Obligaţie de a face. Decizia nr. 299/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 299/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 977/267/2012
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 299/2013
Ședința publică de la 26 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. G.
Judecător M. A. C.
Grefier C. B.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelanta pârâtă Obștea de Moșneni Aninișeni Radoșeni Cărpinișeni împotriva sentinței civile nr. 333 din data de 19.02.2013 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit apelanta pârâtă Obștea de Moșneni Aninișeni Radoșeni Cărpinișeni, a răspuns intimatul reclamant C. I. asistat de avocat M. M..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, se constată depuse la dosar de către apelanta pârâtă concluzii scrise și copia sentinței civile 703/15 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosar nr._, după care văzând că nu mai sunt alte cereri, s-a constatat apelul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul.
Avocat M. M. pentru intimatul reclamant C. I. a solicitat respingerea apelului ca nefondat .
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față.
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Novaci sub numărul_, reclamantul C. I. a chemat în judecată pe pârâta Obștea de Moșneni Aninișeni-Rădoșeni - Cărpinișeni, solicitând obligarea pârâtei să-i permită să ducă la pășunat animalele proprietate personală, în M. situat în extravilanul localității Crasna, județul Gorj, pentru care s-a încheiat contractul de arendare nr.10/24.03.2010 pe o perioadă de 5 ani, respectiv 24.03.2010 – 24.03.2015.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că deși există un act juridic perfect valabil, prin adresa nr. 125/02.05.2012, pârâta i-a adus la cunoștință să se prezinte la sediul acesteia pentru a încheia un alt contract de arendare cu un alt preț pe hectar, respectiv 160 E/ha.
Deoarece i s-a comunicat că a fost reziliat contractul de arendare nr. 10/2010, consideră această măsură total abuzivă și nelegală, care contravine dispozițiilor art. 1020-1021 și art. 18 și 26 din capitolul 5 din statutul obștii, în contract nefiind inserată nici o clauză care să permită denunțarea unilaterală a acestuia.
Consideră că rezilierea contractului pe cale judecătorească nu este posibilă, având în vedere că pentru rezilierea contractului se cer a fi îndeplinite cele trei condiții, respectiv: una din părți să nu-și fi executat obligațiile ce-i reveneau; neexecutarea să fi fost imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligație și debitorul obligației neexecutate să fi fost pus în întârziere în condițiile prevăzute de lege, condiții ce nu pot fi reținute în sarcina reclamantului cu atât mai mult cu cât, statutul obștii, la capitolul 5 art.18 și 26, unde sunt reglementate atribuțiile Adunării Generale și a Consiliului de Administrație nu cuprind nici o atribuție care să permită rezilierea unilaterală a contractului.
În concluzie, a solicitat admiterea acțiunii, anularea procesului verbal al Consiliului de Administrație și Hotărârea emisă în acest sens (necomunicate) și obligarea pârâtei să-i permită pășunatul animalelor pentru anul 2012-2015, pe suprafața de teren ce face obiectul contractului.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1639 și următoarele C. civ., precum și art. 1073 – 1077 C.civ.
În ședința publică din data de 25.06.2012, pârâta a depus la dosar întâmpinareprin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, cu cheltuieli de judecată, invocând o . excepții, respectiv excepția inadmisibilității cererii, cu motivarea că procesul verbal de ședință al Consiliului de Administrație ce ar reține măsura rezilierii contractelor de arendă, nu poate face obiectul controlului de legalitate, potrivit dispozițiilor art.23 și 25 din OG 26/2000, singurele acte ce pot fi supuse controlului judecătoresc fiind hotărârile Adunării Generale și ale Consiliului de Administrație și nu procesele verbale de ședință; excepția tardivității formulării cererii și excepția lipsei de interes privind anularea hotărârii Consiliului de Administrație adoptată la 28.05.2011, hotărâre ce reține modificarea prețului arendării pentru anul 2011, acesta majorându-se la 160 Euro/ha, reclamantul chiar dacă nu a semnat act adițional și-a însușit plata majorată a prețului arendei pentru 2011.
Pârâta a apreciat că rezilierea a intervenit de drept ca urmare a neexecutării obligațiilor asumate contractual, fiind incidente prev. art. 9 din contract, potrivit cărora în caz de neexecutare culpabilă a neexecutării de către una din părți contractul se consideră reziliat de drept.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 115, 118, art. 23-25, din OG 26/2000, art. 18 și art. 26 din Statutul obștei și art. 1020 și art. 1021 din Codul civil.
La data de 27.09.2012 a fost depusă la dosar o cerere de intervenție în nume propriu formulată de numiții Z. Ș., C. G., C. A., B. I., C. I., N. A., G. G., C. I., P. D., B. I., C. M., Tiriplica P., F. D., G. C. G., D. I., Hașcău G., Tiriplica C., Momîlcă C., P. P., N. Crisantie, Momîlcă N., I. I., P. I., P. E., M. Ș., J. N., V. I. I., M. D., Bucălaie I., I. I., Spafiu D., C. I., Tiriplica I., M. D. C. și H. C. I., în calitate de membri ai Asociației Obștea de Moșneni Aninișeni – Radoșeni – Cărpinișeni, prin care au solicitat să se constate ca reziliate de drept contractele de arendă încheiate abuziv de fostul consiliu de administrație al obștei, reziliere survenită prin neplata la timp și conform înțelegerilor din aceste contracte și din actele adiționale încheiate ulterior.
Prin încheierea de ședință din data de 15.10.2012, în baza art. 49-52 C.p.civ, a fost respinsă în principiu cererea de intervenție.
Excepțiile invocate de pârâtă, respectiv inadmisibilitatea, tardivitatea și lipsa de interes, au fost unite cu fondul prin încheierea de ședință din 03 septembrie 2012.
Prin notele de ședință depuse la data de 30.01.2013, reclamantul și-a precizat acțiunea sub cel de-al doilea capăt de cerere, în sensul că solicită anularea Hotărârii Adunării Generale din 29.01.2012 și a procesului verbal aferent.
Prin sentința civilă nr. 333 din data de 19.02.2013 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosar nr._, s-au respins excepțiile inadmisibilității și lipsei de interes invocate de pârâtă.
A fost admisă excepția tardivității în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea Hotărârii Adunării Generale din 29.01.2012, invocată de pârâtă.
A fost admisă în parte acțiunea precizată, formulată de reclamantul C. I., domiciliat în comuna Crasna, ., județul Gorj împotriva pârâtei Obștea de Moșneni Aninișeni – Radoșeni – Cărpinișeni cu sediul în ..
A fost obligată pârâta să permită reclamantului pășunarea animalelor în condițiile prevăzute în contractul de arendă nr.10/24.03.2010, cu actul adițional nr.134/26.06.2011.
A fost obligată pârâta la 508,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că la data de 24.03.2010 între reclamant și pârâtă s-a încheiat contractul de arendă nr. 10/24.03.2010, având ca obiect suprafața de 30 ha situat în extravilanul localității Crasna, jud. Gorj, categoria de folosință fiind aceea de pășunat, pentru o durată de 5 ani, începând cu 24.03.2010, până la 24.03.2015. Nivelul arendei a fost stabilit la 120 lei/ha/an, ce se va achita la încasarea subvenției anuale.
S-a stipulat, de asemenea, că în caz de neexecutare culpabilă a obligațiilor de către una dintre părți, contractul se consideră reziliat de drept fără intervenția instanței.
Părțile nu au încheiat act adițional prin care să modifice clauzele acestui contract.
Din înscrisurile depuse de reclamant la dosar, respectiv chitanțe și facturi, rezultă că aceasta a achitat cu titlu de contravaloare arendă suma de 500 lei în aprilie 2011, 2500 lei în noiembrie 2011, 750 lei prin OP nr. 1/14.05.2012 reprezentând contravaloare taxă pășunat conform contract nr. 10/24.03.2010, fiindu-i emisă la data de 23.04.2012 factură fiscală pentru suma de 3.000 lei reprezentând taxă contract arendă prin act adițional (parțial).
Din răspunsul la interogatoriul ținut reclamantului, rezultă că acesta nu a fost de acord cu modificarea, pentru anul 2011, a contractului de arendă nr. 10/24.03.2010, că a achitat suma de 3.000 lei conform prevederilor contractului iar pârâta a refuzat să primească suma de 120 lei/ha, stabilită inițial, aspecte ce se coroborează cu declarațiile martorilor audiați iar procesele verbale prezentate de pârâtă ca fiind încheiate de membrii consiliului de administrație și fermierii membri, la data de 12.03.2012, nu cuprind semnătura reclamantului, acesta fiind lipsă.
Prin urmare, este neîntemeiată susținerea pârâtei în sensul că între părți ar fi intervenit o modificare a contractului inițial de arendă, fără încheiere în formă scrisă. De altfel, potrivit Leg. nr. 16/1994, aplicabilă raportului juridic născut între părți prin încheierea contractului de arendare, forma scrisă a contractului și înregistrarea la consiliul local este cerută pentru valabilitatea și opozabilitatea acestuia (art. 6), actul adițional trebuind să respecte condițiile de formă ale contractului pe care îl modifică.
Pentru a susține netemeinicia acțiunii, pârâta a invocat rezilierea de drept a contractului, pentru neîndeplinirea obligațiilor arendașului, conform clauzelor asumate.
Sub acest aspect, instanța a avut în vedere că pactul comisoriu expres permite rezilierea convenției numai ca efect al întrunirii condițiilor generale necesare pentru aplicarea acestei sancțiuni, în afară de neexecutarea obligației, ca element obiectiv, trebuind să existe și vinovăția debitorului obligației, ca element subiectiv, cât mai ales manifestarea de voință a creditorului ca fiind singurul în drept a aprecia dacă este cazul să se aplice pactul comisoriu expres sau să ceară executarea contractului.
În acest sens, prin conduita pârâtei în derularea relațiilor contractuale legate de arendarea pășunilor, s-a constatat că aceasta nu a considerat intervenită rezilierea de drept, în condițiile în care a încercat majorarea chiriei, prin act adițional, după cum rezultă din declarațiile martorilor, procesul verbal nr. 16/28.05.2011 a încasat în 2012 sume de bani în temeiul contractului de arendare din 2010, deși acestea nu au fost achitate cu respectarea prevederilor contractuale inițiale, și cu toate că în procesul verbal din 12 martie 2012 (nesemnat de reclamant) s-a făcut mențiune despre rezilierea tuturor contractelor de arendă începând cu ziua următoare, sumele de bani au fost încasate ulterior.
Mai mult, potrivit răspunsului la întrebarea nr.1 a interogatoriului ținut reprezentantului pârâtei (fila 95), inclusiv în cursul procesului s-a exprimat acordul de a primi suma de 160 euro/hectar, ceea ce demonstrează manifestarea de voință în sensul continuării relațiilor contractuale și nu aplicării pactului comisoriu expres.
Prin urmare, chiar dacă sumele datorate nu au fost achitate la termenele prevăzute în contract, în condițiile arătate mai sus nu se poate considera că a operat rezilierea de drept.
În ceea ce privește folosința terenului arendat, s-a constatat că pârâta s-a opus exercitării drepturilor reclamantului, aspect ce rezultă din înscrisurile aflate la dosar, respectiv hotărârea Consiliului de Administrație nr.16/28.05.2011, hotărârea Adunării Generale Ordinare din 29.01.2012 procesul verbal din 12.03.2012 (nesemnat de reclamant), adresa Obștei din 08.03.2012 către APIA Gorj prin care s-a adus la cunoștință decizia Consiliului de Administrație de reziliere a contractelor de arendă, reclamantul fiind astfel îndreptățit să solicite obligarea pârâtei la respectarea clauzelor contractuale, potrivit primului capăt de cerere, care fiind întemeiat va fi admis, în baza art. 969 C.civ. coroborat cu dispozițiile art. 7 din contract, cu consecința obligării pârâtei să permită reclamantului pășunatul animalelor potrivit contractului de arendă nr.10/24.03.2010.
În ceea ce privește inadmisibilitatea și lipsa de interes în solicitarea anulării actelor emise de Obște, analizate în raport de precizările reclamantului în sensul că cel de-al doilea capăt de cerere vizează Hotărârea Adunării Generale din 29.01.2012 și a procesului verbal aferent, instanța a respins excepțiile invocate de pârâtă, având în vedere că reclamantul prezintă un interes legitim, actual, personal și direct în promovarea acțiunii, în condițiile în care s-a invocat că pârâta îi îngrădește exercitarea drepturilor dobândite prin contract, hotărârea atacată, adoptată în baza mențiunilor procesului verbal, vizând luarea măsurilor ce se impun cu privire la anularea sau rezilierea contractelor de arendă încheiate de fostul consiliu de administrație.
În ceea ce privește însă respectarea termenului în care reclamantul, membru al obștei, putea cere anularea Hotărârii Adunării Generale Ordinare din 29.01.2012, așa cum a fost precizat ulterior, instanța a constatat că acesta nu a fost respectat, față de împrejurarea că potrivit tabelului cu membrii participanți (fila 67), acesta a fost prezent la adunare iar acțiunea a promovat-o la data de 21.05.2012, fiind depășit termenul prevăzut de art. 23 alin. 2 din OG nr. 26/2000, astfel încât excepția tardivității va fi admisă.
Cu privire la capătul accesoriu privind cheltuielile de judecată, în temeiul art. 274 și urm. C.p.civ., instanța a constatat că reclamantul este îndreptățit la acoperirea sumelor aferente capătului de cerere admis, respectiv taxa de timbru în cuantum de 8 lei și timbrul judiciar de 0,3 lei, precum și onorariul de avocat, în cuantum de 500 lei.
Împotriva sentinței a declarat apel apelanta pârâtă Obștea de Moșneni Aninișeni Radoșeni Cărpinișeni, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .
Prin motivele de apel s-a susținut că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică, hotărârea fiind dată cu nesocotirea principiului disponibilității, în baza căruia instanța era învestită să soluționeze cererea în limitele de fapt și de drept ale acesteia, nefiind permisă o recalificare a obiectului cererii de chemare în judecată.
În baza principiului actor incubit probatio intimatului reclamant îi revenea obligația de a face dovada nesocotirii dreptului său născut contractual, acela de a duce animalele proprietate la pășunat pe terenurile arendate, dovadă ce nu a fost produsă, reclamantul recunoscând de altfel la interogatoriu împrejurarea că în anul 2012 la momentul formulării cererii de chemare în judecată a continuat să pășuneze, folosința terenului arendat nefiindu-i restricționată în vreun fel de asociație .
Pe fondul nedovedirii împrejurărilor care să justifice obligarea apelantei nu de a respecta contractul în concret, strict clauza care reține obligația de a permite pășunatul, intimatului nu ar fi trebuit să i se admită cererea pe considerente străine de natura pricinii, respectiv pe motivul existenței valabile a contractului pe perioada 2012- 2015, instanța nefiind învestită cu o asemenea cerere.
De altfel, începând cu anul 2012 apelanta a invocat inexistența contractului de arendă invocat drept izvor al obligației de a face pretins a fi ocrotit pe cale judecătorească urmare a neachitării obligațiilor de plată a arendei în anul 2011, în termenele și condițiile convenite derogatoriu de la contractul inițial de arendă.
În speță, dată fiind neexecutarea obligațiilor de plată într-un cuantum majorat față de cel stabilit inițial, avea să fie nesocotit de către instanță, instanța trebuia să constate modificarea intervenită pe această chestiune chiar în lipsa unui document.
Analizând motivele de apel, în raport de probele administrate în cauză și de sentința pronunțată, se reține că apelul este fondat, cu următoarea motivare ;
Așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată prima instanță a fost investită de reclamant cu două capete de cerere, respectiv pârâta Obștea de Moșneni Aninișeni Radoșeni Cărpinișeni să fie obligată să-i permită să ducă animalele proprietate personală la pășunat în muntele situat în extravilanul localității Crasna, județul Gorj, în motivarea acestui capăt de susținându-se că deși există între părți un contract valabil, pârâta prin adresa 125/8.09.2012 i-a făcut cunoscut că prin hotărârea adunării generale a membrilor obștii din 29.01.2012 consiliul de administrație a luat decizia de reziliere a tuturor contractelor de arendă încheiate anterior anului 2012 de obște cu diverși utilizatori ( fila 11 dosar instanță fond ).
Prin al doilea capăt de cerere reclamantul a contestat hotărârea adunării generale ordinare prin care a fost împuternicit de consiliul de administrație să ia toate măsurile ce se impun cu privire la rezilierea tuturor contractelor încheiate cu rea credință în dauna obștii în perioada 27.01.2008-31 mai 2011( fila 14-15 dosar fond ) .
Au fost invocate dispozițiile art. 1073-1077 cod civil și s-a solicitat anularea procesului verbal al Consiliului de administrație și hotărârea emisă și obligarea pârâtei să-i permită pășunatul animalelor pe perioada 2012-2015 ce face obiectul contractului .
Prin sentința civilă nr. 333 din data de 19.02.2013 a fost admisă excepția tardivității în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea Hotărârii Adunării Generale din 29.01.2012, invocată de pârâtă, a fost admisă în parte acțiunea precizată, formulată de reclamantul C. I. împotriva pârâtei, fiind obligată pârâta să permită reclamantului pășunarea animalelor în condițiile prevăzute în contractul de arendă nr.10/24.03.2010, cu actul adițional nr.134/26.06.2011.
Apelul privește numai cel de-al doilea capăt de cerere, respectiv obligarea pârâtei să permită reclamantului pășunarea animalelor în condițiile prevăzute în contractul de arendă nr.10/24.03.2010, cu actul adițional nr.134/26.06.2011.
Sub acest aspect sentința primei instanțe este nelegală, motiv pentru care se impune admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii în totalitate, cu următoarea motivare ;
Cu privire la starea de fapt, tribunalul reține din actele de la dosar că prin contractul de arendă nr.10/24.03.2010 ( fila 28-29 dosar fond ) Obștea de Moșneni Aninișeni Radoșeni Cărpinișeni arendează lui C. I. terenul în suprafață de 30 ha situat în extravilanul localității Crasna, cu vecini la N-ocolul Silvic Novaci, la S-M. Rădeiu, la E- Ocolul Silvic Novaci și V- Ocolul Silvic Novaci, nivelul arendei fiind stabilit la 120 lei/ha/an, urmând ca beneficiarul să achite arenda la încasarea subvenției anuale de la APIA, în caz de neexecutare culpabilă așa cum rezultă din capitolul VII din contract a obligației de una dintre părți, contractul se consideră reziliat de drept, fără intervenția instanței, iar pentru neplata la timp a arendei, arendașul urmează să fie obligat la penalități, perioada de arendare fiind stabilită pe timp 5 de ani, respectiv 24.03._15.
Așa cum rezultă din procesul verbal din 28 mai 2011( fila 40 dosar instanță) consiliul de administrare al obștii de moșneni în prezența membrilor consiliului și a unui număr de 7 arendași cu privire al chiria avută în vedere pe anul 2011, ea a fost stabilită la suma de 160 euro/ha și va fi încasată de obște conform actului adițional, reținându-se în cuprinsul procesului verbal că prevederile acestuia se vor aplica și celorlalți arendați, membrii ai obștei, care nu au fost prezenți la data de 28 mai 2011.
În baza acestui proces verbal Consiliul de Administrație al obștei prin Hotărârea 16/28 mai 2011 necontestată a luat măsura rezilierii tuturor contractelor de arendă încheiate abuziv de fostul consiliu de administrație cu fermierii care nu sunt membrii ai asociației, încheierea de acte adiționale la contractele de arendare cu fermierii membrii ai asociației sau fiii acestora, prețul arendei pentru anul 2011 fiind stabilit la 160 euro/ha, stabilindu-se că în situația în care suma nu va fi achitată integral la termenul stabilit, arendașii vor achita penalități de 2% din întreaga sumă pentru fiecare zi de întârziere la plată( fila 41 dosar ) .
Această hotărâre nu a fost contestată prin cererea cu care a fost învestită prima instanță.
A fost convocată Adunarea generală ordinară a obștei la 29.01.2012, prin care a fost împuternicit consiliul de administrație să ia toate măsurile ce se impun pentru anularea sau rezilierea tuturor contractelor încheiate cu rea credință în perioada 27.01.2008-31 mai 2011, adunare generală la care a participat și C. I., așa cum rezultă din tabelul nominal anexa 7, numărul criteriu 9 ( fila 67 dosar instanță fond ).
În urma hotărârii nr. 16/28 mai 2005, necontestată și a actului adițional la contractul de arendă s-a stabilit o arendă la 160 euro/ha și se emite factura . nr. 315/23.04.2012 în care se specifică taxă contract arendă prin act adițional 2011 parțial, valoarea 2919,35 lei, suma totală plus TVA fiind de 3000 lei, sumă achitată de C. I. ( fila 31), prin care de fapt recunoaște actul adițional încheiat în baza hotărârii nr. 16/28 mai 2011. Această situație este evidențiată și în fișa individuală fermier, în care se specifică că potrivit actului adițional pe anul 2011 reclamantul trebuia să plătească suma de 160 euro/ha, adică în lei suma de 20.734,56 lei, de unde rezultă că mai avea de plată suma de 17.734,56 lei ( fila 39 dosar instanță).
În urma unei noi convocări a adunării generale din 29.01.2012, adunare la care a participat și petentul se emite o hotărâre din aceeași dată, prin care a fost împuternicit consiliul de administrație să ia toate măsurile ce se impun pentru anularea sau rezilierea tuturor contractelor încheiate cu rea credință în perioada 27.01.2008-31 mai 2011, hotărâre care este contestată de petent ( pct. 2 ), însă este menținută de către instanță, C. I. nedeclarând apel împotriva sentinței, iar apelul declarat de Obștea de Moșneni Aninișeni Radoșeni Cărpinișeni privește numai greșita admitere a acțiunii sub aspectul obligării pârâtei să permită arendașului pășunarea orilor, în condițiile prevăzute de contractul de arendă nr. 10/2010 și actului adițional 134/26.01.2011.
În virtutea art. 1020-1021 cod civil, locatarul căruia i s–a transmis folosința bunului închiriat are acțiune contra locatorului pentru dobândirea acestei folosințe.
În cazul dedus judecății, intimatul C. I. a solicitat ca obștea să-i permită în continuare să pășuneze oile pe suprafața de 30 ha .
În principiu, debitorul este răspunzător pentru neexecutarea obligației sale, afară numai dacă ar dovedi că neexecutarea este imputabilă unor cauze externe. În materie de executare a contractelor, prin culpă se înțelege orice reconformare a debitorului la corecta îndeplinire a obligațiilor.
Instanța sesizată cu o asemenea acțiune are îndatorirea să verifice și să aprecieze în ce măsură neexecutarea obligației este importantă și gravă și dacă această neexecutare se datorează unor cauze imputabile debitorului, având facultatea de a acorda, după împrejurări, un termen de grație.
În speță însă, reclamantul a solicitat instanței ca pârâta Obștea de Moșneni Aninișeni Radoșeni Cărpinișeni să fie obligată să respecte contractul și actul adițional în sensul de a-i permite acestuia să pășuneze oile.
Sub acest aspect, instanța reține pe de o parte că în anii 2011 și 2012, acțiunea fiind înregistrată la 21 mai 2012, reclamantul a pășunat cu oile suprafața de 30 ha din M. ,,R., recunoașterea rezultând implicit din răspunsul la interogatoriu (fila 112 dosar instanță fond ).
Pe de altă parte, tot el recunoaște că a achitat numai sumele de bani prevăzute în contractul de arendă, respectiv suma de 120 lei/ha și a depus documente în acest sens, însă deși arenda a fost majorată prin Hotărârea din 28 mai 2011, necontestată la suma de 160 euro/ha, el nu a făcut dovada că și-a achitat această obligație, plătind numai suma de 3000 lei și având un debit restant, așa cum rezultă din fișă de 17.734,56 lei, sumă de altfel recunoscută și de reclamant.
Mai reține tribunalul că în măsura în care hotărârea adunării generale din 29.01.2012 a fost menținută de către prima instanță, intimatul reclamant nedeclarând apel împotriva sentinței, soluția pronunțată în cauză este contradictorie în sensul că pe de o parte instanța menține această hotărâre, iar pe de altă parte obligă pârâta să-i permită pășunatul pe cele 30 de hectare, în cauză nefăcându-se vreo dovadă pe anul 2012 apelanta i-a interzis reclamantului pășunatul.
Se impune așadar admiterea apelului, schimbarea sentinței și respingerea în totalitate a acțiunii .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta pârâtă Obștea de Moșneni Aninișeni Radoșeni Cărpinișeni împotriva sentinței civile nr. 333 din data de 19.02.2013 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosar nr._ .
Schimbă sentința în sensul că respinge acțiunea.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică din 26 Iunie 2013 la Tribunalul Gorj.
Președinte, V. G. | Judecător, M. A. C. | |
Grefier, C. B. |
red. VG
j.f. F. R M.
ex.5
SL . 11 Iulie 2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 870/2013. Tribunalul GORJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1219/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
