Revendicare imobiliară. Decizia nr. 111/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 111/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 04-03-2013 în dosarul nr. 11527/318/2011
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 111/2013
Ședința publică de la 04 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. A. M.
Judecător Nicolița Ș.
Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea apelurilor civile declarate de apelantul reclamant D. G. și de apelantul pârât N. G.. N. împotriva sentinței civile nr._ din 18.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tg.-J. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul reclamant D. G., asistat de avocat J. E., lipsă fiind apelantul pârât N. N., reprezentat de procurator N. N. D. și de avocat C. G. și intimatul pârât A. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, s-a luat act de cererea formulată de avocat J. I. pentru apelantul reclamant și s-a acordat cuvântul cu privire la aceasta.
Avocat J. I. pentru apelantul reclamant solicită completarea probelor în sensul administrării unei noi expertize topografice pentru a se stabili în mod corect linia de hotar dintre proprietățile părților,motivând că linia de hotar stabilită prin expertiza efectuată de instanța de fond nu este corectă întrucât s-a stabilit hotarul dintre proprietăți în linie dreaptă, cu excepția construcțiilor și se impunea ca întreg aliniamentul liniei de hotar să fie stabilit în linie dreaptă.
Avocatul C. G. pentru apelantul pârât N. N. solicită respingerea cererii de probatorii, arătând că în actul de proprietate al reclamantului nu sunt cuprinse dimensiuni și corect expertul a avut în vedere existența construcțiilor și timpul scurs de la realizarea lor.
Instanța respinge cererea de probatorii, apreciind că probele administrate sunt suficiente pentru pronunțarea asupra cauzei, iar proba solicitată nu mai este utilă.
În lipsa altor cereri se acordă cuvântul pe fond.
Avocat J. I. pentru apelantul reclamant D. N. susține oral motivele scrise ale apelului și pune concluzii de admitere, de schimbare a sentinței în sensul stabilirii liniei de hotar în linie dreaptă și lățimea să fie de 12 m și nu de 12,45 m, cum greșit s-a reținut.
Precizează că uzucapiunea nu a operat cu privire la construcții, întrucât servitutea este neaparentă și necontinuă și nu poate fi uzucapată.
Avocat C. G. pentru apelantul pârât N. Gh. N. solicită respingerea apelului declarat de apelant, invocă probele testimoniale și concluziile raportului de expertiză și apreciază că uzucapiunea a operat cu privire la existența construcțiilor, iar linia de hotar corect s-a stabilit pe aliniamentul construcțiilor întrucât aceasta a rezultat din situația de fapt a imobilelor. Solicită cheltuieli de judecată.
Susține oral motivele scrise ale apelului declarat de pârât, precizând că acesta vizează doar cheltuielile de judecată și consideră că acestea nu sunt datorate întrucât ambele părți au calități duble și se impunea compensarea în totalitate a cheltuielilor de judecată.
Solicită cheltuieli de judecată în apel.
Avocat J. I. pentru apelantul reclamant pune concluzii de respingere a apelului declarat de apelantul pârât invocând culpa procesuală a acestuia.
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg J. sub nr. _, reclamantul D. G. a chemat in judecată pârâtul N. N. și a solicitat să se stabilească linia de hotar intre proprietățile părților situate in comuna R., ., să fie obligat pârâtul să lase reclamantului in deplină proprietate și liniștită posesie o fâșie de teren cu lățimea de 0,25 m situată in spatele casei proprietatea reclamantului care este ocupată de pârât prin amplasarea unei anexe gospodărești, să fie obligat pârâtul să demoleze anexa proprietatea sa situată in spatele casei reclamantului, iar in caz de refuz să fie abilitat reclamantul să execute lucrarea pe cheltuiala pârâtului, obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii de 200 lei pe zi de intârziere până la indeplinirea obligației de demolare, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Ulterior și-a precizat acțiunea in sensul că lătimea suprafaței revendicată este de 0,55 m
Pârâtul a depus intâmpinare și o cerere reconvențională. (F 25)
Sub aspect reconvențional, pârâtul a solicitat, in contradictoriu cu reclamantul și cu A. D., ca acestia să iși retragă acoperișul casei in limitele proprietății lor, astfel incât să se evite depășirea acestuia pe proprietatea pârâtului, obligarea lui D. G. și A. D. să iși amenajeze structura acoperișului astfel incât apele pluviale să nu cadă pe terenul său și obligarea acestora la plata daunelor cominatorii .
Pârâtul A. D. a formulat intâmpinare la cererea reconvențională prin care a invocat excepția lipsei calitătii procesuale pasive arătând că este ginerele reclamantului pârât D. G. și nu locuiește in imobilul in litigiu. Pârâtul A. D. a motivat excepția arătând că imobilul a cărui acoperis se solicită a fi retras este proprietatea socrului său iar el nu poate fi obligat i să facă lucrări de demolare la un imobil ce nu ii aparține. Instanța a unit cu fondul această excepție, fiind necesare administrarea de probe comune cu cele privind fondul cauzei.
Prin sentința civilă nr._ din 18.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tg.-J. în dosarul nr._ s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A. D., invocată de acesta și pe cale de consecintă, s-a respins cererea formulată impotriva acestuia ca fiind formulată impotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a admis in parte cererea de chemare in judecată, formulată de reclamantul pârât D. G. cu domiciliul in satul R., . in contradictoriu cu pârâtul reclamant N. N. cu domiciliul in satul R., ..
S-a admis in parte cererea privind revendicarea, precizată ulterior și a fost obligat pârâtul-reclamant N. G. N., să lase reclamantului-pârât D. G. in deplină proprietate și linistită posesie suprafața de 0,5 mp (identificată prin raportul de expertiză și schita la acesta, efectuate in cauză prin contur 2-3-13-2) situată in comuna R., ..
S-a admis cererea privind grănițuirea și s-a stabilit linia de hotar dintre părți pe aliniamentul determinat de punctele 2-13-12-11-10, in care pct 2 reprezintă coltul de nord al gardului zidit al reclamantului, măsura in partea superioară a acestuia, pct 13-12-11-10 reprezintă puncte situate pe zidurile de nord ale construcțiilor edificate de reclamant și invecinate cu terenul pârâtului. (identificată prin raportul de expertiză și schita la acesta)
S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului-reclamant N. G.. N. să demoleze anexa proprietatea sa situată in spatele casei reclamantului.
S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului- reclamant N. G. N. la plata de daune cominatorii.
S-a admis in parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant N. N. in contradictoriu cu . reclamantul -pârât D. G. și pârâtul A. D..
A fost obligat reclamantul -pârât D. G. să amenajeze pe acoperișul casei nr 2 și al grajdului (menționate in raportul de expertiză) sistem de colectare a apelor pluviale.
S-a respins capătul de cerere reconvențional privind obligarea reclamantului-pârât D. G. la retragerea acoperisului casei .
S-a admis in parte cererea pârâtului reclamant N. G. N. privind acordarea de daune cominatorii și a fost obligat reclamantul pârât D. G. la plata de daune cominatorii in cuantum de 50 lei/zi intârziere.
S-au compensat cheltuielile de judecată efectuate de D. G. și N. G. N..
A fost obligat reclamantul N. G. N. la plata sumei de 700 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtul A. D..
Pentru a pronunța această sentință s-a reținu că reclamantul pârât D. G. și pârâtul reclamant N. N. sunt vecini și dețin suprafețe de teren și construcții situate in comuna R., .. Pârâtul A. D. este ginerele lui D. G. și nu este proprietarul imobilelor construite in curtea casei socrului său.
Că, pârâtul reclamant D. G. deține o suprafață de 606 mp, teren identificat de raportul de expertiză ca fiind cuprins intre pct 3-4-5-6-7-7-9-10-11-12-13-3, vecinii săi fiind la est drumul comunal, la vest râul Sohodol, la nord N. N., la sud A. D M. și dovada dreptului de proprietate reclamantul a făcut-o cu testamentul din 23.10.1956, act de donație din 03.02.1916. Din cuprinsul acestor inscrisuri, instanța constată că bunicul reclamantului pârât D. G. a donat fiului său jumătatea de nord a unei siliște de pământ situat in satul R., ., iar la rândul sau, tatăl reclamantului i-a testat acestuia un teren in suprafața de 560 mp, situat in satul R., cu următorii vecini: la nord G. D Neamtu, la sud I. G. D., la est sosea, la vest apa Sohodol.
Instanța a reținut că din actele de proprietate ale reclamantului pârât D. G. nu sunt specificate dimensiunile terenului, respectiv lătimea și lungimea ci numai suprafața totală.
Că, Pe terenul reclamantului pârât D. G., sunt edificate mai multe construcții, respectiv o casă de locuit cu acoperisul renovat ce are prevăzut sistem de colectare a apelor pluviale, si o altă construcție cu destinație de locuit și un grajd ale căror acoperișuri nu au sisteme de preluare a apelor . Streașinile construcțiilor reclamantului pârât D. G. sunt suprapuse peste streașinile unor construcțiilor anexe aparținând pârâtului reclamant N. N..
Că, la nord, reclamantul pârât se invecinează cu pârâtul reclamant N. N.. Acesta deține suprafața de 566 mp, in comuna R. . vecinătăți: la est drum, la vest apa Sohodol, la Garaiacu, la sud D. G. și terenul pârâtului reclamant N. N. a fost identificat de expertul topografic intre pct 1-2-3-13-12-11-10-14-15-16-17-1, in anexa 1 a raportului de expertiză și dovada dreptului de proprietate, pârâtul reclamant N. N. au făcut-o cu act de partaj din 14.04.1912 și act de vânzare cumpărare din 13.05.1936. Din aceste inscrisuri, instanța reține că autorul pârâtului reclamant N. N., numitul G. D I N. a cumpărat de la E. DI N. un teren siliște de casă, situat in comuna R., . de 12 m și lungimea de 50 m.
Că, la rândul său, E. DI N. dobândise terenul respectiv prin act de partaj din 14.04.1912 și totodată, instanța a constatat că in ambele acte este specificată lătimea terenului, respectiv 12 m și faptul că la sud se invecinează cu Gheoghe D. iar la nord cu G. C..
Că, pe terenul pârâtului reclamant N. N. sunt edificate construcții și anexe gospodărești și din raportul de expertiză reiese că anexele gospodărești sunt situate in spatele casei reclamantului și au o vechime de peste 30 ani și vechimea acestor construcții a fost dovedită atât prin declarațiile martorilor audiati in instanță dar și de recunoașterea reclamantului pârât din răspunsul la intâmpinarea pârâtului, iar anexa – bucătărie, este lipită de casa reclamantului pârât D. G., unul dintre peretii acestuia fiind chiar zidul casei reclamantului.
Că, răspunsul la obiecțiunile la raportul de expertiză au confirmat susținerile reclamantului in acest sens și acoperișul acestor anexe gospodărești este situat sub acoperișul construcțiilor reclamantului pârât.
Că, din declarațiile martorilor și din concluziile raportului de expertiză reiese că intre proprietățile părților nu este stabilită o linie de hotar și potrivit art. 584 cod civil stabilește că orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa.
Instanța are in vedere că, dreptul la acțiune, bazat pe dispozitiile art. 584 Cod civil, circumscrie posibilitatea pentru proprietar sau orice persoana care are un drept real asupra unui fond limitrof, de a pretinde vecinului sau, prin acțiune în justitie sau pe cale amiabila, restabilirea hotarului care separa fondurile învecinate si marcarea acestora prin semne materiale vizibile, pentru a se ști limitele fondului asupra căruia poarta dreptul de folosința a proprietarilor celor doua fonduri.
Că, condițiile speciale pentru introducerea acțiunii în grănițuire ce trebuie îndeplinite cumulativ sunt: inexistența unei grănițuiri anterioare, fie convențională, fie pe cale judecătorească; existența a două fonduri contigue, proprietate privată, caracterul limitrof al terenurilor fiind de esența grănițuirii; cele două fonduri să fie proprietatea distinctă a două persoane diferite și grănițuirea este un atribut al dreptului de proprietate care este imprescriptibil, iar exercitarea acestui drept constituie o facultate ce nu se stinge prin nefolosire.
Instanța a constatat admisibilă cererea de grănițuire, având in vedere că este vorba de două proprietăți invecinate ce aparțin unor persoane diferite și nu este stabilită linia de hotar dintre aceste proprietăți.
Cu privire la forma concretă a liniei de hotar, instanța a avut in vedere propunerea din raportul de expertiză efectuat in cauză și a constatat că propunerea expertului se intemeiază pe cercetările efectuate de acesta la fața locului și de mențiunile din actele de proprietate ale părților și astfel, deși reclamantul pârât D. G. s-a arătat nemulțumit de linia de hotar propusă de expert, instanța a constatat că propunerea expertului este întemeiată intrucât actele de proprietate ale reclamantului nu menționează lățimea terenului acestuia ci doar suprafața totală, in schimb din actele pârâtului reiese că lățimea terenului este de 12 m iar vecinii pârâtului sunt specificati, respectiv D. G. la sud și G. C. la nord.
Că, in funcție de aceste mențiuni (lătime teren pârât reclamant, vecinii săi), dar și semnele vechi de hotar, respectiv colțul de nord al gardului zidit al reclamantului, expertul a propus următoarea linie de hotar, omologată de instanță: aliniamentul determinat de pct 2-13-12-11-10 in care pct 2 reprezintă colțul de nord al gardului zidit al reclamantului, măsurat la partea superioară a acestuia, pct 13-12-11-10 reprezintă puncte situate pe zidurile de nord ale construcțiilor edificate de reclamant și invecinate cu terenul pârâtului reclamant și așadar, instanța a admis cererea având ca obiect grănituire și va stabili linia de hotar conform propunerii expertului.
In ceea ce privește cererea privind revendicarea, instanța a reținut că acțiunea in revendicare are caracterul unei acțiuni petitorii, prin care se pune în discuție calitatea de proprietar și prin care proprietarul neposesor, solicită posesorului neproprietar să-i permită exercitarea atributelor dreptului de proprietate în conformitate cu art. 480 C.civ. care consacră dreptul proprietarului de a se bucura de atributele dreptului de folosință și dispoziție asupra bunului.
Instanța a constatat că in cauza dedusă judecății, anexele gospodărești și construcțiile pârâtului reclamant nu ocupă din terenul reclamantului pârât D. G., dar în schimb, prin stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților, reiese că pârâtul ocupă din terenul reclamantului pârât D. G. o suprafață de 0,5 mp, identificată in raportul de expertiză ca fiind cuprinsă intre pct 2-3-12-3 din anexa și având in vedere acest aspect, instanța va admite in parte acțiunea in revendicare și l-a obligat pe pârâtul reclamant N. N. să lase in deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 0,5 mp (pct 2-3-12-3 din anexa raport expertiză), situat in comuna R., ..
Că, față de cererea reclamantului pârât D. G. de a fi obligat pârâtul reclamant să demoleze anexa gospodărească-bucătărie, instanța a constatat, din declarațiile martorilor, recunoașterile părților și concluziile raportului de expertiză, că această anexă are o vechime de peste 30 ani, dar și că a existat un acord al vecinilor in privința acestei construcții și acordul părților reiese si din faptul că nemulțumirile legate de acesta au intervenit in ultimul timp, respectiv începutul anului 2011.
Că, din declarația martorilor C. I., I. N., instanța a reținut că pârâtul reclamant a efectuat doar unele reparații la aceasta, respectiv înlocuirea acoperișului, păstrându-se insă vechea structură.
Că, deși anexa – bucătărie a pârâtului reclamant N. N. este lipită de casa reclamantului, având chiar și un zid comun cu aceasta, instanța a constatat că prin efectul uzucapiunii pârâtul este titularul servituții instituite asupra zidului reclamantului și astfel, instanța a apreciat că sunt întrunite condițiile dobândirii prin uzucapiune a acestei servituții, întrucât construcția- bucătărie a fost edificată in acest fel cu peste 30 ani in urmă, situația de fapt a fost convenită de autorii părților și nu s-a probat faptul că aceasta a suferit modificări in ceea ce privește modul de amplasare.
Că, faptul că anexa-bucătărie are un zid comun cu zidul casei reclamantului, nu justifică măsura radicală a demolării acestei anexe, așa cum a solicitat reclamantul pârât, mai ales că acesta nu a făcut dovada prejudiciului pe care il aduce modul de construire al acestei bucătării și așa cum reiese din cuprinsul cererii de chemare in judecată, pârâtul reclamant a desființat soba și cosul de evacuare care afecta construcția reclamantului pârât. Instanța apreciază că litigiul dintre părți in privința acestui aspect ar putea fi stins prin construirea de către pârâtul reclamant a unui zid propriu al anexei, paralel cu zidul casei reclamantului, insă nu il poate obliga pe pârât la acest lucru in condițiile in care nu a fost investită cu astfel de capăt de cerere ci doar cu obligarea la demolarea anexei.
Cu privire la cererea reconvențională, instanța a constatat că prin aceasta pârâtul reclamant N. N. a solicitat obligarea pârâtilor D. G. și A. D. la retragerea acoperișului casei și la montarea de sisteme de colectare a apelor pluviale pe acoperișul construcțiilor ce le aparțin.
Instanța a respins cererea formulată împotriva pârâtului A. D., constatând că acesta nu are calitate procesuală pasivă in cauză, nefiind titularul dreptului dedus judecății.
Instanța a constatat că reclamantul pârât a edificat casa in temeiul autorizației de construire 116/1991 emisă de Primăria R. și de asemenea, a reținut că, in data de 28.04.2009, reclamantul pârât a solicitat autorizarea pentru renovarea acoperisului casei, menționând că nu schimbă forma construcției și materialele din care este executată, insă pentru efectuarea acestor lucrări nu era necesară autorizatie, așa cum reiese din adresa nr 2495/2009 a Primăriei R..
Că, din raportul de expertiză, reiese că proiecția la sol a construcțiilor părților respectă limitele proprietății, că acoperisul construcțiilor reclamantului pârât este situat deasupra acoperisul anexelor pârâtului reclamant, că acoperișul renovat al casei reclamantului are montat sistem de colectare al apelor pluviale.
S-a avut în vedere starea de fapt și instanța a admis in parte cererea reconvențională și a respins cererea pârâtului reclamant de a fi obligat reclamantul pârât D. G. la retragerea acoperisului casei intrucât nu s-a făcut dovada incălcării dreptului de proprietate al pârâtului reclamant N. și nici a prejudiciului cauzat acestuia in condițiile in care această construcție are montate sisteme de colectare a apei astfel incât acestea să nu afecteze pe pârâtul reclamant N. N..
S-a constatat insă că celelalte construcții ale reclamantului pârât D. G. au acoperisul situat deasupra acoperisului anexelor pârâtului și nu au prevăzute sisteme de colectare a apelor pluviale astfel incât acestea se scurg in curtea pârâtului reclamant aducând astfel un prejudiciul acestuia, instanța va obliga reclamantul pârât să monteze sisteme de colectare a apelor și la aceste construcții, respectiv construcția nr 2 și garaj.
S-a avut în vedere prevederilor art. 1075 Cod civil și s-a ținut cont și de faptul cã pentru a constitui un mijloc real și eficient de constrângere la executarea obligațiilor stabilite prin sențințã se justifică daunele cominatorii, instanța a admis cererea pârâtului reclamant de a obliga reclamantul pârât D. la plata daunelor cominatorii.
In privința cuantumului acestora, instanța a apreciat că suma solicitată de reclamantul pârât, respectiv 200 lei pe zi intârziere nu se justifică in condițiile in care au fost admise in parte cererile sale privind obligarea de a face, numai in privința montării sistemelor de colectare a apei pluviale pe o parte din construcțiile reclamantului pârât D. G.. I
Instanța a constatat că suma de 50 lei pe zi de intârziere cu titlu de daune cominatorii este suficientă pentru ca sancțiunea să-și atingă scopul pentru care a fost instituită și a avut in vedere și faptul că o eventualã executare silitã a daunelor cominatorii nu poate fi fãcutã decât dupã transformarea daunelor cominatorii în daune compensatorii, ocazie cu care trebuie doveditã întinderea prejudiciului suferit (a se vedea în acest sens Decizia Secțiilor Unite ale ICCJ nr. XX/2005).
Cu privire la cererile părților privind obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată, instanța a constatat că atât ambele părți au efectuat cheltuieli de judecată, constând in plata taxa de timbru, onorarii avocat și expert in cuantum relativ egal și faptul că fiecărei părți i s-au admis in parte cererile iar in privința cheltuielilor privind grănituirea obligațiile revin in cote egale vecinilor și având in vedere aceste aspecte, raportate la dispozițiile art 276 cpc, instanța a compensat cheltuielile de judecată efectuate de D. G. și N. N..
Cu privire la cererea pârâtului A. D. de obligare a reclamantului N. N. la plata cheltuielor de judecată, instanța a constatat că aceasta este întemeiată, in condițiile art 274 cpc și astfel a reținut că reclamantul se află in culpă procesuală intrucât a formulat acțiunea impotriva unei persoane ce nu are calitate procesuală pasivă iar pârâtul A. D. a dovedit că a achitat onorariului de avocat in cuantum de 700 lei
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul D. G. și pârâtul N. N..
Reclamantul D. G. critică sentința invocând faptul că expertiza efectuată în cauză nu este concludentă și că s-a reținut greșit uzucapiunea cu privire la anexa pârâtului.
Cu privire la prima critică arată că instanța a interpretat greșit probele, că expertiza are mari lacune întrucât nu a avut în vedere dimensiunile din actul de proprietate ale pârâtului, respectiv lățimea de 12 m, reținând în partea de sud a terenului acestuia o lățime de 12,43 m, cu 0,43 m în plus.
Susține că măsurătorile nu au fost efectuate corect și au adus atingere dreptului său de proprietate și nu s-au explicat neconcordanțele privind lipsa de teren a pârâtului și plusul de teren al reclamantului.
De asemenea, susține că linia de hotar s-a stabilit greșit ca fiind reprezentată de zidul casei sale întrucât într-o asemenea situație ar însemna că streașina casei sale ar fi pe terenul pârâtului, situație contrară cu recunoașterea pârâtului din întâmpinare.
Referitor la reținerea uzucapiunii zidului anexei, consideră că probele testimoniale au fost apreciate greșit întrucât nici unul din martori nu a declarat că ar fi existat vreun acord al părților în acest sens, că din depoziția martorilor Tarahot D. și B. I. rezultă că anexa pârâtului se afla la o distanță de o jumătate de metru de zidul casei reclamantului.
Mai susține că pârâtul a schimbat acoperișul anexei care anterior era în două ape și ulterior a fost lipit de zidul său și astfel uzucapiunea de 30 de ani nu a operat.
Pârâtul N. Gh. N. critică sentința cu privire la cheltuielile de judecată și consideră că în mod greșit a fost obligat la plata sumei de 700 lei cheltuieli de judecată către pârâtul A. D., întrucât nu are culpă procesuală pentru că cererea sa reconvențională a fost admisă în parte și împotriva pârâtului A. D. și astfel compensarea cheltuielilor de judecată trebuia să opereze și cu privire la acesta.
Apreciază că nu are culpă procesuală și pentru faptul că nu a avut posibilitatea să cunoască efectiv cine este titularul dreptului de proprietate al celui de-al doilea imobil și că A. D. locuiește și folosește imobilul respectiv.
Tribunalul, analizând apelurile declarate, constată că acestea nu sunt fondate și vor fi respinse în temeiul art. 296 Cpr.civ. pentru următoarele considerente.
Motivele de apel invocate de apelantul reclamant D. G. nu sunt fondate.
Apelantul a criticat sentința considerând că proba expertizei a fost întocmită greșit și apreciată de instanță greșit și că probele testimoniale au fost apreciate greșit cu privire la reținerea de către instanță a existenței condițiilor uzucapiunii de 30 de ani cu privire la zidul construcției.
Analizând modul de administrare a probei expertizei de către instanță și de întocmire de către expert, se constată că criticile invocate nu pot fi reținute.
Expertul a transpus în teren actul de proprietate al reclamantului, respectiv testamentul prin care acesta a dobândit suprafața de 560 mp și a constatat că acesta nu individualizează terenul sub aspectul lungimii și lățimii, ci doar ca întindere și vecinătăți.
A mai constatat expertul că reclamantul deține în fapt suprafața de 606 mp și că singurul semn de hotar vechi a fost colțul de nord al gardului zidit al reclamantului, care s-a avut în vedere la stabilirea liniei de hotar.
Ori, în raport de mențiunile cuprinse în actul său de proprietate și de împrejurările de fapt rezultate ca urmare a transpunerii acestui act în teren prin măsurători, concluziile expertului se apreciază ca fiind corecte.
Instanța a încuviințat obiecțiunile formulate de reclamant și expertul a răspuns la acestea, menținând concluziile raportului de expertiză.
Corect instanța s-a pronunțat asupra probei contraexpertizei, solicitată cu ocazia soluționării în fond a cauzei, întrucât această probă trebuia solicitată motivat la primul termen după depunerea primului raport de expertiză.
Stabilirea liniei de hotar, în raport de existența zidului casei reclamantului, se constată a fi realizată corect atât în raport de situația de fapt existentă, cât și având în vedere lipsa dimensiunilor din actul de proprietate al reclamantului cu privire la terenul în litigiu, dar și a reținerii excepției uzucapiunii.
Critica privind reținerea acestei excepții, de asemenea nu poate fi reținută având în vedere probele testimoniale administrate.
Din depozițiile martorilor audiați, respectiv C. I., I. N., Tarhat D., rezultă că bucătăria pârâtului N. G. a fost construită de străbunicul acestuia în spatele casei reclamantului D. G. și a folosit zidul reclamantului.
Chiar martorul Tarhat D. a declarat că, construcția despre care se face vorbire în acțiune, respectiv anexa, a fost construită în urmă cu 40 de ani.
Sub aspectul condiției privind timpul prescris, toți cei trei martori au declarat că anexa a existat de peste 30 de ani, doar martorul Tarhat D. susține că această anexă s-ar fi aflat la o distanță de jumătate de metru de zidul casei reclamantului, însă martorii C. I. și I. N. relatează împrejurări din care rezultă că această anexă s-a sprijinit pe construcția reclamantului.
Prin întâmpinare formulată pârâtul N. N. nu recunoaște pretențiile reclamantului, cum greșit arată acesta prin motivele de apel, ci dimpotrivă susține că acoperișul casei reclamantului depășește limitele proprietății cu aproximativ 2 rânduri de țiglă, iar apele de pe acest imobil se scurg pe anexa și pe terenul său.
Față de existența acestor probe, reținerea uzucapiunii cu privire la zidul anexei se apreciază a fi corectă.
În raport de cele reținute, se constată că instanța a apreciat corect probatoriul administrat atât cu privire la concluziile raportului de expertiză cât și cu privire la probele testimoniale.
Nu este fondat nici apelul declarat de pârâtul N. Gh. N..
Față de pârâtul A. D. acesta a căzut în pretențiuni întrucât instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât și a respins cererea formulată împotriva acestuia ca fiind făcută împotriva unei persoane fără calitate.
În această situație, apelantul pârât N. Gh. N. are culpă procesuală și corect a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Faptul că nu a cunoscut că pârâtul A. D. nu este titularul dreptului de proprietate al celui de-al doilea imobil nu reprezintă o împrejurare care să îi înlăture culpa procesuală.
În consecință și acest apel va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile civile declarate de apelantul reclamant D. G. și de apelantul pârât N. G.. N. împotriva sentinței civile nr._ din 18.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tg.-J. în dosarul nr._ ca nefondate.
Cu drept de recurs.
Pronunțată în ședința publică din 04.03.2013.
Președinte, C. A. M. | Judecător, Nicolița Ș. | |
Grefier, A. P. |
Red N.Ș. 07 Martie 2013
Thn. .
Jud fond M.P.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 348/2013. Tribunalul GORJ | Obligaţie de a face. Decizia nr. 1242/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
