Pretenţii. Decizia nr. 195/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 195/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 25-01-2013 în dosarul nr. 49/263/2012
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 195
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: N. B.
Judecător: V. B.
Judecător: A. E. S.
Grefier: V. O.
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurenta reclamantă P. J. împotriva sentinței civile nr. 2648/29.10.2012 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâții A. D D. și A. E..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimatul – pârât A. D. asistat de avocat C. P., avocat Hotu A. și procurator P. D. pentru recurenta – reclamantă P. J., avocat C. Palina pentru intimata – pârâta A. E., lipsă fiind recurenta – reclamantă P. J. și intimata – pârâta A. E..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care constatând recursul în stare de judecată s-a acordat cuvântul.
Avocat Hotu A. pentru recurenta-reclamantă P. J. a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată.
Avocat C. P. pentru intimații pârâți a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr. _ reclamanta P. J. a chemat în judecată pârâții A. D. și A. E. solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții să plătească contravaloarea a cinci arbori pe care i-a evaluat la 1000 lei.
În motivarea cererii a arătat reclamanta că în toamna anului 2011 pârâții și-au însușit, fără drept, un număr de cinci arbori situați pe terenul reclamantei, reclamantă care este proprietară potrivit titlului de proprietate 192 din 26.03.2007.
În drept cererea a fost motivată pe dispozițiile art. 1357 – 1371 și următoarele din Codul civil, depunând la dosar o copie după titlul de proprietate 192 din 16.03.2007.
În apărare, pârâtul A. D. a depus întâmpinare prin care a arătat că este proprietar al unui teren cu vegetație forestieră pentru care a fost emis titlu de proprietate_ din 5.01.2009 pentru suprafața de 6760 m.p. iar la data de 29.08.2011 a încheiat cu Direcția Silvică Gorj un contract de pază, precizând totodată că la data de 13.10.2011 a plătit pentru marcarea arborilor de pe terenul său și ulterior a tăiat acești arbori.
La termenul de judecată din 6.02.2012 a fost încuviințat probatoriul solicitat de părți, pentru reclamantă proba cu martori, interogatoriul pârâților, proba cu expertiză tehnică topografică și expertiză tehnică silvică, pentru pârâți a fost încuviințată proba cu interogatoriul reclamantei și proba cu martori, fiind audiați martorii T. I., Carlaonț V. (filele 25-26), B. I. (fila 43) și T. T. (fila 70).
Interogatoriile încuviințate au fost administrate la termenul de judecată din 5.03.2012 și consemnate la filele 23-24 din dosar.
Rapoartele de expertiză tehnică au fost întocmite de domnul expert D. G., expertiza topografică (filele 107-112) și G. I., expertiza silvică (filele 119-127).
La termenul de judecată din 05.03.2012 pârâții, prin apărător, au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Prin încheierea de ședință din 5.03.2012 s-a dispus unirea cu fondul a excepției și atașarea la prezenta cauză a dosarului_ .
Prin sentința civilă nr. 2648/29.10.2012 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepție invocată de pârâți.
A fost respinsă acțiunea civilă în pretenții formulată de reclamanta P. J. cu domiciliul în comuna Slivilești, ., în contradictoriu cu pârâții A. D. D. și A. E., ambii cu domiciliul în comuna Slivilești, ..
A fost Obligată reclamanta la plata către pârâți a sumei de 1000 lei onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că pentru dezlegarea pricinii de față instanța a apreciat că se impune mai întâi identificarea actului normativ aplicabil având în vedere momentul intrării în vigoare a Codului civil, moment reglementat de dispozițiile Legii 71/2011, apreciindu-se că sunt incidente în cauză dispozițiile noului Cod civil.
Potrivit art. 137 C.pr.civ. instanța a analizat mai întâi excepția invocată de pârâți, prin apărător, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titulară a dreptului în raportul juridic dedus judecății.
În cauza de față, reclamanta a invocat ca temei de drept răspunderea civilă delictuală și ca stare de fapt existența unui titlu de proprietate asupra unui teren cu vegetație forestieră.
Fără a antama fondul cauzei, instanța a apreciat că reclamanta are calitate procesuală activă pentru că identitatea despre care s-a făcut vorbire mai sus se regăsește în cauză.
Asupra fondului cauzei;
Răspunderea civilă delictuală presupune un raport juridic obligațional care izvorăște dintr-o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, raport în care autorul faptei ilicite este chemat să răspundă și are obligația de a repara prejudiciul.
Art. 1349 alin. 1 cod civil stabilește că orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Alineatul doi al aceluiași articol stabilește că cel care încalcă îndatorirea răspunde de toate prejudiciile cauzate fiind obligat să le repare integral.
Angajarea răspunderii civile delictuale presupune analiza condițiilor răspunderii civile delictuale, în cauza de față răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie.
Condițiile cerute de Codul civil pentru angajarea răspunderii civile delictuale sunt: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția.
Prejudiciul reprezintă consecința negativă suferită de o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană, art. 1381 alin. 1 Cod civil stabilind că orice prejudiciu dă dreptul la reparație, iar alineatele următoare ale aceluiași articol stabilesc că dreptul la reparație se naște din ziua cauzării prejudiciului chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat.
Pentru a putea fi reparat, prejudiciul trebuie să fie cert și să nu fi fost reparat în prealabil de o altă persoană.
Art. 1385 alin. 1 Cod civil stabilește că prejudiciul se repară integral, consacrând principiul reparării integrale a prejudiciului.
Fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale, reprezintă o acțiune sau o inacțiune prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv sau chiar interesului ce aparține unei persoane.
Analiza faptei ilicite ca element al răspunderii civile delictuale are în vedere accepțiunea obiectivă, adică manifestarea exterioară a unei atitudini de conștiință și voință a unei anumite persoane.
În cauza de față, analiza condițiilor de existență a răspunderii civile delictuale trebuie făcută însă și ținând cont de dispozițiile art. 555 și următoarele Cod civil.
Art. 555 Cod civil, definind dreptul de proprietate privată, stabilește că titularul dreptului de proprietate poate să posede, să folosească și să dispună de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu în limitele stabilite de lege. Altfel spus, art. 555 Cod civil desemnează atributele dreptului de proprietate: posesia, folosința și dispoziția.
De stabilirea sau nu a calității de proprietar a părților din prezenta cauză ține existența condiției referitoare la vinovăție și la existența faptei ilicite, condiții ale angajării răspunderii civile delictuale, mai sus menționate.
În dovedirea dreptului de proprietate reclamanta invocă titlul de proprietate 192 din 26.03.2007, titlu de proprietate care, în mod irevocabil, a fost constatat ca nul prin sentința civilă 216 din 2.02.2010.
Din cuprinsul raportului de expertiză topografică, aflat la dosarul cauzei, rezultă că terenul pe care sunt amplasate cioatele celor cinci arbori nu se regăsește în titlul de proprietate 192 din 26.03.2007, terenul pe care sunt amplasate cioatele fiind cuprins parțial în titlul de proprietate al pârâtului (anexa de la fila 112).
Anexa la raportul de expertiză a fost realizată prin transpunerea în teren a celor două titluri de proprietate invocate de părți.
Concluziile raportului de expertiză topografică sunt identice cu cele ale raportului de expertiză silvică în ceea ce privește amplasarea terenurilor.
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar rezultă că între pârât și Direcția Silvică Gorj a fost încheiat, la data de 20.08.2011, un contract de servicii silvice (filele 48-49), iar la data de 29.08.2011 terenul a fost predat efectiv spre pază (fila 50).
Ulterior, în luna octombrie 2011, a fost emisă o autorizație de exploatare către pârât pentru 3 mc., 7 arbori marcați (filele 51-52).
Vinovăția este elementul răspunderii civile delictuale care vizează latura subiectivă a faptei, adică atitudinea subiectivă a autorului față de fapta sa ori față de urmările acestei fapte la momentul săvârșirii.
În cauza de față, nu s-a putut reține vinovăția pârâților atâta timp cât, din probatoriul administrat și expus mai sus, rezultă fără putință de tăgadă faptul că arborii tăiați de pârâți sunt amplasați pe un teren ce le aparține potrivit titlului de proprietate_ din 5.01.2009, iar tăierea arborilor s-a realizat cu respectarea prevederilor Codului silvic fiind emisă autorizație de exploatare.
Față de aceleași probatorii instanța a reținut că nu se regăsește în cauză nici condiția existenței faptei ilicite.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs reclamanta P. J., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
A arătat recurenta – reclamantă P. J. că prima instanță a soluționat cauza cu încălcarea dispozițiilor legale, fără a avea în vedere întregul probatoriu administrat în cauză, apreciind în mod trunchiat probele și pronunțând o soluție cu aplicarea greșită a legii.
Că, în baza sentinței pronunțată în dosarul nr. 342/2004 i s-a emis titlul de proprietate nr. 192/26.03.2007, titlu pe care, într-adevăr l-a anulat pentru că s-a emis pe o suprafață mai mică decât cea la care era îndreptățită, însă urmează să se emită un nou titlu pe întreaga suprafață de 1,494 ha.
Intimații pârâții A. D D. și A. E. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului arătând că din probatoriul administrat în cauză rezultă că arborii au fost tăiați de pe terenul ce aparține pârâtului, respectiv terenul pentru care a fost emis titlul de proprietate nr._/05.09.2009.
Că, între pârât și Direcția Silvică Gorj a fost încheiat la data de 20.08.2011 un contract de servicii silvice ( filele 48-49 ), iar la data de 28.09.2011 terenul a fost predat efectiv spre pază.
Au mai arătat intimații – pârâții că între pârât și Direcția Silvică Gorj a fost încheiat la data de 20.08.2011 un contract de servicii silvice ( filele 48-49 ), iar la data de 28.09.2011 terenul a fost predat efectiv spre pază.
La data de 31.08.2011, pârâtul a efectuat plata pentru paza pădurii iar la data de 13.10.2011, s-a făcut plata pentru marcarea arborilor.
În ședința publică din 25.01.2013 s-a pus în discuție excepția inadmisibilității recursului.
Verificând critica formulată în raport de actele și lucrările dosarului, tribunalul reține că recursul este inadmisibil.
Prin cererea introductivă reclamanta P. J. a chemat în judecată pârâții A. D. și A. E. solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligați pârâții să plătească contravaloarea a cinci arbori, pe care i-a evaluat la suma de 1000 lei.
Potrivit art.299 alin.1 punct 2 Cpr.civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art.1 punct 11Cpr.civ. în care se arată că judecătoriile judecă în primă și ultimă instanță procesele și cererile privind creanțe având ca obiect plata unei sume de bani până la 2000 lei inclusiv.
Cum, reclamanta și-a evaluat pretențiile la suma de 1000 lei, tribunalul apreciind că sunt incidente disp.art.299 alin.1 punct 2 Cpr.civ., va respinge recursul ca inadmisibil.
Văzând și disp.art. 274 Cpr.civ. recurentul reclamant va fi obligat la 700 lei cheltuieli de judecată către intimații pârâți, reprezentând onorariu apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta reclamantă P. J. împotriva sentinței civile nr.2648/29.10.2012 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ .
Obligă recurentul reclamant la 700 lei cheltuieli de judecată în recurs, către intimații pârâți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 25 ianuarie 2013 la Tribunalul Gorj.
Președinte, N. B. | Judecător, V. B. | Judecător, A. E. S. |
Grefier, V. O. |
Red. V. B.
2ex/31.01.2013
Judecător fond Ș. A.
Thn. .>
| ← Fond funciar. Decizia nr. 104/2013. Tribunalul GORJ | Fond funciar. Decizia nr. 348/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
