Reziliere contract. Decizia nr. 252/2014. Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 252/2014 pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 17-02-2014 în dosarul nr. 466/263/2013
Dosar nr._
Cod operator: 2443
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 252/2014
Ședința publică de la 17 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. T.
Judecător M. B.
Judecător N. U.
Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurenții reclamanți S. V. și S. E. împotriva sentinței civile nr. 1818 din 14.10.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant S. V., asistat de avocat M. M., lipsă fiind recurenta reclamantă S. E., fiind reprezentată de avocat M. M. și intimatul pârât S. I., reprezentat de avocat M. I. în substituire pentru avocat M. Tudorița,
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care nemaifiind cereri de formulat, constatând recursul în stare de judecată s-a acordat cuvântul:
Avocat M. M. pentru recurenții reclamanți S. V. și S. E. a expus motivele de recurs invocate și în scris, susținând că în mod greșit a fost admisă cererea reconvențională, avându-se în vedere certificatul de urbanism aflat la fila 59 în dosarul instanței de fond, deși în acesta se menționează un alt număr de contract de vânzare, în privința terenului, că nu s-a făcut dovada contribuției exclusive a pârâtului la construcția celor două imobile și nu s-a avut în vedere că s-a dovedit cu martori că materialele de construcție au fost procurate anterior de către reclamanți. A solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii cererii reconveționale, iar în subsidiar a cerut casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru a se verifica contribuția efectivă a părților la edificarea celor două bunuri. A cerut și obligarea intimatului pârât la cheltuieli de judecată în recurs.
Avocat M. I. pentru intimatul pârât a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, susținând că s-a dovedit cu acte și proba testimonială că pârâtul este cel care a edificat anexa și fânarul.
A solicitat obligarea recurenților reclamanți la cheltuieli de judecată în recurs către intimatul pârât.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Motru sub nr. _ , reclamanții S. V. și S. E. au chemat în judecată pârâtul S. I., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 5752 din 08.12.2000 de către BNP C. M. H., cu repunerea părților în situația anterioară, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin contractul de întreținere nr. 5752 din 08.12.2000 a înstrăinat pârâtului imobilele proprietatea lor, situate în intravilanul comunei Slivilești, ., după cum urmează: teren curți construcții situat în punctul numit ,,V. . 1080 mp. având ca vecini: Nord - S. C., Sud – G. J., Est – Drum acces C., Vest – Drum acces C.; o casă de locuit formată din trei camere, hol și o sală deschisă, construită din bolțari, acoperită cu țiglă, situată pe terenul curți construcții mai sus menționat.
Că, transmiterea acestor imobile s-a realizat în schimbul întreținerii lor de către pârât cu locuință, hrană, îmbrăcăminte, tratament medicamentos, iar după decesul lor să îi înmormânteze conform obiceiului locului.
Că, pârâtul însă nu și-a îndeplinit niciodată obligațiile ce îi incumbă refuzând sistematic să le acorde întreținere, iar în anul 2010, acesta nici nu a mai locuit cu ei.
Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamanților arătând că și-a îndeplinit obligațiile prevăzute în contractul de întreținere.
În subsidiar, pârâtul a solicitat rezilierea contractului și obligarea reclamanților la plata îmbunătățirilor și a construcțiilor noi edificate.
Prin cererea reconvențională, pârâtul a solicitat obligarea reclamanților să-i plătească contravaloarea lucrărilor edificate în cuantum de 5000 lei.
A arătat pârâtul în cererea reconvențională că a edificat o anexă din 3 camere, a încărcat pe interior și exterior casa, a pus țiglă nouă și gresie, a construit o fântână în curte, un gard de piatră, fânar de 12 m. compus din 3 încăperi, pătul din lemn, coteț de porc, coteț păsări. De asemenea, a contribuit cu bani la casa reclamanților în sensul că a zugrăvit interior și exterior care și a construit o anexă în curtea acestora.
În apărare și pentru dovedirea cererii reconvenționale pârâtul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri (filele 58-77), a probei cu martori și a probei cu expertiză tehnică, probe încuviințate de instanță.
În cauză au fost audiați martorii: U. A., S. G., S. P. I. (filele 96-98), V. C. V., F. I. (filele118-119) și P. M. (fila 168) și s-a luat interogatorii părților, interogatorii consemnate la filele 88-95. Raportul de expertiză întocmit în cauză de expert Romanos P. a fost depus la filele 138-161.
Interogatoriile luate pârâtului, după ce proba a fost încuviințată prin încheierea de ședință din data de 9.09.2013, sunt consemnate la dosar la filele 191-192.
Prin sentința civilă nr. 1818 din 14.10.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ a fost admisă cererea principală în rezoluțiune contract de întreținere, cerere formulată de reclamanții S. V. și S. E., ambii cu domiciliul în comuna Slivilești, . în contradictoriu cu pârâtul S. I. cu domiciliul în comuna Slivilești, ., s-a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 5752 din 08.12.2000 la BNP C. M. H..
A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul S. I. și au fost obligați reclamanții la plata către pârât a sumei de_ lei, fiind respinsă în rest cererea reconvențională. Au fost compensate între ele cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că între reclamanți și pârât a fost încheiat un contract de întreținere autentificat sub nr. 5752 din 8.12.2000 la BNP C. M. H.. Potrivit acestui contract reclamanții au transmis pârâtului proprietatea asupra unei suprafețe de tren de 1080 m.p. împreună cu o casă formată în întregime din 3 camere, hol și o sală deschisă, construită din bolțari, acoperită cu țiglă, situată pe terenul descris mai sus.
În schimbul acestor bunuri imobile pârâtul s-a obligat să întrețină pe timpul vieții cu locuință, hrană, îmbrăcăminte, tratament medicamentos pe reclamanți, iar după decesul acestora să îi înmormânteze conform obiceiului locului.
În interogatoriul luat pârâtului și consemnat la fila 192, acesta a arătat că este de acord cu rezoluțiunea contractului.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că aceștia nu cunoșteau nimic despre existența unui contract de întreținere deși, o parte dintre martori, sunt vecini atât cu reclamanții cât și cu pârâtul.
Aceiași martori mai arată și faptul că părțile se gospodăreau împreună.
Având în vedere declarațiile acestor martori, precum și poziția pârâtului la interogatoriul luat, interogatoriu consemnat la fila 192, instanța a apreciat că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile de întreținere prevăzute în contractul a cărei rezoluțiune se solicită.
Din probele administrate în cauză, probe arătate mai sus, instanța a apreciat că cererea de chemare în judecată este întemeiată întrucât aceste probe conduc la concluzia faptului că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile de întreținere decât o perioadă foarte scurtă de timp, după care nici nu a mai locuit în imobilul transmis prin contractul de întreținere.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat ca fondată cererea principală, a admis-o ș a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere încheiat între reclamanți și pârât și autentificat sub nr. 5752 din 8.12.2000.
În ce privește cererea reconvențională instanța a reținut că pârâtul reclamant reconvențional a făcut vorbire despre edificarea mai multor anexe, a unei fântâni și a unor lucrări de îmbunătățire și de finisare a casei ce a făcut obiectul contractului de întreținere.
Astfel, pârâtul a arătat că a construit o anexă, o fântână, un gard, un fânar, un pătul, mai multe cotețe și a finalizat imobilul casă de locuit.
Față de probatoriile administrate în cauză, documentațiile tehnice și declarațiile martorilor, instanța a apreciat că numai pentru o parte din aceste imobile există probe din care să rezulte că au fost edificate de pârât.
Astfel, din declarația consemnată la fila 119 rezultă că lucrările de finisare și finalizare ale imobilului casă de locuit ce a făcut obiectul contractului, au fost finalizate anterior anului 2000, anul încheierii contractului de întreținere. Declarația acestui martor se coroborează cu declarația consemnată la fila 96 din dosar.
În ceea ce privește gardul și fântâna instanța a reținut că declarațiile martorilor conduc la concluzia că aceste bunuri au fost edificate de reclamanți, faptă arătat în declarațiile de la filele 96 și 98.
Martorul audiat la fila 98 din dosar arată că a participat la edificarea gardului și a fost solicitat de reclamant, care nu la plătit efectiv dar, i-a acordat ajutor în contul muncii sale.
În ceea ce privește cărămida folosită la edificarea bunurilor indicate în cererea reconvențională, martorii audiați arată că materialul de construcție a fost confecționat de reclamant împreună cu pârâtul și cu alte persoane.
În aceste condiții instanța a apreciat că pârâtul reclamant reconvențional nu a contribuit la lucrările de finalizare a imobilului casă de locuit, a fântânii, a gardului, a pătulului și a cotețelor.
În ceea ce privește anexa și fânarul, instanța a arătat mai întâi că, pentru anexa gospodărească a fost întocmit un certificat de urbanism pentru extindere locuință și anexe gospodărești (fila 59 verso), dar din probele administrate, declarațiile martorilor arătate mai sus, rezultă că pârâtul reclamant reconvențional a edificat anexa gospodărească identificată de expert și fânarul.
Contravaloarea anexei și a fânarului a fost calculată de expert, 8586 lei pentru anexa gospodărească și_ lei pentru fânar.
Instanța a arătat că, în aplicarea principiului îmbogățirii fără just temei, pârâtul reclamant reconvențional este îndrituit să solicite contravaloarea lucrărilor efectuate, lucrări care în temeiul accesiunii imobiliare vor intra în patrimoniul reclamanților întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, s-a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere.
Așa fiind, instanța a apreciat ca întemeiată în parte cererea reconvențională admițând-o în parte și să obligând reclamanții la plata către pârât a sumei de_ lei.
Văzând și dispozițiile art. 276 C.proc.civ. din 1865 instanța a compensat între ele cheltuielile de judecată.
Împotriva sentinței au declarat apel calificat ulterior de către instanță în recurs, reclamanții. Au invocat că în mod greșit instanța de fond a admis cererea reconvențională, pârâtul nefăcând dovada executării construcțiilor și nici nu a timbrat cererea reconvențională corespunzător, astfel că instanța de fond în mod greșit nu a anulat cererea reconvențională ca insuficient timbrată. Certificatul de urbanism existent la fila 59 din dosar și reținut de către instanță nu reprezintă o autorizație de construcție și nu face dovada deplină a edificării construcțiilor menționate în acesta pe terenul ce a făcut obiectul contractului de întreținere, fiind indicat un alt contract de vânzare-cumpărare cu nr. 153, nedatat. Nu s-a dovedit că pârâtul a fost cel care a contribuit exclusiv la edificarea anexei gospodărești și a fânarului astfel că hotărârea instanței de fond nu are suport probator. Dimpotrivă, reclamanții au produs probe că pârâtul era minor când a fost executată casa transmisă prin contractul de întreținere, precum și anexele gospodărești.
Că, deși au fost depuse înscrisuri că reclamanții au achiziționat materialul lemnos folosit la edificarea imobilelor și martorii S. P. I., S. G. și V. C. au confirmat că anexa și fânarul au fost construite înainte ca pârâtul să se mute în casa primită, că reclamanții sunt cei care s-au ajutat reciproc cu meseriașii, fără niciun suport probator instanța a admis cererea reconvențională. Fiind dovedit că reclamanții au construit toate imobilele din gospodăria transmisă pârâtului, în mod greșit instanța de fond și-a întemeiat acțiunea pe îmbogățirea fără justă cauză.
În recurs s-a depus autorizația de construcție nr. 11 din 29.12.2000, emisă de Primăria Comunei Slivilești intimatului S. V. I., prin care s-a autorizat executarea lucrărilor de extindere locuință construcție, grajd și construcție pătul.
Reanalizând actele și lucrările dosarului, se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În privința materialului lemnos de construcție, încorporat în cele două imobile pentru care s-a admis cererea reconvențională, chiar dacă martorul S. P. I. a declarat că lemnele necesare construcției anexelor au fost aduse de către reclamant, același martor a precizat că nu știe cine a plătit contravaloarea acestora, iar din cele consemnate în bonurile emise de Ocolul Silvic Motru, la rubrica „denumirea produsului” rezultă că au fost achiziționate cu preponderență lemne de foc. Cărămida încorporată în cele două construcții reiese din depozițiile martorilor S. G. și S. P. I. că a fost confecționată în curtea lui S. G. pentru anexă și în curtea pârâtului pentru fânar, atât reclamantul cât și pârâtul participând la această activitate, iar reclamanta fiind cea care pregătea masa, ambii martori participând și ei la confecționarea cărămizii, fără a fi plătiți, ajutându-se reciproc, cărămida fiind împărțită apoi. Așadar, ajutorul dat de către reclamanți pârâtului prin aceste activități, ajutor evidențiat de ambii martori, nu poate fi apreciat decât ca unul firesc, acordat de părinți copiilor.
S-au produs dovezi că pârâtul realiza venituri încă din 1998, anterior încheierii contractului de întreținere, fiind angajat la CNLO-Cariera Jilț Nord, pe perioada 11.03._11, așa cum rezultă din copia carnetului de muncă al acestuia, aflată la filele 125-133, astfel că sunt nefondate susținerile recurenților că pârâtul era minor și nu realiza venituri la momentul edificării acestor construcții. Pe lângă aceste venituri salariale, așa cum rezultă din proba testimonială, pârâtul presta activități agricole cu utilajele agricole meseriașilor în schimbul plății acestora, chiar reclamanta recunoscând implicit existența acestora în posesia pârâtului, la interogator.
Susținerea martorului S. P. I. că anexa adăugată la casă s-a realizat în perioada 1997-1998 nu poate fi coroborată cu o altă probă, dimpotrivă este contrazisă de conținutul contractului de întreținere din 08.12.2000 în care nu s-a indicat și existența și a altor construcții pe teren în afară de casa de locuit construită din bolțari, dar și de interogatoriul reclamantei S. E. prin răspunsul la întrebarea nr. 10, raportat și la data eliberării autorizației de construcție a acestei anexe, 29.12.2000 și certificatul de urbanism nr. 27 din 07.12.2000, acte emise de Primăria Slivilești pârâtului S. I.. În aceste două acte s-a indicat numele pârâtului ca fiind solicitantul autorizării extinderii locuinței și construcției anexelor gospodărești grajd și pătul, iar în certificatul de urbanism s-a menționat că acestea se execută pe suprafața de 1080 mp teren, constatându-se de către tribunal că este aceeași suprafață cu cea de 1080 mp teren, indicată în contractul de întreținere, astfel că pentru aceste argumente nu pot fi reținute susținerile recurenților că nu s-a dovedit de către pârât că construcțiile ce urmau a fi executate în baza certificatului de urbanism s-au realizat efectiv pe terenul proprietatea reclamanților ce a făcut obiectul contractului de întreținere. De altfel, rezultă chiar și din raportul de expertiză că pe acest teren au fost identificate de către expert construcțiile pentru care s-a admis cererea reconvențională.
Nici celelalte critici nu sunt fondate. Nu se impunea anularea cererii reconvenționale ca insuficient timbrată, având în vedere că s-a solicitat prin concluziile scrise darea în debit a reclamantului reconvențional pentru diferența de taxă de timbru neachitată, rezultând din raportul de expertiză o sumă de peste 38.000 lei. Ca atare, tribunalul urmează a-l da în debit pe intimatul pârât S. I. cu diferența de taxă de timbru neachitată la instanța de fond de 751 lei. În recurs a fost depusă, în original, chitanța din 03.02.2014 reprezentând o mie lei taxă de timbru și chitanța în xerocopie din 09.10.2013 privind suma de 2000 lei în care nu s-a indicat însă numărul de dosar pentru care se timbrează și, deși i s-a pus în vedere apărătorului intimatului pârât, așa cum rezultă din încheierea din 03.02.2014 să depună la dosar originalul chitanței, acesta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, astfel că cu privire la această sumă de 2000 lei nu s-a dovedit și nu se poate reține că a fost achitată cu titlu de taxă de timbru în cauza dedusă judecății.
Constatând că sentința pronunțată este în acord cu cele rezultate din probele administrate (interogatorii, depozițiile martorilor și raportul de expertiză) în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, tribunalul respinge ca nefondat recursul, obligând în temeiul art. 274 Cod procedură civilă pe recurenții reclamanți la 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat față de intimatul pârât S. I..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții reclamanți S. V. și S. E. împotriva sentinței civile nr. 1818 din 14.10.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr._ .
Obligă recurenții la 500 lei cheltuieli de judecată în recurs către intimatul pârât S. I..
Dă în debit pe intimatul pârât S. I. cu suma de 751 lei diferență taxă timbru neachitată la instanța de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.02.2014, la Tribunalul Gorj.
Președinte, M. T. | Judecător, M. B. | Judecător, N. U. |
Grefier, A. P. |
Red.M.T./Tehnored.PL
Jud. fond ȘA
2ex/19 Februarie 2014
| ← Validare poprire. Sentința nr. 5775/2014. Tribunalul GORJ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 550/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
