Contestaţie la executare. Decizia nr. 964/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 964/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 29-09-2014 în dosarul nr. 6278/95/2014
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 964/2014
Ședința publică de la 29 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE Nicolița Ș.
Judecător C. A. M.
Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul Ț. V., împotriva deciziei nr. 601 din 11.06.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații B.E.J. B. F., E. ( F. EFG) Retail Services IFN SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin cererea depusă la 13.08.2014 contestatorul Ț. V. a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care constatându-se cauza în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg.-J. sub nr._ contestatorul Ț. V. a formulat, în contradictoriu cu intimații B.E.J. B. F. și E. ( fostă EFG) Retail Services IFN SA, contestație la executare împotriva executării silite pornită în dosarul de executare nr.568/E/2013 de către Biroul Executorului Judecătoresc B. F., la cererea intimatului E. (fostă EFG) Retail Services IFN S.A., pentru executarea silită a contractului de credit bancar nr._ din data de 25.05.2007, solicitând să se dispună, conform disp. art. 718 alin.1 C.proc. civ., suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a contestației de față, constatând că sunt îndeplinite condițiile textului de lege mai sus citat.
În fapt, contestatorul a arătat că prin înființarea de poprire nr 568/E/2013 din 05.04.2013 s-a dispus imobilizarea drepturilor sale salariale în mâinile terțului poprit Oficiul de cadastru și Publicitate Gorj, urmând ca acestuia să i se rețină în mod nejustificat sume de bani, solicitând admiterea contestației și anularea formelor de executare și, totodată, să-i fie restituită taxa de timbru în valoare de 195 lei, cu cheltuieli de judecată.
Că, la data de 16.04.2013 a fost anunțat de la biroul personal salarizare că le-a fost comunicată încheierea de înființare a popririi mai sus menționată, drept pentru care a mers să iau legătura cu executorul judecătoresc B. F., care, la acea dată a comunicat încheierea de înființare a popririi și titlul executoriu, contractul de credit bancar în baza căruia s-a pornit executarea silită, contractul de credit bancar nr._ din data de 25.05.2007 încheiat cu intimatul E. ( fostă EFG) Retail Services IFN SA a fost achitat în totalitate, așa cum reiese și din situația financiară nr. 1216/22.08.2008, prin care se arată de către intimat că la acea dată contestatorul mai avea de achitat suma de 563,42 lei, sumă achitată conform chitanțelor de depunere numerar din data de 12.09.2008 în valoare de 400 lei, respectiv 141 lei, documente după care contestatorul a anexat copii certificate.
Astfel, contestatorul a solicitat să se costate că obligațiile asumate de el prin contractul de credit au fost executate și nu mai există posibilitatea de a cere executarea silită, formulând aceste apărări în baza art. 712 alin. 2 Cod .proc.civ., care arată că în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, că, dacă se va trece peste aceste apărări, să se constate că executarea titlului este prescrisă atât potrivit dispozițiilor actualului Cod de procedură civilă, cât și sub imperiul fostului cod, de la data încheierii lui trecând mai bine de 5 ani, iar de la data ultimei plăți 4 ani.
Prin sentința civilă nr. 9410/17.12.2013 pronunțată de Judecătoria Tg – J. în dosar nr._ a fost respinsă excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită, invocată de contestator.
S-a respins contestația la executare formulată de contestatorul Ț. V., domiciliat în contradictoriu cu intimații B.E.J. B. F. și E. ( fostă EFG) Retail Services IFN SA.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut cu privire la excepția dreptului de a cere executarea silită că din actele dosarului rezultă că ultima plată a fost efectuată de contestator la data de 15.02.2011, conform extrasului de cont, respectiv istoricul cardului, depus la dosarul cauzei. Nu s-a reținut că suma a fost achitată în integralitate la data de 12.09.2008, întrucât susținerea reclamantului este infirmată de soldul final, prin aceea că la data de 15.02.2009 reclamantul a retras suma de 1234,48 de lei, iar ulterior, la data de 15.03.2009, o diferență până la 6035,71 de lei.
În acest sens, conform art. 705 C.proc. civ., dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită, iar conform art. 708 C.proc. civ., cursul prescripției se întrerupe, printre altele, pe data îndeplinirii de către debitor înainte de începerea executării silite sau in cursul acesteia a unui act voluntar de executare a obligației prevăzută în titlul executoriu ori a recunoașterii, în orice mod, a datoriei. Astfel, deși contractul datează din anul 2007, contestatorul a continuat să efectueze plăți, iar ultima plată efectuată este asimilată unei recunoașteri a datoriei, astfel că prescripția este întreruptă.
Pe fond, instanța a reținut că din copiile extraselor de cont, rezultă situația plăților efectuate de către contestator în contul contractului de credit nr._/2007, contract de credit încheiat in urma unei cereri de credit formulată de către contestator în data de 25.05.2007.
Instanța a reținut că această cerere, însoțită de condițiile generale pentru acordarea și utilizarea liniei de credit reprezintă un veritabil contract, reclamantul fiind cel care a solicitat aprobarea unei linii de credit pentru achiziționarea unui produs al cărui preț de raft a fost de 3749,50 de lei. Conform art. 120 din OUG 99/2006 privind instituțiile de credit, contractele de credit încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii, astfel că în mod corect acesta nu a mai fost investit cu formulă executorie, trecându-se direct la executare prin formularea unei cereri in data de 12.04.2013, executare care a fost încuviințată prin încheierea nr. 1880/29.03.2013 a Judecătoriei Tg.-J..
De altfel, singurele argumente in susținerea contestației se referă la achitarea integrală a debitului în data de 12.09.2008, aspecte care au fost analizate de către instanță, constatându-se că ulterior acestei date au fost retrase sume de bani din contul aferent cardului mai sus menționat.
Prin urmare, reținând că înscrisul intitulat „cerere de credit”, împreună cu Condițiile Generale face parte din înscrisurile ce pot fi puse în executare având caracter de titlu executoriu și reținând caracterul cert, lichid și exigibil al creanței puse în executare și care, în lipsa unei probe tehnice – expertiză contabilă care să o infirme, instanța a respins contestația la executare și a menținut actele întocmite în dosarul execuțional nr. 568/E/2013.
Împotriva sentinței a declarat apel contestatorul Ț. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, apel prin care a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul admiterii contestației la executare așa cum a fost formulată cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea acestui proces.
În motivarea apelului, apelantul-contestator a invocat că instanța de fond a greșit în administrarea probelor, interpretarea și aplicarea legii și principiului rolului activ al judecătorului neținând cont de argumentele logice și juridice prezentate de el.
Că,nu a fost tratat ca parte cu aceleași drepturi și obligații în proces, situația de tratament inegal apărând încă de la admiterea cererii de încuviințarea a executării silite fără ca el să fie citat, deși se menționa clar în contract adresa de corespondență.
A arătat apelantul-contestator că în mod eronat instanța a reținut susținerile intimatei consemnate pe actele declarative proprii în condițiile în care cu excepția contractului semnat de către el toate actele puse la dosar de intimată îi aparțin, certă fiind scrisoarea EFG Retail Services nr.1216/22.08.2008 și trebuia considerată credibilă deoarece reprezintă o corespondență oficială la cererea sa și chitanțele de plata de poartă sigla B. Post SA.
Că, instanța de fond a depășit cadrul puterii judecătorești solicitând în repetate rânduri înscrisuri probatorii de la B. Post SA, deoarece această instituție nu era parte în proces, iar intimata avea sarcina să depună toate probele invocate.
Totodată, s-a arătat că inițial intimata a solicitat executarea silită pe baza contractului, cerând exclusiv suma trecută în contract de 3479,5 lei, plus dobândă aferentă și comisionul de administrate ca și cum el nu ar fi achitat nimic, fără a prevedea faptul că apelantul a păstrat documentele de plată și scrisoarea EFG Retail Services nr. 1216/22.08.2008, iar după introducerea contestației la executare a adoptat o altă tehnică și conform unui document unilateral intitulat istoric a susținut că apelantul a retras suma de 7499 lei.
În cuprinsul apelului, apelantul-contestator face o . referi la pregătirea avocatului ales, la clauzele contractului încheiat pentru achiziționarea de bunuri în sumă de 3479 lei de la magazinul Altex din Tg. J. care nu au legătură cu speța de față în raport cu cererea cu care a fost învestită instanța.
A invocat apelantul-contestator că a achiziționat de la . valoare totală de 3479,5 lei și conform înscrisurilor depuse la dosar a plătit suma de 4479 lei .
Că, a achitat firmei intimatei toate debitele principale, ori accesorii izvorâte din contractul invocat, astfel încât la 15 august 2008 ,conform scrisorii nr. 1218/22.08.2008 mai avea un debit de 563 lei pe care l-a achitat în datele de 11 și 12.09.2008 beneficiind chiar de o reducere pentru că a achitat înainte la data de 30.09.2008 conform chitanțelor anexate, fapt recunoscut și de intimată în prima parte a listei – istoric pe care o anexează la întâmpinarea formulată la contestație.
Apelantul -contestator a criticat sentința și sub aspectul soluționării eronate a excepției prescripției extinctive în raport de disp. art. 2526 din actualul Cod civil, cât și de disp. art. 6 din Decretul Lege nr. 167/1957 arătând că pentru a induce instanța în eroare intimata a afirmat că în anul 2010 ar fi făcut o plată de 150 lei în contul acestor debite, însă a precizat că el fiind destul de ocupat a apelat de multe ori la sprijinul unor colegi și rude pentru a face unele comisioane către el, respectiv unele plăți către terți cu care are raporturi comerciale și întrucât erau multe operațiuni de acest tip este destul de posibil ca una din aceste persoane să fi încurat lucrurile plătind o sumă de bani eronat.
Întrebându-se retoric apelantul își pune întrebarea ce înseamnă suma de 150 lei pe care intimata susține că ar fi achitat-o în contextul arătat, astfel încât intimata trebuia să probeze că este datoare cu fiecare sumă pe care o revendică de la contestator.
În finalul apelului apelantul face o . referiri la practica acestor IFN-uri arătând totodată, că la rândul său a făcut împotriva intimatei o reclamație la Comisariatul pentru Protecția Consumatorilor al Municipiului București care i-a comunicat cu adresa nr._/2009 că în urma documentelor verificate au constatat că sunt indicii că în contract sunt stipulate clauze abuzive referitoare la modificarea dobânzii și l-au sfătuit să se adreseze instanței de judecată.
În drept, apelul a fost întemeiat pe disp. art. 468 și urm. C.pr.civ. și în susținerea apelului apelantul a depus la dosar adresa nr._/2009 înaintată de Comisariatul pentru protecția consumatorilor al Municipiului București.
Prin decizia nr. 601 din 11.06.2014 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul – contestator Ț. V., împotriva sentinței civile nr. 9410/17.12.2013 pronunțată de Judecătoria Tg–J. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimații Biroul Executorului Judecătoresc B. F. și E. (fostă EFG) Retail Services IFN SA.
În motivarea deciziei tribunalul a reținut că în urma unei cereri de credit formulată de contestator la data de 25.05.2007 s-a acordat contestatorului conform contractului de credit nr._ utilizarea unei linii de credit.
Conform adresei înainte de E. Retail Service IFN SA (fila 46 dosar apel) limita de creditare curentă pentru retrage numerar este de 5300 lei, iar valoarea totală a tranzacției inițiale așa cum rezultă din cererea de credit a fost de 3479,50 lei, contestatorul achiziționând în luna mai 2007 prin intermediul magazinului Altex din Tg. J. mai multe produse în valoare de această sumă, sumă la care s-a adăugat și comisionul de administrare.
La data de 12.03.2013 intimata EFG Retail Service IFN SA a solicitat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contract de credit bancar nr._ pentru recuperarea creditului în cuantum de 4466, 26 lei fiind deschis la B. B. F. prin încheierea din 21.03.2013, dosarul execuțional nr. 568/E/2013
Prin încheierea din 21.03.2013 s-au stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 677,91 lei, iar prin încheierea nr. 1880/29.09.2013 pronunțată de Judecătoria Tg. J. în dosarul nr._ a fost admisă cererea formulată de B. B. F. și a încuviințat executarea silită a obligației cuprinse în titlul executoriu reprezentat de creditul bancar nr._ pentru debitul restant în valoare de 4466,26 lei prin toate formele de executare silită.
Prin adresa nr. 568/E/2013 din 05.04.2013 a fost înființată poprirea în mâinile terțului poprit Oficiul de cadastrul și publicitate asupra fondului debitorului Ț. V. pentru acoperirea sumei de 5144,17 lei sumă compusă din 4466,26 lei reprezentând debit și 677,91 cheltuieli de executare.
Criticile apelantului-contestator cu privire la soluționarea eronată a excepției prescripții dreptului de a cere executarea silită este nefondată, întrucât în conformitate cu dispoz. 705 C.proc. civ., dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită, iar conform art. 708 C.proc. civ., cursul prescripției se întrerupe, printre altele, pe data îndeplinirii de către debitor înainte de începerea executării silite sau in cursul acesteia a unui act voluntar de executare a obligației prevăzută în titlul executoriu ori a recunoașterii, în orice mod, a datoriei.
Or, în speța de față din actele dosarului, respectiv istoricul card-ului nr._ - titular Ț. V., rezultă că ultima plată a fost efectuată la data de 15.02.2011și prin acest act voluntar de executare ,cursul prescripții dreptului de a cere executarea silită a fost întrerupt.
De altfel, chiar în motivele de apel apelantul –contestator recunoaște că s-a făcut această plată de 150 lei ,însă susține că fiind foarte ocupat a apelat de multe ori la sprijinul unor colegi sau rude pentru a face unele comisioane pentru el și întrucât erau foarte multe operațiuni, respectiv plăți către terți cu care era în raporturi comerciale este destul de posibil ca aceste persoane să fi încurcat lucrurile, plătind vreo sumă de bani eronat.
Că, pe fond, în mod corect instanța a apreciat că este neîntemeiată contestația la executare, întrucât din copiile extraselor de cont rezultă situația plăților efectuate de către contestator în contul contractului de credit nr._/2007, contract încheiat în urma unei cereri de credit formulată de către contestator în data de 25.05.2007.
Cererea de Credit si Condițiile Generale pentru acordarea si utilizarea liniei de credit respectiv „Contractul"), semnate de contestator, reprezintă contractul încheiat intre contestator și societatea EFG Retail Services și reglementează emiterea, acordarea și utilizarea unui card Euroline, iar aceste documente, cât și garanțiile accesorii la acestea,constituie titluri executorii,in baza prevederilor articolului 45. alin.1 din Leg. nr.28/2006 privind reglementarea unor masuri financiare fiscale, astfel cum a fost aprobată, modificată si completată de Legea nr.266/2006, in vigoare la data executării contractului și constituie și in continuare titluri executorii, in baza art. 52 alin. l din Legea nr.93/2009 care a abrogat vechile dispoziții.
Potrivit contractului semnat in anul 2007, contestatorul a declarat ca a luat la cunoștința despre Condițiile Generale ale contractului, primind un exemplar și fiind intru-totul de acord cu acestea și, conform contractului semnat și agreat de către contestator, pe lângă rata lunară stabilită la data semnării contractului, este necesar a se achita orice suma rezultată in urma acordării și utilizării limitei de creditare, cum ar fi comisionul lunar de administrare cont, dobânda datorată, comisionul pentru plata întârziată.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că suma pentru care s-a pornit executarea silită este certă, lichidă și exigibilă, iar modalitatea de calcul rezultă din documentul intitulat "Istoricul card-ului nr._ Titular Tundrea V."", document înaintat în apel la data de 5 iunie 2014
Este adevărat că inițial contestatorul a solicitat aprobarea unei linii de credit pentru achiziționarea unui produs al cărui preț de raft a fost de 3749,50 lei și conforma adresei nr. 1216/22.08.2008 emisă de EMG Retail Service IFN Sa contestatorului la data de 22.08.2008 contestatorul avea de plătit din acest credit suma de 563,42 lei.
Conform istoricului card-ului al cărui titular este Ț. V. la data de 25.08._, 11.09.2008 și 12.09.2008 contestatorul a achitat această sumă, astfel că sub acest aspect susținerile sale sunt întemeiate, însă ulterior începând cu data de 3.02.2009 contestatorul a retras sume de bani din contul aferent card-ului mai sus menționat, motiv pentru care la data de 12.03.2013 s-a solicitat de către creditoare executarea silită pentru recuperarea debitului restant în valoare de 4466,26 lei cu care contestatorul figura în evidențele societății creditoare la data de 18.02.2013.
Susținerea apelantului contestator în sensul că nu datorează creditoarei nicio sumă de bani nu poate fi reținută, în condițiile în care din înscrisurile depuse la dosar rezultă că la data formulării cererii de executare figura înscris în evidențele societății creditoare cu suma de 4466,26 lei,iar apelantul-contestator căruia îi revenea sarcina probei nu a făcut nicio probă în acest sens. Mai mult, deși la instanța de fond a fost încuviințată efectuarea în cauză a unei expertize contabile pentru a se stabili exact suma datorată, contestatorul în ședința publică din 17.12.2013 a arătat că nu este de acord cu efectuarea acestei probe, motiv pentru care în raport de dispozițiilor art. 262 alin. 3 Noul Cod de procedură civilă s-a dispus decăderea contestatorului din dreptul de a administra proba încuviințată, iar în motivele de apel, apelantul-contestator apreciază că o astfel de probă nu este utilă soluționării cauzei, fiind suficiente probe la dosar pentru soluționarea contestației .
Că, susținerile apelantului-contestator în sensul menționat sunt nefondate rezultă și din împrejurarea că ulterior declanșării executării silite de către creditoare apelantul-contestator a achitat integral debitul restant în cuantum de 4466,26 lei ,menționat în cererea de executare, astfel cum reiese din documentul intitulat "Istoricul card-ului nr._ Titular Tundrea V."",depus în apel de intimata -creditoare
Totodată, susținerile apelantului-contestator în sensul că judecătorul fondului și-a depășit atribuțiile solicitând în repetate rânduri înscrisuri de la Bancpost SA nu pot fi reținute în condițiile în care potrivit art. 22 NCPC judecătorul are îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză și în acest scop poate să pună în dezbaterea părților orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu au fost menționate în cerere sau întâmpinare și să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare.
În virtutea rolului său activ reglementat de dispozițiile legale menționate judecătorul fondului a solicitat relații de la Bancpost SA ,unitatea bancară prin intermediul căreia s-au efectuat plăți conform extraselor depuse la dosar, tocmai pentru a verifica susținerea contestatorului în sensul că la data de 15.09.2009 soldul era zero.
În același sens pentru a verifica susținerile contestatorului a apreciat necesară efectuarea în cauză și a unei expertize tehnice specialitatea contabilitate, probă cu care contestatorul nu a fost de acord.
De asemenea este nefondată susținerea apelantului în sensul că nu a fost tratat ca parte cu aceleași drepturi și obligații în proces civil întrucât la admiterea cererii de încuviințarea a executării silite fără ca el să fie citat, deși se menționa clar în contract adresa de corespondență,în condițiile în care art.655 alin 2 din Noul Cod de procedură civilă precizează că,,cererea de încuviințare a executării silite se soluționează de instanță prin încheiere dată în camera de consiliu ,fără citarea părților ”.
În ceea ce privește susținerile contestatorului referitoare la clauzele abuzive ale contractului încheiat cu IFN-ul, tribunalul a reținut că aceasta reprezintă o cerere nouă în apel, care în raport de dispozițiile art. 478 alin. 3 NCPC este inadmisibilă, deoarece în apel nu se pot formula prezenții noi. Apelantul-contestator nu a învestit instanța de fond și cu o contestație împotriva titlului executoriu pentru ca instanța de fond să verifice dacă respectivele clauze sunt sau nu abuzive
Că nu au relevanță susținerile sale privind practica IFN- urilor în cauza de față, deoarece instanța a fost învestită cu o contestație la executare în baza căreia potrivit dispozițiilor art.711 NCPC a verificat legalitatea actelor de executare emise de executorul judecătoresc.
Împotriva deciziei civile nr. 601 din 11.06.2014 Ț. V. a formulat contestație în anulare solicitând anularea deciziei și rejudecarea cauzei întrucât au fost încălcate disp. art. 16 din Constituție, respectiv principiul egalități persoanelor în fața legii și a instituției, instanța de apel reținând susținerile părți adverse, nu și susținerile sale și admițând pretenții ale pârâtei care inițial nu au existat, instanța de apel a reținut împrejurări nereale inclusiv că el ar fi făcut o plată de 50 lei în cursul anului 2010 deși această plată putea fi făcută pentru el și din partea intimatei pentru a nu curge prescripția și documentele prezentate de pârâtă au fost greșit acceptate de instanță, instanța reținând greșit și că el ar fi inițiat o cerere de încuviințarea expertizei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă.
Tribunalul, verificând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Cu privire la legea aplicabilă contestație în anulare, tribunalul reține că, întrucât contestația la executare a fost formulată la 19.04.2013, cererea de executare silită a fost formulată la 12.03.2013, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile vechiului cod de procedură civilă privind contestația în anulare ( art. 318 Cod procedură civilă), ci dispozițiile codului de procedură civilă puse în aplicare potrivit Legii nr. 76/2012 ( art. 503 – 508 NCPC).
Dacă dispozițiile art. 318 din vechiul Cod de procedură civilă permiteau formularea contestației în anulare în condițiile în care dezlegarea dată de instanța de recurs era rezultatul unei greșeli materiale s-au când instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare, art. 503 alin. 3 din NCPC prevăd că pentru deciziile pronunțate în apel contestația în anulare se poate formula doar când hotărârea a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut, dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale sau instanța nu s-a pronunțat asupra unuia dintre apelurile declarate în cauză.
Se constată de către tribunal că prin motivarea contestație în anulare se aduc critici asupra modului în care instanța de apel a soluționat fondul cauzei, motivele expuse în cererea contestatorului neputând fi încadrate în motivele enumerate de art. 503 CNPC, astfel că se impune respingerea contestației în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul Ț. V., domiciliat în comuna R., ., împotriva deciziei nr. 601 din 11.06.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații B.E.J. B. F., cu sediul în Tg-J., județul Gorj și E. ( F. EFG) Retail Services IFN SA, cu sediul în București, .. 6A, sector 2.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 29 Septembrie 2014, la Tribunalul Gorj.
Președinte, Nicolița Ș. | Judecător, C. A. M. | |
Grefier, A. P. |
Red. C.M./Tehn. C.I.L
5ex/ 30 Septembrie 2014
| ← Fond funciar. Decizia nr. 368/2014. Tribunalul GORJ | Fond funciar. Hotărâre din 03-07-2014, Tribunalul GORJ → |
|---|
