost respinsă acțiunea în revendicare promovată de acesta pentru lipsa calității procesuale active, în raport de dispozițiile 480 Cod Civil din 1864 coroborate cu prevederile art.112 pct.3 și 4 Cod pr. Civ..
Pentru aceleași considerente a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a intervenientei P. E., soția reclamantului, introdusă în cauză în calitate de intervenientă în interes propriu la cererea acestuia, în ceea ce privește acțiunea în revendicare și a fost respinsă acțiunea în revendicare a acesteia. Invocarea de intervenienta P. E. a unui drept de proprietate asupra terenului în litigiu izvorât din calitatea de moștenitoare a defunctului B. I., potrivit certificatului de moștenitor nr. 23/20.01.1978, nu a fost reținută de instanță din moment ce nu s-a făcut dovada ieșirii din indiviziune după acest autor și prin urmare, a dobândirii unui drept exclusiv de proprietate asupra bunurilor determinate din succesiunea autorului.
În ceea ce privește acțiunea în grănițuire,instanța a reținut că potrivit art. 584 Cod civil din 1864, orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa.
Instanța a reținut că, pentru admisibilitatea unei astfel de acțiuni, este necesar ca cel ce o promovează să fie proprietarul terenului a cărui grănițuire o solicită, iar pe de altă parte, să pretindă acest drept de la un proprietar vecin. Ori, în speță, față de considerentele arătate, instanța a reținut că niciunul dintre cei doi soți, respectiv reclamantul P. N. și intervenienta P. E. nu au făcut dovada că sunt titularii dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, așadar nu au calitate procesuală activă pentru promovarea acțiunii în grănițuire a proprietății învecinate acestuia.
Art. 585 din Codul civil din 1864 prevede că, tot proprietarul își poate îngrădi proprietatea, afară de excepția ce se va face la art. 616.
Aceste dispoziții legale conduc la concluzia că dreptul de a ridica un gard între două proprietăți aparține de asemenea titularului dreptului de proprietate asupra terenurilor, exercitarea acestui drept urmând a se realiza bineînțeles în condițiile obținerii de către acesta a unei autorizații de construcție în conformitate cu dispozițiile Legii 50/1991.
În cauză, reținând că atât reclamantul P. N., cât și intervenienta P. E. nu sunt titularii dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a acestora în privința solicitării de a li se permite să ridice un gard între terenul în litigiu și proprietatea alăturată, a pârâtului.
Referitor la acțiunea în servitute de scurgere a streșinii, instanța a reținut că, potrivit art. 615 Cod civil, tot proprietarul este dator a-și face streașina casei sale, astfel încât apele din ploi să se scurgă pe terenul său, sau pe ulițe, iar nu pe locul vecinului.
Instanța a reținut că prin contractul de întreținere autentificat la BNP P. O. sub nr. 1094/ 29.05.2008 reclamantul P. N. și soția acestuia P. E. intervenientă în cauză, înstrăinau fiicei lor C. D., odată cu terenul în suprafață de 560 m.p. și o casă de locuit, P+1, construită din cărămidă și piatră, acoperită cu țiglă, în suprafață construită la sol de 65 m.p..
Având în vedere caracterul translativ de proprietate al contractului de întreținere, s-a constatat că cei doi soți P. nu mai au calitatea de proprietari ai imobilului casă de locuit a cărei streșini se scurge potrivit concluziilor expertului G. M. pe terenul pârâtului, aceștia continuând doar să o folosească.
Pe de altă parte, art. 576 Cod civil din 1864 definește servitutea ca o sarcină impusă asupra unui imobil pentru uzul și utilitatea unui imobil având un alt stăpân, iar art. 627 din același act normativ dispune următoarele: dacă proprietarul a două proprietăți, între care există un semn de servitute, înstrăinează una din proprietăți, fără ca, contractul să conțină nici o convenție atingătoare de servitute, ea urmează de a exista într-un mod activ sau pasiv în favoarea fondului înstrăinat, sau asupra fondului aservit.
Pârâtul, prin interogatoriul luat de instanță în ședința publică din 10.10.2012, a recunoscut existența unei servituți de scurgere a picăturii streșinii de mai bine de 50 de ani și a declarat că nu a făcut nici un act de opoziție și nu are nici o pretenție în această privință.
Pe de altă parte, instanța a reținut că, pentru exercițiul acțiunii nu este suficient să afirmi existența unui drept, ci este necesar să justifici și interesul, adică folosul practic pe care o parte îl urmărește prin punerea în mișcare a procedurii judiciare, iar condiția interesului trebuie îndeplinită în tot cursul judecății.
Prin urmare, văzând interpretarea obligatorie dată de Tribunalul Gorj prin decizia de casare, în privința calității titularului unei acțiuni de servitute de acest fel și reținând că apele de pe acoperișul casei înstrăinate de reclamantul P. N. și intervenienta P. E. prin contractul de întreținere din 2008 și folosite în continuare de aceștia, se scurg de mai bine de 50 de ani pe terenul pârâtului, observând și declarațiile acestuia din urmă, instanța a respins acțiunea privind servitutea de scurgere a streșinii ca lipsită de interes.
Referitor la intervenienta C. D., instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 57 alin. 1 din Codul de procedură civilă, oricare dintre părți poate să cheme în judecată o altă persoană care ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul. Terțul chemat în judecată dobândește calitatea de intervenient principal, acesta având o poziție independentă în proces.
Instanța a constatat că, la data de 16.03.2010 reclamantul P. N. a formulat o cerere de chemare în judecată a altor persoane, solicitând introducerea în cauză în calitate de reclamantă a numitei C. D..
Prin urmare, C. D., chemată în judecată prin această modalitate procedurală, poate pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul, are calitatea de reclamant și se bucură de toate drepturile procesuale prevăzute de lege pentru părțile din proces, fiind titulara unei cereri de chemare în judecată.
În același sens s-a pronunțat și Tribunalul Gorj prin decizia de casare nr. 300/04.07.2012, care a dat îndrumări obligatorii instanței de fond în sensul de a pune în discuția părților cererea intervenientei C. D. de a renunța la judecată ținând cont totodată și dispozițiile art. 246 Cod pr. civilă.
Astfel, instanța a constatat că în ședința publică din 04.10.2011 C. Domica a declarat în fața instanței că nu înțelege să se judece în continuare cu pârâtul B. V. (fila 32 din dosar nr._ ), iar pe de altă parte, în ședința publică din 10.10.2012, pârâtul B. V. a arătat că este de acord cu cererea de renunțare formulată de intervenienta C. D..
Că, potrivit disp. art. 246 C.p.civ. reclamantul poate să renunțe oricând la judecată fie verbal fie prin cerere scrisă .
În această situație, instanța a reținut că în baza principiului disponibilității, părțile au dreptul de a face acte procesuale de dispoziție, respectiv renunțarea, achiesarea și tranzacția.
În cauza de față s-a constatat voința expresă a intervenientei C. D. de a renunța la judecata cererii, acesta având capacitatea juridică necesară.
Că în cazul în care s-a intrat în dezbaterea fondului, renunțarea nu se poate face decât cu acordul celeilalte părți, iar în cauză, pârâtul a fost de acord cu renunțarea la judecată formulată de intervenienta C. D..
Constatând că sunt îndeplinite cerințele legale impuse în cazul existenței actelor de dispoziție, instanța, în temeiul art.246 alineat 2 din codul de procedură civilă, a luat act de renunțarea la judecata cererii formulată de către intervenienta C. D..
În temeiul art. 274 Cod Procedură civilă, au fost obligați în solidar reclamantul P. N., intervenienta P. E. și intervenienta C. D. la plata către pârâtul B. V. a cheltuielilor de judecată în sumă de 2800 lei.
În cauză au formulat apel reclamantul P. N. și intervenientele P. E. și C. D., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Apelanții arată că instanța nu a exercitat rol activ și nu a administrat probe pentru soluționarea corectă a cauzei și nu a apreciat corect probele administrate în cauză, nesoluționând corect cauza în privința tuturor capetelor de cerere și nici cererea de chemare în judecată a altor persoane, neținând seama de dispozițiile deciziilor de casare nr. 103/10.03.2011 și nr. 300/04.07.2012 pronunțate de Tribunalul Gorj.
Că prin aceste decizii s-a dispus ca la rejudecare să fie citate intervenientele P. E. și C. D. și să se pună în discuție excepțiile invocate de părți pentru a se stabili îndreptățirea fiecăreia de a promova o acțiune în revendicare, grănițuire sau respectarea servituții de streașină, soluționarea cererii principale promovate de reclamantul P. N. realizându-se independent de soluția pronunțată în cererile de intervenție cu privire la P. E. și C. D.. Că deciziile nu au fost respectate sub aspectul stabilirii dacă suprafața de teren în litigiu este sau nu inclusă în terenul ce a fost înstrăinat intervenientei C. D. și ca urmare greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesual active a reclamantului P. N. și a intervenientei P. E. și respinse capetele de cerere pentru grănițuire și revendicare, precum și cererea de chemare în judecată a altor persoane.
Că sunt aplicabile dispozițiile art 297 alineatul 1 Cod procedură civilă deoarece instanța de fond a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, întrucât drepturile intervenientelor P. E. și C. D. trebuiau analizate independent de modul de soluționare al cererii principale, că în privința acțiunii în grănițuirii, respectarea servituții de scurgere a streașinii și permisiunea de a construi gard pe linia dintre proprietăți nu se cere calitatea de proprietar asupra terenului, că nu s-a stabilit cu certitudine cine are calitate de proprietar al suprafeței de 60 mp în litigiu și nici dacă terenul în litigiu a fost înstrăinat prin contractul de întreținere 1094/2008.
Că reclamantul P. N. continuă să folosească casa, iar pentru acțiunea de servitute de scurgere doar persoana chemată în judecată și nu persoana reclamantă trebuie să fie proprietar, instanța de fond nu a administrat proba cu expertiza tehnică ci a solicitat doar un supliment la raportul de expertiză iar anterior obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză au fost respinse fără motivare, nu s-a încuviințat cercetarea locală pentru soluționarea corectă a tuturor cererilor.
Că instanța de fond nu a ținut seama de autorizația de construcție nr. 21/1967 și memoriul tehnic al reclamantului P. N., de convențiile încheiate cu B. V. și declarațiile martorilor precum și de decizia 263/1970 a Tribunalului Gorj în care se arată că între gospodăriile părților a existat un gard despărțitor din anul 1969, de evidențele de la registrul agricol și împrejurarea că reclamantul plătește impozitul aferent terenului în litigiu.
Că nu a fost luată în seamă nici sentința civilă 1747/2011 a Judecătoriei Motru prin care s-a stabilit că gardul construit de P. N. nu se află pe terenul lui B. V., ci în interiorul proprietății vecine cu cea a lui B..
Apelanții mai arată că B. V. a declarat că nu s-a opus niciodată scurgerii picăturii de streașină, această situație durează de 50 de ani astfel încât a operat și uzucapiunea servituții de scurgere. Apelanții critică obligarea la cheltuieli de judecată susținând că nu sunt în culpă procesuală, primele două sentințe prin desființate prin deciziile Tribunalului Gorj.
Tribunalul verificând actele și lucrările dosarului constată neîntemeiate criticile formulate de apelanți.
Critica privind lipsa de rol activ a instanței în administrarea de probe pentru soluționarea corectă a cauzei, neefectuarea unei noi expertize și a unei cercetării locale nu poate fi primită, câtă vreme, la rejudecarea cauzei în dosarul_ , toate părțile au fost legal citate, inclusiv apelanții, însă niciuna dintre părți nu a solicitat completarea probatoriului deja administrat, iar la 24.10.2012 s-au ținut dezbaterile. Potrivit art.129 alin 5 Cod procedură civilă, părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.
În plus, tribunalul apreciază că probele deja administrate sunt suficiente pentru soluționarea cauzei.
Nu se poate susține că instanța de fond nu s-a conformat îndrumărilor deciziei de casare de a pune în discuție excepțiile și de a analiza independent soluțiile pronunțate asupra capetelor de cerere din acțiune și asupra cererilor de intervenție, întrucât din încheierea de ședință din 24.10.2012, când au avut loc dezbaterile, rezultă că instanța a acordat cuvântul părților atât asupra excepțiilor, cât și asupra fondului. Mai mult, anterior casării cauza a fost judecată în baza acestor excepții, astfel că părțile le cunoșteau, iar prin decizia 300/2012 se dispune verificarea interesului reclamantului pentru capătul de cerere privind picătura streașinii. În aceeași ședință din 24.10.2012 și această excepție a fost supusă discuției, avocat E. M. D. solicitând expres admiterea excepției lipsei de interes cu privire la servitute, împrejurare ce dovedește că și această excepție face parte din excepțiile asupra cărora părților li s-a acordat cuvântul.
De asemenea, tribunalul constată că prin considerentele sentinței a fost analizat fiecare capăt de cerere în raport de fiecare parte, reclamant sau interveniente.
Motivul principal susținut de reclamant în cursul soluționării cauzei și prin cererea de apel este acela că terenul în litigiu este încă în proprietatea sa și nu a fost înstrăinat prin contractul de întreținere încheiat în favoarea fiicei sale în anul 2008 și, ca urmare, reclamantul ar avea calitate procesuală activă pentru capetele de cerere privind revendicarea, grănițuirea și obligația de a i se permite îngrădirea proprietății.
Sub acest aspect, tribunalul constată că prin raportul de expertiză întocmit de expert M. M. și suplimentul la acest raport coroborat cu planul de amplasament și delimitarea imobilului înstrăinat prin contractul 1094/2008, precum și cu raportul de expertiză întocmit de expert G. M. în dosarul_ s-a stabilit fără echivoc că proprietatea deținută de P. N. și soția sa P. E. în vecinătatea de sud a proprietății pârâtului B. V. a fost înstrăinată lui C. D. prin contractul 1094/2008.
Este neîntemeiată susținerea reclamantului că ar mai fi păstrat în proprietate suprafața de 60 mp în vecinătatea terenului lui B. V. pentru următoarele argumente:
- potrivit certificatului de atestare a proprietății nr. 1427/17.03.2008 emis de Primăria Padeș ( fila 53 dosar_ – fond ) reclamantul P. N. a deținut în vecinătatea lui B. V. suprafața de 560 mp teren cu vecinii Nord – B. V., F. H., Sud – P. N., Est – Râul Motru și Vest – E. A..
- în baza certificatului de atestare sus menționat reclamantul și soția sa P. E. au înstrăinat prin contractul de întreținere întreaga suprafață de 560 mp, situată între aceleași vecinătăți și compusă din 159 mp categoria de folosință curți-construcții și 401 mp teren agricol ( filele 48-52 dosar_ ).
- din cele două acte sus menționate nu rezultă că vânzătorul P. N. și-ar fi păstrat un rest de proprietate la nord de terenul înstrăinat fiicei sale și care să se învecineze cu B. V..
- planul de amplasament și delimitarea imobilului întocmit cu ocazia înscrierii în cartea funciară a terenului dobândit de C. D. ( fila 51 ) a fost transpus în teren prin raportul de expertiză întocmit de expertul G. M. ( filele 100-104 dosar_ și filele 67-68 dosar_ * ) fiind evident că suprafața de 560 mp înstrăinată lui C. D. este suprafața ce se învecinează cu B. V., proprietatea lui P. N. fiind despărțită de proprietatea lui B. V. prin suprafața de teren înstrăinată lui C. D. prin contractul 1094/2008. Și în raportul de expertiză întocmit de expertul G. M. în dosarul_ ( filele 116-121 ) a fost identificat terenul de 560 mp proprietatea lui C. D., stabilindu-se că acest teren se interpune între P. N. și B. V..
Autorizația de construcție nr. 21/1967 și alte înscrisuri anterioare anului 2008 nu sunt de natură a schimba situația de fapt, întrucât în anul 2008 P. N. și P. E. și-au înstrăinat proprietatea asupra terenului și casei în favoarea lui C. D., iar instanța de judecată trebuie să soluționeze acțiunea în raport de situația existentă după această înstrăinare.
Ca urmare, tribunalul apreciază că instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, respectiv că proprietatea pârâtului se învecinează cu proprietatea lui C. D. și nu cu proprietatea lui P. N. și P. E. și în raport de această împrejurare a soluționat corect capetele de cerere privind revendicarea, grănițuirea și dreptul de îngrădire a proprietății, reținând că P. N. și P. E. nu au calitate procesuală activă, nefiind proprietari vecini cu pârâtul.
Pentru proprietara vecină C. D., instanța a luat act de renunțarea acesteia la judecarea cererii în baza declarației acesteia din ședința publică din 04.10.2011. Prin cererea de apel nu sunt formulate critici referitoare la renunțarea la judecată.
Referitor la capătul de cerere privind servitutea de picătura streașinii excepția lipsei de interes a reclamantului P. N. și intervenientei P. E. a fost corect reținută, fiind respectate dispozițiile deciziei de casare nr. 103/2011 a Tribunalului Gorj privind calitatea acestor persoane decurgând din calitatea de titular a unui drept real, posesor sau detentor precar, dar și îndrumările deciziei 300/2012 a Tribunalului Gorj privind verificarea interesului raportat la împrejurarea că apele de pe acoperișul casei reclamantului se scurg pe terenul pârâtului și nu invers.
În acest sens, instanța de fond a stabilit în mod justificat că acțiunea privind servitutea de scurgere a ștreașinii este lipsită de interes, întrucât apele de pe casa folosită de reclamantul P. N. și soția sa se scurg pe terenul pârâtului de peste 50 de ani și pârâtul nu s-a opus în nici un fel acestei scurgeri. Ca urmare, o acțiune în justiție pentru respectarea unei servituții ce nu a fost tulburată este lipsită de interes. Uzucapiunea servituții de scurgere poate fi invocată de reclamant și intervenientă dacă pârâtul, prin anumite fapte, s-ar opune acestui mod de scurgere a apei sau ca apărare în situația în care pârâtul ar chema în judecată reclamantul pentru încetarea acestei servituții.
Nici critica privind cheltuielile de judecată nu poate fi primită, întrucât, pentru reclamant și intervenienta P. E., acțiunile au fost respinse și ca urmare sunt considerate părți căzute în pretenții potrivit art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, iar intervenienta C. D., care a renunțat la judecată, datorează cheltuieli de judecată potrivit art.246 alin. 3 Cod procedură civilă.
Față de cele arătate, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat și, urmare a respingerii apelului și a dispozițiilor art.274 alin 1 Cod procedură civilă, apelanții P. N., P. E. și C. D., vor fi obligați să plătească intimatului 1000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat în apel, chitanță fila 25.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul reclamant P. N. și apelanții intervenienții P. E. și C. D. împotriva sentinței civile nr. 2718/31.10.2012 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._, ca nefondat.
Obligă apelanții P. N., P. E. și C. D. la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimatul B. V..
Cu drept de recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Februarie 2013 la Tribunalul Gorj.
Președinte, C. A. M. | Judecător, Nicolița Ș. | |
Grefier, A. P. |
Red. C.M
Teh.OV.
6 ex/05.02.2013
j.f. MMT
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1382/2013. Tribunalul GORJ | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 6779/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
