Partaj judiciar. Decizia nr. 177/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 177/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 24-01-2013 în dosarul nr. 3020/318/2010
Dosar nr._ Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 177
Ședința publică din 24 ianuarie 2013
Completul compus din:
Președinte G. D.
Judecător M. G.
Judecător N. U.
Grefier Firuța Ș.
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate reclamanta pârâtă P. I. și pârâții reclamanți C. G. și C. V. împotriva încheierii de admitere în principiu din 30.11.2011 și a sentinței civile nr._/19.09.2012 pronunțate de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă asistată de avocat M. S., recurentul pârât C. G. asistat de avocat C. N. O., lipsă fiind recurenta pârâtă C. V. reprezentată de avocat C. N. O..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință se constată depusă prin serviciul arhivă întâmpinare formulată de P. I. cu privire la recursul declarat de pârâți.
Avocat C. N. O. a solicitat acordarea unui nou termen în vederea observării întâmpinării, motivând că întâmpinarea i-a fost comunicată la acest termen de judecată.
Tribunalul a pus în discuția părții adverse cererea formulată de apărătorul recurenților pârâți.
Avocat M. S. s-a opus la acordarea unui nou termen de judecată, motivând că întâmpinarea a fost depusă în termen util, partea adversă având posibilitatea să o observe.
Tribunalul, deliberând asupra cererii de amânare o apreciază ca neîntemeiată, întâmpinarea fiind depusă la data de 08.01.2013, recurenții pârâți având posibilitatea să observe susținerile părții adverse până la termenul de judecată.
Nemaifiind alte cereri sau excepții de invocat s-a acordat cuvântul asupra recursurilor.
Avocat M. S. a solicitat admiterea recursului formulat de reclamantă, criticând încheierea de admitere în principiu sub aspectul cotelor de contribuție, reținute de instanță.
A motivat că chiar dacă o perioadă reclamanta nu a fost încadrată în muncă, aceasta a muncit în gospodărie crescând animale, de asemenea a muncit la munca câmpului ajutând-o pe pârâta C. V. la muncile agricole necesare.
A mai arătat că în mod greșit s-au stabilit cote de contribuție diferite pentru anumite bunuri, potrivit literaturii juridice proprietatea în devălmășie, așa cum este cazul bunurilor dobândite de soți, se caracterizează prin cote de contribuție unice stabilite pentru toate bunurile reținute la partaj.
De asemenea a susținut că dispozițiile încheierii de admitere în principiu sunt contradictorii în ceea ce privește cota de contribuție a soților.
O altă critică a vizat împrejurarea că pentru o . bunuri mobile, instanța a reținut că au regim juridic de bunuri proprii ale pârâtei C. V., deși din depozițiile martorilor a rezultat că și aceste bunuri au fost dobândite de foștii soți în timpul căsătoriei.
A criticat expertiza întocmită în cauză susținând că au intervenit erori de calcul și de asemenea a susținut că instanța a omis să se pronunțe pe toate capetele de cerere, respectiv nu s-a pronunțat pe cererea reclamantei de instituire a unui drept de retenție.
În concluzie a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de admitere în principiu și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Avocat C. N. O. a solicitat respingerea recursului formulat de recurenta reclamantă, motivând că aceasta a avut venituri mult mai mici față de pârât, astfel că era firesc ca cota de contribuție pentru reclamantă să fie mai mică.
Privitor la recursul formulat de recurenții pârâți a susținut că în mod greșit instanța nu a reținut o cotă de contribuție pentru pârâți de 75 % și de 25 % pentru reclamantă în condițiile în care din actele depuse la dosar rezultă că pârâta C. V. a contribuit la realizarea bunurilor solicitate la masa partajară.
A făcut trimitere la o . facturi fiscale din care rezultă că pârâta C. V. a achiziționat materiale de construcție.
A criticat sentința privitor la modul de atribuire a bunurilor, susținând că bunurile mobile trebuiau atribuite în lotul reclamantei chiar dacă aceasta nu are nevoie de aceste bunuri are posibilitatea să le valorifice.
A solicitat în concluzie admiterea recursului formulat de pârâți, casarea sentinței și a încheierii de admitere în principiu cu trimitere spre rejudecare pentru completarea probatoriului.
În subsidiar a solicitat modificarea încheierii de admitere în principiu și reținerea unei cote de contribuție de 75 % pentru pârât și 25 % pentru reclamantă.
Avocat M. S. a solicitat respingerea recursului formulat de pârâți, motivând că înscrisurile pe care aceștia le invocă au fost depuse după pronunțarea încheierii de admitere în principiu, astfel că nu i se poate reproșa instanței de fond că nu le-a avut în vedere cu ocazia pronunțării încheierii.
De asemenea a susținut că înscrisurile invocate nu pot fi avute în vedere la aprecierea cotei de contribuție, întrucât anexa gospodărească edificată de foștii soți în timpul căsătoriei a fost realizată în anii 1998-1999, aspect recunoscut de pârât la interogatoriu, iar chitanțele și facturile depuse pentru C. V. sunt emise pentru anii 2000-2004, concluzia firească fiind aceea că aceste materiale nu au fost folosite la construcția edificată de foștii soți.
Pe de altă parte a arătat că aceste chitanțe sunt eliberate de societatea fiicei pârâtei, fiind deci întocmite pro causa.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg-J. la data de 01.03.2010, sub numărul_, reclamanta P. I. a chemat în judecată pe pârâții C. G. și C. V., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună ieșirea din starea de devălmășie asupra bunurilor dobândite de reclamantă și pârâtul C. G. în timpul căsătoriei și instituirea unui drept de retenție în favoarea sa, asupra imobilului casă de locuit din oraș Bumbești-J., ., ce aparține lui C. V..
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul C. G. o perioadă de 15 ani, căsătorie desfăcută prin sentința civilă nr. 105/13.01.2010 a Judecătoriei Tg-J., iar în timpul căsătoriei a dobândit împreună cu pârâtul următoarele bunuri: -un televizor marca „SAMSUNG”; - o ladă frigorifică cu sertare; - o mașină de spălat automată; - un boiler pe gaze ; - un motocultor ; - un șifonier cu 2 uși; - o saltea RELAXA; -3 covoare persane de 3/2; - o mochetă de 12 m; - linoleum 14/3 m; -20 m perdele la toate camerele ; - 3 jaluzele; -2 lenjerii de pat ; 2 plapome de lână; - 4 pături de lână; - 5 perne puf; -25 castroane; -25 farfurii; - oale; - tacâmuri ; - bibelouri ; - fier călcat; - 2 lustre;
De asemenea, a arătat că în timpul căsătoriei au făcut următoarele îmbunătățiri, sporind valoarea imobilului, care aparține mamei pârâtului, respectiv pârâtei C. V., constând în: -tavan laminat la sala închisă de 20/3; - au amenajat 2 încăperi schimbându-le destinația în bucătărie și baie, pe care le-au modernizat punându-le gresie, faianță, cadă, chiuvetă, boiler și au schimbat instalația de apă și electrică; - au executat reparații interioare și exterioare la întreaga casă; - au pus parchet laminat într-una din camere; - au construit o sobă de teracotă; - au înlocuit două uși și două ferestre; - au pus uși exterioare și una la interior; - la șopru au dat jos tencuielile și l-au încărcat și drișcuit și dat cu stropan din nou; - au tencuit una din camere din beci și interior și au turnat șapă de ciment; - au tencuit sala care este jos, în afara beciului sub casă, tencuind în interior; - au betonat curtea pe o lungime de 25 m și lățime 5 m; -au pus două porți mari din fier la ieșirea dinspre grădină ; - au făcut un coteț pentru păsări din bolțari, acoperit cu tablă, un coteț pentru porci din bolțari, acoperit cu tablă, o anexă cu destinația de șopru pe stâlpi de țeavă acoperit cu tablă; - au construit un WC; - au împrejmuit grădina cu gard de plasă de sârmă pe o lungime de 15 m și una de 8 m ; - au construit un pod de ciment la poarta casei;
A învederat că la îmbunătățirile aduse construcțiilor a avut o contribuție de 70%, întrucât a fost angajată la UM Sadu, unitate de unde a primit plăți compensatorii în cuantum de 27 milioane ROL în anul 1998, sumă ce a investit-o în totalitate în îmbunătățirile aduse acestei locuințe.
În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 30 și 31 C. fam.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar, în xerocopie, sentința civilă nr. 105/13.01.2010 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat admiterea in parte a acțiunii formulată de reclamantă, pârâtul C. G. solicitând sub aspect reconvențional să i se rețină o cota de contribuție de 75% la dobândirea bunurilor, întrucât în perioada în care s-au realizat îmbunătățirile la casa care îi aparține mamei sale, parata nu era încadrata în munca.
A învederat că aceasta a lucrat 3 ani la UM Sadu după căsătoria lor, iar din anul 1998 pana in anul 2008 nu a mai înregistrat nici un venit, întrucât nu a mai fost încadrată în muncă. A recunoscut că în perioada căsătoriei au adus o . îmbunătățiri la casa pârâtei C. V., constând în: a închis sala de 27 m.p., bucătăria și baia s-au realizat în anul 1999, au zugrăvit în anul 2000 casa pe exterior, în anul 2004 au reconstruit o soba si au pus 11 mp de parchet laminat, au reparat în anul 2000 șoprul și nu l-au tencuit așa cum susține reclamanta, în anul 1999 au tencuit o cameră de 22 m.p., au turnat șapă de 12 m.p. și tot în acel an au refăcut betonul din curte și au tencuit 22 m.p. de interior beci, în anii 1998 și 2005 au cumpărat două porți mari de fier la mâna a doua, au refăcut cotețul de păsări cu bolțari confecționați de cumnatul său, pe vechea structură, s-a îmbunătățit structura de rezistență a podului, iar WC-ul s-a îmbunătățit cu bolțarii de la cumnatul său, bolțari pe care nu i-au plătit.
A recunoscut că în timpul căsătoriei au cumpărat următoarele bunuri: un televizor marca SAMSUNG, o lada frigorifica, un boiler pe gaze, un șifonier cu doua uși, o saltea relaxa, 3 jaluzele, lenjerie de pat și vesela pe care reclamanta o arată prin acțiune. A învederat că mașina de spălat automată a fost plătită de către el în rate,iar motocultivatorul descris în acțiune aparține cumnatului său, el doar folosindu-l.
A menționat că, în ceea ce privește îmbunătățirile mai sus descrise efectuate la imobilul aparținând pârâtei, are o cotă de contribuție la realizarea acestora în proporție de 75%, întrucât reclamanta la vremea respectivă nu era încadrată în muncă și nu realiza nici un venit.
In ceea ce privește plățile compensatorii de care reclamanta face vorbire, aceste sume de bani nu au fost cheltuite în casă și nu se regăsesc în bunurile dobândite de părți.
Pârâta C. V. a învederat că bunurile constând în 3 covoare persane, mochetă de 12 m, linoleum, perdele, 2 plapume din lână, 4 pături din lână, 5 perne de puf, bunuri enumerate în acțiune de reclamantă sunt bunurile sale proprii, bunuri ce le-a lăsat în domiciliu la data plecării în anul 2003, când atât ea, cât și nepoata sa au fost scoase afară din imobilul din Bumbești-J. de reclamantă. A învederat că i-a sprijinit pe fiul și nora sa, atât cu bani ( întrucât are pensie ) cât și fizic.
La data de 14.06.2010, reclamanta și-a precizat cererea, în sensul că împreună cu pârâtul au realizat o anexă începând de la fundație și până la acoperiș, demolând construcția veche și realizând o nouă construcție cu destinația de baie, bucătărie, cameră, învederând totodată că părțile au avut o contribuție egală în achiziționarea bunurilor și la realizarea construcțiilor . De asemenea, a solicitat suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului de divorț, dispunând-se prin încheierea de la termenul de judecată din 14.06.2010 în temeiul art. 244 alin.1 pct.1 suspendarea cauzei ( fila 29 dosar).
Cauza a fost repusă pe rol la data de 15.12.2010, fiind depusă la dosar sentința civilă de divorț nr. 105/13.01.2010 pronunțată de Judecătoria Târgu-J. în dosarul_, cu mențiunea definitivă și irevocabilă .
La data de 02.02.2011 au fost depuse note de ședință de către pârâții C. G. și C. V. prin care au formulat răspuns la precizarea reclamantei depusă la termenul din 14.06.2010 . S-a învederat că reclamanta împreună cu pârâtul C. G. nu au construit o anexă începând de la fundație și până la acoperiș după ce a fost demolată anexa care exista înainte, întrucât nu s-a demolat fosta anexă, deoarece în această situație ar fi fost nevoie de o autorizație de demolare și ulterior de o autorizație de
construcție, ci au procedat la desfacerea acoperișului anexei până la nivelul
pereților, dând jos țigla, căpriorii, lănteții și tavanul existent, după care au turnat placă din beton peste pereții încăperilor existente și au refăcut acoperișul. Anexa existentă, avea două camere și o sală în fața camerelor, acestea fiind modificate pentru a crea bucătăria și baia, în sensul că au retras un perete al uneia dintre camere mai în spate spre nord (anexa existentă și cea nouă rezultată reies cu relevanță din planșa anexată). S-a zidit cu cărămidă până la tavan brâul existent al pridvorului sălii, iar ulterior s-a procedat la finisarea cu mortar a pereților nou creați și a tavanului anexei.
S-a învederat că la realizarea construcțiilor și la achiziționarea bunurilor în perioada
martie 1995 (data căsătoriei) - decembrie 1998 (data disponibilizării reclamantei P. I. de la U.M.Sadu în baza Ord. 7/1998) și-au adus contribuția reclamanta P. I., pârâtul C. G. și pârâta C. V. (care locuia cu soții), în mod diferențiat în funcție de salariile, respectiv pensia pe care le realizau fiecare din părți conform cărților de muncă, respectiv cupoanelor de pensie deținute.
S-a menționat că la realizarea construcțiilor sau efectuarea unor lucrări de reparații, cât și la achiziționarea bunurilor în perioada decembrie 1998 (data disponibilizării reclamantei P. I. de la U.M.Sadu în baza Ord. 7/1998) - ianuarie 2003 (data plecării pârâtei C. V. la casa din Voiteștii din V. ) și-au adus contribuția numai pârâții, care avea salariu, respectiv pensie, reclamanta P. I. nerealizând venituri. La realizarea construcțiilor sau efectuarea unor lucrări de reparații, cât și la achiziționarea bunurilor în perioada ianuarie 2003 (data plecării pârâtei C. Vioroica ) - iulie 2009 (data introducerii acțiunii de divorț), pârâtul a avut o contribuție majoritară, întrucât era singurul salariat, reclamanta nerealizând nici un venit.
La termenul din 16.02.2011 pârâții au depus cerere reconvențională însoțită de chitanța nr. 204/11.02.2011 în cuantum de 284 lei reprezentând taxa de timbru, extras cont în perioada 01.07.2009 – 31.12.2010 emis de GDF Suez și adeverința nr. 180/02.02.2011 emisă de CED Bumbești –J.. S-a solicitat sub aspect reconvențional ca reclamanta să fie obligată să le plătească suma totală de 3417,83 lei reprezentând chirie în cuantum de 3000 lei ( 130 lei RON chirie/lună x 20 luni) întrucât a locuit în imobilul proprietatea pârâtei C. V. din Bumbești-J., nr. 119, județul Gorj, în perioada iulie 2009 – februarie 2011, suma de 451,32 lei contravaloare utilități gaz pe aceeași perioadă, 290,79 lei contravaloare utilitate electrică pe aceeași perioadă și suma de 93,54 lei contravaloare utilitate apă pe aceeași perioadă și acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate cu judecarea cauzei.
Pârâta C. V. a învederat că fiul său C. G. s-a căsătorit cu reclamanta P. (fostă C.) I. la data de 04.03.1995 și întrucât aceștia nu aveau unde să locuiască, au fost tolerați de ea să locuiască în imobilul său, situat pe raza orașului Bumbești-J., județul Gorj.
A învederat că după pronunțarea sentinței de divorț, a formulat acțiune de evacuare a reclamantei P. I. din imobilul său situat în Bumbești-J., nr. 119, județul Gorj, acțiunea fiind înregistrată sub nr._ care a fost suspendată până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei de partaj bunuri comune între soți, iar reclamanta refuză să părăsească imobilul, continuând să locuiască în acest imobil împotriva voinței sale după introducerea acțiunii de divorț. Ori locuind în imobilul proprietatea ei, împotriva voinței sale a solicitat instanței obligarea reclamantei P. I. la plata chiriei lunare în sumă de 150 lei/lună.
De asemenea, a arătat că, din momentul introducerii acțiunii de divorț în data de 22.06.2009 la Judecătoria Tg-J., deși reclamanta pârâtă P. I. a continuat să locuiască în imobilul din Bumbești-J., județul Gorj și s-a folosit de utilitățile imobilului respectiv (gaz metan, energie electrică, apă), aceasta nu a contribuit cu nici o sumă de bani la plata contravalorii facturilor acestor utilități, care au fost plătite de pârâta C. V. ca titulară de contracte de utilități împreună cu fiul său pârâtul C. G., însă utilitățile trebuiau plătite numai de reclamanta pârâtă P. I. și pârâtul C. G. în cotă egală de 1/2 ca singurii beneficiari ai utilităților, ea locuind în . din V. în toată această perioadă de timp.
A menționat că în această situație, conform principiului îmbogățirii fără just temei, instanța de judecată trebuie să oblige pe reclamanta pârâtă P. I. să plătească chiria corespunzătoare folosirii imobilului său și jumătate din contravaloarea facturilor utilităților de la imobilul său, care au fost utilizate după data de 22.06.2009, o dată cu introducerea acțiunii de divorț, când C. G. și P. I. s-au separat în fapt, locuind fiecare din ei în câte o cameră din imobilul său și de când fiecare dintre ei și-a administrat separat veniturile bănești pe care le realizau, fără însă ca P. I. să plătească vreo sumă de bani din contravaloarea facturilor emise.
Pârâții au solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce va pronunța, să poată proceda în limita posibilă, la compensarea chiriei și a utilităților pe care ar trebui să le plătească reclamanta P. I., cu sumele de bani pe care ar trebui să le plătească pârâții reclamantei P. I. pentru aportul său financiar la îmbunătățirile aduse imobilului proprietatea pârâtei C. V..
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoz. art. 119-120 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 09 martie 2011, reclamanta a depus întâmpinare la cererea reconvențională prin care a solicitat respingerea acesteia ca fiind lipsită de suport, întrucât nu a locuit în calitate de chiriaș în imobilul pârâtei, ci ca soție a pârâtului C. G., făcând îmbunătățiri la acest imobil și contribuia financiar la cheltuielile casei. A menționat că, în urma probatoriului ce se va administra va face dovada că anexa a fost realizată în timpul căsătoriei, fiind demolată vechea anexă.
Pârâții au depus note de ședință prin care au învederat că reclamanta a locuit în imobilul pârâtei C. V. după promovarea acțiunii de divorț de către aceasta și nu a contribuit financiar la achitarea contravalorii utilităților consumate.
Reclamanta și-a precizat cererea de chemare în judecată la termenul din 13.04.2011, în sensul că solicită ca în lotul său să fie inclusă o cameră de locuit și baie din anexa pe care a construit-o în timpul căsătoriei cu pârâtul și să se instituie în favoarea sa un drept de superficie pentru terenul de sub construcția pe care o solicită a fi trecută în lotul său.
Instanța a procedat, la solicitarea reclamantei, potrivit art. 219 C.pr. civ. la luarea unui interogatoriu pârâtului în ședința publică din data de 13.04.2011, depus la dosar de către reclamantă (fila 73).
Părțile au solicitat încuviințarea probei testimoniale, în cauză fiind ascultați, potrivit disp. art.192 C.pr. civ., martorii G. L., Mitelea T., Mitele E., F. I., P. D., G. N., Pucălău M., B. E., G. D. și I. M., ale căror declarații au fost atașate la dosar ( filele 74-79, 91-93, 103 ).
La solicitarea reclamantei s-a solicitat de către instanță Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Gorj cuantumul ajutorului de șomaj primit de aceasta în perioada 2000 -2001, răspunsul fiind înaintat cu adresa nr._/16.11.2011 .
Prin încheierea de admitere în principiu din 30.11.2011 pronunțată de Judecătoria Tg J.,
A fost admisă în parte în principiu cererea formulată de reclamanta-pârâtă P. I. în contradictoriu cu pârâții reclamanți reconvenționali C. G. și C. V. cu precizarea ulterioară.
A fost admisă în parte în principiu cererea reconvențională.
S-a constatat că pârtile au dobândit împreună în timpul căsătoriei, cu o contribuție de 40% reclamanta și 60% pârâtul reclamant reconvențional, următoarele bunuri:
Bunuri mobile: un șifonier cu 2 uși ; o saltea RELAXA ; o mașină de spălat automată, un boiler pe gaze; 3 jaluzele ; 2 lenjerii de pat ; un televizor SAMSUNG; veselă (25 castroane, oale, 20 farfurii, tacâmuri); bibelouri; o ladă frigorifică;
Îmbunătățiri aduse la imobilul pârâtei C. V., constând în: montat tavan laminat în suprafață de 27 mp la sala casei ; montat 11m.p. de parchet laminat; zugrăvit exteriorul casei; reparații la șopronul existent; tencuit o cameră de 22 m.p.; turnat șapă din ciment pe o suprafață de 12m.p. ; betonat curtea casei, tencuit o suprafață de 22 m.p. în interiorul beciului casei; montat două porți mari de fier; construit din bolțari un coteț păsări, un coteț porci și un WC; refăcut podul existent de acces din stradă spre locuință; construit o sobă de teracotă; împrejmuit grădina cu gard plasă de sârmă pe o lungime de 23 m . Precum și următoarele îmbunătățiri realizate la anexa compusă din două camere și sală, în sensul realizării unei noi compartimentări, constând în: o cameră, o baie, o bucătărie și un hol prin refinisarea construcției ( pereți, acoperiși) și montarea de gresie, cadă, o chiuvetă și boiler.
S-a dispus ieșirea părților din starea de codevălmășie, în cote egale.
S-a constatat că reclamanta are un drept de creanță în cotă de ½ cu privire la sporul de valoare pe care le-au dobândit imobilele proprietatea pârâtei C. V. ca urmare a îmbunătățirilor realizate împreună de către soți, sens în care se majorează lotului acesteia.
Pentru a pronunța încheierea instanța de fond a reținut următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 04.03.1995, iar prin sentința civilă nr. 105/13.01.2010 pronunțată de Judecătoria Tg-J., irevocabilă la data de 02 decembrie 2010, a fost desfăcută căsătoria dintre părți (fila 41 ).
Din probele administrate în cauză, respectiv depozițiile martorilor, coroborate cu înscrisurile depuse de părți și cu recunoașterile reciproce ale acestora, instanța a reținut prin încheierea de admitere în principiu din data de 30.11.2011 că foștii soți au dobândit în timpul căsătoriei, următoarele bunuri:
Bunuri mobile: -un șifonier cu 2 uși ; o saltea RELAXA ; o mașină de spălat automată, un boiler pe gaze; 3 jaluzele ; 2 lenjerii de pat ; un televizor SAMSUNG; veselă (25 castroane, oale, 20 farfurii, tacâmuri); bibelouri; o ladă frigorifică.
Că, bunurile menționate anterior au fost reținute ca făcând parte din masa comunitară pentru că au fost recunoscute de către pârâtul-reclamant prin întâmpinarea depusă, respectiv note de ședință și au fost menționate și de martorii ascultați.
Că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat includerea la masa de împărțit a unui motocultivator, însă acest bun nu a fost recunoscut de către pârâtul reclamant, acesta menționând că bunul aparține cumnatului său T. C.. Instanța nu a putut reține acest bun ca fiind dobândit de soți în timpul căsătoriei, întrucât, conform facturii fiscale nr. GJ_/04.04.2008, acesta rezultă că a fost achiziționat de numitul T. C. ( fila 72 dosar).
De asemenea, nu au putut fi reținute ca bunuri comune perdelele, patru pături de lână, două plapome de lână, 3 covoare persane și linoleumul, întrucât aceste bunuri nu au fost recunoscute de pârâtul reclamant C. G. și au fost menționate ca fiind bunuri proprii în întâmpinarea depusă de către pârâta C. V.. De asemenea nu au fost reținute ca bunuri comune dobândite de soți fierul de călcat și două lustre, întrucât din probatoriul administrat nu a rezultat cu certitudine că aceste bunuri au fost dobândite în timpul căsătoriei .
Instanța a reținut ca fiind realizate de către soți în timpul căsătoriei, potrivit recunoașterii pârâtului-reclamant și declarațiilor martorilor ascultați în cauză, și următoarele:
Îmbunătățiri aduse la imobilul pârâtei C. V., constând în: montat tavan laminat în suprafață de 27 mp la sala casei ; montat 11m.p. de parchet laminat; zugrăvit exteriorul casei; reparații la șopronul existent; tencuit o cameră de 22 m.p.; turnat șapă din ciment pe o suprafață de 12m.p. ; betonat curtea casei, tencuit o suprafață de 22 m.p. în interiorul beciului casei; montat două porți mari de fier; construit din bolțari un coteț păsări, un coteț porci și un WC; refăcut podul existent de acces din stradă spre locuință; construit o sobă de teracotă; împrejmuit grădina cu gard plasă de sârmă pe o lungime de 23 m, precum și următoarele îmbunătățiri realizate la anexa compusă din două camere și sală, în sensul realizării unei noi compartimentări, constând în: o cameră, o baie, o bucătărie și un hol prin refinisarea construcției ( pereți, acoperiși) și montarea de gresie, cadă, o chiuvetă și boiler.
Instanța a constat că reclamanta are un drept de creanță în cotă de ½ cu privire la sporul de valoare pe care le-au dobândit imobilele proprietatea pârâtei C. V., ca urmare a îmbunătățirilor realizate împreună de către soți (enumerate mai sus), sens în care va dispune majorarea lotului acesteia.
Cu privire la aceste îmbunătățiri, instanța a reținut următoarele:
Martorii G. L., Mitelea T., Mitelea E., propuși de reclamantă, cât și martorii F. I., P. D., G. N., Pucălău M., G. D. propuși de pârât au învederat că părțile au făcut îmbunătățiri la o anexă și nu că a fost construită o altă anexă formată din o cameră, baie, bucătărie, hol, așa cum susținea reclamanta în cererea, respectiv precizarea la cererea principală promovată.
Având în vedere că susținerile reclamantei nu au fost confirmate, potrivit celor consemnate anterior, instanța a inclus la masa de partaj aceste îmbunătățiri, așa cum au fost menționate și nu a reținut realizarea unei noi construcții anexă, pentru că reclamanta nu și-a dovedit susținerile, potrivit art. 1169 Cod civ.
Că, deși reclamanta-pârâtă a solicitat inițial prin cererea promovată reținerea unei cote de contribuție de 70%, conform precizărilor ulterioare a solicitat reținerea unei cote de contribuție de 50% pentru bunurile realizate în timpul căsătoriei, învederând că, în perioada în care nu a fost salariată a prestat activități în gospodărie, că a beneficiat de plăți compensatorii în cuantum de 28 milioane ROL în anul 1998, sume folosite în totalitate la realizarea îmbunătățirilor la imobile și că a beneficiat de ajutor de șomaj și pârâtul a solicitat sub aspect reconvențional o cotă majoritară de contribuție de 75% la realizarea bunurilor, având în vedere că pe întreaga perioadă a căsătoriei a fost salariat, a contribuit la muncile din gospodărie, iar îmbunătățirile făcute la imobilele aparținând pârâtei C. V. s-au făcut și cu contribuția acesteia, având în vedere că beneficiază de pensie și presta munci în gospodărie, aceasta locuind cu părțile până în anul 2003.
Că, potrivit art. 30 C. familiei, bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt bunuri comune, iar prezumția relativă a achiziționări bunurilor cu contribuție egală a soților a fost răsturnată de probatoriul administrat.
Astfel, instanța a reținut că soții au realizat cu o contribuție de 40% reclamanta pârâtă și 60% pârâtul reclamant bunurile comune, având în vedere probatoriul administrat, probe din care a rezultat o contribuție mai mare pentru pârât, iar reclamanta a fost angajată în timpul căsătoriei o perioadă scurtă de timp 1995 -1998 când a fost disponibilizată în baza Ord. 7/1998, ulterior reangajându-se la data de 19.01.2009, conform carnetului de muncă ( filele 106 – 116 dosar), aceasta beneficiind de șomaj și ajutor de șomaj, conform adresei nr. nr._/16.11.2011 emisă de A.J.O.F.M. Gorj ( fila 132 dosar), precum și de plăți compensatorii în cuantum de 28 milioane ROL.
Susținerile reclamantei că suma primită cu titlu de plăți compensatorii, în cuantum de 28 milioane ROL în anul 1998 a fost folosită la îmbunătățirile realizate la imobilele pârâtei au fost infirmate de pârâți, precum și de martorii ascultați în cauză, care au învederat că aceste sume au fost recuperate în totalitate de reclamantă, întrucât au fost date cu titlu de împrumut sorei pârâtului, aceasta restituindu-i suma de aproximativ 50 milioane ROL la momentul promovării cererii de divorț. S-a reținut din conținutul carnetului de muncă, că pârâtul reclamant C. G. a fost salariat pe toată perioada căsătoriei ( 1995 – 2010), iar după programul de lucru, acesta presta alături de reclamantă și pârâta C. V. munci în gospodărie, fiind cunoscuți în comunitate atât pârâții, cât și reclamanta ca persoane harnice și gospodare, astfel încât a fost reținută o cotă de contribuție de 60% pentru pârâtul reclamant și 40 % pentru reclamanta pârâtă, iar pârâții nu au administrat probe din care să rezulte că reclamanta a stat fără drept în imobilul pârâtei C. V. și nu a contribuit la achitarea utilităților ( apă, gaze, curent electric) .
În cauză a fost numit, potrivit disp. art. 202 C.pr. civ. la termenul din 18.01.2012 expert M. I., specialitatea construcții civile și evaluare imobiliară și expert N. D. privind specializarea evaluări bunuri mobile .
Prin sentința civilă nr._ din 19.09.2012 pronunțată de Judecătoria Tg J. în dosar nr._ a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta-pârâtă reconvențional P. I. în contradictoriu cu pârâții reclamanți reconvenționali C. G. și C. V. ,cu precizarea ulterioară.
A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți reconvenționali C. G. și C. V..
A fost omologat raportul de expertiză final întocmit de experți M. I. și N. D. și atribuie bunurile conform variantei II de lotizare .
Au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părți.
A fost disjunsă cererea promovată de pârâții reclamanți reconvenționali C. G. și C. V. cu privire la plățile compensatorii, urmând a se forma un nou dosar și a se cita părțile .
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut următoarele: având în vedere și disp. art. 728 Cod civil, conform căror nimeni nu poate fi obligat să rămână în stare de indiviziune sau, după caz de codevălmășie, putând cere oricând sistarea acestei situații, precum și dispozițiile art. 30 și urm. Codul familiei, care reglementează regimul juridic al comunității de bunuri, va fi omologat raportul final de expertiză efectuat de experții M. I. și N. D. ( filele 289 – 291 ) în varianta II de lotizare, care respectă disp. art. 741 Cod civil, precum și necesitățile părților, având în vedere că îmbunătățirile realizate de soți în timpul căsătoriei s-au făcut la imobilele proprietatea pârâților reclamanți reconvenționali, sporind valoarea acestor imobile.
Prima instanță apreciază că varianta de lotizare II în care reclamanta pârâtă primește sultă în sumă de_ lei de la pârâtul C. G., corespunde criteriilor legale, având în vedere că, în prezent, aceasta nu deține o locuință pentru a-i fi repartizate bunuri mobile, iar în timpul căsătoriei îmbunătățirile și construcțiile realizate s-au făcut la bunurile imobile aparținând pârâților reclamanți reconvenționali C. G. și C. V..
Față de aceste considerente, a fost admisă în parte cererea de partaj formulată de reclamanta pârâtă, cu precizarea ulterioară, a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâții reclamanți reconvenționali C. G. și C. V. și să omologheze raportul de expertiză în varianta II de lotizare.
Cu privire la cererea reclamantei de creare a unui drept de superficie asupra terenului pe care s-au realizat îmbunătățirile, această cerere nu a mai fost analizată, având în vedere că reclamanta urmează să primească sultă de la pârâtul reclamant reconvențional, nefiindu-i atribuit în lot vreun bun .
De asemenea s-a disjuns cererea promovată la data de 27.03.2012 de pârâții reclamanți reconvenționali C. G. și C. V. cu privire la plățile compensatorii primite în timpul căsătoriei de reclamanta P. ( fostă C. ) I., formându-se dosarul nr._/318/2012 al Judecătoriei Tg-J..
Față de disp. art. 276 C.pr. civ. a fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părți .
Împotriva încheierii de admitere în principiu și a sentinței au declarat recurs reclamanta P. I. și pârâții C. G. și C. V. criticându-le pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului formulat de reclamanta P. I., aceasta a criticat încheierea de admitere în principiu referitor la cota de contribuție reținută de instanță, susținând că au fost încălcate dispozițiile art.30 din Codul familiei potrivit cărora soții au o cotă de contribuție egală la realizarea bunurilor.
S-a motivat că din probatoriul administrat nu a fost răsturnată această prezumție.
O altă critică a vizat împrejurarea că la masa partajară nu au fost incluse o . bunuri mobile, respectiv un motocultor, 3 covoare persane, o mochetă, linoleum, 30 m perdele, 2 plăpumi de lână, 4 pături de lână, 5 perne, o garnitură de lenjerie.
S-a susținut că anexa gospodărească a fost refăcută în totalitate, rezultând practic o nouă construcție.
De asemenea s-a criticat sentința privitor la cuantumul sultei, susținând că a intervenit o eroare de calcul .
În motivare recursului formulat de recurenții pârâți C. G. și C. V. au criticat încheierea de admitere în principiu privitor la cota de contribuție reținută de instanță .
S-a susținut că pârâtul C. G. a avut venituri net superioare în comparație cu reclamanta, că pârâta C. V. a contribuit la realizarea bunurilor, toate cheltuielile făcute în casă fiind suportate de aceasta din pensia sa.
S-a mai arătat că în mod eronat instanța nu a reținut o cotă de contribuție și pentru C. V. în condițiile în care din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că aceasta a achiziționat materiale de construcție folosite la edificarea construcțiilor reținute la masa partajară.
Au susținut în esență că pârâtul este îndreptățit la o cotă de 75 %, iar reclamanta la o cotă de 25 %.
O altă critică a vizat modul de atribuire al bunurilor, susținând că bunurile mobile trebuiau atribuite în lotul reclamantei.
S-a solicitat în esență casarea atât a încheierii de admitere în principiu cât și a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea încheierii de admitere în principiu sub aspectul cotei de contribuție și atribuirea bunurilor conform acestei cote.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, instanța de recurs reține recursurile ca fiind fondate, soluția instanței de fond fiind rezultatul unei interpretări greșite a dispozițiilor legale aplicabile în speță, respectiv art.30 C.fam., iar considerentele și dispozitivul încheierii de admitere în principiu cuprind motive contradictorii, tribunalul reținând că în cauză sunt incidente cazurile de recurs prevăzute de art. 304 alin. 7 și 9 C.pr.civ.
Prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta P. I. a solicitat partajarea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei cu pârâtul C. G..
Bunurile ce urmau a fi incluse la masa partajară constau din o . îmbunătățiri aduse imobilului casă de locuit proprietatea pârâtei C. V. și bunuri mobile.
C. de contribuție solicitată de reclamantă a fost de 70 % pentru aceasta și 30 % pentru pârât.
Pârâtul prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei (fila 15-17) a contestat cota de contribuție solicitată de reclamantă, susținând că el este cel care are o cotă de contribuție de 75 % iar reclamanta de 25 % .
Prin cererea reconvențională depusă la filele 50-51 a solicitat obligarea reclamantei pârâte la plata sumei de 3417,83 lei, reprezentând chirie și utilități pentru imobilul situat în Bumbești J. nr.119, pentru perioada iulie 2009-februarie 2011, susținând pârâții reclamanți că reclamanta a ocupat parte din imobil fără drept, acesta fiind proprietatea pârâtei C. V..
Prin încheierea de admitere în principiu din 30.11.2011, instanța de fond a admis în parte în principiu acțiunea principală, de asemenea a admis în parte în principiu cererea reconvențională, reținând că „ părțile au dobândit împreună în timpul căsătoriei cu o contribuție de 40 % pentru reclamantă și 60 % pentru pârâtul reclamant următoarele bunuri „ enumerându-se bunuri mobile și îmbunătățiri aduse la imobilul proprietatea pârâtei C. V..
În dispozitivul aceleiași încheieri, instanța a dispus „ieșirea părților din starea de codevălmășie în cote egale”, reținând totodată că reclamanta are un drept de creanță în cotă de ½ din sporul de valoare pe care l-au dobândit imobilele proprietatea pârâtei C. V. ca urmare a îmbunătățirilor realizate împreună de către foștii soți.
În considerentele încheierii, instanța motivează că prezumția relativă a achiziționării bunurilor cu contribuție egală a soților a fost răsturnată de probatoriul administrat, instanța reținând că bunurile au fost realizate cu o contribuție de 40 % pentru reclamanta pârâtă și 60 % pentru pârâtul-reclamant .
Față de modul de redactare al dispozitivului încheierii se constată că acesta cuprinde dispoziții potrivnice, dacă inițial se reține o cotă de contribuție de 40% pentru reclamantă și 60% pentru pârât, ulterior se dispune sistarea stării de devălmășie în cote egale . De asemenea, din dispozitivul încheierii rezultă că în ceea ce privește îmbunătățirile realizate de cei doi foști soți la imobilul proprietatea pârâtei C. V. se reține reclamantei o cotă de contribuție de ½ .
Potrivit literaturii juridice și practicii judiciară cota de contribuție a soților la dobândirea bunurilor este unică pentru toate bunurile comune, nefiind admisibilă stabilirea diferențiată a cotei de contribuție pentru unele categorii de bunuri, în schimb, instanța de fond a nesocotit aceste reglementări, stabilind cote de contribuție diferențiate pe categorii de bunuri, respectiv bunuri mobile și îmbunătățiri aduse unor imobile .
Procedând de această manieră, instanța de recurs este pusă în imposibilitatea de a cenzura dispozițiile instanței de fond, dispozițiile încheierii în ceea ce privește cota de contribuție a soților fiind contradictorii .
Pentru aceste considerente, tribunalul va proceda la casarea atât a încheierii de admitere în principiu cât și a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, în rejudecare urmând să se aprecieze asupra probatoriului administrat în cauză, stabilindu-se cota de contribuție la dobândirea bunurilor și componența masei partajare.
Susținerea recurenților pârâți că în mod greșit instanța de fond nu a avut în vedere contribuția pârâtei C. V. la realizarea bunurilor și nu i-a reținut o cotă de contribuție și acesteia nu poate fi primită, ținând seama de împrejurarea că pârâta nu a formulat cerere reconvențională prin care să solicite stabilirea unei cote de contribuții și pentru ea, mai mult decât atât, apărările făcute de pârâți în dosar au vizat contribuția pârâtului C. G. la dobândirea bunurilor fără să se susțină că și pârâta C. V. ar fi avut vreo contribuție. Se pot observa în acest sens întâmpinarea depusă la filele 15-17 și notele de ședință de la filele 45-46.
Se constată așadar că această critică nu poate fi primită, instanța de fond pronunțându-se în limitele învestirii și în mod corect nu a reținut o cotă de contribuție pentru C. V..
Observând încheierea de admitere în principiu și sentința pronunțate de instanța de fond se constată că prima instanță a reținut că pârâtul C. G. a solicitat pe cale reconvențională să se rețină în favoarea sa o cotă de contribuție de 75% .
Înscrisul formulat de pârâtul C. G. și intitulat cerere reconvențională a fost depus la termenul din 16.02.2011 (fila 50) și vizează alte pretenții pe care cei doi pârâți le formulează împotriva reclamantei .
Susținerile legate de cota de contribuție sunt formulate prin înscrisul intitulat întâmpinare depus la fila 15-16 din dosarul de fond .
Observând încheierile de ședință, instanța nu a pus în discuția pârâtului reclamant calificarea susținerilor din întâmpinare ca având caracter de cerere reconvențională, dovadă fiind că pârâtul nici nu a timbrat această cerere potrivit art. 3lit c teza ultimă din Legea 146/1997 . Astfel, în rejudecare instanța va solicita pârâtului să califice caracterul cererii depusă la filele 15-16 din dosarul de fond iar în măsura în care este o cerere reconvențională să o timbreze corespunzător .
De asemenea, la aprecierea cotei de contribuție urmează a se avea în vedere contribuția fiecărui soț nu numai în funcție de aportul material la dobândirea bunurilor comune, ci și de munca în gospodărie sau de contribuția prin alte mijloace .
Prima instanță a reținut reclamanta a fost angajată în timpul căsătoriei o perioadă scurtă de timp 1995 -1998 când a fost disponibilizată în baza Ord. 7/1998, ulterior reangajându-se la data de 19.01.2009, în schimb pârâtul reclamant C. G. a fost salariat pe toată perioada căsătoriei ( 1995 – 2010), iar după programul de lucru, acesta presta alături de reclamantă și pârâta C. V. munci în gospodărie . Numai că din probele administrate rezultă că reclamanta se ocupa de gospodărie, foștii soți creșteau animale de care se ocupa soția, aceasta muncea la munca câmpului .
În măsura în care părțile vor solicita completarea probatoriului sub aspectul dovedirii bunurilor solicitate la partaj și a cotei de contribuție, instanța va aprecia asupra utilității probei.
De asemenea, urmează a se stabili regimul juridic al îmbunătățirilor realizate de foștii soți în gospodăria pârâtei C. V. . Astfel, în situația în care soții în timpul căsătoriei au construit pe terenul proprietatea părinților unuia dintre aceștia sau au adus îmbunătățiri la construcțiile edificate de părinți, soților li se recunoaște un drept de creanță egal cu contravaloarea acestor îmbunătățiri sau cu sporul de valoare înregistrat de construcție prin creșterea valorii ei de circulație. Acest drept de creanță are caracterul de bun comun care se valorifică împotriva proprietarului construcției .
Plecând de la aceste considerente instanța în rejudecare va stabili ce lucrări de îmbunătățire au realizat cei doi soți în timpul căsătoriei, la masa partajară urmând să fie inclus dreptul de creanță pe care cei doi soți îl au împotriva pârâtei C. V., proprietara terenului și a construcțiilor . Acest drept de creanță va fi împărțit între cei doi soți în raport de cota de contribuție ce va fi apreciată de instanță pentru toate bunurile ce compun masa partajară .
Referitor la criticile formulate împotriva lucrărilor tehnice întocmite în cauză și a modului de atribuire a bunurilor, în condițiile în care în rejudecare se impune pronunțarea unei noi încheieri de admitere în principiu, în raport de dispozițiile art.6736 C.pr.civ. urmează a se efectua o nouă expertiză care să aibă în vedere dispozițiile încheierii.
De asemenea este apreciată ca fiind fondată și critica recurentei reclamante referitoare la omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra cererii de constatare a unui drept de superficie, în cauză fiind incident și cazul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C.proc.civ. În considerentele sentinței recurate, instanța de fond arată că nu se mai impune pronunțarea pe această cerere având în vedere că reclamantei nu i-au fost atribuite în lot bunuri imobile. Pe acest argument putea capătul respectiv de cerere putea fi respins ca rămas fără obiect și în nici un caz nu putea fi lăsat nesoluționat .
Concluzionând, reține tribunalul că în cauză sunt incidente cazurile de recurs prev. de art. 304 alin 6, 7, 9 Cproc.civ. și în raport de disp. art. 312 alin 1, 3 și 5 C.proc.civ. va admite recursurile, va casa încheierea de admitere în principiu și sentința și va trimite cauza spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate reclamanta pârâtă P. I. și pârâții reclamanți C. G. și C. V. împotriva încheierii de admitere în principiu din 30.11.2011 și a sentinței civile nr._/19.09.2012 pronunțate de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ .
Casează încheierea de admitere în principiu și sentința și trimite cauza spre rejudecare. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 ianuarie 2013 la Tribunalul Gorj.
Președinte, G. D. | Judecător, M. G. | Judecător, N. U. |
Grefier, Firuța Ș. |
Red.G.D. /Tehnored.L.M.
Jud fond L. O.
Ex.3/ 1.03. 2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1219/2013. Tribunalul GORJ | Obligaţie de a face. Decizia nr. 272/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
