Contestaţie la executare. Hotărâre din 24-01-2014, Tribunalul GORJ
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul GORJ la data de 24-01-2014 în dosarul nr. 8803/318/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I C.
Decizia nr.46
Ședința publică din 24 ianuarie 2014
Completul compus din:
Președinte V. B.
Judecător N. B.
Grefier L. P.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul contestator B. G. împotriva sentinței civile nr.6498/26.09.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimații . și S. C. Profesională de Executori Judecătorești D., C.& Asociații.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns procurator B. A., pentru apelantul contestator B. G., asistat de avocat C. M., lipsind reprezentanții intimaților . și S. C. Profesională de Executori Judecătorești D., C.& Asociații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care avocat C. M. a depus la dosarul cauzei împuternicirea avocațială și chitanțele de plată a onorariului de avocat și, având în vedere precizarea reprezentantului apelantului contestator că nu mai are alte cereri de formulat, apelul fiind în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat C. M., pentru apelantul contestator B. G., a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii în integralitate a contestației la executare și anulării formelor de executare silită întocmite în cauză, precum și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în fond și în apel. A arătat că sentința are o motivare contradictorie, menționându-se mai întâi că apelantul este în culpă pentru neîndeplinirea obligațiilor decurgând din executare, după care precizează că singura culpă în executarea hotărârii judecătorești aparține debitoarei .. În realitate nu există culpă în sarcina contestatorului, căci în cadrul acțiunii în revendicare s-a pronunțat o hotărâre irevocabilă cu privire la care s-a pornit executarea silită și după pronunțarea hotărârii în grănițuire contestatorul s-a adresat aceluiași executor judecătoresc, pentru a obține executarea și a acestui titlu. În acest caz, executorul judecătoresc E. M. i-a adus la cunoștință contestatorului că nu poate pune în executare silită titlul executoriu în grănițuire și nu este pe cale de consecință corectă reținerea instanței de fond legată de faptul că în cazul executării de față contestatorul după ce a primit somația nu și-a precizat opinia, poziția cu privire al această executare silită. A mai menționat că executarea a fost pornită cu rea credință la data de 7.05.2013, după ce apelantul contestator formulase el însuși cerere de executare silită a acestui titlu la executorul judecătoresc E. M.. S-a mai invocat încălcarea dispozițiilor art.669 C.pr.civ, art.39 din Legea nr.188/2000, Ordinul nr. 2550/2006 și Ordinul nr.2551/2012 în ceea ce privește stabilirea onorariului executorului judecătoresc, menționând totodată că nu s-a probat de către intimata . achitarea onorariului de executor și a celorlalte cheltuieli pe care le solicită de la contestator.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față.
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei Tg-J. contestatorul B. G., în contradictoriu cu intimații . și S. C. Profesională de Executori Judecătorești D., C. & Asociații a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea executării silite ce face obiectul dosarului nr.384/E/2013 întocmit de S. C. Profesională de Executori Judecătorești D., C. & Asociații și a actelor de executare întocmite, respectiv somația de plată emisă la data de 24.05.2013 și încheierea executorului judecătoresc din data de 24.05.2013, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației, creditoarea a arătat că între părți au existat o . litigii, că s-au judecat în revendicare, iar prin sentința civilă nr.5871/15.09.2010 pronunțată în dosarul nr._/318/2009 al Judecătoriei Tg-J. s-a dispus obligarea pârâtei (.) să lase reclamantului (B. G.) în deplină proprietate și liniștită posesie terenul de 11 mp identificat între punctele 1-2-3-4-5-6 din anexa la raportul de contraexpertiză, urmând ca la punerea în executare să fie avut în vedere acest raport. De asemenea, a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 2310 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului de 11 mp pe durata de 14 luni calculată de la 05.06.2009, să ridice de pe terenul identificat prin raportul de contraexpertiză cu suprafața de 11 mp partea de construcție cu destinația de bar, iar în caz de refuz, autorizează reclamantul să efectueze lucrarea pe cheltuiala pârâtei, fiind obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 2920,5 lei cheltuieli de judecată.
A mai susținut că împotriva sentinței se formulează apel, iar prin decizia civilă nr.493 din 13.12.2010 Tribunalul Gorj a respins apelul declarat de apelanta pârâtă ca nefondat și obligată apelanta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant, decizie rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare.
A învederat contestatoarea că împotriva titlului executoriu s-a pornit executarea silită în dosarul nr. 95/E/ 2011 al B. E. M M., iar în cadrul executării, . formulează contestație la executare, iar prin sentința civilă nr.806/30.01.2013 - dosar nr._/_ Judecătoria Tg J. admite contestația, prin decizia civilă nr.1136/29.04.2013 Tribunalul Gorj admite recursul, modifică sentința, în sensul că respinge contestația la executare și obligă intimata contestatoare la 1045 lei cheltuieli de judecată-fond și recurs, către recurentul intimat. Pe parcursul executării apar incidente cu privire la executarea titlului și executorul a fost nevoit să realizeze o nouă expertiză, iar până în prezent nu s-a realizat executarea, deoarece au apărut impedimentele arătate mai sus.
A mai arătat contestatorul că între timp ., la data de 29.11.2010 a solicitat stabilirea liniei de hotar între cele două proprietăți ale părților și prin sentința nr.5532/20.06.2011 a cărei executare se solicită și rămasă definitivă prin nerecurare conform deciziei nr.301 din 04.07.2012 dosar nr._/318/2010, s-a stabilit linia de hotar și cheltuieli de judecată în sarcina . titlul executoriu linia de hotar rămânând stabilită pe amplasamentul construcției creditoarei, astfel încât nu se justifică o nerespectare a dispozițiilor din titlu executoriu.
Totodată, a învederat că prin pornirea executării au fost încălcate dispozițiile art.622 alin.2 C.pr.civ. care prevăd că „în cazul în care debitorul nu execută de bună voie obligația sa aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită”, în sensul că în speță creditorul nu a dovedit refuzul de a executa hotărârea de către debitor, cu atât mai mult cu cât linia de hotar nu a fost modificată, că a fost de acord cu grănițuirea și în cadrul procesului în care s-a pronunțat prezentul titlu executoriu, în funcție de actele de proprietate pe care le-a prezentat, că hotărârea instanței de apel nu instituie în sarcina sa a debitorului nici o obligație, ba mai mult, instituie obligația de a plăti cheltuieli de judecată în sarcina creditoarei și că în situația în care nu se instituie obligație în sarcina sa este inexplicabil faptul că nu ar fi fost respectat titlul executoriu. Această executare silită a fost începută cu rea credință, deoarece așa cum a arătat nu există o neexecutare din partea sa a titlului executoriu. În ce privește cheltuielile de executare, consideră că acestea nu se justifică în cuantumul stabilit în încheiere, având în vedere complexitatea cauzei, acestea fiind stabilite la plafonul maximal prevăzut de lege pentru toate activitățile organului de executare. A mai susținut că în încheierea din data de 24.05.2013 de stabilire a cheltuielilor de executare se menționează că valoarea acestora este stabilită până la momentul procedural al emiterii încheierii, adică emiterea somației, iar la defalcarea acestor cheltuieli sunt menționate cheltuieli cu privire la emiterea procesului verbal privind distribuirea sumelor, care, de regulă se întocmesc la sfârșitul executării.
În drept, și-a întemeiat contestația la executare pe dispozițiile art. 711 NCPC și următoarele.
Prin sentința civilă nr.6498/26.09.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ a fost admisă în parte contestația la executare formulată de contestatorul B. G. împotriva formelor de executare silită emise în dosarul nr.384/E/2013 al Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești D., C.&Asociații și în contradictoriu cu intimații . și S. C. Profesională de Executori Judecătorești D., C.&Asociații, numai referitor la cheltuielile de executare silită.
S-au redus cheltuielile de executare cu suma de 372 lei, în sensul că au fost reduse cheltuielile de executare stabilite în sarcina debitorului la 1/2 din cheltuielile de executare astfel reduse, a fost anulată în parte încheierea din data de 24.05.2013 din dosarul de executare nr.384/E/2013 pentru suma de 372 ,00 lei și a fost menținută pentru suma de 2869,64 lei.
A fost anulată în parte somația emisă la data de 24.05.2013 din dosarul de executare nr.384/E/2013 al Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești D., C.&Asociații pentru suma de 1806,82 lei și a fost menținută pentru suma de 1434,82 lei cu titlul de cheltuieli de executare silită și s-a respins cererea privind obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că prin cererea înregistrată la S. C. Profesională de Executori Judecătorești D., C. & Asociații, creditoarea . SRL a solicitat punerea în executare silită a titlului executoriu constând în sentința civilă nr.5532/2011, pronunțată în dosarul nr._/318/2010, privind pe debitorul B. G.. Prin încheierea executorului judecătoresc din data de 07.05.2013 a fost admisă cererea creditoarei, fiind deschis dosarul de executare silită nr. 384/E/2013, împotriva debitorului B. G., în baza titlului executoriu enunțat mai sus, prin încheierea nr. 3320/13.05.2013, instanța încuviințând executarea silită pornită în dosarul de executare de mai sus.
S-a reținut că la data de 24.05.2013 în cadrul dosarului de executare silită a fost emisă încheierea prin care au fost stabilite cheltuielile de executare, la aceeași dată fiind emisă somația primită de debitor la data de 29.05.2013, prin care se acordă acestuia un termen de 10 zile pentru a se conforma dispozițiilor hotărârii judecătorești ce constituie titlu executoriu în speță. Prin adresa din 25.06.2013 debitorul a fost convocat de executorul judecătoresc la data de 03.07.2013, la fața locului, în vederea punerii în executare silită a dispozițiilor titlului executoriu. Față de această situație de fapt expusă, instanța a apreciat că debitorul petent având o atitudine pasivă după primirea somației are culpă în ceea ce privește cheltuielile ulterioare de executare.
Astfel, din dosarul de executare rezultă că debitorul deși a avut la dispoziție 10 zile acordate în vederea îndeplinirii obligației nu a efectuat nici un act din care executorul sau creditorul să poată concluziona că acesta înțelege să respecte benevol linia de hotar și de asemenea că ar colabora pentru punerea în executare a hotărârii, dimpotrivă nu a răspuns nici la convocarea executorului judecătoresc pentru data de 03.07.2013 pentru deplasarea la fața locului și stabilirea liniei de demarcație, conform hotărârii judecătorești.
Având o astfel de atitudine de pasivitate, nici executorul judecătoresc și nici creditorul nu puteau prezuma decât opoziție la executare, din partea debitorului și în nici un caz o astfel de atitudine nu este compatibilă cu executarea de bună voie a obligației.
S-a reținut că anterior petentul a pus în executare acest titlu, dar numai pentru cheltuielile pe care i le datora partea adversă, iar faptul că un alt executor judecătoresc i-a adus la cunoștință că stabilirea liniei de hotar nu este susceptibilă de executare nu este un motiv suficient pentru a se înlătura obligația impusă prin titlu și cu atât mai mult nu este justificată atitudinea de pasivitate a debitorului după primirea somației din partea creditorului obligației privind stabilirea liniei de hotar. O hotărâre judecătorească pronunțată într-o acțiune în grănițuire presupune stabilirea liniei de hotar dintre două proprietăți, caz în care oricare dintre părți (titular al dreptului de proprietate asupra proprietăților) are dreptul la îndeplinirea corectă a obligației, sens în care, poate solicita executarea hotărârii.
Din aceste motive, instanța a apreciat că independent de efectuarea vreunui act material de încălcare a liniei de hotar oricare dintre părți putea solicita stabilirea acesteia, deci executarea silită solicitată de creditoare este admisibilă și legală.
S-a reținut că apărările contestatorului în sensul că nu a încălcat această linie nu au relevanță în cauză, părțile dintr-un astfel de titlu fiind deopotrivă debitori și creditori ai obligației de stabilire a liniei de hotar. Datorită acestui aspect, instanța a apreciat că având în vedere pasivitatea debitorului în cauză care deși somat nu s-a prezentat și nu a adus în nici un fel la cunoștința creditorului/organului de executare faptul că a demarat el însuși o executare și nici că înțelege să colaboreze, el are culpă în determinarea cheltuielilor de executare.
Cu toate acestea, s-a apreciat ca fiind întemeiată în parte cererea contestatorului cu privire la cheltuielile de executare, în sensul că sunt nejustificate cheltuielile cu procesul verbal de distribuire sume (în cuantum de 124 lei, conform încheierii din 24.05.2013 fila 15 din dosar), deoarece în speță nu sunt instituite prin titlu obligații bănești în sarcina debitorului actual. Tot ca nejustificate apar și cheltuielile privind consultațiile cu întocmirea dosarului (în cuantum de 248 lei, conform încheierii din 24.05.2013, fila 15 din dosar), căci organul de executare nu acordă consultații în mod independent, ci în cadrul angajamentului (convenției de executare), astfel încât având în vedere că acesta a stabilit un onorariu în cadrul procedurii de executare silită, are obligația și să informeze partea cu privire la constituirea dosarului, fără a imputa o plată separată pentru aceste informații.
Relativ la contravaloarea onorariului, instanța a constatat că acesta se încadrează în plafonul legal, iar față de obiectul executării, este justificată limita maximă a acestuia. Din aceste motive, instanța a redus cheltuielile de executare cu suma de 372 lei (248 lei +124 lei), menținând formele de executare pentru suma de 2869, 64 lei obținută prin scăderea din suma totală de cheltuieli de 3241,64 lei a sumei cu care s-au micșorat aceste cheltuieli prin prezenta sentință de 372 lei (3241,64 lei-372 lei) la care se adaugă alte cheltuieli necesare executării în continuare.
S-a reținut că față de susținerile contestatoarei cu privire la lipsa actelor materiale de încălcare a titlului, dar și de faptul că debitorul avea convingerea că acest titlu nu poate fi pus în executare, el nu are o vinovăție sub forma intenției în demararea acestei executări silite.
Pe de altă parte, dat fiind specificul obligației din titlul executoriu (stabilirea liniei de hotar) care profită deopotrivă ambelor părți și, de asemenea, ambele părți sunt ținute de obligație, fiind în același timp debitor și creditor, instanța a apreciat că debitorul contestator poate fi obligat să suporte numai jumătate din cheltuielile de executare efectuate, cealaltă jumătate urmând a fi suportată de partea adversă, titlul fiindu-i deopotrivă benefic și de asemenea, având calitatea de creditor și debitor deopotrivă față de stabilirea liniei de hotar.
S-a reținut în acest sens că faza de executare silită este ultima fază a procesului civil, iar dispozițiile art. 560 C civ. prevăd că în ce privește cheltuielile grănițuirii, proprietarii fondurilor învecinate a căror grănițuire se realizează, vor suporta în mod egal cheltuielile grănițuirii. Cum și cheltuielile de punere în executare sunt tot cheltuieli ale grănițuirii, iar debitorul nu se face vinovat de vreo încălcare a liniei de hotar, ci punerea în executare a fost impusă de nevoia de a se trasa semnele clare în teren, instanța a apreciat că el trebuie să suporte numai jumătate din aceste cheltuieli. Astfel a anulat în parte somația pentru cheltuielile de executare și o va menține față de debitor numai pentru suma de 1434, 82 lei, ce reprezintă jumătate din suma de 2869, 64 lei reținută mai sus.
Cât privește cheltuielile de executare, s-a reținut că acestea au fost solicitate de la creditoare, însă aceasta nu are culpă în modul de stabilire a cheltuielilor de executare de către executorul judecătoresc. Întrucât această contestație a fost admisă numai cu privire la cheltuielile de executare, s-a apreciat că nu se justifică obligarea creditoarei la cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel apelantul contestator B. G., solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței instanței de fond, în sensul admiterii integrale a contestației la executare și anulării executării silite ce face obiectul dosarului nr. 384/E/2013 al Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești D., C. și Asociații .
În motivarea apelului s-a arătat că sentința de fond este nelegală și cuprinde motive contradictorii, existând și o contradictorialitate între considerente și dispozitiv. Astfel, pe de o parte, se arată că este culpa contestatorului în ceea ce privește demararea executării silite ca urmare a nerespectării titlului executoriu, după care se menționează că nu are vinovăție în demararea executării silite, adăugându-se ulterior că B. G. a stat în pasivitate și nu și-a exprimat poziția cu privire la executarea silită în discuție. Această susținere nu corespunde realității, deoarece de la data de 29.05.2013 de când a primit comunicarea încheierii privind începerea executării silite și a somației din 24.05.2013 a realizat o . demersuri prin care și-a exprimat poziția, chiar și prin intermediul prezentei contestații la executare și prin notificarea din data de 01.07.2013 emisă Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești D., C.&Asociații prin care a adus la cunoștință promovarea prezentei contestații la executare, precum și faptul că pornise anterior, la rândul său, executarea silită a aceluiași titlu executoriu la Biroul Executorului Judecătoresc E. M..
O altă contradictorialitate decurge din reținerea instanței de fond că debitorul nu se face vinovat de încălcarea liniei de hotar, iar punerea în executare a fost impusă de nevoia de a se trasa semnele clare în teren și în condițiile în care contestatorul nu a contestat linia de hotar nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de executare.
În ceea ce privește nelegalitatea hotărârii, s-au invocat dispozițiile art.692 alin.2 C.pr.civ. deoarece creditoarea nu a dovedit refuzul contestatorului de a executa hotărârea irevocabilă, în condițiile în care linia de hotar nu a fost modificată prin titlul executoriu, iar contestatorul a fost de acord cu stabilirea liniei de hotar și hotărârea instanței de apel nu instituie în sarcina sa nici o obligație. Potrivit art.669 alin.4 C.pr.civ. raportat la art.451 alin.2 și 3 C.pr.civ. instanța trebuia să verifice și să analizeze dacă toate cheltuielile stabilite prin încheierea emisă de executorul judecătoresc erau necesare, dacă sunt reale și nu sunt disproporționate față de cuantumul creanței și, de asemenea, dacă acestea respectă plafoanele prevăzute de art.39 din Legea nr.188/2000, Ordinul nr.2550/2006 și Ordinul nr.2561/2012, în condițiile în care toate cheltuielile stabilite prin încheiere se ridică la plafonul maxim prevăzut de lege.
S-a mai arătat că a existat rea credință din partea creditoarei . deoarece, deși apelantul din cauza de față solicitase la data de 27.03.2012 punerea în executare a același titlu executoriu, după ce a primit încheierea executorului judecătoresc și somația aceasta din urmă a solicitat punerea în executare silită a aceluiași titlu executoriu la un alt birou de executor judecătoresc.
Analizând apelul de față tribunalul reține că prin contestația la executare promovată pe rolul Judecătoriei Tg-J. contestatorul B. G. a solicitat anularea executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr.384/E/2013 al Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești D., C.&Asociații întocmit cu privire la punerea în executare silită a titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr.301/4.07.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._/318/2010, prin care s-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților. Contestatorul a solicitat anularea formelor de executare silită pentru considerentul că prin acestea se stabilește o culpă în sarcina sa în ceea ce privește nerespectarea titlului executoriu și se stabilesc, de asemenea, cheltuielile de executare în sarcina aceluiași contestator, tribunalul urmând să analizeze aceste susțineri ale apelantului contestator în ceea ce privește legalitatea executării silite.
Astfel, după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei părțile s-au judecat în cadrul unei acțiuni în revendicare, iar prin sentința civilă nr.5871/15.09.2010 pronunțată în dosarul nr._/318/2009 al Judecătoriei Tg-J., rămasă irevocabilă, intimata din cauza de față . a fost obligată să lase contestatorului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 11 mp identificată în raportul de expertiză întocmit în cauză, aceeași lucrare de specialitate fiind avută în vedere și cu ocazia pronunțării deciziei civile nr.301/4.07.2012 de către Tribunalul Gorj în dosarul nr._/318/2010 având ca obiect stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților.
Contestatorul din cauza de față s-a adresat executorului judecătoresc E. M. în vederea punerii în executare a titlului reprezentat de sentința civilă în revendicare, iar în cadrul acestui dosar de executare s-au ivit impedimente legate de punerea în executare, fiind realizată și o nouă expertiză de specialitate, iar contestația la executare formulată de . a fost respinsă de către Judecătoria Tg-J. prin sentința civilă nr.806/30.01.2013 pronunțată în dosarul nr._/318/2012. Practic, în intervalul de timp scurs de la momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătorești pronunțate în acțiunea în revendicare contestatorul din cauza de față a realizat numeroase demersuri pentru a pune în executare acest titlu executoriu, însă dificultățile au fost generate atât de către intimata ., cât și de problemele legate de materializarea în teren a titlului executoriu. Aceste probleme au determinat și promovarea de către . a unei acțiuni pentru stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile părților, iar prin decizia nr.301/4.07.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._/318/2010 a fost grănițuită proprietatea părților în raport de titlul executoriu reprezentat de acțiunea civilă în revendicare.
În acest context în care, după cum s-a arătat, contestatorul din cauza de față nu numai că nu a contestat linia de hotar rezultată din acțiunea civilă în revendicare și din acțiunea civilă în grănițuire, dar a și încercat punerea în executare a acestor hotărâri, executarea silită demarată de . în dosarul nr.384/E/2013 al Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești D., C.&Asociații apare ca fiind realizată în mod abuziv, stabilindu-se în sarcina contestatorului din cauza de față cheltuieli de executare în conformitate cu procesul verbal de cheltuieli care nu își găsesc justificarea în situația de față.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.622 C.pr.civ. obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se duce la îndeplinire de bună voie și numai în cazul în care debitorul nu execută de bună voie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită.
În speța de față, în condițiile în care contestatorul B. G. era titularul unei cereri de executare silită vizând un titlu executoriu reprezentat de o acțiune civilă în revendicare care implicit respecta și linia de hotar stabilită prin decizia nr.301/2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._/318/2010 ce face obiectul prezentei executări, nu se poate vorbi despre refuzul contestatorului de a aduce la îndeplinire de bună voie acest din urmă titlu executoriu și că erau incidente dispozițiile art.622 alin.2 C.pr.civ. care justifică demararea executării silite. Acest lucru deoarece, prin cererea de executare silită ce formează obiectul dosarului nr.384/E/2013 al Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești D., C.&Asociații formulată de ., se tinde la obținerea aceluiași rezultat ca și în dosarul de executare nr.95/E/2011 al Biroului Executorului Judecătoresc E. M. în care titularul cererii este contestatorul B. G., practic ambele părți exprimându-și dorința și intenția de a respecta linia de hotar stabilită prin decizia civilă nr.301/4.07.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._/318/2010.
În consecință, executarea silită promovată de creditorul . în dosarul nr.384/E/2013 al Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești D., C.&Asociații este lipsită de temei legal și, atâta timp cât debitorul B. G. nu s-a împotrivit respectării acestui titlu executoriu (ci, dimpotrivă, a probat că a realizat el însuși demersuri în vederea respectării acestui titlu executoriu), cheltuielile de executare stabilite în sarcina sa sunt și acestea lipsite de fundament juridic, iar contestația promovată împotriva acestei executări silite apare ca fiind întemeiată.
În consecință, în baza art.480 C.pr.civ. raportat la art.622 C.pr.civ. și art.625 C.pr.civ. va fi admis apelul de față și schimbată sentința instanței de fond în sensul admiterii în totalitate a contestației la executare și anulării tuturor formelor de executare emise în dosarul nr. 384/E/2013 al Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești D., C.&Asociații, contestatorul din cauza de față nefiind în culpă în ceea ce privește executarea benevolă a titlului executoriu reprezentat de acțiunea civilă în stabilirea liniei de hotar.
Este adevărat că oricare dintre beneficiarii acestui titlu executoriu (care, datorită specificului său, profită ambelor părți și naște obligații în sarcina ambelor părți, fiind fiecare deopotrivă debitor și creditor), poate solicita executarea acestui titlu executoriu prin intermediul executorului judecătoresc, dar atâta timp cât nu există o culpă sau o opoziție din partea celeilalte părți în ceea ce privește respectarea titlului executoriu procedura executării silite este lipsită de temei legal și cu atât mai mult suportarea de către una dintre părți a cheltuielilor ocazionate de această executare silită. Acest lucru deoarece, atât în cadrul executării silite, cât și în cadrul judecății în fața instanței, cheltuielile de executare sunt suportate de partea în culpă, iar în cazul de față, după cum s-a arătat, nu există o culpă din partea contestatorului B. G. în ceea ce privește punerea în executare a titlului executoriu și generarea cheltuielilor de executare.
Fiind stabilită astfel nulitatea formelor de executare pentru lipsa incidenței dispozițiilor art.622 alin.2 C.pr.civ. instanța de apel nu va mai analiza și celelalte motive de apel invocate de către apelantul contestator și legate de modalitatea de stabilire a cheltuielilor de executare silită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul contestator B. G., domiciliat în Turceni, județul Gorj, având CNP_ împotriva sentinței civile nr.6498/26.09.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._ și în contradictoriu cu intimații ., cu sediul în Turceni, ., . și S. C. Profesională de Executori Judecătorești D., C.&Asociații, cu sediul în Târgu-J., ., ., județul Gorj.
Schimbă sentința civilă nr.6498/26.09.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-J. în dosarul nr._, în sensul că admite contestația la executare formulată de contestatorul B. G. în contradictoriu cu intimații . și S. C. Profesională de Executori Judecătorești D., C.&Asociații și anulează toate formele de executare emise în dosarul de executare nr.384/E/2013 al Societății Civile Profesionale de Executori Judecătorești D., C.&Asociații.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 24 ianuarie 2014 la Tribunalul Gorj.
Președinte, V. B. | Judecător, N. B. | |
Grefier, L. P. |
Red. NB
j.f.P. J.
ex. 6/SL/ 29 ianuarie 2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 275/2014. Tribunalul GORJ | Anulare act. Decizia nr. 175/2014. Tribunalul GORJ → |
|---|
