Revendicare imobiliară. Decizia nr. 2289/2013. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2289/2013 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 769/267/2011*
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia Civilă nr. 2289
Ședința publică din data de 21 noiembrie 2013
Completul compus din:
Președinte N. B.
Judecător D. F. T.
Judecător M. B.
Grefier E. C.
Pe rol fiind pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 15.11.2013 privind judecarea recursului declarat de recurenta reclamantă I. A.R. împotriva sentinței civile nr.661/09.05.2013, pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.
Deliberând, tribunalul pronunță următoarea decizie.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr.661/09.05.2013, pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta I. A R., domiciliată în . împotriva pârâtei . reprezentată de administrator C. Laviniu Ș., cu sediul în . Gorj.
Pentru a pronunța această sentință a reținut instanța față de decizia nr.1119/12.04.2012 că se impune compararea titlurilor de proprietate ale părților, respectiv contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.11/03.03.2006, act prin care societatea pârâtă a cumpărat la licitație publică suprafața de 6640 mp situat în intravilanul comunei Bengești Ciocadia . de proprietate nr._/14.04._ emis pe numele reclamantei I. R.. Ca urmare a comparării a titlurilor de proprietate, instanța a reținut că este mai bine caracterizat titlul de proprietate al pârâtei, întrucât la momentul cumpărării potrivit extrasului de carte funciară, dreptul de proprietate era înscris în favoarea vânzătorului Agromec Bengești SA,cumpărătoarea fiind de bună credință în timp ce titlul de proprietate și procesul verbal de punere în posesie au fost eliberate reclamantei ulterior în anii 2008 și respectiv 2009 după înscrierea în Cartea Funciară de către pârâtă a dreptului de proprietate.
A mai reținut instanța că întrucât la momentul cumpărării în cartea funciară era înscris dreptul de proprietate al terenului în favoarea vânzătoarei . SA, pârâta nu avea cum să prevadă că terenul în cauză ar putea fi reconstituit în viitor unei terțe persoane conform legilor fondului funciar, iar altă iunter5pretare cu privire la compararea titlurilor de proprietate ar afecta în mod grav principiul securității raporturilor juridice cu privire la vânzarea prin licitație publică a terenurilor înscrise în cartea funciară.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate cu motivarea că instanța a făcut o greșită aplicare a disp.art.480 C.civ. și a criteriilor de comparare privind modurile de dobândire a proprietății în considerentele sentinței neregăsindu-se argumentele juridice pentru care a fost înlăturat titlul de proprietate invocat de reclamantă.
Instanța nu a avut în vedere disp.art.480 C.civ care prevede că proprietatea este dreptul pe care îl are cineva de a se bucura și a de a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut în limitele legii, disp.art.481 C.civ. care prevede că nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa decât pentru cauze de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire, prevedere ce se regăsește și în art.44 pct.3 din Constituție.
Astfel, titlul de proprietate al reclamantei nr._/14.04.2009 a fost contestat în instanță de pârâtă, însă prin decizia civilă nr.1119/12.04.2012 a Tribunalului Gorj acțiunea fost respinsă, instituindu-se prezumția autorității de lucru judecat privind legalitatea titlului de proprietate al reclamantei consolidat astfel printr-o hotărâre irevocabilă și în consecință din acest punct de vedere el este mai bine caracterizat și preferabil în fața certificatului constatator emis într-o procedură administrativă ce a stat la baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.11/03.03.2006 a Tribunalului Gorj.
Instanța de fond nu a avut în vedere faptul că certificatul de atestare a dreptului de proprietate emis vânzătoarei la data de 28.02.1994 este ulterior datei la care reclamantul îi fusese recunoscut dreptul de proprietate în procedura Legii 18/1991 prin validarea acestuia potrivit HCJ 29/1991, iar prin HG 834/1991 societăților comerciale cu capital de stat le-a fost stabilit un drept de folosință asupra terenurilor și nu un drept de proprietate în condițiile în care terenul fusese preluat abuziv prin deposedarea autorului reclamantei ca urmare a cooperativizării.
In ceste condiții apreciază recurenta că motivarea sentinței instanței de fond este străină de natura pricinii iar sentința încalcă dreptul de proprietate al reclamantului.
Prin concluziile scrise depuse de intimată aceasta a solicitat respingerea recursului ca nefondat cu motivarea că instanța de fond a respectat indicațiile deciziei de casare nr.309/07.02.2013 pronunțată de Tribunalul Gorj prin care s-au soluționat probleme de drept, reținându-se că actul de proprietate invocat de . nu reprezintă certificatul de atestare a dreptului de proprietate eliberat pentru ., ci contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.11/03.03.2006.
Că fiind vorba despre un drept de proprietate intabulat în cartea funciară a vânzătoarei, instanța trebuie să aplice atât principiul validității actelor juridice cât și principiul bunei credințe.
De asemenea trebuie avut în vedere faptul că autorul reclamantei a semnat procesul verbal privind limitele de hotar la data de 12.08.1993, înscrisul fiind aferent documentației pentru eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Analizând recursul prin prisma criticilor formulate, tribunalul îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta I. R. a investit instanța cu o acțiune având ca obiect revendicarea suprafeței de 1500 mp inclusă în titlul de proprietate nr._/14.04.2009 în contradictoriu cu pârâta S.C.A. F. SRL.
Prin sentința civilă nr.1297/25.09.2012 a Judecătoriei Novaci acțiunea a fost admisă în parte fiind obligată pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1220 mp situată în punctul „La gater” din comuna Bengești-Ciocadia, .> Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta, iar prin decizia civilă nr.309/07.02.2013 a Tribunalului Gorj, recursul a fost admis, sentința casată, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
Prin decizia de casare instanța de control judiciar a dezlegat probleme de drept constând în faptul că în rezolvarea acțiunii în revendicare, instanța trebuia să procedeze la compararea dreptului de proprietate stabilind care dintre părți are un drept mai bine caracterizat, aspectele reținute în dosarul de fond funciar neopunându-se în prezenta cauză cu putere de lucru judecat sub aspectul dreptului de proprietate afirmat de fiecare dintre părți, instanța trebuind să se raporteze și la principiul validității actului juridic în ceea ce privește pârâta ce are calitatea de cumpărător de bună credință. În analiza calității de cumpărător de bună credință, trebuie avută în vedere împrejurarea că la momentul dobândirii dreptului de proprietate de către societatea pârâtă, titlul de proprietate și procesul verbal de punere în posesie eliberate reclamantei nu fuseseră emise, acestea fiind eliberate în anul 2008 și respectiv în anul 2009, astfel că societatea cumpărătoare nu avea cum să prevadă că terenul ar putea fi reconstituit în procedura Legii 18/1991.
Conform dispo.art.315 alin. 1 C.pr.civ. în caz de casare hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului astfel că în rejudecare instanța de fond era obligată să respecte problemele de drept dezlegate prin decizia de casare nr.309/07.02.2013 și în consecință să se raporteze în compararea titlurilor de proprietate ale părților la principiul validității actului juridic în ceea ce privește pârâta ., precum și să analizeze calitatea de cumpărător de bună credință a acestora.
Din acest punct de vedere, corect a reținut instanța de fond faptul că societatea pârâtă a dobândit proprietatea terenului în litigiu prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.11/03.03.2006 ca urmare a adjudecării suprafeței de 6461 mp situată în intravilanul comunei Bengești-Ciocadia, . licitației publice de la vânzătoarea . prin lichidator judiciar ..
La data vânzării prin licitație terenul se afla inclus în certificatul de atestare a dreptului de proprietate nr.0940 din 28.02.1994 fiind totodată intabulat în cartea funciară a comunei Bengești-Ciocadia cu număr cadastral 297.
Conform procesului verbal de licitați nr.6547/04,.11.2005 prețul vânzării a fost de 40.000 lei achitat de cumpărător.
Conform disp.art.518 alin. 3 și 4 C.pr.civ. de la data intabulării, adjudecatarul dobândește imobilul liber de orice ipoteci sau alte sarcini privind garantarea drepturilor de creanță, creditorii putându-și realiza aceste drepturi numai din prețul obținut, mențiune înscrisă de altfel și în cuprinsul contractului de vânzare cumpărare și care se coroborează cu disp.art.55 din Legea 64/1995, având drept consecință faptul că adjudecatarul devine proprietarul imobilului liber de orice sarcini tocmai în considerarea caracterului public al licitației în urma căruia acest imobil a fost adjudecat.
Este evident astfel că societatea pârâtă a fost cumpărător de bună credință, întrucât deși în favoarea reclamantei prin HCJ.29/1991 se validase reconstituirea dreptului de proprietate, amplasamentul suprafeței reconstituite nu fusese stabilit, acest amplasament fiind determinat ulterior la data de 08.12.2008prin procesul verbal de punere în posesie nr.76 și respectiv în anul 2009 prin titlul de proprietate nr._, astfel că așa cum s-a reținut și prin decizia de casare nr.309/07.02.2013 societatea cumpărătoare nu avea cum să prevadă la data adjudecării imobilului prin licitație publică, respectiv 03.03.2006 că ulterior după 2 și respectiv 3 ani se vor elibera acte de proprietate în procedura Legii 18/1991 pentru același amplasament unei terțe persoane.
Este adevărat că pârâta a contestat titlul de proprietate eliberat reclamantei și că acțiunea având ca obiect nulitatea titlului de proprietate a fost respinsă, însă aspectele reținute în judecarea acestei cauze nu sunt de natură să instituie vreo prezumție de putere ori de autoritate de lucru judecat în prezenta acțiune de drept comun având ca obiect revendicare în condițiile în care analizarea legalității titlului de proprietate al reclamantului nu conduce sub nici o formă la ideea că acesta ar fi deplin drept și preferabil titlului de proprietate invocat de pârâtă,. Sub acest aspect, chiar prin decizia nr.1119/12.04.2012 prin care s-a soluționat litigiul de fond funciar s-a reținut că dreptul de proprietate afirmat de societate nu este de natură să conducă la anularea titlului de proprietate al reclamantei, dar el trebuie să fie avut în vedere într-o acțiune în revendicare în care se va compara dreptul de proprietate.
De reținut este și faptul că la rândul său cumpărătorul . a intabulat dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu în cartea funciară nr.221 a comunei Bengești Ciocadia conform încheierii nr._ din 06.11.2006, astfel că la momentul eliberării actelor de reconstituire a dreptului de proprietate reclamantei, terenul deja apărea intabulat în favoarea pârâtei.
Tot în aprecierea titlului mai bine caracterizat este relevant și procesul verbal încheiat la data de 12.08.1993 privind limitele de hotar aferente incintei Secției Prestări Servicii Ciocadia aflată în patrimoniul . semnat de autorul reclamantei N. A. prin care acesta alături de ceilalți proprietari este de acord cu limitele de hotar din planul cadastral și schița anexă procesului verbal aferent Secției Prestări Servicii Ciocadia, proces verbal și anexe care au stat la baza eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr.0940/22.03.1991 și care relevă acordul proprietarilor cărora deja li se validase dreptul de proprietate ca terenurile incluse în patrimoniul Agromec Bengești SA și delimitate prin schițe să rămână în continuare acesteia.
Acest aspect are relevanță cu privire la titlul vânzătoarei pentru că în speță titlurile comparate sunt reprezentate de titlul de proprietate nr._/14.04.2009 eliberat reclamantei în procedura Legii 18/1991 și contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.11/03.03.2006, act valid, cumpărătorul fiind de bună credință, nefiind comparat ca și titlu certificatul de atestare al dreptului de proprietate al vânzătoarei . pentru a se proceda la analizarea acestuia.
În consecință apreciază tribunalul că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale, respectiv art.480 și art.481 C.civ., comparând titlurile de proprietate ale părților prin aplicarea principiului validității actului juridic și al principiului bunei credințe în raporturile juridice civile, astfel încât urmează ca în baza art.312 C.pr.civ. să respingă recursul ca nefondat, iar în baza art.274 C.pr.civ. să oblige recurenta aflată în culpă procesuală la plata cheltuielilor de judecată în recurs către intimată în cuantum de 1500 lei reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă I. A.R. împotriva sentinței civile nr.661/09.05.2013, pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ .
Obligă recurenta la 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 21.11.2013, la Tribunalul Gorj.
Judecător,Judecător,
D. F. T. M. B.
Grefier,
E. C.
Red.D.T.
Tehnored.L.M.
Jf.T.P.C.
Ex.2/10 ianuarie 2014
OPINIE SEPARATĂ
Nu împărtășesc opinia majoritară a completului de judecată în ceea ce privește soluționarea recursului promovat de recurenta reclamantă I. A.R. împotriva sentinței instanței de fond și apreciez ca întemeiate motivele de recurs invocate de către recurenta reclamantă I. R. pentru următoarele considerente:
Astfel, în cadrul acțiunii civile în revendicare în care ambele părți opun un titlul de proprietate (cazul de față), instanța este ținută să compare cele două titluri de proprietate și să acorde preferință titlului care este mai bine caracterizat. În dosarul de față titlurile părților sunt reprezentate, pe de o parte, de titlul de proprietate nr._/14.04.2009 prin care reclamantei I. A. R. i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în procedura Legii 18/1991 în calitate de moștenitoare a autorului N. P.A., iar pe de altă parte de contractul de vânzare cumpărare încheiat în formă autentică prin care intimata pârâtă a dobândit terenul în litigiu și care a re la bază certificatul de atestare a dreptului de proprietate . nr.0940/1994 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației, instanța urmând să realizeze o analiză a titlurilor părților pentru a stabili care este mai bine caracterizat și în acest fel urmează să soluționeze acțiunea în revendicare cu care este învestită.
În ceea ce privește titlul prezentat de reclamanta I. R., acesta este de titlul de proprietate eliberat în procedura Legii 18/1991 pentru moștenitoarea autorului N. P. A., ca urmare a cererii pentru reconstituirea dreptului de proprietate promovat în baza Legii 18/1991 în conformitate cu art.8 din Legea 18/1991, suprafața de teren fiind validată prin hotărârea organului județean HCJ nr.29/1991. Practic, suprafața de teren în litigiu a fost validată în favoarea autorului reclamantului încă din anul 1991, însă datorită faptului că organul local nu și-a îndeplinit atribuțiile prevăzute de lege (de a întocmi și înainta documentația premergătoare eliberării titlului de proprietate), prin sentința civilă nr.601/2008 pronunțată de Judecătoria Novaci în dosarul nr._ s-a instituit această obligație în sarcina organului local și numai după pronunțarea acestei hotărâri judecătorești s-a procedat la eliberarea titlului de proprietate. De asemenea, prin decizia civilă nr.1019/12.04.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ a fost verificată legalitatea titlului de proprietate nr._/14.04.2009 eliberat în favoarea reclamantei I. A. R. într-o acțiune în constatare nulitate titlul promovată chiar de către pârâta din cauza de față, și anume ., instanța de recurs respingând acțiunea în constatare nulitate titlu și apreciind asupra faptului că terenul revendicat în cauza de față este vechiul amplasament al autorului N. P.A. și se cuvine moștenitorului acestuia din urmă ca urmare a dispozițiilor imperative ale Legii 18/1991 la momentul validării titlului de proprietate și care stabileau principiul reconstituirii dreptului de proprietate pe vechiul amplasament pentru terenul situat în extravilan, cum este cazul de față.
Apreciez că prin pronunțarea deciziei civile nr.1019/12.04.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ se naște efectul pozitiv al puterii de lucru judecat, în sensul că situația de fapt și de drept tranșată anterior într-un litigiu între aceleași părți, chiar neavând același obiect, se impune într-un litigiu ulterior fără ca această situație să mai poată fi verificată sau netranșată printr-o decizie ulterioară. Instanța, pronunțându-se asupra legalității titlului de proprietate eliberat în procedura Legii 18/1991 nu a stabilit doar că existența certificatului de atestare a dreptului de proprietate nu este de natură a atrage anularea titlului de proprietate eliberat ulterior și că existența acestui certificat de atestate a dreptului de proprietate poate fi valorificată pe calea acțiunii în revendicare, ci a arătat că în mod corect reclamantei i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pe vechiul amplasament al terenului revendicat în cauza de față în conformitate cu dispozițiile imperative ale Legii 18/1991, iar pe de altă parte în aceeași decizie pronunțată de instanța de recurs s-a arătat că în acțiunea de comparare a acelor două titluri de proprietate în cadrul acțiunii în revendicare se va avea în vedere și faptul că certificatul de atestare a dreptului de proprietate are caracter declarativ de drepturi și nu caracter constitutiv de drepturi.
Pe de altă parte, titlul societății pârâte este reprezentat de un contract de vânzare cumpărare încheiat în formă autentică și care are la bază un certificat de atestare a dreptului de proprietate emis de Ministerul Alimentației și Agriculturii în anul 2004, iar acest titlu provine de la un neproprietar, și anume Statul Român, deoarece ca urmare a procedurii Legii 18/1991 demarate de către reclamanta I. R. și validării dreptului de proprietate în favoarea sa pe vechiul amplasament conform dispozițiilor Legii 18/1991, terenul ieșise din patrimoniul Statului Român și se afla la dispoziția Comisie Locale Bengești Ciocadia pentru aplicarea Legii 18/1991 în vederea eliberării actelor de proprietate în procedura Legii 18/1991 în favoarea reclamantei I. R..
Practic, reclamanta deține un titlu de proprietate eliberat în procedura Legii 18/1991 și constatat ca fiind valid și legal eliberat într-o procedură irevocabilă în contradictoriu cu pârâta din cauza de față, iar societatea pârâtă deține un titlu reprezentat de contractul de vânzare cumpărare încheiat în formă autentică prin care a achiziționat terenul de la un neproprietar, și anume ., căreia i se eliberase un certificat de atestare a titlului de proprietate.
În acest context în care părțile opun două titluri distincte provenite de la autori diferiți, preferabilitatea se va acorda titlului mai bine caracterizat în sensul dovedirii dreptului de proprietate de către autorii fiecărei părți, buna credință sau intabularea cu prioritate aplicându-se doar în situația în care titlurile provin de la același autor, ceea ce nu este speța de față (titlul reclamantei provine de la autorul său N. P. al cărui drept de proprietate a fost recunoscut în procedura specială prevăzută de Legea 18/1991, iar titlul societății pârâte provine de la un neproprietar, Statul Român). Astfel, la momentul eliberări certificatului de atestare a dreptului de proprietate în favoarea ., Statul Român nu avea calitatea de proprietar al terenul pentru a putea transmite acest drept (neexistând depus la dosarul cauzei nici un act prin care statul să fi probat că a intrat în proprietatea terenului pentru a-l putea transfera, în mod valabil, către .), iar, pe de altă parte, posesia sa asupra terenului era întemeiată pe violență prin preluarea abuzivă a terenului în perioada 1959 – 1963 de la proprietarul N. P..
Practic, la momentul eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate Statul Român nu deținea un titlu de proprietate în sensul legii pentru acest teren iar pe de altă parte, cum s-a arătat, la acel moment terenul fusese validat deja în favoarea fostului proprietar și se afla la dispoziția organului local Bengești Ciocadia și nu în patrimoniul Ministerului Alimentație și Agriculturii. Procedura de achiziționare a terenului prin intermediul licitației publice organizate de lichidatorul judiciar . cu privire la bunurile . nu a validat acest titlu viciat al statului și nu a consolidat drepturi pe care vânzătorul . nu le deținea, astfel încât nu se poate reține în speță aplicabilitatea dispozițiilor art.318 alin.3 și 4 C.pr.civ.care, de altfel, vizează curățarea imobilului de sarcini și ipoteci și nu validarea titlului debitorului ale cărui bunuri au fost vândute la licitație publică.
Apare astfel ca întemeiat recursul formulat de recurenta reclamantă în ceea ce privește greșita interpretare a legii de către instanța de fond în ceea ce privește preferabilitatea acordată certificatului de atestare a dreptului de proprietate în detrimentul titlului de proprietate emis în favoarea lui I. R. în procedura legii 18/1991.
De asemenea, nici intabularea dreptului de proprietate de către . și de către pârâta din cauza de față . (ulterior achiziționării sale) nu este de natură a acorda legalitate unui titlu viciat sau a crea un titlul care nu există, deoarece Legea 7/1996 nu conține asemenea prevederi, iar reclamantei nu i se poate reține culpa în ceea ce privește pasivitatea organului local de a-și îndeplini atribuțiile prevăzute de lege în ceea ce privește întocmirea și înaintarea documentație premergătoare eliberării titlului de proprietate pe o perioadă de 18 ani, perioadă în care pentru terenul validat reclamantei, datorită acestei pasivități, Statul Român a putut emite un certificat de atestare a dreptului de proprietate în anul 1994 și a putut dispune de acest teren prin vânzare la licitație publică.
Practic, reclamanta s-ar afla în situația de a deține un titlu care nu a fost anulat (ci, dimpotrivă, a cărui legalitate a fost verificată și consfințită prin hotărâre judecătorească irevocabilă) pentru un bun pentru care se află însă în imposibilitate de a-și exercita prerogativele dreptului de proprietate, fiind practic lipsită de drept în însăși substanța lui, după cum se menționează în motivele de recurs, situația echivalând cu exproprierea în fapt și cu o încălcare a art.1 din Protocolul nr.1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Reclamanta ar rămâne astfel titulara, în mod fictiv, al unui drept de proprietate pe care nu și-l poate exercita, dar nici nu poate obține despăgubiri pentru această lipsă de proprietate deoarece, conform dreptului intern, aceste despăgubiri nu pot fi acordate atâta timp când deține un titlu valid, dar considerat ca nepreferabil într-o acțiune în revendicare. În schimb, în situația în care pârâta din cauza de față ar fi fost evinsă din dreptul său, ar fi putut obține despăgubiri de la vânzătorul reprezentat de Statul Român, în conformitate cu dispozițiile dreptului intern (art.1337-1351 C.civil).
Totodată, instanța de recurs este ținută să aibă în vedere și soluția pronunțată în dosarul nr._ * al Tribunalului Gorj într-o cauză identică, în care intimata pârâtă din cauza de față . a fost obligată să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren alăturată terenului în litigiu și al cărui proprietar este Măgâlea M.. S-a arătat și aici, în decizia pronunțată de instanța de recurs, că titlul de proprietate eliberat în favoarea lui M. M. în procedura legii 18/1991 (și a cărui legalitate a fost verificată prin hotărâre judecătorească irevocabilă, într-o acțiune promovată chiar de către .), este preferabil titlului pârâtei ., care este reprezentat de un act autentic ce are la bază un certificat de atestare a dreptului de proprietate, deoarece acest din urmă titlu provine de la un neproprietar, și anume Statul Român, care nu a avut niciodată calitatea de titular al dreptului de proprietate pentru terenul care face obiectul legii 18/1991 și, pe cale de consecință, nu putea transmite în mod valabil un asemenea drept.
Pentru considerentele arătate apreciez ca fiind preferabil și mai bine caracterizat titlul recurentei reclamante care este reprezentat de titlul de proprietate eliberat în procedura specială a Legii 18/1991 în recunoașterea dreptului de proprietate a proprietarului deposedat abuziv de Statul Român în perioada 1959-1963, în detrimentul titlului opus de societatea pârâtă care provine de la neproprietar, și anume Statul Român prin Ministerul Alimentației și Agriculturii, apreciind că motivele de recurs sunt întemeiate, iar hotărârea instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art.480 C.civ. și Legii 18/1991.
În consecință, în baza art.304 pct.9 C.pr.civ. urmează să fie admis recursul de față și modificată sentința instanței de fond în sensul admiterii acțiunii civile în revendicare promovată de reclamanta I. A. R. și obligării pârâtei . să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1220 mp situată în pct. „La gater” identificată în raportul de expertiză întocmit în cauză.
De asemenea, în baza art.274 C.pr.civ. va fi obligată aceeași societate pârâtă la plata sumei de 4640 lei cu titlul de cheltuieli de judecată către recurenta reclamantă I. R., suma reprezentând onorariu expert și onorariu avocat, achitate de către recurenta reclamantă în toate ciclurile procesuale.
Judecător,
N. B.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1476/2013. Tribunalul GORJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 479/2013. Tribunalul GORJ → |
|---|
